“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără de vară în Munții Apuseni (22-29 iulie 2017)

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Octombrie 2008

31 Octombrie 2008

Televizorul şi teroarea consumismului

1195430056163554461drunken_duck_old_styled_tv_set_svg_hiTeroarea instalată de televizor în lumea modernă nu e cauzată doar de supradimensionarea violenţei, a pericolului şi a ameninţării.

Arthur Berger subliniază:

Cu cât televizorul este urmărit mai mult, cu cât sunt văzute mai multe reclame care promit o viaţă mai bună, plăcere sexuală, fericire şi tot felul de alte lucruri. în măsura în care nu-şi vor permite aceste lucruri, oamenii cu atât se vor simţi mai terorizaţi.

Henry Lefebre în cartea sa Every day life în the modern world, observând la rândul său teroarea impusă de cultura de consum prin publicitatea şi televiziune, afirmă:

Cei care nu pot consuma sunt terorizaţi de sentimente de neadaptare şi ratare, iar cei care consumă întâmpină la celălalt capăt al spectrului problema alegerii (în unele cazuri chiar teroarea alegerii), de care se lovesc la tot pasul, neliniştea provocată de incertitudinea că alegerea pe care o vor face este cea bună.

Publicitatea promite frumuseţe, sănătate, dragoste şi fericire pentru cine cumpără produsele prezentate, ameninţând însă, în substrat, cu subînţeles sau în mod explicit cu pierderea acestora în cazul neapelării la serviciile sau obiectele promovate. În societatea televizualului, femeile sunt terorizate de ideea că-şi vor pierde strălucirea stricându-li-se pielea şi părul, dacă nu le vor hrăni cu balsamurile miraculoase, promovate publicitar, că vor deveni respingătoare îngrăşându-se (modelul de frumuseţe promovat este femeia slabă, chiar scheletică - vezi prezentatoarele de modă), că nu vor mai fi admirate şi căutate de bărbaţi dacă nu ştiu să-şi pună în valoare corpul prin haine sau alte obiecte de înfrumuseţare.

Tinerii sunt terorizaţi şi adesea complexaţi de ideea că nu pot arăta ca actorii din film, că nu au farmecul, muşchii, banii, maşina sau alte lucruri pe care publicitatea le consideră necesare pentru a avea succes la femei. Soţii se vor stresa că nu pot asigura soţiilor sau copiilor ceea ce alţii pot oferi familiilor lor - lucrurile sau confortul pe care publicitatea sugerează că ei trebuie să le aibă.

Copiii mici suferă că nu au jucăriile prietenilor lor, aceleaşi lucruri sau plăceri. Atât bărbaţii, cât şi femeile sunt stresaţi de gândul că, la un moment dat, nu vor mai fi plăcuţi, iubiţi de celălalt, pentru că nu mai pot îndeplini cine ştie ce performanţă trupească sau intelectuală (idealizată pe micile ecrane)...

Televiziunea îi învaţă pe telespectatori ce trebuie să aştepte de la celălalt şi ce caută acela sau cum trebuie să fie totul pentru a atinge idealul de fericire (bineînţeles nu fericirea reală, pentru că totuţi cele două sunt diferite).

Lumea este terorizată de mesajele industriei publicitare, de ideea că trebuie să-şi schimbe hainele, lucrurile, maşinile, interiorul caselor sau viaţa, că trebuie să se distreze cât mai bine, acum cât sunt tineri sau cât o mai pot face. Bombardaţi cu reclame, înconjuraţi cu oferte tentante, oamenii încep să-şi dorească şi ei lucrurile respective.

Astfel începe cursa lui a fi prin a avea. Femeile cer bărbaţilor, copiii - părinţilor, bărbaţii caută banii necesari până când, prin muncă, sacrificii sau împrumuturi, dobândesc lucrurile dorite şi cursa continuă.

La teroarea dorinţelor mai vechi pe care obiectele cumpărate nu le pot satisface decât parţial, se vor adăuga noile dorinţe şi nevoi, preucm şi stresul plătirii ratelor şi dobânzilor bancare.

(Virgiliu Gheorghe - Ştiinţa şi războiul sfârşitului lumii)

Read more

La început Dumnezeu vorbea faţă către faţă cu noi

Ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi (Biblia), ci să avem o viaţă atât de curată încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi trebuit ca inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul Sfânt. Dar pentru că am îndepărtat harul acesta, haide să pornim pe o cale nouă (ca să-l dobândim iarăşi).

Prima cale era negreşit mai bună, şi Dumnezeu a arătat aceasta şi prin spusele şi faptele Sale. Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam şi cu urmaşii lui, cu Iov şi cu Moise, ci a vorbit cu ei faţă către faţă, pentru că a găsit sufletul lor curat. Când însă întreg poporul a căzut în păcate grele, atunci da, atunci a fost nevoie de scrieri, de table, de însemnarea în scris a tuturor faptelor şi cuvintelor lui Dumnezeu.

Şi vei vedea că acelaşi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfinţilor din Vechiul Testament, ci şi pe vremea sfinţilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci în loc de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: Acela vă va aduce aminte de toate.

Şi ca să cunoaşteţi că era mai bună această cale, ascultă ce spune Dumnezeu prin profetul Ieremia: "Şi voi face cu voi un legământ nou, dând legile Mele în mintea voastră şi le voi scrie pe inimi şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu (Ier.31,32,33)". Pavel deasemenea arătând superioritatea acestei căi, spunea că a primit legea nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii (2 Cor.3,3). Cu vremea, însă, oamenii s-au abătut de la drumul cel drept; unii din pricina învăţăturilor greşite, iar alţii din pricina vieţii şi purtărilor lor. De aceea a fost nevoie de aducerea aminte a scripturilor.

Gândeşte-te cât de rău am ajuns! Noi, care eram datori să vieţuim atât de curat, încât să nu mai fie nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta şi am ajuns să avem nevoie de scrieri. Şi cu toate acestea nici acest al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie.

Noi suntem de vină că am avut trebuinţă de Sfintele Scripturi şi că nu am atras asupra inimilor noastre harul Duhului Sfânt.

(Sfântul Ioan Gură de Aur - Comentariu la Evanghelia după Matei)

Read more

30 Octombrie 2008

Noi vs. Supermarketul

hypermarket_oradea_524_20080819100823_669Nu-i aşa că supermaketul pare un paradis de rezolvare a problemelor, cu toate cumpărăturile la îndemană, fiind chiar relaxant? Găsim tot ce vrem într-un singur loc…unele lucruri chiar şi la “reducere”.

Dar trebuie să fim atenţi: oamenii din spatele sistemelor de supermaket sunt adevăraţii profesionişti ai vânzărilor…noi suntem doar amatori. Pare că ni se cântă dupa imnul “Clientul nostru - stăpânul nostru” dar defapt noi cumparatorii dansăm dupa strategiile lor de vanzare.

Iata de ce:

- supermarketul prin felul în care este amenajat, plin de produse de la un capăt la altul aşezate frumos şi la-ndemâna noastră, dă impresia unei lumi în care poţi avea orice, poţi consuma tot ce-ţi place, şi nimic nu te opreşte. Crează o lume a consumului, inducând ideea că a fi fericit înseamnă a consuma.

- supermarketul e amenajat încât clientul să aibă access uşor la toate produsele, să le poată atinge şi chiar gusta, astfel încât să se poate hotărî pe loc să cumpere un produs sau altul, chiar dacă avea sau nu în plan asta. Felurimea enormă a produselor atrage şi fascinează clientul, făcându-l să cumpere şi să se simtă bine.

- atmosfera din supermarket este special creată pentru "a stimula" clientul să cumpere: luminile difuze, întinse peste tot, muzica relaxantă, aerul călduţ, mirosul de mâncare proaspătă de la "raionul de mâncăruri calde" - defapt o strategie de încetinire a ritmului de gândire şi de încetinire a pulsului inimii.

- aranjarea produselor în supermarket nu este în nici un caz întâmplătoare ci este o adevărată strategie de atragere a clientului, urmănd modul lui de a gândi. De exemplu mâncarea este în general pusă la urmă (pentru ea venim în primul rând oricum) lasându-ne astfel să trecem înainte pe la cosmetice, electrocasnice, electronice, haine, …etc şi abia apoi la urmă, puţin înfometaţi, să ajungem unde ne-am dorit.

- cărucioarele pentru copii îi educă pe cei mici sa iubească cumpărăturile încă de pe acum, pentru că ei vor fi marii consumatori de mâine. Dacă-i învaţă pe cei mici că a fi fericit înseamnă a mânca, a bea şi a te-mbrăca bine, atunci şi-au câştigat clienţii pe viitor.

- încă de la intrare sunt anunţuri multe cu fel de fel de reduceri. Produsele promoţionale sunt scoase în afara rafturilor, chiar pe culoarul de acces pentru a fi văzute mai uşor şi cumpărate mai repede.

Exemplele sunt multe şi pot continua.

E rău să-ţi faci cumpărăturile la supermarket ? E rău că găseşti orice în acelaşi loc ? Nu.

Dar totuşi cei din spatele lor ne manipulează. Caută cu orice preţ să-şi mărească vânzările chiar şi-n detrimentul calităţii. Induc clienţilor mereu ideea că fericirea vine din mâncare, băutură, haine, etc. Ne păcălesc învăţându-ne că shopping-ul e o atitudine şi o bucurie a vieţii. Ne învaţă să ne petrecem timpul cumpărând şi consumând în loc să ne petrecem timpul împreună cu familia şi prietenii.

În final vor să îndrepte toată gândurile vieţii noastre spre trup, şi niciodată la suflet. Vor să ne-nveţe că o viaţă avem şi trebuie să ne satisfacem toate plăcerile. În final ne-nvaţă că păcatul şi pedeapsa nu există, eliminând total existenţa lui Dumnezeu din mintea noastră.

Ne strigă sus şi tare că toată viaţa e aici pe pământ, că nu existe consecinţe pentru ce facem, nu există rai sau iad, nu există înviere din morţi, nu există defapt Dumnezeu.

Dar să auzim ce striga tare Sfântul Apostol Pavel acum aproape 2000 de ani celor din Corint:

"Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri! Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră."

La fel şi Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne spune că viaţa de aici nu e totul:

"Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl."

Mâncarea şi băutura sunt doar pentru a ne-ntreţine viaţa şi nu pentru plăcerile noastre egoiste.

"Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea (judecata universală) să vină peste voi fără de veste, ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului."

Ajută-ne pe noi Domne să fim cumpătaţi ! Ajută-ne Doamne să ne amintim mereu şi de cei care nu au nimic, şi de cei orfani. necăjiţi, fără casă, bolnavi, alungaţi de toată societatea ! Adu-ne aminte Doamne mereu că ce avem în plus, avem nu ca să ne simţim bine, ci pentru a da şi celor care n-au.

Adu-ne aminte Doamne că vom muri ! Dar Tu ne vei învia.

(Balan Claudiu)

Read more

29 Octombrie 2008

Publicitatea şi păcălelile ei

commercials-collage-600Azi găsim orice şi vedem reclame peste tot (la televizor, pe stradă, în magazine, în afara oraşelor, la metrou, pe autobuz...aproape oriunde) care ne îmbie să cumpărăm câte un produs. Fiecare reclamă video sau fiecare panou publicitar încearcă să ne atragă atenţia cu ceva, dorind să ne stârnească interesul şi să ne facă să cumpărăm.

Reclamele de peste tot îmi înşeală judecata legând iaurtul de bucuria copilăriei, maşina de frumuseţea călătoriei, ciocolata de dragostea curată a unor tineri îndrăgostiţi....Îmi tot promite că voi fericit, numai să cumpăr. Şi cumpăr. Şi-n loc de bucuria copilăriei primesc doar iaurtul, în loc de frumuseţea unei călătorii cu prietenii primesc doar maşina, în loc de iubirea curată a unei fete primesc doar ciocolata. Mă tot păcălesc legând sentimentele curate din inima mea cu produsele lor.

Îmi tot sugerează mereu şi oriunde că trebuie să cumpar ca să am o viaţă frumoasă, că trebuie să consum ca să mă simt bine, că trebuie să am de toate ca să fiu fericit. Dar cumpăr şi tot nu sunt fericit şi văd că alţii au mai mult. Văd că unii sunt bogaţi, văd că unii îşi permit de toate, văd că alţii au un confort sporit şi eu nu sunt ca ei şi astfel lumea modernă mă-nvaţă ca dacă aş avea produsele pe care le au ei aş fi şi eu fericit, şi astfel mă-mpinge din nou să consum.

Dar să ne oprim puţin şi să-L auzim pe Dumnezeu, Cel care ne-a creat şi ştie fiecare celulă vie din noi:

"Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu."

Read more

Pericol: “Creşterea necontrolată a populaţiei”

4373883-mdLa atâta amagire a ajuns omul încât crede că populaţia creşte necontrolat si ca ar fi cazul sa se ia masuri de reducere a natalitatii.

Dupâ atâtea miliarde de avorturi pe care le-am facut în ultimii zeci de ani, populaţia lumii creşte necontrolat ?!!!

Dupa ce ne-am dat "dreptul" de a lua viaţa propriilor noştri copii….deşi viaţa nu vine de la noi, mai avem curajul să zicem ca populaţia creşte necontrolat? Avem noi oare dreptul sa controlam creşterea populaţiei în primul rând? Chiar suntem prea mulţi? Chiar a lăsat Dumnezeu aşa puţine resurse încât să fim condamnaţi la foamete şi sărăcie din cauză că suntem prea mulţi?

Iată porunca Domnului  (nu recomandarea) care nu va dispărea până la sfârşitul veacurilor:

"Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!""

Dumnezeu nu a spus: "creşteţi şi vă înmulţiţi până la 6 miliarde". N-a spus Domnul Dumnezeu că la un moment dat n-o să mai avem ce mânca pentru că o să fim prea mulţi ci doar să ducem o viaţă normală, cumpatata, chibzuita.

De ce se vorbeşte astăzi de o creştere necontrolată a populaţiei ? De ce cred unii că nu ne vor mai ajunge resursele ca să trăim, pentru că suntem prea mulţi ? Păi haideţi să ne gândim puţin.

Read more

Cel mai bun vin!

thank-youUn barbat si o femeie se casatorira la o vârsta înaintata si spre marea lor bucurie si surprindere avura un copil. Îl crescura cu toata iubirea si grija lor si, desi erau foarte saraci, îl trimisera la scoala unui întelept pentru ca si sufletul sa-i fie cultivat. Întors acasa, baiatul avea o singura dorinta: aceea de a se revansa fata de parinti.

"Ce lucru as putea face care sa va faca într-adevar placere?"

"Lucrul cel mai drag noua esti tu, fiule", raspunsera batrânii. "Dar daca totusi tii sa ne faci un dar, adu-ne putin vin,sunt ani de zile de când n-am mai baut un strop..." Baiatul nu avea o letcaie. Într-o zi, pe când mergea prin padure sa taie lemne, îsi muie mâinile în apa care curgea dintr-o cascada enorma si bau: i se paru ca apa avea gustul celui mai bun si mai limpede vin pe care-l gusta vreodata. Umplu un ulcior pe care-l avea cu el si se întoarse în graba acasa.

"Iata darul meu", le spuse parintilor. "Un ulcior de vin doar pentru voi."

Parintii gustara apa si, desi nu simteau decât gustul apei, îi zâmbira si-i multumira din inima. "Saptamâna viitoare va voi aduce un altul", le spuse baiatul. Si asa facu multe saptamâni la rând. Batrânii intrara în joc: baura apa cu mult entuziasm si erau bucurosi sa vada bucuria înflorind pe chipul fiului lor. Astfel, se întâmpla ceva nemaipomenit: bolile si ridurile le disparura. Ca si cum acea apa ar fi avut ceva miraculos.

Este minunea cuvântului "multumesc". Sunt persoane care spala, calca, gatesc pentru altii timp de zece, douazeci, treizeci de ani. Le tin companie, îi îngrijesc, îi iubesc zi de zi si totusi n-au auzit niciodata spunându-li-se "multumesc!". A spune "multumesc" nu e o chestiune de politete. Înseamna sa-i spui celuilalt: "Stai! Mi-am dat seama ca existi!" De aceea lumea e plina de atâtea persoane care nu se vad.

(Bruno Ferrero)

Read more

Gândeşte liber

Ca să vedem cât de liber gândim, să facem un mic test pe hârtie.

Cele 3 linii drepte trebuie să se unească cap la cap şi să formeze un contur închis.

Cum să unesc cele 4 capete ale unui dreptunghi cu 3 linii ?

Când mă uit la cele 4 puncte nu pot să văd decât un dreptunghi care are 4 linii drepte, cum pot să le unesc cu 3 ? Mintea mea mă limitează. Pentru că am în minte forma dreptunghiului nu pot gândi altfel. Poate un copil care n-a văzut niciodată desenat un pătrat sau un dreptunghi, ar gândi mai liber, ar găsi soluţia.

Ar trebuie să gândesc în afara reprezentărilor pe care le am în mintea mea, ar trebuie să raţionez în afara experienţei mele vizuale. Cum spun americanii ar trebuie să gândesc "out of the box".

Experienţa mea din familie, din şcoală, din societate şi în general din felul în care m-am raportat la lume (păcatele şi faptele mele bune), mă face să gândesc într-un anumit fel, şi să văd oamenii şi viaţa prin geamul tratat cu personalitatea mea. Astfel modul în care mi-am trăit viaţa poate murdări geamul vederii şi gândirii mele distorsionând realitatea din exterior. Aşa cum spune Părintele Arsenie Boca: "în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă" , deci pentru oamenii răi şi lucrurile bune le pot părea rele, şi cei buni pot părea suspecţi de răutate.

Dar dimpotrivă, pentru cei care sunt buni, geamul vederii este curat şi strălucitor şi percep realitatea aşa cum este, nedistorsionată, dar revelată, nu descoperită de ei înşişi.

Dar şi cei răi şi cei buni au nevoie de lumină pentru a vedea lumea, mai bine sau mai puţin bine. Chiar dacă sufletul e curat, geamul vederii realităţii fiind şi el curat, totuşi dacă afară e întuneric, nu se vede nimic.

Cine luminează lumea ca o sursă neîntreruptă ? Cine luminează înţelesurile şi raţiunile tuturor lucrurilor de a fi? Cine luminează întreg universul ? Cine luminează sufletul fiecăruia dintre noi cu pace şi cu bucurie?

"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul...Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume."

În fotografie lumina este cea mai importantă. Indiferent cum e decorul, personajele, sau peisajul, lumina face toată fotografia. Lumina îi dă valoare, lumina îi dă înţeles fotografiei.

Fotografie = photo + grafos (în limba greaca) şi se traduce "scriere cu lumină" sau "sau scriere în lumină". Astfel momentul imortalizat de aparatul foto este scris cu lumină pe hârtie. Lumina e totul.

Hristos Domnul e lumina lumii, El luminează pe fiecare om, El este izvorul ştiinţei, al înţelepciunii şi al bunătăţii, El se revelează tutoror. Nimeni nu poate să descopere ceva decât dacă-i este revelat.

Marele dezavantaj al felului nostru de a gândi este cutia minţii. Cutia minţii este de fapt cutia plină cu păcatele şi neputinţele noastre, care ne distorsionează realitatea, care ne fac să vedem lucrurile limitat doar la noi şi la răul sau binele nostru. Noi gândim limitat, doar în limita curţii noastre îngrădite de gardul păcatelor.

Sloganul "gandeşte liber" este folosit de marile companii de produse si servicii tocmai pentru a nu gandi liber in adevaratul sens al cuvantului, ci pentru a gandi liber in constrangerea pe care ne-o dau ei. Ne îndeamnă să gândim liber în mod interesat, nu pentru binele nostru, ei vor doar să cumpărăm.

Gândirea liberă susţinută astăzi este de fapt eliminarea fricii de a face păcatul, este gândirea libertină nu liberă, este construirea gardului curţii noastre mentale. Gândirea libertină propovăduită astăzi, construieşte de fapt cutia perfectă pentru "a consuma" şi pentru "a cumpără ca să fim fericiţi", umflând conturile marilor companii.

Dumnezeu ne-a spus cum putem fi liberi:

"Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi."

Dacă vreţi să aflaţi rezolvarea testului, o puteţi downloda de aici.

(Balan Claudiu)

Read more

Adevărul nu este relativ, adevărul este Hristos

Spun unii că adevărul ar fi relativ, în sensul că poate fi odata într-un fel, odată în alt fel, şi că nu există nimic clar, nimic statornic, nimic bătut în cuie, ci totul e aşa în vânt.

Dar să vedem ce-nseamnă cuvântul "relativ" în Dicţionarul Explicativ al limbii române:

RELATÍV, -Ă, relativi, -e, adj:

1. Care se referă, se raportează la ceva sau la cineva, care are legătură cu ceva sau cu cineva.

2. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă

3. Care depinde de un termen în absenţa căruia ar fi fără sens.

4. Care nu există decât în relaţie cu altceva.

Astfel adjectivul "relativ" asociat "adevărului" nu arată că adevărul este nedefinit, sau că este aşa după cum vrea fiecare, ci arată că adevărul se raportează la cineva sau la ceva, că neaparat trebuie să aibe legătură cu ceva sau Cineva. "Adevărul relativ" susţinut de unii arată că nu poate exista prin sine ci trebuie să depindă de un sistem de referinţă, că singur ar fi fără sens.

De foarte multe ori ne întrebăm “Care este adevarul? Unde este adevărul?…”

Numitorul comun al tuturor: Toata lumea vrea să ştie adevarul. Nimeni nu vrea să ştie lucruri ireale despre ei, despre cei din jurul lor, despre mediul în care traiesc, despre orice. Toţi vrem să ştim cum stau lucrurile cu adevarat, nu-i asa? Toţi ştim că în spatele fiecărei acţiuni a oamenilor stă o motivaţie, stă o dorinţă. Toţi ştim că nimeni nu face lucrurile la întâmplare, ci fiecare urmăreşte ceva, dar cine-i poate şti gândul şi inima.

Cei care spun că "adevărul este relativ" intuiesc că nimic nu e există prin sine, nimic nu e autosuficient (totul e creat, totul e mărginit, totul apare şi dispare, se naşte şi moare, se crează şi se strică, rugineşte, putrezeşte, se perimă, trece...).

Nici legile fizicii nu sunt 100% valabile în orice loc şi-n orice timp, şi-n orice condiţii, ci depind mereu de spaţiu şi timp şi mai ales de oameni. Nimic nu e adevărat 100% ci mereu sunt şi excepţii. Nimic nu e neschimbat, nimic nu poate există independent şi fără să se raporteze la ceva sau la cineva.

Dacă totul e creat şi totul e limitat, şi nimic nu e 100% adevărat, atunci ce e adevărat până la urmă ? sau cine e adevărat ?

Doar Cel care a creat totul, Cel care există prin Sine, care nu depinde de nimeni şi nimic, Acela e adevărat.

Iată cum se recomandă chiar El, Iisus Hristos Dumnezeu:

"Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine."

Adevărul nu e relativ ci adevărul e personal, adevărul e Dumnezeu. Toate au fost create de El, toate există prin puterea Lui, toate sunt susţinute de El, toate se raportează la El. Cine sau ce poate spune că există independent de toţi şi toate ?

Toate legile lumii, toate constituţiile, toate regulile şi toate orânduirile lumeşti au sens doar pentru că El ajută ca ele să fie respectate, adică El ajuta ca oamenii respectându-le să se-nţeleagă bine toţi oamenii unii cu alţii, de fapt ajută ca toţi să se iubească unii pe alţii. El se revelează tuturor, El descoperă oamenilor ştiinţa, înţelepciunea, blândeţea, iubirea....

"Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece."

(Balan Claudiu)

Read more

26 Octombrie 2008

Prieteni şi "prieteni"

6751450-mdVreau, in cuvintele de mai jos sa lamurim un aspect foarte prezent in viata noastra.

Dar, nu vreau sa il lamuresc eu, ci vreau ca voi toti care imi veti citi cuvintele, sa ma ajutati si sa ma lamuriti prin parerile voastre.

Prietenii...despre ei voi scrie. Viata noastra, tineri fiind, are pana in acest punct 25-35 de ani; timp destul pentru a "acumula" multi prieteni.

Dupa parerea mea, prietenii sunt: prieteni si prieteni foarte buni.

Prietenii foarte buni...sunt aceia pe care noi ii simtim ca pe niste frati, gata mereu sa sara in ajutorul nostru si noi in ajutorul lor, mereu deschisi sa le plangem pe umeri si sa ne aline, sa ne ajute cu sfaturi. Pe ei ii iubim mult.

Foarte mare nevoie avem de ei insa nu mare este numarul lor deobicei, ci doar unu sau doi maxim.

In schimb, prietenii coloreaza viata noastra, ne intalnim cu ei, ne sunam reciproc, ne bucuram sa fim impreuna din cand in cand...dar atat. Nimic profound in aceasta relatie si totodata nimic serios.

Avem nevoie si de ei, caci omul are nevoie sa socializeze cu ceilalti.

Pana aici toate bune. Insa...Ati trait vreodata clipa in care, intr-o intamplare, prietenul cel mai bun, sa va dezamageasca cumplit? Sa nu gasiti in el: sprijinul de care aveati nevoie? umarul pe care sa plangeti? Si asta pentru ca el nu a considerat ca aveai asa mare nevoie? Ce simti atunci? Cum il mai vezi pe el a fi? Iti mai este el "cel mai bun prieten"?

In acelasi timp, vi s-a intamplat ca un prieten, sa va ajute neconditionat? Sa faca tot posibilul, sa uite de el si sa va dea mana pentru a iesi dintr-un mare impas?...Atunci, el devine cel mai bun prieten? Urca pe scara prietenilor?

In ce situatii le schimbam "titulatura"?

E bine sa ne fie toti "cei mai buni prieteni"? sau toti sa ne fie prieteni?

Si totusi...orice tanar are unul sau doi "cei mai buni prieteni" si apoi, restul prietenilor...pentru a putea implini cuvintele Psalmistului David care zice: "Iata acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună"

(Codrut Mirica)

Read more

25 Octombrie 2008

Vindecarea demonizatului (Predică în Duminica a 23-a după Rusalii)

"Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.

Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.  Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.

Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând:  Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus."

O perspectivă interesantă despre demonozaţi o dă Sfântul Ioan Gură de Aur care ne atrage atenţia că noi oamenii ar trebui să ne îngrozim şi să reacţionăm mai repede atunci când auzim sau vedem pe unul din cei dragi ai noştri că este atacat de patimi şi de păcate, decât atunci când este demonizat:

"Dacă vezi vreun evadat că-ţi bate copilul, te mânii şi te repezi ca o fiara asupra lui, dar stai liniştit şi nu faci nimic, deşi în fiecare zi vezi demonii atacându-l şi împingându-l la pacate. Stai şi nu-l scapi din ghearele lor. Dacă copilul ţi-e cumva posedat, alergi la toti sfinţii şi tulburi liniştea şi celor ce pustnicesc prin vârfuri de munţi, ca să-l scapi de nebunie. Dar, deşi vezi cum în fiecare zi îl tulbură păcatul, care este cel mai îngrozitor demon, nu faci nimic.

Şi chiar să fie cineva posedat de un demon, nu este deloc îngrozitor, pentru că demonul nu poate cu nici un chip să ne arunce în gheena, ci, dacă suntem atenţi, ispita aceasta ne poate aduce chiar cununi minunate şi ne poate face vestiţi, dacă-i răbdăm cu bucurie chinurile. Dimpotrivă, cel ce traieşte în păcat, nu se va putea mântui niciodata. Şi viaţa aceasta i se va părea un infern şi în cea viitoare va fi pedepsit pe vecie.

Totuşi, chiar dacă ştim toate aceste lucruri, le dăm o atenţie nefirească celor foarte puţin importante, în timp ce pentru cele cu adevărat importante nu vrem să facem nici cel mai mic efort. Dacă vedem pe cineva demonizat, îl plângem, dar dacă-l vedem păcătuind, nu suntem deloc şocaţi, chiar dacă atunci ar trebui să ne văitam şi să ne lovim de durere. Dar, decât să ne vaitam, mai bine să-l oprim si să-l sfatuim sau să-l speriem, să-l pedepsim, să-l vindecam cu orice mijloc ne stă în putere de boala aceea şi s-o imitam pe vaduva despre care sfântul apostol Pavel a zis " ... daca a crescut copii...".

Nu prea reacţionăm când îi vedem pe cei dragi ai noştri că sunt în păcate, că înaintează în patimi, că sunt legaţi de răutatea lor, ci stăm pasivi şi fără nici o grijă gândindu-ne cu nu fac păcate prea mari, că sunt şi ei oameni. Eu nu pot trăi cu gândul că Dumnezeu m-ar putea mântui iar cei dragi ai mei (mama, tata, prietenii, familia întreagă)  ar putea ajunge în iad. Nu prea am linişte când ştiu că cei dragi ai mei nu merg la Biserică, nu se mărturisesc, nu se-mpărtăşesc, şi trăiesc o viaţă rece, departe de Dumnezeu. Îmi pare rău când îi văd că sunt trişti, că nimic din lumea asta-i nu-i mulţumeşte deşi au gustat din toate plăcerile ei, şi mă gândesc că le lipseşte Dumnezeu.

Am încercat să le vorbesc, să le explic, să le fiu exemplu, dar nu s-au schimbat prea mult. Ce pot face ?

Pot să mă rog pentru ei lui Dumnezeu în fiecare zi. Nu pot să pun capul pe pernă seara dacă nu-i cer lui Dumnezeu să-i mântuiască pe cei dragi, cum ştie El, când vrea El, şi cum vrea El. Nu pot face mai mult decât atât. Dar eu cred că e cel mai bun lucru.

Trebuie, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le fiu exemplu iubindu-i şi să mă rog pentru ei sfinţilor, Maicii Domnului şi lui Dumnezeu. Dar rugăciunea mea ştiu că nu este în zadar:

"Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină."

(Balan Claudiu)

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro