“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Seara de rugăciune
15 iunie 2016, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

  Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Povestea Sfintei Treimi (de Ana-Georgiana Grigore)

1. Un tânăr cu nedumerire
În orice vreme cugeta
La Domnul și a Sa voire
Și multe taine cerceta.

2. Însă din toate,una doar
Îl măcina și nu putea
A o cunoaște nici măcar
Dacă oricând se frământa.

3. Căci iată nu a deslușit
Cum de E doar Un Domn Preasfânt
În ființă, însă întreit
Întru Persoane orișicând.

4.Și nu putea, oricât vroia
Taina cea Sfântă a o ști
Chiar de adesea mult citea
Și cerceta în orice zi!

Coboarã Duhul Mângâierii (de Ana-Georgiana Grigore)

1. Coboară Duhul Mângâierii
Iar spre Apostolii cei Sfinți
Din nou acum Domnul puterii
Ține a Lui făgăduinți!

2. Din Cerul 'nalt și luminos
În chip de limbi de foc coboarã
Al Vieții Duh blând și Milos
Și pe Apostoli vine iarã!

3. E liniște iarã în casa
Unde Apostolii strânși sunt
Totul e pace iarã masa
Îi ține apropiați șezând.

4. Ei stau gândind la Domnul lor
La Cel din ei la Cer 'nãlțat
Și la Cuvântul care lor
Le-a spus pe nori fiind Sus urcat!

Pr. Arsenie Boca despre Traian Dorz într-o relatare a părintelui Petru Vamvulescu

Auzisem despre fratele Traian Dorz, cântam din cântările sale, dar nu-l văzusem niciodată şi aş fi vrut să-l cunosc. Mă rugam pentru asta, şi Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea. Prin 1987 eram preot în Ocna Sibiului, acolo unde a trăit în ultima parte a vieţii sale loan Capătă, un alt frate din Oastea Domnului, care, încă din timpul Părintelui Iosif, lucrase împreună cu Traian Dorz la redacţia foilor Oastei de la Sibiu şi împreună cu acesta suferise chiar închisoare în timpul regimului ateu.

În acel an, 1987, a trecut în veşnicie Ioan Capătă, iar la înmormântarea sa a venit şi Traian Dorz. Acolo l-am cunoscut.

În stările de vorbă cu el de-atunci, l-am întrebat de anii petrecuţi în închisoare, de crucea grea a suferinţelor pe care a trebuit s-o ducă prin temniţele comuniste. Şi, dacă am deschis subiectul acesta, dacă l-am provocat cu o astfel de întrebare, cu vocea sa plină de blândeţe, a început să-mi spună:

- Odată, când eram în închisoare, unul dintre ofiţerii de Miliţie care ne anchetau, ne băteau şi ne terorizau tot timpul, poate îndemnat şi de alţii, m-a tăiat cu un cuţit în zona abdomenului. Am ameţit dintr-o dată şi am căzut jos. Când mi-am revenit, am văzut cum intestinele îmi atârnau în afară. Încercând să mi le introduc înapoi prin deschizătura rănii sângerânde, mă gândeam şi mă rugam: „Doamne, lisuse, dacă trebuie să mai trăiesc, dacă încă nu Ţi-am sfârşit lucrarea pe care trebuie să o fac, dacă pentru păcatele mele mai trebuie să rămân în viaţă şi încă nu sunt pregătit să vin la Tine, mai dă-mi zile. Dar dacă acum am ajuns la hotarul vieţii mele, atunci ia-mă de pe pământul acesta în cerul Tău şi în împărăţia Ta.”

Sfânta Liturghie sau recreerea lumii

Părintele Rafael Noica amintea cum arhimandritul Sofronie îl sfătuia, pe când era diacon, să rostească cu multă responsabilitate fiecare cuvânt al Sfintei Liturghii pentru că ele sunt cuvintele creerii lumii. Deşi simţea adevărul din cuvintele stareţului Sofronie, părintelui Rafael îi era foarte greu să înţeleagă acest adevăr profund, întrucât se lovea de neconcordanţa directă, lexicală, dintre cuvintele Sfintei Scripturi despre facerea lumii şi cuvintele rostite la Liturghie. Practic, zicea el, cum să înţeleg că rostind ectenia: „Cu pace Domnului să ne rugăm …” sau „Pace tuturor” etc, aceste cuvinte sunt cuvintele prin care Dumnezeu a creat lumea?

Mărturisesc că mă lovesc de aceeaşi neputinţă a înţelegerii ori de câte ori încerc să găsesc un sens (şi e ceva timp de când încerc!), mai ales că structura Liturghiei a oscilat în istorie, iar forma ei de astăzi nu este nici pe departe întru totul potrivită scopului profund, cosmic al ei. Mai exact, ea conţine cuvinte, expresii, cereri cu caracter particular, care au fost adăugate în timp (fără discernământ) şi care contrazic sensul plenar al Liturghiei. Or, ar trebui să știm că în Liturghie, particularul se subscrie plenarului, care nu-l exclude, ci-l plineşte.

Negreşit, sfatul părintelui Sofronie ţintea un alt plan al înţelegerii. E planul totalităţii, cel în care forma cuvintelor se topeşte în profunzimea sensului. Nu atât cuvintele rostite viza părintele, nu semantica, nu lexicul şi nici măcar conţinutul primar al lor. Părintele ţintea la responsabilitatea înfricoşătoare pe care o avem în faţa cuvintelor, mai bine zis a Cuvântului. Şi dacă Sfânta Liturghie, este prin excelenţă „spaţiul şi timpul” întâlnirii directe cu Dumnezeu, Cel viu şi adevărat, de fiecare dată, la orice Liturghie a unei zilei binecuvântate în care se săvârşeşte, noi suntem cei care prin cuvânt creem o lume a întrupării dumnezeieşti. Acest lucru este înfricoşător şi el depăşeşte orice formulă scolastică aplicată tainelor, de genul: „ex opere operato” (în temeiul lucrării săvârşite). Obiectivitatea săvârşirii ritualice a sfintei Liturghii are nevoie majoră de implicarea subiectivă a fiecărei persoane care participă la ea. Altfel, obiectivitatea trece în ritualism și în rutina relaţiei om-Dumnezeu, nimănui de folos.

Fratele Traian Dorz - părinte, învățător și îndrumător duhovnicesc al unei mari mulțimi de suflete

„...Din marii oameni luminaţi,
când unul lumea-l are,
mai mult ca aurul sa-l caţi,
căci el e cât un soare.”

Când trebuie să spun ceva despre fratele Traian Dorz - despre multiplele calităţi ale vieţii sale de părinte, învăţător şi îndrumător duhovnicesc al unei mari mulţimi de suflete, de om care L-a slujit pe Dumnezeu şi şi-a înţeles chemarea căreia i-a rămas credincios şi statornic până la sfârşitul vieţii, în ascultare şi împlinire a Sfântului Cuvânt al lui Dumnezeu - lucrul acesta îmi este foarte greu, cunoscându-mi şi nevrednicia. Dar încerc sa fac aceasta cu dorinţa sinceră de a mă întări în credinţă călcând pe urmele sale.

Mai ales începând din anii ’80, când se ştia că la vreo adunare sau la vreo nuntă o să meargă şi fratele Traian, fraţii făceau tot posibilul să ajungă în acel loc. Pentru prima dată când am avut şi eu prilejul acesta a fost cu ocazia unei nunţi, la care am mers împreună cu fraţii: Aurel Matei, Ştefan Judele, Paul Asandei şi alţii. Eram nerăbdător să-l cunosc. Credeam că voi vedea o persoană elegantă, aşa cum ştiam că le place unora să se arate în lume, pentru a părea mai presus ca alţii. Dar n-a fost aşa. Când l-am privit de la distanţă, nu părea să aibă nimic deosebit de oricare dintre noi. Era modest, familiar... Dar când erai în preajma iui simţeai dragostea pătrunzătoare prin cuvânt şi privire, o privire caldă, un mod de exprimare calm, convingător, cu putere; se putea citi pe faţa lui suferinţa pentru Domnul.

„Dacă vă va scoate afară din Biserică, să rămâneți sub streașina bisericii”

Era sâmbăta înainte de Rusalii 1988. Ne pregăteam să mergem la Sibiu. Fratele Martin îmi aduce un bilet pentru fr. Traian. Biletul prin care se solicitau medicamente din străinătate era de la o soră din Oradea căreia medicul îi spusese că-şi va pierde vederea dacă nu găseşte medicamentele urgent. Duminică după terminarea programului i-am dat bileţelul fratelui Traian, care urma să se ocupe de rezolvare.

Am rămas lângă fratele un timp. Grupuri de fraţi veneau cu diferite probleme. Două mi-au rămas în minte până astăzi. Un grup zicea că preotul lor nu-i lasă să cânte cântările Oastei Domnului, iar altul că nu-i lasă să vorbească în Biserică. Fr. Traian ştia de unde sunt şi le-a spus:

- Dacă preotul nu vă lasă să cântaţi, nu cântaţi; dacă preotul nu vă lasă să vorbiţi, nu vorbiţi, iar dacă vă va scoate afară din biserică, să rămâneţi sub streaşina bisericii.

"Sunt gay, deci nu pot fi criticat. Dependența de petreceri, relații sexuale variate și consumul de droguri, reprezintă o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin."

Hotărârea Curții Supreme din Statele Unite la 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria intre persoanele de acelasi sex în toate cele 50 de state a fost zi de referinta in istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] ma aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort  în legatură cu acestă decizie. Sunt gay, jamaican, și un democrat convins. [...] Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortita eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin și cu un ethos hipersexual, realmente distrus.

Egoismul culturii homosexuale dăunează oamenilor

Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morală și sexuală a bărbaților gay e atât de profund compromis, încât angajamentul monogam de lungă durată e lipsit de sens durabil, față de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce, eu cred că bărbații homosexuali încearcă să săvârșească în viețile lor), și deci,  imposibil de realizat între homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală acăsătoriei.  Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise/relatii poliamoroase și aventuri multiamoroase, vor inunda cultura de masă cu "experimente pe viu", fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.

Oameni pentru care o relație deschisă/poliamoroasă ar fi fost de neconceput, vor privi acest aspect ca pe ceva ”pur bărbătesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de "petreceri”, relații sexuale variate și consumul de droguri, reprezintă  o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma într-o eventuală normă/în normal, mai degrabă, decât sa fie o excepție a vieții cotidiene.

Asculta Radio Ortodoxia Tinerilor

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro