“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Alexandra: "Și când eram online şi când nu eram, mă gândeam cum ar fi dacă aş posta nu ştiu ce pe facebook"

Pentru că în ultimul timp mulţi dintre cunoscuţii mei m-au întrebat de ce nu mai am cont pe facebook mi-a venit ideea să scriu aceste câteva rânduri...

Prin 2007 mi-am făcut cont pe facebook pentru a mă juca FarmVille, petreceam câteva minute pe zi pentru a aduna recolta din ferma mea virtuală. Treptat timpul petrecut pe facebook a crescut, o dată cu numărul de prieteni şi postările care erau în funcţie de starea mea de spirit, stare a unei adolescente care trece de la tristeţe la bucurie şi invers foarte repede. Lista de prieteni a “explodat” în curând, eram prietena prietenilor, prietenilor... şi ce “bucurie” să ai atâţia prieteni care îţi pot da like la poză şi cu care poţi să vorbeşti chiar dacă nu îi cunoşti. Pozele le alegeam foarte greu şi cu atenţie ca să “dau bine pe ecran”. Şi bucuria mea se măsura în numărul de like-uri iar comentariile sau complimentele erau cireaşa de pe tort.

În perioada facultăţii mă prindea ora 00:00 online, adormind cu ochii roşii. În anul trei mi-am cumpărat laptop, mare bucurie. Puteam să stau în pat şi să intru pe internet, ce bine că deja mă durea spatele să stau la birou. În anul patru mi-am cumpărat un telefon mai performant după părerea mea, pentru că puteam să îmi fac poze şi să accesez facebook-ul oricând şi de oriunde. Şi aşa am devenit dependentă cu totul de facebook. Credeam că sunt informată, că socializez şi fac parte din lume. Dar cel mai rău lucru era acela că având telefonul şi atunci când mergeam acasă la ţară în weekend sau vacanţe puteam accesa internetul. Trăiam în natură şi în loc să stau şi doar să privesc ce mă înconjoară eu pierdeam vremea pe facebook. Mă luptam cu gândul de a posta ceva pe internet. De atunci am început lupta cu patima numită “facebook”.

Sf. Isaac Sirul: "Dumnezeu Se uită mai degrabă la dorinţa voinţei să vadă în ce anume îşi găseşte acesta plăcerea"

Căci Dumnezeu n-ar nevoie de o făptuire mare cât de o dorinţa nobilă. Dumnezeu n-alege un suflet virtuos plecând de la faptele lui, ci de la dorinţa lui nobilă îndreptată spre El şi de la o inima plină de zdobire. Cum nu-l desparte de El pe păcătos plecând de la faptele lui; fiindcă adeseori faptele sunt împiedicate de felurite pricini, şi multe fapte bune sau rele sunt săvârşite fără dorinţa celor ce le săvârsesc. Dumnezeu Se uită mai degrabă la dorinţa voinţei să vadă în ce anume îşi găseşte acesta plăcerea. Aşa că dorinţa unui suflet îi este de ajuns chiar şi fără fapte, dacă săvârşirea lor e cu neputinţă, cum spune fericitul Tâlcuitor [Teodor al Mopsuestiei]: “Când dă legi, Domnul pare să cerceteze mai riguros dorinţa sufletului decât faptele lui”.

Iar altundeva, plecând de la cuvintele Lui, vorbeşte ca în numele Domnului: “Cercetez dorinţa, şi nu cercetez atât faptele, fiindcă un suflet care se alipeşte de virtute cu dorinţa desăvârşită îmi este de ajuns. Cei de sub Legea lui Moise trec prin sită faptele lor, deşi conştiinţa le e rănită de o mulţime de lipsuri, chiar şi mărunte. Dar cei care ţin la Legea Mea rămân în bucurie, chiar dacă se întâmplă să lucreze rău ca nişte oameni ce sunt, de vreme ce ştiu că în conştiinţa lor au optat pentru virtute“

Sf Isaac Sirul: Cuvinte către singuratici, partea 2

 

Starețul Efrem Vatopedinul: „Facebook-ul a distrus multe familii”

Acum câteva zile a rânduit Dumnezeu să ajungem în Muntele Athos. Pentru mine a fost prima dată și ceva cred că s-a schimbat în sufletul meu după această vizită.

Schimbarea cred că are la bază rânduiala pe care am observat-o în viețile acestor oameni, duhul lor de rugăciune și de închinare permanentă către Dumnezeu, depărtarea lor de lume, de toată tulburarea, acest șuvoi care permanent dă năvală în sufletul laicilor și ne “îmbată” făcându-ne să trăim și să gândim trupește.

Athos-ul are avantajul și de a fi fizic ferit de lume, înconjurat de ape, într-o peninsulă aflată “în afara lumii” dar ca o extensie a ei. Muntele Athos e un reper al trăirii ortodoxe, un reper la care adesea noi bărbații ar trebui să revenim și să recalibrăm ceasurile vieții noastre, noi cei care am fost rânduiți să conducem familiile societății, și să punem astfel rânduială în viețile noastre, ale femeilor și copiilor noștri.

Nu voi insista pe trăirile și întâlnirile pe care le-am avut aici, ci vă voi destăinui una din frământările mele de ceva timp.

În urmă cu câteva luni mi-am închis contul de facebook personal, la îndemnul și exemplul personal al unui prieten dar și la efectele nocive pe care le simțeam că le are acest mediu asupra mea.

Beat de patimi

Filocalia, acea colecţie minunată de scrieri ale părinţilor despre rugăciunea inimii, are titlul integral: "Filocalia Sfinților Niptici adunată de la sfinții părinți purtători de Dumnezeu, care prin intermediul înțelepciunii practicii ascetice și prin contemplare, intelectul este purificat, iluminat şi e desăvârșit". Nu este de mirare că este cunoscută cu numele de Filocalia. Acel cuvânt, Filocalia, înseamnă "dragostea de lucruri frumoase." Nu este o referire la articole scumpe, decorative, ci la lucrurile care devin frumoase prin unirea lor cu Dumnezeu. Toate lucrurile sunt frumoase în măsura în care sunt unite cu Dumnezeu, Care este frumuseţea în sine.

Un alt cuvânt important în titlu este adjectivul, “niptic” (νηπτικός). El are o varietate de traduceri: treaz, atent, vigilent. Acesta se referă la cei care, deşi au simţurile pământeşti purificate, au devenit cu adevărat conştienţi de Dumnezeu şi sălășluiesc în El. Acest titlu este folosit în special pentru a descrie pe părinţii de tradiţie isihastă din Ortodoxie, tradiţia rugăciunii neîncetate şi liniștea interioară asociată cu viaţa monahală.

A descrie aceşti părinţi ca fiind "treji" este foarte profund. Experienţa noastră cu patimile, dorințele dezordonate ale trupului şi ale sufletului nostru, este de multe ori o experienţă a beţiei.

 “Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbata, noaptea se îmbată. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de mântuire; Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru că noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim. “(1 Tesaloniceni 5:7-10)

Omul beat este inconştient de împrejurimile sale. Se poticnește fizic, mental și spiritual, abia conștient de propriul său dezechilibru. Patimile au aceeaşi capacitate de a ne orbi. La mânie suntem conştienţi în primul rând de propria noastră furie. Ceea ce vedem, vedem prin ceaţa energiei care pulsează prin mintea şi corpul nostru.

O poveste de dragoste dintre o sârboaică și un român. „Copiii sunt predania lăsată nouă”

Ionuţ şi Sladjana Gurgu

Cinci copii – și o editură. Nu orice fel de copii, și nu orice fel de editură. Și nu orice fel de familie vă vom face cunoscută astăzi. Vom vedea, în mica întâlnire dintre o sârboaică și un român, marea lucrare a lui Dumnezeu înfăptuită în neamul acesta. Căci, mărturisește Sladjana, prin cărțile traduse la „Predania”, simte că face ceva pentru „poporul ei” (românesc!). Câți dintre noi nu putem da mărturie că ne-am găsit mângâierea la adierea Duhului din paginile – subliniate cu linie continuă – cărților Starețului Tadei sau ale Sfântului Nicolae Velimirovici?…

O poveste de dragoste dintre o sârboaică și un român, ale cărei roade ne îndulcesc pe toți, de zece ani, din belșug. O poveste de dragoste dintre Serbia și România. O singură Ortodoxie. (A.S.)

- Sladjana, tu eşti sârboaică, Ionuţ – român. Cum s-au întâlnit Serbia şi România? Care este povestea voastră?

– Amândoi aveam dragoste faţă de călătoriile în alte ţări… Într-un an, am primit un bilet pe care puteam să-l folosesc în ţările balcanice, şi am ales România. Printr-un prieten am aflat de Ionuţ, care mi-a fost un fel de ghid în România. Pe urmă el a venit în Serbia – unde avea deja relaţii –, ne-am revăzut şi a început să se nască ceva între noi. Aşa ne-am apropiat. Era o linişte pe care mi-o dădea…

Când am plecat din Serbia ca să stau în România, mi-a fost greu la început, pentru că m-am confruntat cu altă naţiune – nu cunoşteam limba, vorbeam doar în engleză şi în franceză la început. E altfel când poţi să vorbești cu cineva folosind limba ta, și altcumva când folosești o limbă intermediară, pentru că multe lucruri pe care le simți nu poți să le exprimi. Am avut foarte mult timp o nesiguranţă foarte mare, plus că nu aveam nici sprijin din partea părinţilor. Pe de altă parte însă, ascultându-mi inima, liniştea şi căldura pe care le simţeam în realitate  m-au făcut să rămân.

Pr. Constantin Coman: „După Scriptură vine Patericul” (recomandare de carte)

Mulţi au impresia că Sfinţii au coborât de undeva din cer, că au fost cumva aleşi de Dumnezeu, un fel de personaje de poveste. Patericul egiptean ne demonstrează însă că sfinţenia nu este decât încununarea unei vieţi de luptă cu propriile neputinţe, cu patimile şi cu diavolii.

Zeci de mii de oameni populaseră pustia de-a lungul secolului al IV-lea, ducând o viaţă cu mult deasupra firii, iar lucrul acesta ne arată că sfinţenia nu e o chestiune ce ţine doar de cei câţiva „aleşi”. Aceşti Părinţi însă, pe lângă o credinţă simplă şi nestrămutată în cuvintele lui Dumnezeu, își asumau o nesfârşită silire a firii. Și, mai mult decât toate, aveau o ascultare desăvârşită faţă de Bătrânii lor, prin care ajungeau să se sfinţească şi să facă minuni, după cum ne promite Mântuitorul în Evanghelia Sa.

Meditații la Sfânta Scriptură 05. Fiecare minune și suflet întors la Dumnezeu confirmă Învierea Lui

 

Astăzi vreau să vă aduc înainte un text din Faptele Apostolilor, cu câteva cuvinte ale Sfântului Petru.

Încadrare în context:

Petru și Ioan se suie la templu pentru rugăciune și la poartă întâlnesc un bărbat olog. Îl vindecă și apoi bărbatul acesta face vâlvă prin templu, sărind și lăudând pe Dumnezeu.

Oamenii îl cunoșteau de ani de zile că e olog, și văzându-l vindecat s-au mirat. Toată atenția era acum orientată către Petru și Ioan, oamenii uitându-se la ei cu multă admirație pentru puterea care o au, de a vindeca.

Iată ce spune Sfântul Petru văzându-le admirația oamenilor:

Faptele Apostolilor
Capitolul 3, versetele 12-16

12. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble?
13. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze.
14. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş.
15. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi.
16. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.

 Petru le spune parcă așa: Dumnezeu a venit la voi ca om și a trăit printre voi, dar nu L-ați primit și L-ați răstignit. V-a spus că va învia, dar nu ați crezut. A înviat și voi ați răspândit minciuna în popor că noi apostolii l-am furat. Dar noi astăzi cu puterea lui Iisus Celui răstignit vindecăm bolnavii, înviem morții, avem curaj de a propovădui. Noi, apostolii fricoși de ieri, mărturisim cu curaj pe Iisus cel răstignit de voi. Noi suntem martorii Învierii Lui.

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro