Ce rost are să fii bogat, dacă nu eşti iubit?

Din cele mai vechi timpuri oamenilor le-a plăcut să fie originali şi să aibă întotdeauna lucruri unice pe care doar ei să le posede prin asta arătându-şi bogăţia, originalitatea, chiar şi (pseudo)valoarea.

În fiecare zi ieşi din casă şi începi să te plimbi pe străzi. Pe drum priveşti la oameni, unii sunt trişti, alţii zâmbesc, unii sunt tineri aiuriţi, visători, alţii sunt în vârstă, obosiţi. Oameni obişnuiţi, apoi îţi întorci privirea iar privirea îţi cade pe o vitrină având în mijloc un telefon la reducere. Nu doar un simplu telefon, ci modelul cel mai nou, modelul pe care-l vezi la televizor în reclame de câteva săptămâni, nici prin gând nu ţi-a trecut vreodată că îl vei putea avea în mâini, iar acum este acolo, la câţiva centimetri depărtare de tine, aşteaptă să-l iei, să fie al tău, iar tu să fii fericită. . . de ce? Pentru că-l ai şi pentru că. . . ? Atât. Te opreşti şi un gând îţi zboară prin minte:

-„De ce să nu-l am? ! Ce are dacă-l cumpăr? de ce să-l cumpere altcineva? Îmi place şi mi-l doresc atât de mult, este superb, toată lumea te-ar invidia pentru noul telefon şi în plus s-ar asorta foarte bine la stilul tău de a fi”.

Îţi abandonezi gândul, mergi mai departe, continuându-ţi plimbarea, dai cu privirea de un afiş mare pe care scrie „De vânzare” şi un număr de telefon scris cu roşu, alături este o casă nouă, ar putea părea părăsită dacă nu s-ar observa gazonul îngrijit, piscină cea mare din stânga curţii şi gemurile deschise. O priveşti uluită, e casa visurilor tale, casa în care te-ai muta în câteva minute dacă s-ar putea. . . o priveşti iar bucuria ţi se citeşte în ochi:

-„Cine nu şi-ar dori o asemenea casă? De ce să nu o ai dacă îţi permiţi? Doar nu faci rău la nimeni, ţi-o iei pentru că vrei. O vrei şi punct. În plus, de ce să suferi văzând că altcineva şi-o cumpăra în timp ce tu-ţi doreşti asta şi îţi permiţi? „

Părăseşti într-un fel îndurerată stradă şi coborî în centrul oraşului, hoinăreşti pe-o stradă separată privind câteva magazine mici,  o melodie se aude în surdină din depărtare, întorci capul şi sesizezi că se aude dintr-o mică bijuterie din colţ, paşii te îndreaptă spre ea.

Te opreşti pe loc, privirea fiindu-ţi furată de multitudinea de bijuterii strălucitoare ce stau înşirate pe-o catifea de culoare bej. Razele soarelui se aruncă asupra lor făcându-le şi mai strălucitoare, stau expuse aşteptând să fie luate, să fie purtate de cineva, să scoată în evidenţă degetele lungi, sau gâtul şi încheieturile mâinilor subţiri. Parcă te aşteptau pe tine. . . tot ce trebuie este să le iei.

„Sunt superbe şi ar arăta aşa de bine la rochia neagră ce o vei purta mâine seară, de ce să nu ţi le cumperi? După cât ai muncit le meriţi din plin, oricum nimeni nu a muncit cât tine, nimeni nu are casa plină de diplome care să reflecte munca ta, orice muncă merită şi-o răsplata, de ce să nu fie bijuteriile acelea răsplata ta? Sau telefonul care încă aşteaptă? Sau casa care e de vânzare? Le meriţi !”

Fiecare întrebare din capul tău primeşte imediat un răspuns, dar eviţi să îţi pui o singură întrebare. . . la care ţi-e teamă că nu ai putea avea un răspuns, că nu există răspuns. . .

Ai găsit răspuns la fiecare întrebare „le meriţi”/”îţi plac”/”ţi le permiţi, de ce să nu le iei? !” dar sunt şi alte întrebări, poţi găsi un răspuns pentru ele. . ?

„Ce rost are. . ? „

Ce rost are o casă cu 2 etaje când la sfârşit de zi doar paşii tăi se aud pe marmură albă?

Ce rost are un Iphone când niciun apel nu îţi face inima să bată de 10000 de ori pe minut?

Ce rost are un raft plin de premii când alături ai poze doar cu tine însuţi?

Ce rost are un pat dublu cu baldachin când partea stânga este în fiecare dimineaţă rece?

Ce rost are o bibliotecă întreagă de cărţi, când în nicio carte nu se găseşte un trandafir păstrat?

Ce rost are un dosar întreg de diplome, când alături ai un album de fotografii gol?

Ce rost are un avion privat, când tu zbori cu o singură aripă?

Ce rost are un colier de perle când viaţa ta e desenată-n cărbune?

Ce rost au farurile unui Mercedes când privirile tale-s stinse?

Ce rost are o piscină, când pe ea plutesc doar frunze moarte?

Ce rost are un parfum Channel, când în jur miroase a singurătate?

Ce rost are un portofel cu 3 carduri de credit când n-ai găsit niciodată pe uşă frigiderului un „Aşteaptă-mă că mă întorc. Te iubesc!” ?

(Lili)