“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ianuarie 2009

31 Ianuarie 2009

Trezeşte-te sufletul meu că...

269231

Cu sufletul răvăşit am intrat în biserică. Toată greutatea săptămânii era în inima mea. Tot răul pe care l-am întâlnit, tot păcatul pe care l-am făcut apăsa pe umerii mei. M-am aşezat în partea stângă a bisericii. Frumuseţea icoanelor îmi era străină. Nu mai regăseam în mine nici un strop din curăţia lor, nici o frântură din blândeţea şi iubirea lor. Peste mine era ceaţa ... multă ceaţa...

Cântările Sfintei Liturghii se înălţau duios câtre Domnul, iar buzele mele încercau să le murmure şi ele tainic. Eram atentă la sufletul meu care era încă înţepenit.

Razele albe revărsându-se din candelabru şi lumina caldă a lumânărilor din faţa Sfântului Altar încercau să-mi încălzească inima şi să-mi mişte sufletul.

Cât de orb şi de surd putea să fie? Cât de nepăsător? Erau de faţă Îngerii, Măicuţa Domnului şi Însuşi Hristos Domnul, iar el ...sufletul meu era absent.

Frânturi de rugăciune încercau să-l învie, dar pe el apăsa încă lespedea cea rece a săptămânii trecute. Când am auzit : Sus să avem inimile şi-am răspuns Avem către Domnul...am ştiut că mint...

Icoanele nu încetau să mă privească. Îmi mângâiau inima cu blândeţea lor, iar glasul Sfintei Liturghii săpa uşor cale spre sufletul meu.

Când mi-am ridicat cu nevrednicie privirea, am văzut pe Hristos binecuvântând din icoană toată adunarea credincioşilor. De deasupra altarului, Măicuţa Domnului ne acoperea pe toţi, chiar şi pe mine - cea nepăsătoare, sub Sfântul ei Acoperământ.

Atunci, am stigat:

Trezeşte-te, inima mea, că eşti înaintea lui Hristos!

Trezeşte-te, sufletul meu,...că eşti acasă...

... şi-atunci mi-am auzit sufletul scârţâind din toate încheieturile...

(Talita)

Read more

Predică la duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei, Mt.15, 21-28)

Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.  Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

img_68011

Îmi povestea tatăl meu astăzi, cum s-a dus să arunce gunoiul în containerul din faţa blocului, şi avea într-o pungă  puţină mămăligă şi a pus-o deoparte cu gândul că va veni cineva şi o va lua s-o dea la porci. Când a ajuns la container a lăsat punga cu mămăligă şi doi copii săraci de vreo 7-8 ani care căutau prin gunoaie, l-au întrebat: "Nenea, e bună sau e stricată ?" Tata le-a spus: "E bună, nu e stricată". Atunci unul din cei mici a luat mămăliga în mâini, a rupt-o în două şi a dat-o celuilalt copilaş şi au început să mănânce!

Doamne Iisuse Hristoase ce fel trăiesc unii oameni în lumea asta ! Doamne cât suntem de vinovaţi faţă de ei! Cât suntem de păcătoşi şi de egoişti!

"Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor" Dincolo de înţelesul simbolic pe care l-a dat Mântuitorul acestor cuvinte prin care-i caracterizează pe evrei, pe poporul ales ca şi copii iar pe celelalte neamuri ca şi câini, ele au şi-un înţeles propriu, un înţeles simplu.

Câţi oameni nu-şi hrănesc câinii mai bine decât trăiesc mulţi copii astăzi ? Câte feluri de mâncare, accesorii sau mofturi li se fac animalelor de companie, iar copii cei necăjiţi îngheaţă-n stradă, mânâncă din gunoi, dorm pe jos sub cerul liber, şi nu-i bagă nimeni în seamă. Câţi oameni nu stau în casă cu câini, pisici, papagali, rozătoare, iepuraşi....dar n-au primit un copil în casă ca să-i dea o mâncărică caldă, sau o hăinuţă groasă...?

Câinii ar trebuie să mănânce din fărâmiturile care cad de la mesele la care sunt hrăniţi copii şi săracii, şi nu invers. Un suflet valorează mai mult decât toată lumea, un suflet de copilaş e mai curat şi mai drag decât toate animalele din lume. Un zâmbet de bebeluş lumineză şi cea mai întunecată inimă. Asta nu înseamnă că e păcat să ai un căţeluş în curte sau o pisică-n casă, ci înseamnă să-i iubeşti pe măsura lor, înseamnă să-i cinsteşti aşa cum trebuie.

Un copilaş are chipul lui Dumnezeu în el, e plin de smerenie şi de curăţie, e un îngeraş, un sfinţişor, e lumina părinţilor şi a celor mari. La judecată vom fi întrebaţi de Domnul dacă am dat o bucăţică de pâine "unora dintre aceşti fraţi mai mici" ai Lui, dacă le-am dat un pahar cu apă, dacă i-am îmbrăcat, dacă i-am cercetat când erau bolnavi, dacă i-am cercetat când era un în temniţă.

V-aţi gândit oare cum trăiesc unii copii în canalizări, cum dorm unii prin gunoaie, pe casele scărilor... cum n-au ce mânca, cum se uita cu dor la cel ce trece cu un covrig în mână, cum au ochii întristaţi că nu se pot juca şi ei la fel ca şi ceilalţi copii... V-aţi gândit cum stau copii în orfelinate mereu cu najdedea că va veni cineva să-i adopte, va apărea cinevă căruia să-i poate spune "mamă" şi "tată", sau cum stau cu frica că mâine poimâine vor fi daţi afară în stradă, căci au ajuns majori...

De Crăciun cineva ne-a oferit un cadou. Cadoul era special pentru fetiţa noastră (Sofia), deşi ei ni l-au dăruit ca un cadou pentru toţi trei. Atunci soţia mea mi-a zis: "Dacă i-au cumpărat Sofiei cadou e ca şi cum mi-au cumpărat şi mie. Eu mă bucur mai mult pentru ea decât pentru mine." Atunci am realizat şi am înţeles cu adevărat ce zice Mântuitorul: "Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut."

Atunci mi-am dat seamă că Iulia o iubeşte aşa mult pe Sofia încât tot binele pe care-l face cineva fetiţei noastre e ca şi cum i l-ar face ei. Ba se bucură mai mult pentru Sofia decât pentru  ea, se bucura mai mult dacă îi e bine celei mici decât dacă îi este ei bine.

Aşa şi cu Domnul Hristos, orice gest de dragoste către acei copii este un gest de iubire către Dumnezeu. El n-are nevoie de nimic, El nu vrea nimic pentru El ci vrea ca totul  să dăruim copiilor Lui, toate darurile să se-ndrepte către ei. Credeţi-mă că mare bucurie e în cer pentru un păcătos care se-ntoarce, pentru un om care-şi îndreptă privirea şi spre cei săraci (ţigani sau de oricare alt neam, toţi sunt copiii Lui), pentru un om care nu poate pune capul pe pernă dacă într-o săptămână n-a dat nici o pâine, dacă n-a oferit nici un bănuţ, dacă n-a mângâiat pe nimeni cu vorbele sale.

"Cine nu-şi iubeşte vrăjmaşii n-a cunoscut încă pe Dumnezeu" zice Sfântul Siluan Athonitul, dar cine nu iubeşte nici copiii de pe stradă, nici pe cei simpli şi necăjiţi cum poate spune ceva înaintea Lui....? Cred şi sunt sigur că una dintre cele mai mari fapte bune pe care le face un om este să-l ajute pe cel în nevoie.

Nu-i lăsaţi pe cei săraci să strige-n urma voastră! E chiar Dumnezeu care strigă !

Amin!

(Claudiu)

Read more

Game over!

nfs1-422-x-316Faptul ca jocurile pe calculator, reprezinta una din preocuparile de baza ale tinerilor de astazi nu mai este o noutate pentru nimeni. Nu trece o zi fara sa nu facem un game. Mai terminam un nivel, mai rezolvam un quest, sau ne trecem in cont cateva kills-uri, doar asa...de dragul jocului. Uneori suntem cumplit de nerabdatori sa instalam un joc nou, sau ultimul patch la jocul favorit. Din proprie experienta pot spune ca, din pacate, foarte multe jocuri au aceleasi efecte ca si drogurile asupra mintii.  Jocurile pe calculator au o putere fantastica de absortie a atentiei noastre si o influienta de nedescris asupra inconstientului. Ele actioneaza foarte mult la nivel subliminal, si efectele lor sunt active, chiar si dupa ce dam shutdown la calculator.

Jocurile pe calculator stimuleaza atat de mult imaginatia in timpul jocului incat mintea actioneaza ca un motor supraturat, invartindu-se in continuare in gol chiar si atunci cand avem alte activitati care nu implica efort intelectual. Pe deasupra au si o rezonanta foarte puternica in inima noastra. Oare cati dintre noi nu am zis in sinea noastra coplesiti de realismul unui joc "Mama ce feeling are jocul asta!"?

Dintre toate jocurile nocive, 3D Shooter-ele ocupa locul de frunte. Armele, jucatorii, sunt atat de real ....in joc, incat iti dau senzatia ca esti acolo cu trup si suflet. Puterea pe care o au astfel de jocuri sta in subtilitatea lor. Ele ne fac sa fim captivi in lumea imaginarului (imaginatia aceea datorita careia Lucifer a cazut din rai) fara sa realizam, ba chiar ne dau senzatia ca ne sporesc viteza de reactie, dexteritatea, si gandire. Diversiunea pe care o fac cele mai multe jocuri in mintea noastra este faptul ca ne pun in pielea unui personaj pozitiv...un erou mai bine zis. Si cine la urma urmei nu vrea sa fie erou?

Dar dictonul dupa care merg jocurile este "Scopul scuza mijloacele", adica nu mai conteaza ca ai decapitat armate intregi de oameni rai, monstri si extraterestri atata timp cat ai salvat-o pe regina "luminii" si toata planeta pamant. Violenta este astfel impodobita frumos si arata ca un gest de vitejie. Dar Hristos ne-a invatat ca atunci cand primim o palma sa intoarcem si celalalt obraz. "Ooo..dar este doar un joc...e doar distractie, nu este la modul serios", imi vei spune. Da...dar tot Mantuitorul spune ca pacat este si atunci cand il faci cu mintea si cu inima ta. Si te intreb: De ce-ti bate inima-n piept necontrolat atunci cand vezi ca esti aproape invins in jocul tau si ai vrea sa mori cu "dusmanul de gat", daca se poate spune asa?!

Jocurile de strategie, rpg-rile in schimb au altfel de violenta. Nu este o violenta concentrata in trairi...ci una la nivel de masa. Armate intregi care se macelaresc, zeci de cladiri care explodeaza si multe alte efecte speciale de care avem parte. Acceptarea violentei sub orice forma ni s-ar servi nu este scuzabila pentru nimeni, pentru ca tot violenta ramane. Daca cineva ti-ar servi frumos ambalat crengi uscate in loc de crochete le-ai mai manca doar penrtu ca scrie pe ambalaj ca sunt crochete?

Alternativa la jocurile care promoveaza violenta si alte trairi vicioase sunt jocurile logice si sportive. Insa cu masura. Dar decat jocuri la calculator mai bine activitati fizice. Nu se cade ca la varsta tineretii sa ne suprasolicitam activitatea cognitiva, iar fizicul sa-l lasam obez, cu scolioza si in paragina. La varsta aceasta ar trebui sa zburdam pe-afara sa fim energici, nu legati in radacini de scaunul calculatorului. Patima jocurilor pe calculator este foarte grea, dar nu fara scapare. In principal cel in cauza nu-si da seama ca trairile si viata lui, sunt modelalte de personajele in care se transpune si de toate actiunile acestora.

">Sa ne gandim ca atunci cand ne jucam cu astfel de jocuri defapt ne jucam cu mantuirea noastra...iar mantuirea nu-i de joaca.

Ca la orice patima, inceputul este cel mai greu. In primul rand este nevoie de constientizarea faptului ca ne produce rau. In al doilea rand aceasta patima poate fi depasita mai usor prin sporirea activitatilor fizice. Alergat, fotbal, tenis, plimbare, in general ceva care sa ne antreneze mintea intr-un mod armonios. Iar in final tinere iti spun: "Traieste-ti viata, nu imaginatia!"

(Claudiu)

Articole recomandate pe aceeasi tema: Ultimul joc de pe site-ul www.ortodoxradio.ro

Dependenta de jocuri pe calculator este similara cu cea de heroina de pe site-ul  www.gandul.info

La granita dintre depedenta si placere de pe site-ul www.ziarulfaclia.ro

Read more

PPS-urile sau Trimite mai departe acest mesaj

Citeşte această rugăciune şi vezi cum Dumnezeu răspunde : „ Doamne, Te iubesc şi am nevoie de Tine, vino în inima mea şi binecuvântează-mă pe mine, pe familia mea, casa mea, prietenii, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.Amin." Trimite acest mesaj la cel puţin 7 persoane. Vei primi un miracol mâine. Dacă tu crezi în Dumnezeu, trimite acest mesaj tuturor. Dacă îl ştergi, vei avea inima rece. Trimite asta în 30 de minute şi priveşte ce se întâmplă"

powerpoint2007previewqx9Aşa sună un mesaj pe care l-am primit pe telefonul mobil, de la un număr pe care nu-l cunosc, la o oră târzie. De regulă, primesc pe adresa pe mail multe proiecte PowerPoint, pe scurt PPS-uri, realizate foarte artistic, cu mesaje de dragoste (de obicei), sau mai puţin ortodoxe, iar unele sunt doar glume. Ele aproape întotdeauna se încheie cu fraza aceasta „trimite mai departe acest mesaj. Vei avea parte de un miracol!".

Recunosc că unele mi-au plăcut foarte mult, iar mesajele lor mi-au ajuns la suflet. Păstrez câteva în calculator şi la rândul meu trimit mai departe prietenilor care au adresă de mail. Asta dacă am timp sau dacă mi-au plăcut, nu fiindcă aş crede că se va înfăptui un miracol..Eu, una, mi-am pus adeseori întrebarea: Cine sunt autorii acestor PPS-uri? Mesajul lor e chiar nevinovat? De ce sunt mai mereu pozitivi? De ce insistă cu acest „trimite mai departe"?

Sincer..nu prea mă conving. Poate fiindcă nu cred în miracole şi nu aştept miracole. Eu cred Dumnezeu şi ştiu că nimic din ceea ce am în jurul meu, în viaţa mea, bun sau rău, nu este întâmplător şi stă în puterea noastră să luăm decizii pentru bunăstarea noastră, ţinând , evident, seama de voia lui Dumnezeu.

E drept că de multe ori omul, cuprins de greutăţi, sau „chinuit" de plictiseală caută să se destindă şi aceste PPS-uri îl binedispun, sau se regăseşte în ele, însă nu înţeleg de ce apare atât de des numele lui Dumnezeu şi propoziţia : „dacă nu trimiţi acest mesaj vei avea 7 ani de ghinion". Adică...tu mă invadezi cu mesajul tău „optimist", fără să vreau sau să cer, şi tot tu mă ameninţi, sau mă rog, mă atenţionezi că voi avea parte de ghinion? La fel, nu cred că există noroc sau ghinion, fiindcă sigur există Dumnezeu şi fiecare dintre noi avem un fir al vieţii, un destin, pe care îl construim prin alegerile noastre.

N-am înţeles până acum..dar cu cât mă gândesc mai bine, îmi dau seama că aceste mesaje nu provin de la creştini ortodocşi. Nu vreau să discriminez religios pe nimeni, însă e firesc să-mi apăr credinţa şi ştiu că noi, ortodocşii, nu obişnuim  să facem afirmaţii de genul: „Doamne, Te iubesc". Nu pentru că nu simţim asta, doar că nu ne caracterizează astfel de declaraţii. Noi mai degrabă trăim dragostea pentru Hristos, pentru dumnezeire, decât să o rostim. Cel puţin aşa cred eu...De aceea, sunt convinsă că cele mai multe mesaje, PPS-uri, provin de sectanţi, protestanţi, care de regulă folosesc orice metodă pentru a intra în casele oamenilor. E ceva tipic. Şi de multe ori se dau de gol, fiindca folosesc în redactare cuvântul „Isus" în loc de „Iisus", aşa cum este corect. De asemenea, mesajele nu sunt rele în sine, pesimiste sau, doamne fereşte, sataniste, ci sunt foarte apropiate de adevăr şi construite tocmai pentru a ajunge la inima omului.

Nu-i condamn. E dreptul lor să încerce să-şi facă publică aşa-zisa „credinţă", sau mai degrabă doctrină. Poate că avem ceva de învăţat din asta şi anume că şi noi, ortodocşii, mai ales tinerii, avem datoria să transmitem mai departe învăţătura noastră de credinţă, să ne facem „publică" credinţa, dar nu prin  astfel de metode, subliminale aş spune eu, ci prin manifestarea iubirii faţă de aproapele, concret, aici şi acum, când este nevoie. Şi aşa vor apărea şi mult -doritele miracole, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni. În plus, vom scăpa de o mare durere, aceea de a avea „inima rece".  Aşa să ne ajute Dumnezeu!

(Tudor Gabriela)

Read more

30 Ianuarie 2009

Bârfirea - păcatul cel mai uşor de săvârşit

johnchrysostomSa fugim de bârfire, dragii mei!…

Nici o greseala nu-i mai mare ca ea - si nici mai usor de savârsit.

De ce? Pentru ca se savârseste mai degraba decât oricare alt pacat - si cuprinde repede pe cel ce nu baga de seama.

Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea taraganelile pot aduce împiedicarea lor.

De pilda, cineva si-a pus în gând sa ucida sau sa tâlhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri - si de multe ori, în vreme ce el întârzie, patima îl paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el se lasa de gândul cel vinovat, ne mai savârsindu-l.

Nu-i tot asa când e vorba de bârfire. Daca nu suntem cu totul bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-odata.

Ca sa bârfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregatiri, nici de cheltuieli, nici de alcatuiri. Numai sa vrem - si de îndata vointa se preface în fapta. Caci limba e singura unealta care ne trebuie.

De aceea, e bine sa ne ferim de aceste vicii!…

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Read more

Înţelegerea dumnezeirii

sf_grigorie_teologulCă Dumnezeu este, şi că este cauza făcătoare şi susţinătoare a tuturor împreună, ne învaţă privirea şi legea (ordinea) naturii. Privirea, îndreptîndu-se spre cele văzute şi armonios stabilite şi totodată în mişcare şi, ca să spun aşa, mişcate şi purtate în chip nemişcat, de­duce din cele văzute şi astfel rînduite pe Autorul lor. Căci cum s-ar fi produs şi ar subzista acest întreg dacă nu le-ar fi dat fiinţă şi nu le-ar susţine împreună Dum­nezeu?

Căci văzînd cândva o chitară împodobită cu cea mai mare frumuseţe şi auzind armonia ei, nu va putea să nu ştie de făcătorul ei şi cîntăreţul ei, trecând la el cu înţelegerea, chiar dacă nu-l cunoaşte prin vedere? Aşa ne este vădit şi nouă Cel ce a făcut şi mişcă şi susţine cele făcute, chiar dacă nu e cuprins cu înţelegerea. E foarte necunoscător cel ce nu înaintează de bună voie pînă la acestea şi nu urmează dovezilor date de natură. Dar nu spun că e Dumnezeu nici ceea ce ne-am închipu­it noi şi ceea ce am descris prin cuvinte.

Iar dacă cineva a ajuns să cugete acea existenţă fie şi în parte, ce dovedeşte? Cine a ajuns astfel pînă la ultima treaptă a înţelepciunii? Cine s-a învrednicit de un dar aşa de mare? Cine şi-a "deschis astfel gura" înţelegerii şi "a atras Duhul" (Ps. 118, 131), ca prin Duhul, care "toate le cercetează şi le cunoaşte, pînă şi adâncurile lui Dum­nezeu" (I Cor. 2,10), să cuprindă pe Dumnezeu şi să nu mai trebuiască să meargă mai înainte, avînd pe ultimul dorit spre care aleargă toată vieţuirea şi înţelegerea omului înălţat.

(Sfântul Grigorie Teologul)

Read more

În Sfânta Scriptură găsim remedii ca-ntr-o clinică

stbasibFoarte importantă pentru aflarea îndatoririlor este şi studierea Scripturilor inspirate de Dumnezeu, căci în acestea se cuprind şi (sfaturile) poruncile referitoare la faptele şi vieţile fericiţilor bărbaţi, transmise în scris ca chipuri vii ale conduitei bineplăcute lui Dumnezeu, puse înaintea oamenilor pentru imitarea faptelor bune ale lor. Astfel, deci, fiecare om pentru ceea ce simte că-i lipseşte, găseşte pâinea binecuvântată spre remediul bolii ca şi de la o oarecare clinică obştească, dacă s-a consacrat imitării corespunzătoare.

Şi într-adevăr prietenul înţelepciunii deschide fără întrerupere istoria lui Iosif şi învaţă de la acesta faptele înţelepte, aflând la el nu numai simplă înfrânare în faţa plăcerilor, dar şi înclinare în mod statornic spre virtute. Iar curaj (bărbăţie) învaţă de la Iov, care nu numai când viaţa lui s-a schimbat într-o situaţie cu totul opusă, când a ajuns dintr-odată din bogat sărac şi din cu copii buni fără copii, a rămas neclintit, păstrând totdeauna neumilit cugetul sufletului, şi n-a fost cuprins de mânie nici când prietenii care au venit să-l consoleze aprobau şi măreau nenorocirile lui.

Iarăşi, dacă reflectează cineva cum s-ar putea să devină in acelaşi timp blând şi mărinimos, aşa încât mânia s-o folosească împotriva păcatului, iar bunătatea faţă de oameni, va găsi pe David într-adevăr viteaz în acte de bravură războinică, dar blând şi neclintit în răzbunarea împotriva vrăjmaşilor.

Un asemenea a fost şi Moise, care înălţa cu mânie statura lui faţă de cei care păcătuiau împotriva lui Dumnezeu, dar calomniile împotriva lui însuşi le suporta cu bunătate de suflet. şi în general, aşa cum pictorii, când pictează chipuri după modele, se străduiesc să transmită caracterul modelului tehnicii lor (pentru a realiza un tablou frumos), la fel şi cel care se străduieşte să se realizeze pe sine desăvârşit în fiecare fel de virtute, trebuie să privească la vieţile sfinţilor, ca şi cel care lucrează şi finisează statui, şi să-şi însuşească bunătatea acelora prin imitare.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Read more

29 Ianuarie 2009

Mânia lui Dumnezeu - Pr. Stephen Freeman

untitled7Ce ne vom face de mânia lui Dumnezeu?

Avem acest citat din Evanghelia Sfântului Luca:

Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?  Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.   (Luca 9:51-55).

În acest pasaj, este respinsă pogorârea focului din cer, aşa cum a făcut Ilie, pentru ca aparţinem "unui alt duh."

Iubitorii mâniei din Noul Testament ne-ar arăta imediat pasajul din Faptele Apostolilor privind Anania şi Safira:

Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?  Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea. (Fapte 5:1-11)

Ca să fim exacţi, trebuie menţionat faptul că nu ni se spune nicăieri că Anania şi Safira au murit ca urmare a mâniei lui Dumnezeu. Ni se spune că au căzut jos morţi. Acest lucru nu este lipsit de importanţă.

Desigur, Noul Testament face referire la mânia lui Dumnezeu. Există într-adevăr 45 de versete, care fac referire la această mânie. Nu este de mirare că interpreţii Noului Testament ar vrea să accentueze un anumit punct de vedere, deşi sunt nişte versete aşa de bun simţe [simple]. Desigur, multe din aceste versete se referă la propria noastră mânie şi ne spune să o alungăm de la noi.

Dar am citit un pasaj tipic despre mânia lui Dumnezeu:

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării (Coloseni 3:5-6) .

O întrebare normală ar fi: Cumva Duhul "a cărui suntem" s-a schimbat între capitolul 9 de la Luca şi capitolul 3 de la Coloseni? Sau aici e ceva mai profund?

Raportat la asta, voi da un răspuns ortodox. În primul rând, Hristos Însuşi este revelaţia finală a lui Dumnezeu şi această revelare nu este corectată de nici un text din Vechiul Testament (pentru "că acestea mărturisesc despre mine"), de nici o epistolă, pentru că Hristos aşa cum e în Evanghelii este revelaţie definitivă chiar şi pentru interpretarea Epistolelor. Desigur textul citat de mine din Luca capitolul 9 este adesea combătut zicându-se: "Dar cum rămâne cu schimbătorii de bani din templu?" La care nu pot spune decât că "i-a dat afară cu un bici", care nu este acelaşi lucru cu a spune că Hristos i-a bătut, sau a chemat foc din cer pentru a-i arde.

Din diferite motive, unele persoane vor să facă legătura dintre iconomia mântuirii şi mânia lui Dumnezeu. Dacă nu te vei pocăi, atunci Dumnezeu va face, asta şi asta... Întotdeauna am considerat acestă părere având un caracter constrângător, şi contrară cu iubirea lui Dumnezeu. Am auzit feluri întortocheate în care este interpretată această mânie, ca fiind "calea iubirii", dar eu nu le cred.

O înţelegere comună în Tradiţia Ortodoxă este ca mânia lui Dumnezeu e un termen teologic, care nu-L descrie pe Însuşi Dumnezeu, ci o stare de a fi în care te opui lui Dumnezeu. Astfel, lucrăriea lui Kalomiros, Râul de Foc, face ample trimiteri către Sfinţii Părinţi referitor la această problemă. Am putea înţelege chiar că dragostea lui Dumnezeu pentru noi este ca focul mâniei.

Dar este important să spunem, în credinţa noastră în Dumnezeul Cel ce Este, faptul că e un Dumnezeu iubitor, care nu vrea că nimeni să se piardă. El nu este împotriva noastră, ci pentru noi. Acest lucru este de o mare importanţă pentru o propovăduire corectă a Evangheliei. Cei care insista asupra manifestării mâniei Lui ca o ameninţare, în mod inevitabil, îi crează un portret greşit lui Dumnezeu şi folosesc un antropormorfism [se raportează la oameni] ca substitut pentru Evanghelia lui Iisus Hristos.

