“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Euharistia continuaDin comorile Sfintei ScripturiCasatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Noiembrie 2008

29 Noiembrie 2008

Tânărul bogat (Predica la Duminica a 30-a după Rusalii, Lc.18,18-27)

"Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?  Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.  Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.

Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu."

(Evanghelia după Luca, capitolul 18, versetele de la 18 la 27)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Câţi tineri mai sunt ca tânărul din Evanghelie? Ce tineri îşi cinstesc părinţii, nu fură, nu urăsc pe nimeni şi nu se dedau desfrânării? Ce tineri făcând totuşi toate acestea simt în inimă că tot le mai lipseşte ceva?

Ce tânăr înţelept!!!, din tinereţile lui a păzit toate poruncile lui Dumnezeu, dar tot simţea că nu e de ajuns. Oare ne mai punem noi astăzi întrebarea: Eu ce fac după moarte ? , oare ne mai gândim câteodată ce o să se-ntâmple după viaţa aceasta de pe pământ?

Îşi mai pun tinerii întrebari existenţiale astăzi sau trăiesc doar în superficialitate? Eu cred că prea puţini fac asta. Dar am văzut mulţi tineri înconjuraţi de bogăţii (case, maşini, haine, bijuterii) care caută să se distreze, caută plăceri, faimă şi popularitate. Când ai de toate şi nu-ţi lipseşte nimic nu-ţi pui niciodată problema că poţi muri sau unde anume vei ajunge după moarte. Când ai burta plină nu-l crezi pe cel de pe stradă care-ţi spune că îi e foame.

Dacă eu mă desfătez în plăceri şi altul suferă înseamnă că ceva nu este în regulă. Dacă alţii mor la propriu de foame iar eu mănânc zilnic la restaurant înseamnă că echilibrul undeva e stricat. Dacă alţii au de toate şi unii nici măcar strictul necesar înseamnă că cineva perturbează acest echilibru.

De aceea spune Mântuitorul că foarte greu vor intra bogaţii în împărăţia cerurilor. Bogaţia ta e sărăcia altora. Abudenţa ta e lispa celorlalţi, egoismul tău provoacă suferinţă. Răul este absenţa binelui. Zgârcenia mea duce la acumulare, la creşterea avuţiilor. Dar ce sunt averile pe care le am? Sunt "datorii" pe care trebuie să le plătesc, căci le-am primit de la Dumnezeu să le dăruiesc celorlalţi, le-am primit ca să-mi fac prieteni prin ele.

Ce frumos zice Sfântul Apostol Pavel: "Ce ai tu, şi să nu fi primit?" Şi chiar aşa, bogatule! ce ai tu şi să nu fi primit de la Dumnezeu? Şi dacă le-ai primit de la Dumnezeu înseamnă că le-ai primit cu un scop.

De aceea bogaţii vor intra cu greu în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că n-au dat averile lor săracilor, pentru că nu şi-au câştigat dragostea lor, ci şi-au mărit egoismul.

Ce frumos este a dărui! Ce bucurie ai când poţi ajuta pe cineva!

E postul Naşterii Domnului, e postul darurilor, haideţi să dăm şi noi din averile noastre săracilor ca să avem şi noi comoară în cer şi să-l urmăm pe Domnul Hristos.

Amin.

(Balan Claudiu)

Read more

28 Noiembrie 2008

Sunt liber în fiecare secundă să aleg, binele sau răul

6159255-lg-336-x-500Binele şi Răul l-am pus în faţa ta... Sunt însăşi cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care ne arată în Legea Noului Testament că Dumnezeu a creat oamenii liberi, cu capacitatea de a-şi alege propriul drum în viaţă şi oamenii lângă care îl va parcurge.

Însă mă întreb de multe ori dacă libertatea este o binecuvântare de Sus, pe care Domnul a dat-o şi păsărilor cerului, sau o povară, fiindcă în slăbiciunea noastră ne este greu să luăm decizii, nu suntem siguri dacă facem cele mai bune alegeri şi folosim libertatea pentru a experimenta situaţii de cele mai multe ori nefolositoare nouă. Suntem tentaţi să ne putem prea mult încrederea numai în noi înşine.

Suntem liberi să alegem dacă vrem sau nu să- L urmăm pe Hristos, în virtutea Botezului pe care l-am primit la naştere. Suntem liberi să mergem sau nu la Sfânta Biserică, să participăm la sfintele slujbe , să ne mărturisim păcatele sau nu. Pentru mulţi dintre noi Ortodoxia nu e deloc o cale uşoară spre mântuire, de aceea alegem să refuzăm contactul cu Dumnezeu.

Cu certitudine mediul în care trăim îşi pune amprenta asupra noastră, dar suntem liberi să ne alegem o altă viaţă. Dacă eşti un tânăr din Bucureşti, cu multe opţiuni de petrecere a timpului liber, alegi să mergi vineri seara într-un club, sau dimpotrivă, să participi la Sfîntul Maslu, pentru că ştii că la Biserica de lângă tine atunci se ţine slujba.

Dacă eşti o fată de la ţară şi bunica te aşteaptă să o insoţeşti în fiecare duminică la Sfănta Liturghie, pentru că ea nu mai poate ajunge singură, şi prietenele tale la ora aceea dorm fiindcă au fost la discotecă cu o seară înainte, eşti liberă să alegi ce fel de tânără vrei să fii: cu sau fără Dumnezeu.

Iar dacă acasă nu te-a învăţat nimeni să faci sfânta cruce, poţi alege să intrii într-o Biserică, să te inchini, pentru că profesorul de religie ţi-a explicat de ce e important să faci asta. Poţi fii un adolescent „de bani-gata", cum sunt cunoscuţi băieţii bogaţi,  să ai multe iubite, însă eşti liber să alegi o singură fată alături de care să fii fericit. Sau poţi să fii o adolescentă a căror părinţi au divorţat şi nimeni nu pune prea mult preţ pe tine, locuieşti într-un cartier mărginaş unde fetele de vârsta ta nu fac altceva decât să aibă relaţii cu parteneri diferiţi şi mereu te gandeşti încotro să o apuci. Poţi alege să fii ca celelalte sau poţi să alegi să porţi fustă lungă, să stai în casă să citeşti, să mergi în pelerinaje  şi să-ţi faci prieteni din Biserică. Eu asta am ales şi acum sunt foarte mulţumită.

Sunt convinsă că Dumnezeu ştie drumul fiecăruia, însă tot El ne trimite de-a lungul vieţii ocazii să Îl urmăm, anumiţi oameni, situaţii diferite, fericite sau mai puţin fericite, pe care le putem accepta sau nu, valorifica sau nu, puteam să cădem sau să ne ridicăm, moral vorbind, deci ne alegem singuri destinul. Şi fiecare alegere are consecinţe asupra propriei noastre existenţe.

Să ne rugăm Domnului să ne înţelepţească, să ne dea gândul cel bun, să ne lumineze mintea să luăm cele mai bune hotărâri cu privire la noi înşine, decizii care influenţează şi pe cei din jurul nostru şi relaţia noastră cu Dumnezeu. Şi dacă suntem la răscruce de drumuri şi nu ştim cum să procedăm mai bine, să cerem sfatul duhovnicului, şi când asta nu se poate să rostim această rugăciune, foarte dragă mie:

Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu

În mâinile milostivirii Tale celei mari, o Dumnezeul meu, încredinţez sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase ale trupului şi ale sufletului meu. Iar Tu, deci, binecuvintează-mă, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de tot răul, ca petrecănd viaţa fără de păcat, în toate zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tăi, în împărăţia Ta şi cu dânşii să Te slăvesc în veci. Amin!

(Gabriela Tudor)

Read more

27 Noiembrie 2008

Tot ce faceţi să faceţi cu dragoste

Tot ce faceţi să faceţi cu dragoste, ca să aveţi plată pentru toate, că dragostea este coroana tuturor faptelor bune! (Paisie Olaru)

Cât de bine e să te bucuri de fiecare clipă, să simţi importanţa darului vieţii, indiferent de cât de frumoasă sau nu ţi se pare viaţa ta în comparaţie cu a altora. Este oare posibil să îţi pastrezi acest echilibru interior, această bucurie de a trăi, chiar şi atunci când simţi că viaţa nu e dreaptă, că Dumnezeu te-a uitat?

Poţi spune că încerci să te rogi, dar dacă Dumnezeu nu îţi răspunde acum şi aici, te gândesti că nu te iubeşte sau că Şi-a întors faţa de la tine,fără să ţii cont de faptul că El este mereu alături de tine şi te susţine şi râde şi plânge odată cu tine! Poate ar trebui să te gandesti că Dumnezeu ştie mai bine, şi tocmai pentru că te iubeşte nu îţi răspunde când şi cum vrei tu, ci când şi cum e mai bine pentru tine!

Ar trebui să mai ştii că El vrea să te bucuri de viaţă,  nu să te ascunzi sau să pierzi lucrurile frumoase ale acestei vieţi pe care ai primit-o în dar; să trăiesti cu bucurie fiecare clipă şi să te rogi în sufletul şi mintea ta  simplu: "Doamne, Iisuse! / Iisuse, milueşte-mă!" atunci când ai ceva de făcut, fără să cârtesti că nu ai timp de rugăciune, că ai prea multe de făcut, că tu ai vrea să ai timp pentru cele sfinte, pentru că Dumnezeu ştie ce ai tu in suflet şi că trebuie să îţi faci datoria ta, acolo unde e nevoie de tine.

Uneori ne gândim că trebuie să fim seriosi, şi ne îmbrăcăm şi ne purtăm ca nişte farisei, în loc să ne bucuram de fiecare clipă, de fiecare suflet cu care venim în contact; de fiecare stângăcie sau lucru "neimportant", cum zicem noi.

De cât timp nu te-ai mai jucat cu un copil, nu te-ai dus la o piesă de teatru care să îţi bucure sufletul, nu ai admirat un curcubeu sau un răsărit de soare?

O să spui că timpul costă bani şi că toţi suntem ocupaţi, dar am să-ţi răspund:"Ce îi va folosi omului să câştige lumea întreagă de îşi va pierde sufletul sau?"

Aşa că ar trebui să ne gândim mai bine şi să spunem:

"Ajută-mi, Doamne, Iisuse Hristoase, în tot locul şi în toată vremea!"

(Monica Frăţilă)

Read more

Sfânt pentru o zi

l19_1V-aţi gândit vreodată cum ar fi să fii sfânt pentru o zi?

Sfinţii nu sunt basme, nu sunt personaje inventate, nu sunt de pe altă planetă, ci sunt oameni simpli ca noi. Cel mai mult am realizat acest lucru când am văzut poze cu Sfântul Ioan de Kronstadt. Mi se parea aşa de interesant şi în acelaşi timp ciudat. Cum să vezi poze cu un sfânt ? Poţi să vezi icoane cu un sfânt sau poţi să-l vezi pictat pe pereţii unei biserici, dar cum poţi vedea poze din viaţa acelui sfânt?

În mintea mea sfinţii sunt oameni care au trăit de mult, acum sute de ani, a căror viaţă o citesc în sinaxare, departe de a fi oameni simpli. Mare surpriză am avut când am văzut acele poze din viaţa Sfântului Ioan de Kronstadt, când l-am văzut că era om simplu ca şi noi, când am citit viaţa lui şi am văzut ca a fost bolnav când era mic, că era slab la învăţătură şi nu ieşea cu nimic în evidenţă atunci am realizat că sfinţii sunt oameni de rând.

Ce om era şi ce sfânt a ajuns! căutat de zeci de mii de oameni aşa cum îl căutau oamenii pe Mântuitorul Hristos. Veneau la Sfântul Ioan de Kronstadt ca să se vindece ca la un izvor al tămăduirii, veneau mii şi mii de oameni zilnic ca să se spovedească, ca să primească sfaturi, ca să se-mpărtăşească şi să-i audă predicile.

Sfânt poate fi şi cineva care locuieşte la bloc, şi un taximetrist, şi un profesor, şi-un cerşetor....Sfânt pot fi şi eu. Dar oare vreau să fiu sfânt?

Ce-ar fi ca într-o zi să-mi propun să fiu sfânt, să-i cer ajutorul lui Dumnezeu să nu fac niciun păcat. Îmi fac un plan dinainte şi-L rog pe Domnul Hristos pe tot timpul zilei să mă-ntărească să-l ţin.

Chiar dacă în ziua aceea voi mai greşi, îmi voi cere iertare şi o voi lua de la capăt. Creştin nu e cel ce nu cade ci cel ce se ridică, important este să relizez că Domnul e lângă mine, şi-n cădere şi-n bucurie. Important este să-nvăţ să mă raportez mereu la El, să-i cer mereu sfatul şi ajutorul, să-nvăţ să nu fiu egoist pentru că fără El nu pot face nimic.

A fi sfânt nu înseamnă să nu greşeşti ci înseamnă să-ţi vezi mereu păcatele şi să-ncerci să le părăseşti, pentru că cel care-şi vede păcatele e mai mare decât cel ce învie morţii.

Cum ar fi să fim sfinţi pentru o zi?

"Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este."

(Balan Claudiu)

Read more

Marea taină a Împărtăşaniei (Trupul şi sângele Domnului)

Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28, 20). Aşadar, Stăpâne, Tu eşti cu noi în toate zilele; nu trăim nici o zi fără Tine, fără prezenţa Ta. O, cât de real şi cât de esenţial sălăşluieşti Tu în Sfintele Taine!

Tu iei, Stăpâne, la fiecare Liturghie un trup întru totul asemănător cu al nostru, în afară de păcat, şi ne hrăneşti cu Trupul Tău dătător de viaţă. Prin Sfintele Taine eşti întreg în noi, Trupul Tău se uneşte cu trupul nostru şi Duhul Tău se uneşte cu sufletul nostru. Percepem, simţim această unire dătătoare-de-viaţă, liniştitoare şi dulce.

Simţim că, unindu-ne cu Tine în Sfânta Euharistie, devenim acelaşi Duh cu Tine, după cum s-a spus: „Cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El" (1 Corinteni 6, 17). Ne facem asemenea Ţie, buni, blânzi şi smeriţi, după cum ai zis despre Tine însuţi: „Că sunt blând şi smerit cu inima" (Matei 11, 29). Este adevărat că adesea trupul nostru cel viclean şi nevăzător sau stăpânul veacului acestuia care sălăşluieşte în păcătosul nostru trup ne şopteşte că în Sfintele Taine se află doar pâine şi vin, nu însuşi Trupul, şi însuşi Sângele Domnului, chemând în ajutor, ca pe nişte martori vicleni, simţurile văzului, gustului şi mirosului.

Noi însă nu dăm ascultare clevetirilor celui rău şi cugetăm după cum urmează: la Tine, Doamne, totul este cu putinţă; Tu creezi trupurile oa­menilor, animalelor, peştilor, păsărilor, reptilelor, ale tuturor făpturilor. N-ai putea oare Tu, Care „pretutindenea eşti şi toate le împlineşti", să-Ţi creezi propriul Tău trup?

Oare ce sculptor, lucrând statui pentru alţii, n-ar fi în stare să-şi facă propria sa statuie? Şi nu numai atât. Tu eşti Cel ce poţi preface un obiect neînsufleţit într-o fiinţă vie, precum toiagul lui Moise într-un şarpe, nimic nu este la Tine cu neputinţă. Oare nu-Ţi poţi face Ţie însuţi Trup din pâine şi vin, acestea fiind atât de apropiate trupului nostru şi care, întrebuin­ţate ca hrană şi băutură, se prefac în carnea şi sângele nostru?

Tu faci în aşa chip încât credinţa noastră să nu ne fie pusă la încercare mai mult decât am putea suporta; Tu nu prefaci un bulgăre de pământ în preacuratul Tău Trup şi preacuratul Tău Sânge, ci pâinea cea albă, moale, curată şi plăcută la gust; nu faci Sângele Tău din apă, ci din vin, care seamănă la culoare cu sângele (vinul care e numit în Scriptură sângele strugurelui (Sirah 50, 17), plăcut la gust şi care veseleşte inima omului. Tu cunoşti neputinţa noastră, slaba noas­tră credinţă şi de aceea ai binevoit să Te foloseşti, în Taina Trupului şi Sân­gelui Tău, de acele elemente care se potriveau cel mai bine. Să credem deci cu tărie că sub aparenţa pâinii şi vinului ne împărtăşim cu adevăratul Trup şi adevăratul Sânge ale lui Hristos şi că, în Taina împărtăşaniei, Domnul va fi cu noi „în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28, 20).

(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viaţa mea în Hristos)

Read more

Să ne rugăm pentru cei ce ne conduc ţara

La sfârşitul săptămânii o să avem alegeri parlamentare, şi fie că ne ducem să votăm sau nu, totuşi avem şi noi o responsabilitate importantă: Să ne rugăm pentru mai-marii noştri. Deşi poate majoritatea dintre noi suntem nemulţumiţi cu politicienii şi cu partidele lor, totuşi nu putem trăi într-o ţară neguvernată. Avem nevoie de ordine, avem nevoie de cineva care să ne conducă, cineva care să asigure respectarea legilor, ca să trăim în siguranţă şi într-un mediu de dragoste şi de respect unii faţă de ceilalţi.

Avem nevoie de ordine în casa noastră, pe biroul de la servici, în maşina noastră, în familie, în satul sau oraşul în care trăim, pentru că aşa a creat Dumnezeu lumea ca toate să fie într-o rânduială frumoasă şi constructivă. Tot universul e într-o ordine excepţională iar ordinea aceasta e opusă haosului, e opusă întâmplării, arătând informaţia pusa în creatură de către Creator.

Oricine ar veni la conducerea ţării, ne va influenţa şi pe noi prin deciziile pe care le va lua, fie că vrem fie că nu vrem, fie că votăm fie că nu. Putem măcar să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea conducători buni. Cred şi nu mă-ndoiesc că Dumnezeu ne ascultă fiecare cuvânt şi nu trece cu vederea nici o rugăciune. Mare e puterea rugăciunii noastre şi sigur nu va fi în zadar.

Îmi plac mult sfaturile Sfântului Apostol Pavel referiotoare la cum trebuie să ne comportăm faţă de conducătorii noştri (faţă de înaltele stăpâniri):

"Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.

Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul.

De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste"

Aşadar să lăsăm pentru o clipă sentimentele de apartenenţă politică sau ideologică, dispreţul faţă de clasa politică în general, şi să ne rugăm cu mic cu mare, ca Dumnezeu să ne rânduiască oameni buni şi credincioşi care să ne conducă ţara, oameni care să fie apărători ai ortodoxiei, pentru mântuirea tuturor!

 

(Balan Claudiu)

Read more

25 Noiembrie 2008

Dincolo de aparenţe, cine suntem cu adevărat?

8481442-mdÎmi amintesc că  în manualul de psihologie pe care l-am studiat în liceu exista lecţia legată de identitatea eu-lui. Mi-a rămas în memorie fiindcă se vorbea practic de trei componente ale aceluiaşi eu, adică noi ca persoane umane avem  trei înfăţişări: ceea ce suntem cu adevărat, ceea ce vrem să fim şi ceea ce vor alţii să fim şi să vadă la noi.

De-a lungul timpului, eu personal m-am confruntat cu problema identităţii, în mod special  în adolescenţă, când se duce războiul cu tine şi cu lumea. Nu m-am luptat mult ca să mă cunosc şi să-mi dau seama ce fel de om vreau să fiu, însă tot timpul m-am confruntat cu „pretenţile" celorlalţi raportate la mine. Şi nu mă refer la familie, ci la colegi, profesori, prieteni sau mai puţin prieteni şi alte persoane cu care am intrat în contact. Acum, la maturitate, mă confrunt  cu prefăcătoria, cu dorinţa semenilor de a părea ceea ce nu sunt, poate din teama de a nu fi acceptaţi ca atare sau poate fiindcă aşa le place să fie.

Să nu mă înţelegeţi greşit...Nu sunt eu în măsură să judec de ce un om se comporta aşa şi nu altfel, doar că nu-mi place să văd cum oamenii, sărmanii, se mint singuri. Nu e uşor să-ţi clădeşti  o personalitate, nu e uşor să placi celorlalţi şi cu toţii ne dorim să fim iubiţi, însă nu cred că trebuie să ne asimilăm comportamente care nu corespund felului nostru de a fi, doar ca să părem simpatici.

Este foarte adevărat că trebuie să fim severi sau cel puţin să părem. Asta ni se cere la şcoală, la locul de muncă, în propria familie, mai ales când eşti părinte. De multe ori, reuşim prin ''prelucrarea'' noastră să devenim ceva indezirabil, mergând până la îndepărtarea de noi a celor care ne iubesc pentru ceea ce suntem. Devenim cu totul altceva de cum ne-am dorit şi suntem introduşi într-o categorie sau alta, fără să vrem. Se produce fenonemul social de punere a etichetei pe fruntea cuiva. Deşi nu merită asta.

Falsitatea poate cuprinde întreaga persoană, începând de la felul de a te îmbrăca, de la accesoriile pe care le porţi, până la gesturi, limbaj, comportamente propriu-zise pe care le imităm şi nu sunt deloc constructive. Ne  creăm o imagine, pe care vrem să o vadă cei din jurul nostru. Ne e teamă să fim cunoscuţi, să nu ne fie descoperite defectele? De ce ne ascundem sub o mască? Oare nu ştim că nici un fir de păr nu creşte fără voia lui Dumnezeu?

Lumea  răsplăteşte mai adesea aparenţele meritului decât meritul însuşi. Politeţea nu sugerează întotdeauna bunătate, echitate, complezenţă, gratitudine. Ea oferă însă aparenţele lor şi face să pară omul pe dinafară aşa cum ar trebui să fie pe dinăuntru.

Am văzut întotdeauna că pentru a reuşi în lume, trebuie să pari nebun sau să fii şmecher. Trebuie să ştii să te placă lumea. Oare ne foloseşte la ceva, dacă ne minţim pe noi înşine, dacă nu avem conştiinţa împăcată şi nu ne mai simţim bine în propria piele?

Cu toţii am auzit expresia că aparenţele înşeală. Probabil nu este întodeauna aşa, dar noi analizăm oamenii, şi mai grav, îi judecăm după ceva ce vedem, după aspectul fizic sau după cum ni se pare nouă că ar fi. Fiecare are o viziune personală asupra lucrurilor şi e bine să fie aşa, însă nu este mereu cea mai corectă. Facem adeseori greşeala de a ţine cont de părerea unui apropiat faţă de o anumită persoană sau situaţie, fără a ne convinge singuri. Şi e o mare greşeală, pentru că noi putem vedea  altfel, dar nu ne dăm şansa asta. Şi avem de suferit mai târziu. Eu, cel puţin, am avut, fiindcă m-am lăsat înşelată de aparenţe, fără să incerc să cunosc totul personal.

În acest sens, vă dau un exemplu de actualitate, oarecum, pentru că e o situaţie constatată cu o zi în urmă. Schimbând canalele Tv, am dat peste o emisiune în care era invitată Daniela Gyorfi. Nu mă declar o mare fană, dar mi-am fixat atenţia asupra a ceea ce se discuta, mai precis despre  viaţa ei. Şi am rămas foarte plăcut surprinsă.

Cu toţii am auzit de ea, sau poate unii i-au ascultat muzica. Nu e celebră pentru asta, din nefericire, ci mai mult fiindcă a pozat intr- o revistă pentru bărbaţi şi are mai multe operaţii. Asta e imaginea pe care ne-a  afişat-o presa despre ea. Însă ceea ce nu ştim mulţi este că la şase ani a trebuit să treacă prin divorţul părinţilor şi peste patru ani mama ei a suferit un accident, iar ea a fost nevoită să muncească să se întreţină şi să îşi ajute şi mama. Aşa se explică poate compromisurile pe care a trebuit să le facă.

Deci...mult prea uşor judecăm, mult prea lesne aparenţele ne captivează şi suntem tentaţi să ne transformăm într-o persoană care nici nouă nu ne place. Să privim cu încredere în oglinda sufletului nostru!  Să fim împăcaţi cu noi,  cu aproapele şi mai ales cu Dumnezeu Căruia nu-i plac făţarnicii. Aşa cum am spus şi în alte articole : Fiţi sinceri cu voi înşivă!

"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura."

(Gabriela Tudor)

Read more

Desfiinţarea familiei. Episodul III.

Programul, orele suplimentare şi

team bulding-urile

 

 

Când eram mai mic mi-aduc aminte că mama şi tata plecau la 5.30 dimineaţa la servici şi se-ntorceau la 3 după-amiaza. Când veneau acasă mâncam toţi trei ca pentru masa de prânz, apoi stăteam împreună, făceam lecţii, ieşeam pe afară şi se făcea seară. De la 3 după amiază de când veneau până seara erau 6-7 ore bune în care era destul timp să stai în familie, să-ţi rezolvi alte probleme, să te-ntâlneşti cu prietenii, să mergi la biserică, şi multe alte lucruri.

Astăzi programul companiilor este de la ora 9 dimineaţa pănă la 5 sau 6 seara. Din cauza traficului dimineaţa trebuie să pleci la 7.30-8 şi trebuie să te trezeşti cam pe la 6.30 iar seara pleci de la servici pe la 6 şi după ce stai în trafic o oră cel puţin, poate şi mai mult câteodată, ajungi la ora 7-8 seară. Astfel de la 7 dimineaţa pănâ la 7 seara eşti ocupat doar cu serviciul, 12 ore pline în care nu poţi faci nimic altceva.

Seara ajungi de multe ori obosit şi fără chef de nimic, fără să mai ai putere să mai petreci timp cu copiii, cu cei dragi, cu prietenii...

Nu mai vorbim că se-ntâmplă să stai peste program pentru că ai mult de lucru şi n-are cine să-ţi facă treaba. Şi câteodată se mai organizează şi câte un team-building numai cu colegii la munte şi trebuie să lipseşti şi-n weekend. Iar în team-building nu poţi să vii cu soţia sau soţul, cu prietenul sau prietena ci eşti obligat să vii singur(ă).

 

E clar că familia, vrei nu vrei, trece pe locul 2. Când ai timp să mai stai cu soţia sau cu soţul? Când mai ai timp să te joci cu cel mic dacă tu când vii seara, el doarme şi când pleci dimineaţa, încă nu s-a trezit. Când ai timp să ieşi să te mai vezi cu prietenii? Când mai treci pe la părinţi să-i vezi? Când mai poţi citi o carte sau când mai poţi ieşi la o plimbare prin parc? Când mai am timp să vorbesc cu Dumnezeu la rugăciune dacă seara cad mort de oboseală?

Parcă uneori alergăm prea mult după bani neglijând familia,  parcă uneori dăm prea mare importanţă serviciului uitând de cei dragi. Câteodată uităm să ne luam şi zilele de concediu pe care le avem de drept doar pentru că ne e ruşine de şeful nostru să le cerem.

În Germania au redus săptămâna de lucru la 30 de ore şi au observat că angajaţii sunt mai productivi, lucrează mai bine şi e mai bine ca atunci când lucrau 40 de ore.  Nu suntem nişte roboţei pentru producţie ci suntem oameni cu suflet, avem nevoie nu numai de mâncare şi apă ci şi de dragoste, de pace, de linişte, de bucurie, avem nevoie de Dumnezeu.

Poate câteodată ar trebuie să ne mulţumim cu cât avem şi am fi mai fericiţi...

Poate şi cei din familie ar vrea să facem ore suplimentare acasă, poate şi prietenii noştri ar vrea să ne vadă mai des.

Poate ar trebuie să ne mai lăsăm în mâna lui Dumnezeu, pentru că ştie el să aşeze lucrurile mai bine.

Ce frumos ne-a zis Domnul:

"De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea."

(Balan Claudiu)

Read more

24 Noiembrie 2008

Campania tradiţii: Hristos de nu se năştea, lumea iadului era (II)

Câteodată îmi pare rău că folosesc cuvântul Crăciun în loc să spun Naşterea Domnului pentru că mai ales în ziua de astăzi, Crăciunul este tot mai lipsit de Iisus Hristos, de Dumnezeul nostru. Dar ştiu că pentru mulţi dintre noi cuvântul Crăciun ne este drag, îl avem în inimă cu multe aminitiri plăcute şi bucurii şi nu-l putem ocoli.

Îmi pare rău când mă gândesc că ne introduc în atmosfera de Crăciun reclamele de la televizor sau magazinele... Îmi pare rău că trebuie să ne amintim că vine Crăciunul doar când auzim clincăitul clopoţeilor  la o reclamă cu bere, sau când vedem un Moş Crăciun atârnat în vitrina unui magazin. Poate n-ar fi un lucru rău, dar...

Unde este Hristos în reclama de la berea de Crăciun? Unde este Hristos în magazinele frumos aranjate cu moşi crăciuni şi cu beteală roşie? Unde este Domnul Hristos în hypermarketurile frumos gătite pentru "sărbătorile de iarnă"? Unde este Hristos în promoţia de la Volkswagen pentru Crăciun?

Se poate Crăciun fără Hristos? Se poate nuntă fără mire? Se poate sărbătoare fără sărbătorit?

 

De ce sunt aşa de iubite zilele Crăciunului? De ce este aşa de frumoasă şi de sfintă perioada aceasta pănă la Craciun, şi Crăciunul însuşi? De ce noi oamenii ne bucurăm, poate mai mult decât în toată perioada anului, de zilele aceastea?

Pentru că Dumnezeu a făcut o minune făcându-se om; pentru că a făcut o minune luând trup uman din Fecioara Maria şi pentru că s-a născut simplu şi smerit într-o peşteră, pe 25 decembrie. Pentru că Iisus Hristos - Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a creat pe toţi şi lumea întreagă, a sfinţit timpul înrolându-se în timp.

Darurile pe care le facem de Crăciun simbolizează darurile pe care le-au adus magii pruncului Iisus, recunoscând că El este chiar Dumnezeu. Colindele care ne-aduc atâta bucurie în suflet vestesc naşterea pruncului Iisus. Steaua din vârful bradului simbolizează steaua după care au mers magii pentru a ajunge la Iisus în ieslea săracă. Braduţul împodobit simbolizează pomul din rai din care a mâncat Adam şi Eva, dar care astăzi în loc să aducă moarte, aduce bucurie. Măncărurile care se gătesc pentru Crăciun sporesc atmosfera de sărbătoare şi de pregătire pentru un moment magic, pentru un moment minunat-naşterea dintr-o fecioară a Fiului lui Dumnezeu.

Nu există sărbătoare fără sfinţenie, şi nu există sfinţenie fără Dumnezeu.

Nu există Crăciun fără Hristos!

Iar Hristos de nu se năştea, lumea iadului era!

(Balan Claudiu)

Read more

22 Noiembrie 2008

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina (Predică la duminica a 26-a după Rusalii)

"Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele;  şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?  Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu."

(Evanghelia după Luca, cap.12, 16-21)

În numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

A doua duminică a postului Naşterii Domnului continuă şi accentuează sfatul dat de Mântuitorul în prima duminică: "Mergi şi fă şi tu asemenea", mergi şi tu şi ajută pe cei în suferinţă, mergi şi tu şi dă din avuţiile tale.

Deşi mesajul general este acelaşi, de a face milostenie totuşi pilda din duminica aceasta are câteva particularităţi. Fiecare duminică a Naşterii Domnului întregeşte acest mesaj: să iubim şi să dăruim.

Poate nu ne-am gândit niciodată, dar sfatul pe care ni-l dă Dumnezeu ca un părinte duminica la Biserică ar trebuie să fie ca un plan de acţiune pentru noi pe toată săptămâna. Ar trebui să începem să-l punem în practică începând chiar când ieşim din biserică şi să fie pe agenda noastră duhovnicească pentru întreaga săptămână care urmează.

Unui om bogat i-a rodit ţarina din belşug, din belşugul harului lui Dumnezeu şi din dragostea care dă ploaie şi peste cei buni şi peste cei răi, şi peste cei zgârciţi şi peste cei milostivi; iar acest bogat se vede pus în faţa unei probleme. Avea deja multe roade, hamberele îi erau pline, nu-i lipsea nimic şi se-ntreba unde poate să-şi adune ce a cules din roadele pământului.

Ajunge la concluzia că nu mai are loc unde le pune şi hotărăşte să strice hamberele şi să le facă mai mari. Acesta este primul gând egoist şi rău al bogatului.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune frumos că un prim pas în a începe să daruim şi să fim milostivi este de a da ceea ce avem în plus, ce nu ne este de neaparată nevoie. Când avem şifonierul plin de haine, frigiderul şi cămara plină de mâncăruri, dulapurile cu multe perechi de încălţări, şi în general când am început să nu mai avem loc în casă e o ocazie să ne-ntrebăm dacă nu cumva am uitat că prisosul celor avuţi a fost dat de Dumnezeu pentru a fi dăruit celor săraci şi pentru a le câştiga dragostea.

Poate am uitat că preaplinul casei noastre este tot de la Dumnezeu şi-l poate lua de la noi imediat dacă nu ştim ce să facem cu el, sau dacă-l folosim egoist.

Un alt doilea gând pe care-l are în inimă bogatul este înţelegerea total greşită asupra sufletului. El îi spune sufletului său: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani, odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te."

Fiecare zi a vieţii noastre este dăruită de Dumnezeu şi nu stă-n puterea noastră să trăim mai mult sau mai puţin, ci atât cât ne ţine Dumnezeu cu harul Său, atât cât vrea El. Nu pot spune sau gândi că o să mai trăiesc mulţi ani de acum în colo pentru că viaţa pe care o am este un dar de la El pe care-l poate lua oricând. Sufletul meu care-mi pune în mişcare tot trupul este energia necreată a lui Dumnezeu care mă pune-n mişcare zilnic, nu am eu putere să decid cât să mai trăiesc. Şi totuşi bogatul în nebunia lui îşi spune în sine că de acum mulţi ani se va veseli.

Acest om n-a cunoscut până atunci sau n-a vrut să înţeleagă că sufletul este mai presus decât trupul, că sufletul arată asemănarea noastră cu Dumnezeu, că sufletul nu se poate ghiftui cu mâncare şi băutură ci trupul face asta. Sufletul nu se poate distra la petreceri şi la mese copioase ci trupul.

Hrana sufletului curat este iubirea care o am către ceilalţi, este rugăciunea care o fac către Dumnezeu, este bucuria harului care vine din slubele dumnezeieşti. Sufletul curat adună-n el tot ce-i frumos, de fapt adună în el dragostea pentru ceilalţi oameni şi pentru Dumnezeu. Dacă mi-e dragă o persoană, atunci iubirea care se cuibăreşte în sufletul meu pentru acea persoană îmi va folosi să iubesc pe altcineva, mă va ajuta să fiu deschis şi bun cu un alt om, dar mă va ajuta mai ales să mă apropii şi să-L iubesc pe Dumnezeu.

Aşa cum hrana sufletului curat este îmbogăţirea în Dumnezeu, aşa hrana sufletului stricat este răutatea, egoismul, zgârcenia şi în final este suferinţa, este alegerea liberă de a nu iubi pe celălalt şi pe Dumnezeu.

Iată ce spune Domnul despre un astfel de suflet:

"Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.  Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om."

La toate aceste gânduri rele Domnul stă împotriva bogatului şi a răutăţii lui şi-i spune: "Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău".

Nebune viaţa nu e a ta, e a Mea, viaţa nu e pentru mâncare şi băutură ci pentru a-ţi face prieteni şi pentru a te bucura iubind. Nebune preaplinul mâncărurilor tale este pentru cei săraci, pentru cei ce suferă...

Nebune!!!... strigă Dumnezeu sufletului fiecăruia dintre noi în Postul Crăciunului, mai ales când picioarele noastre sunt grabnice spre distracţii, spre mâncare multă, băutură şi spre nepăsare.

Ajută-ne Doamne să ajutăm pe cei săraci în fiecare zi!

Ajută-ne Doamne să dăruim măcar ce avem în plus, pentru ca mai apoi să dăruim, ca şi femeia văduvă, de la gura noastră.

Amin.

(Balan Claudiu)

 

Read more

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."