“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Seara de rugăciune

Rugăciune pentru copilașii ai căror părinți sunt plecați în străinătate

Detalii aici >

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorieCasatoreste-te de tanarEuharistia continuaDin comorile Sfintei Scripturi  Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

August 2008

22 August 2008

Asigurările dumnezeieşti

homeowners-insuranceUnde sunt asigurările atunci când inundaţiile distrug vieţile a mii de oameni deşi poate casele erau asigurate ? Unde sunt asigurările când cei dragi ai noştri se accidentează şi mor deşi maşinile aveau casco ?  Unde sunt asigurările atunci când cineva drag se-mbolnăveşte şi suferă deşi are asigurare medicală ? Unde sunt asigurările când copiii nu se realizează în viaţă şi au atâtea necazuri şi probleme, dar totuşi au asigurare de viaţă ?

Mă protejează asigurările în fiecare zi ca un înger păzitor ?

Dumnezeu ne păzeşte şi se-ngrijeşte de noi în fiecare secundă a vieţii. El ne apără şi ne îndrumă viaţa la fiecare pas. E alături de noi aşa cum mama e alături de copilaşul ei care începe să facă primii paşi, sprijinindu-l şi încurajându-l. A te-ncrede în asigurări pentru a te feri de toate necazurile vieţii este ca şi cum acel copilaş mic, pentru a păşi, s-ar încrede în manualul de creştere a copiiilor în loc să se-ncreadă în mama lui.

Nu mă bucur că voi primi bani dacă voi face accident ci aş fi bucuros dacă nu l-aş face deloc. Nu mă bucur că voi fi despăgubit dacă mi se dărâmă casa ci aş fi foarte bucuros să nu se dărâme. Nu mă bucur dacă se-mbolnăveşte cineva drag şi primesc prima de spitalizare ci m-aş bucura să fie sănătos în continuare.

Asigurarea e o înţelegere între oameni prin care unul din ei primeşte o despăgubire în bani după ce se întâmpla ceva. Vreau să-mi fac o asigurare care să mă ajute să nu mi se-ntâmple nimic. Vreau să vorbesc cu cineva şi să mă asigure că o să-mi fie bine întotdeauna. Sunt convins că e mai bine să mă rog lui Dumnezeu să mă păzească să nu păţesc nimic decât să-mi fac asigurare. Asigurarea e doar o alinare (în bani) după ce răul s-a întâmplat.

Read more

21 August 2008

Când dai, să dai cu bunăvoie

sun-flowerOfrandele şi milosteniile pe care le dăm săracilor, oricare ar fi ele, nu pot ţine loc iubirii de aproapele, dacă inima nu o mai simte. De aceea, atunci când dăm milostenie trebuie să avem grijă ca ea să fie dată cu dragoste, din inimă, de bunăvoie, nu cu părere de rău. Însuşi cuvântul milostenie înseamnă de fapt o lucrare şi o ofrandă a inimii, un dar făcut cu umilinţă, cu compasiune faţă de omul sărman, cu umilinţă şi cu părere de rău pentru greşelile pe care le-ai făcut şi pentru a căror spălare se dă şi milostenia.

Fiindcă, după cuvântul Scripturii: "Milostenia izbăveşte de moarte şi curăţă orice păcat" (Tobit 12,9). CIne dă milostenie în silă, fără chef, cu părere de rău, cu zgârcenie, înseamnă că nu şi-a recunoscut păcatele, nu s-a cercetat pe sine. Milostenia este binefăcătoare în primul rând pentru cel ce o dă.

Dumnezeu este inepuizabil în darurile pe care le face oamenilor. Iată, de şapte mii de ani (de la facerea universului) El dă hrană, prisositor, la toată făptura. Pretutindeni putem vedea mulţumire şi bucurie, atât doar că bogaţii adună prea mult în mâinile lor, ţin ascunse în vistierii darurile lui Dumnezeu care ar putea aduce prisositor folos sutelor şi miilor de sărăci. Omule, crede nestrămutat că darurile care ne vin de la Dumnezeu sunt nesecate şi "împarte pâinea ta cu cel flămând" (Isaia 58,7). Cu cât vei dărui mai mult, cu atât vei primi mai mult de la Dumnezeu. Aceasta este lege dumnezeiască:

"Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura." (Mt.7,2)

(Sfântul Ioan de Kronstadt - 'Viaţa mea în Hristos")

Read more

Să ne rugăm mai mult decât citim

booksAm citit pe blogul Părintelui Stephen un lucru care mi-a plăcut foarte mult. El zicea că ar trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu măcar atât timp cât citim cărţi despre Dumnezeu.

Recunosc şi eu că citesc despre Dumnezeu, uneori puţin alteori mai mult; din Sfinţii Părinţi când sunt mai liniştit şi mai concentrat, din cărţile ortodoxe cu un limbaj mai uşor când am inima plină de păcate şi conştiinţa încarcăta şi burta plină. Dar de rugat mă rog dimineaţa şi seară şi câteodată în timpul zilei dacă am nevoie. 

Aşa rânduieşte Dumnezeu ca-n timpul zilei să nu-mi iasă câte ceva bine şi atunci îmi aduc aminte de El şi-i cer ajutorul rugându-mă. Îngăduie Dumnezeu să mai cad şi-n păcate şi atunci mă mustră conştiinţa şi-mi aduc aminte de Dumnezeu şi-mi cer iertare.

Nu prea mă rog prea mult, sunt destul de leneş. Dar îmi place să citesc mult, aş citi tot timpul cărţi despre Dumnezeu. Mă bucură mult ce citesc dar în acelaşi timp nu cred că o să ajung vreodată să fiu aşa cum scrie în acele cărţi, sau să mă apropii aşa de mult de Dumnezeu cum s-au apropiat sfinţii. E ca şi cum aş acorda mai mult timp să citesc despre cum trebuie să-ţi iubeşti soţia decât timpul pe care l-aş petrece cu ea zi de zi.

Bucuriile cele mai mari totuşi nu le-am avut din cititul cărţilor ci le-am avut rugându-mă. M-am simţit foarte fericit în timpul slujberlor şi rugăciunilor din Biserică şi am rămas marcat de dumnezeirea şi sfinţenia lor. Mă-ntorc tot timpul la Biserică căci am simţit de multe ori pe Dumnezeu aproape şi am avut sufletul uşurat. Trăirea prezenţei lui Dumnezeu în Biserică e o experienţă mult mai profundă decât citirea cărţilor despr El. Aşa cum experienţa de a întâlni o persoană e mult mai puternic trăită decât aceea de a vedea poze cu aceea persoană şi a citi despre ea.

Read more

20 August 2008

Merge şi fără Biserică ?

37941Există o vorbă răspândită printre noi, cum că fiecare are credinţa lui, în inima lui, şi nu are nevoie să meargă la Biserică. E greu să mergi la biserică, e un efort, trebuie să renunţi la o parte din timpul tău. Te doare spatele, te plictiseşti, nu-înţelegi ce se zice, nu-ţi place cum se cântă şi mai durează şi mult.

E mai simplu să stai acasă, să te rogi când ţi-aduci aminte, să faci ce vrei, să nu fii constrâns de nimic.

Unii spun că-l au pe Dumnezeu în suflet şi n-au nevoie de nici un ritual, de nici o slujbă.

Nu e simplu să fie bun şi să respecţi poruncile lui Dumnezeu.

Nu e simplu să-i iubeşti pe ceilalţi oameni şi pe Dumnezeu. Trebuie să renunţi la unele plăceri de zi cu zi, trebuie să-i mai ajuţi şi pe alţii, trebuie să nu te mai superi, să mai şi ierţi. Din când în când trebuie să mergi la preot să-ţi mărturiseşti păcatele şi să te-mpărtăşeşti. Trebuie să-ţi îndeplineşti canonul pe care ţi l-a dat preotul pentru păcatele mărturisite, trebuie să te rogi seara şi dimineaţa.

Când părinţii îşi invită copiii cei mari (toţi la casa lor) la o masă ca să se bucure împreună atunci fiecare din ei se grăbesc să vină în semn de respect şi dragoste pentru părinţii lor. Dar şi pentru că e un moment în care familia se poate reîntâlni după o perioadă de timp. Dar unul din fii va spune că el nu vine pentru că oricum îi iubeşte pe părinţi şi îi respectă, şi-i are tot timpul în sufletul lui.

Read more

19 August 2008

Ruşinea celor ce merg la Biserică

37623Cum ar fi dacă toţi şoferii de taxi dintr-un oraş ar râde de un profesor universitar de fizică şi l-ar acuza că fizica e o prostie, că e nefolositoare şi că nu are nici un rost s-o studiezi. S-ar ruşina oare acel profesor că a studiat atât vreme fizica ? I-ar părea rău oare acelui profesor că a acordat aşa mult timp acestei ştiinţe, doar pentru că alţii o consideră nefolositoare ? Ar aprecia oare mai mult şoferia ? E clar că nu.

Deşi acestor şoferi li se pare plictisitor să studieze fizica şi chiar foarte nefolositor totuşi ei nu sunt conştienţi că se folosesc de principiile fizicii la fiecare pas în viaţă. Fizica li se pare o prostie tocmai pentru că e ceva total necunoscut şi în acelaşi timp şi inaccesibil.

Deşi profesorul este total diferit de ei, şi în faţa lor pare un ciudat, un om anormal, totuşi n-o să aibă nici un dubiu asupra vocaţiei pe care a ales-o în viaţă. A avut multe satisfacţii studiind fizica şi a fost uimit de minunăţiile ei şi-n acelaşi timp necunoscutul l-a făcut să studieze şi mai mult, fiind încrezător în viitoare descoperiri extraordinare. Acest profesor e convins că fizica este extraordinar de folositoare şi trebuie studiată. Experienţele sale zilnice i-au dovedit că procesele descrise de legile fizicii se-mplinesc întocmai în toată lumea.

Tot ce a trăit el până acum i-a demonstrat că fizica e o ştiinţă care merită atent studiată.

Părerile şoferilor nu-l va ruşina deloc, căci el-profesorul e foarte convins de ceea ce face.

Dacă aceşti şoferi ar râde de un liceean spunându-i că fizica e nefolositoare, şi că e o prostie şi nu merită studiată atunci probabil acest copil s-ar ruşina, s-ar mai gândi dacă să o stuideze sau nu. Poate ar fi retincent să spună altora că lui îi place fizica, pentru că nu e convins. E doar la început. Atitudinea greşită a şoferilor îl influenţează negativ pe copil tocmai pentru că găsesc o slăbiciune în el.

Read more

18 August 2008

Copiii sunt lumina lumii

1276926-lg

O ! nu e bucurie mai mare decât aceea de a avea copiii. Nu e frumuseţe mai mare decât să-l vezi pe puiul tău cum creşte în fiecare zi; să te bucuri văzându-o cum învaţă să mişte mânuţele singurică, cum zâmbeşte şi cum se uită cu ochişorii ei tainici şi inocenţi. Ea se bucura de cele mai mici detalii, descopera lumea în fiecare secundă, totul e în lumină pentru ea, totul e curat şi sfânt. Toţi sunt buni şi simpatici; nu are frică de-ntuneric, nu se sperie când tună afară, se uită mai tot timpul în sus...spre cer.

E fascinată când stă pe burtică căci vede lumea dintr-o altă perspectivă. Se opreşte din plâns când o ţinem în picioare căci atunci vede totul mai bine. Se supără când rămâne singurică şi strigă către mami pentru ajutor.

Are nevoie de noi tot timpul şi nu se poate descurca singurică. E atentă la noi când îi vorbim şi gângureşte răspunzându-ne.

Ea învaţă de la noi şi noi învăţăm de le ea. Ea ne-nvaţă pe noi simplitatea iar noi o învăţăm pe ea primii paşi în viaţă... primii paşi către Dumnezeu.

Avem grija de ea cum El are grija de noi noi.

Nu putem sta fără ea cum nici El nu vrea să stea fără noi.

(Claudiu Balan)

Read more

House-ul şi muzica bisericească

music20note5Acum vreo câţiva ani când nu ştiam prea multe despre Dumnezeu şi despre Biserică am ajuns în săptămâna mare la o denie seara. În biserică era foarte multă lume, atmosfera era tainică, cu puţină lumină de la câteva lumânări, iar strană erau înconjurată de mulţi cântăreţi care cântau în cor.

Muzica bisericească (bizantină) îmi era cu totul străină. După câteva minute am observat cu mare surprindere şi bucurie că-mi placea mult ceea ce ascultam, fiind atras în primul rând de melodia şi ritmul cântărilor. Nu-mi venea să cred că-mi place muzica bisericească....mai fusesem la biserică dar nu mă atrăsese cu nimic, era chiar plictisitor, cântările nemelodioase, versurile de neînţeles.  Acum eram la catedrala episcopală, pâna atunci intrasem doar în biserici de parohie, şi aici cântarea era cu adevărat diferită.

Şi m-am apropiat de strană....şi am rămas uimit şi puţin tulburat de faptul că ascult muzică bisericească şi-mi place foarte mult. Melodia cântărilor mă atingea exact la suflet, era aşa pe placul inimii mele, era o senzaţie şi o simţire pe care n-am mai trăit-o nicodată ascultând alte genuri de muzică. Eram tulburat şi în acelaşi timp o simţeam ca pe o revelaţie, nimeni nu-mi spusese până atunci de frumuseţea cântărilor bisericeşti. N-auzisem nicăieri că-n biserică se cântă aşa de frumos, nu vorbea nimeni de aşa ceva...

Read more

17 August 2008

Mersul pe apă

"Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului." (Mt. 14, 22-34)

Iisus Domnul se retrage singur în munte ca să se roage lui Dumnezeu şi în acelaşi timp să ne dea şi nouă un exemplu clar că rugăciunea îl schimbă pe om, că îl aduce personal în faţa lui Dumnezeu, că-i dă o mare stare de-mplinire şi de bucurie. Hristos Domnul ne vorbeşte nouă celor păcătoşi prin dispoziţia sufletească pe care o avem.

Dacă suntem trişti în faţa lui Dumnezeu la rugăciune, poate este pentru că n-am obţinut vreo anumită plăcere sau vreo desfătare trupească şi Dumnezeu şi-a luat pacea Lui din sufletul nostru ca să înţelegem că bucuria cea veşnică n-o putem obţine din materia cea neveşnică, cea trecătoare ci doar din relaţia cu alte persoane veşnice.

Read more

În zadar se tulbură tot muritorul

8555790-mdNu se aseamănă oare, creştine, viaţa omului cu marea? Nu suntem oare mai tulburaţi pe uscat decât pe mare? Nu ne izbim unii de alţii mai puternic decât ne izbesc valurile mării? Oare nu ne învârtim încoace şi încolo ca în întunecimea mării? Unul ia celuilalt ogorul, altul răpeşte vecinului slugile. Unul se judecă cu megieşul său pentru apă, altul se luptă pentru aer cu cei din jurul său. Unii se ceartă pentru măsurarea pământului, alţii se măcelăresc pentru zidirea caselor. Unul nu se satură de dobânzi, altul stăruie să ia şi capitalul.

Săracul se chinuie, bogatul se tulbură. Cel care n-are se blesteamă că n-are, iar cel care are, vicleneşte. Ocârmuitorul este pizmuit; puternicul este urât; conducătorul trădat. Războaiele vin unele după altele. Zavistiile se ţin lanţ. Pofta nesăţioasă stăpâneşte cu tiranie. Lăcomia împilează, minciuna se înalţă cu mii de laude, credinţa unuia în altul a pierit, adevărul a părăsit pământul, iar prietenia ţine până la sfârşitul mesei.

Pământul nu mai poate să rabde atâtea răutăţi, care au pângărit până şi văzduhul. Din pricina banilor, viaţa a ajuns de nesuferit. Din pricina banilor am vândut stihiile cele libere: drumurile se vămuiesc, pământul se împarte, apele se stăpânesc, aerul se cumpără.

Bogaţii se topesc de grijă, datornicii se vestejesc de grija datoriilor, hrăpăreţii tulbură lumea, iubitorii de arginţi îşi pierd timpul pe judecătorii; negustorii neguţătoresc nenorocirile şi nevoile oamenilor, defăimătorii vând minciuna.

Read more

Păcăleala Horoscopului

Horoscopul "prevesteşte" ce mi se va-ntâmpla mie astăzi pe baza aşezării în spaţiu a planetelor.  Horoscopul presupune deci un destin, o foaie scrisă deja cu ce o să mi se-ntâmple în fiecare clipă a vieţii.

Există horoscopuri pe o zi, există horoscopuri pe o lună, există chiar şi horoscopuri pe un an. De ce n-ar exista horoscopuri pe toată viaţa ? Şi dacă există prevestiri pentru toată viaţa mea atunci eu nu sunt liber, atunci eu sunt programat să îndeplinesc ce mi-e scris în destin.

Dar totuşi sunt liber să fac ce vreau, să aleg în fiecare secundă să fac ceva bun sau rău, sunt responsabil pentru fiecare faptă a mea în faţa tuturor oamenilor. Dacă fac ceva rău şi alţii mă vor acuza nu pot da vina pe horoscop, nu pot da vina pe aşezarea planetelor ci voi suporta consecinţele pe pielea mea.

Horoscopul e doar o invenţie care îndreptăţeşte pe oameni să făcă ce-i rău, lăsăndu-i să fie iresonsabili pentru faptelor lor, de care vor da seama la sfârşitul lumii.

Libertatea e cel mai mare cadou pe care l-am primit noi ca persoane de la Dumnezeu. Numai oamenii sunt  raţionali (se-nţeleg prin cuvinte) şi sunt şi liberi în acelaşi timp. Calculatoarele create de noi sunt raţionale (gândesc) dar nu sunt libere.

Read more

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."