6 cărări spre rai
Toţi o să murim în final şi toţi suntem datori cu un răspuns în faţa lui Dumnezeu la sfârşitul vieţii. Fiecare din noi trebuie să dăm seama ce am făcut cu viaţa pe care am primit-o în dar. Unii au primit mai multe, alţii mai puţine.
Unii au trăit foarte bine, alţii au dus-o mai rău. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere iar cui i s-a dat puţin, puţin i se va cere. Dumnezeu este drept şi bun şi va judeca pe fiecare după contextul vieţii, după greutăţile şi problemele pe care le-a întâmpinat, şi va cere de la fiecare pe cât a putut să facă în condiţiile date.
La sfârşitul lumii, când toţi oamenii din toate timpurile vor fi de faţă, când toate sunt descoperite, când nu mai există minciună, secrete şi aranjamente, atunci Dumnezeu va da sentinţa fiecăruia dintre noi după faptele sale.
„Când va veni Fiul Omului (Dumnezeu) întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” (Mt.25, 31-46)
Criteriile judecăţii sunt simple, indiferent câte facultăţi am făcut, indiferent că unii sunt şoferi sau alţii profesori universitari, indiferent că unii au fost bogaţi şi alţii săraci, unii deştepţi alţii mai puţin deştepţi, toţi ar fi trebuit :
– să fi dat celor necăjiţi o bucată de pâine din frigiderele noastre umplute cu mâncăruri din hypermarketuri;
– să fi dat o hăinuţă din şifonierele noastre pline de haine frumoase celor care stau noaptea în frig sub cerul liber;
– să fi dat o cană cu apă celor ce n-au nici măcar atât;
– să-l fi primit pe cel străin în casă, pe cel sărac şi necăjit de pe stradă;
– să-i fi vizitat pe cel din spital care avea nevoie măcar de o vorbă bună, de o mângâiere;
– să fi mers să vizităm pe cei din închisori, care nu se bucură de viaţă aşa cum ne bucurăm noi.
Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare !
(Claudiu Balan)
Saurian
octombrie 16, 2009 @ 2:35 pm
Îmi aduce aminte acest articol de o înregistrare cu păr Calinic Greceanu de la Mănăstirea Sf. Calinic din Târgu-Mureş ( era vorba despre Duminica Înfricoşatei Judecăţi unde se citeşte Evanghelia citată în acest articol ): „I-ai dat unui om de pe stradă, un copil sărac care nu are ce să mănânce i-ai dat hrană, l-ai îmbrăcat; aşa să ştiţi dumnevoastră e ca şi când I-ai dat lui Hristos.[…] E mare taina aceasta. Şi această taină ne-o pune înainte Bunul Dumnezeu. Şi pentru ce? Vedem că oamenii în loc să preţuiască tocmai ceea ce spune Dumnezeu, această slujire a celui de lângă noi, a celui lipsit; el se apucă şi îşi face nave, avioane, tot felul de vapoare şi rachete dar în loc să îi sature pe cei flămânzi şi pe cel care e însetat şi care n-are apă şi n-are hrană şi sunt pline depozitele! Pentru aceasta e aşa de grav acest răspuns al lui Dumnezeu, pentru că aţi avut posibilitate să îi hrăniţi şi nu i-aţi hrănit şi au continuat să le fie foame şi sete şi voi v-aţi umplut depozitele şi le-aţi pus rafturi peste rafturi! Dar ce, au nevoie rafturile de hrană? Rafturilor nu le e sete, nu le e foame dar ele sunt pline şi mulţi sunt goi şi săraci şi flămânzi. Pentru aceasta e aşa înfricoşător acest cuvânt al lui Dumnezeu.” sau tot la o conferinţă acest părinte spunea: „Vine o babă şi-mi spune că n-are bani să facă praznic că i-a murit soţul. Ia două portocale. Ia o portocală şi jumătate dă-o unui cerşetor şi praznic ai făcut!” E înfricoşător lucrul ăsta… mă gândesc de câte ori băgam mâncare în mine de simţeam că nu mai intră nimic iar alţii mor de foame… Dincolo le va face Dumnezeu dreptate acestora.