Teoriile complicate de ispăşire care implică îmblânzirea mâniei lui Dumnezeu nu sunt vrednice de Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. N-aş putea-o spune mai sincer decât atât. Cei care persistă în astfel de idei teologice nu ştiu "a cărui Duh sunt" Nu este bine să se propovăduiască o înţelegere biblică [un sistem biblic]  deasupra bunului simţ pe care ni-l transmite Evanghelia. Indiferent de lanţul de versete şi explicaţii raţionale - nu-L putem înfăţişa pe Dumnezeu decât după cum S-a arătat pe Sine pentru noi în Isus Hristos. Făcând aşa punem Biblia mai presus decât pe Hristos.

Este foarte dificil, în cultura noastră, unde Dumnezeul cel mânios a fost o parte aşa de importantă din istorisirea evangheliei, să ne întoarce spatele de la astfel de portrete - dar totuşi este necesar - atât pentru credincioşia în Sfinta Scriptură, în Sfinţii Părinţi, precum şi pentru revelarea lui Dumnezeu în Hristos.

Recomand lucrarea Râul de Foc, pentru că a adunat în acelaşi loc sursele patristice referitoarea la mânia lui Dumnezeu. Deasemenea îi implor şi pe ceilalţi creştini să elimine imaginea unui Dumnezeu furios. Nu ştiu despre ce Dumnezeu vorbesc. Iertaţi-mă.

(Pr Stephen Freeman - de pe blogul sfinţiei sale tradus în limba română)

Read more

A spune despre Dumnezeu că-şi întoarce faţa de la păcătoşi e ca şi cum ai spune că soarele se ascunde de cei orbi

4154228-lgDumnezeu este  bun, drept  şi neschimbat. Acum dacă cineva se gândeşte că e rezonabil şi adevărat să afirmi că Dumnezeu nu se schimbă, ar întreba cum e posibil să spunem că Dumnezeu se bucură de cei buni, că-şi arată milă faţă de cei ce-L slăvesc pe El, sau că-şi întoarce faţa de la cei răi şi că se supără pe păcătoşi.

La aceasta trebuie să răspundem că Dumnezeu nici nu se bucură nici nu se supără, pentru că a te bucura şi a te supăra sunt patimi; nici nu este încântat de darurile celor ce-L slăvesc pe El, pentru că asta ar însemna că este ispitit de plăcere. Nu e bine să spunem că dumnezeirea simte plăcere sau neplăcere din partea stării umane. El e Bun, şi întotdeauna dăruieşte binecuvântări şi niciodată nu face rău, rămânând mereu la fel. Noi oamenii, pe de altă parte, dacă rămânem buni asemănându-ne cu El, suntem uniţi cu El,  dacă devenim răi neasemănându-ne cu El suntem separaţi de El.

Trăind în sfinţenie rămânem credicioşi lui Dumnezeu; dar devenind răi îl facem duşmanul nostru. Asta nu înseamnă că El se supără pe noi în mod arbitrar, ci păcatele noastre nu-L lasă pe Dumnezeu să strălucească în noi, expunându-ne diavolilor care ne chinuie. Şi dacă prin rugăciune şi milostenie câştigăm liberearea de păcate, asta nu înseamnă că L-am câştigat pe Dumnezeu şi L-am făcut să se schimbe, ci prin faptele noastre şi prin întoarcerea noastră către dumnezeire, ne-am vindecat slăbiciunile şi iarăşi ne bucurăm de bunătatea Lui.

Astfel a spune despre Dumnezeu că-şi întoarce faţa de la păcătoşi e ca şi cum ai spune că soarele se ascunde de cei orbi.

(Sfântul Antonie cel Mare - Filocalia volumul I)

Read more

God is a DJ !

Acest filmuleţ l-am văzut acum vreo 3 ani cred, şi avea câteva mii de vizualizări pe Youtube, astăzi are mai mult de 1 500 000 de vizionări. Filmuleţul arată într-un mod aparte grija lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, şi felul cum, orice facem influenţează şi pe alţii în multe feluri. El intervine subtil în viaţa noastra, dar fără să ne incalce libertatea, ferindu-ne de tot ce-i rău, mereu căutând să întâlnim pe cine trebuie şi când trebuie.

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro