“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Februarie 2009

28 Februarie 2009

La discotecă...sau mă împărtăşesc cu Hristos?

89-discoO întrebare la care ar trebui sa ne raspundem fiecare dintre noi, tinerii. Unde alegem sa mergem la discoteca sau la Sfanta Biserica? Biserica este casa lui Dumnezeu, locul intalnirii omului cu Dumnezeu, locul unde se uneste cerul cu pamantul; iar discoteca o poarta de intrare in iad sau cum o mai numeste parintele Teofil Pârâian; ,,o adunare de oameni care nu fac altceva decat sa se excite". Noi tinerii de astazi alegem sa mergem cu foarte mare entuziasm la discoteca, in locul Sfintei Biserici.

Unirea noastra cu Hristos se poate realiza doar in Biserica prin Sfanta Impartasanie, Trupul si Sangele Domnului. Dar totusi de ce este atat de importanta unirea noastra cu Domnul? Ea consta in faptul ca fara aceasta nu vom putea intra in Imparatia Cerurilor, nu vom putea dobandi raiul cel promis de Dumnezeu noua oamenilor.

Dupa ce  ne-am spovedit la preotul duhovnic (dupa ce am marturisit toate pacatele noastre Mantuitorului Iisus Hristos prin prezenta duhovnicului), ne-am implinit canonul si am primit dezlegare, ne impartasim cu Hristos, il primim pe Mantuitorul intreg in trupul si sufletul nostru. Aceasta unire cu Mantuitorul Hristos nu trebuie sa se termine atunci cand iesim din Sfanta Biserica, ci sa fie permanenta si anume ca tot ceea ce facem sa fie placut lui Dumnezeu.

Dar nu facem de fiecare data asa sau chiar deloc cei mai multi dintre noi. Biserica pentru unii dintre tinerii de astazi este un loc unde merg babele duminica dimineata in lipsa de ocupatie. Si astfel alegem discotecile, barurile, cluburile etc. pentru a ne petrece nopti si zile.

Alegem  sa mergem la discoteca din mai multe motive:  -in primul rand intervine diavolul si care ne spune: ,,Ce sa cauti tu la Biserica? Ce este frumos acolo? Sa te uiti la teatru? Mergi la discoteca!" -in al doilea rand este anturajul (prietenii), grupul din care facem parte te poate modela ;  De exemplu daca prietenii tai merg sambata seara la discoteca tu nu poti sa zici ca nu poti merge deoarece trebuie sa mergi duminica dimineata  la Sfanta Biserica, evident ca vei fi luat in ras, te vei simti penibil in fata prietenilor tai si asa alegi sa petreci inca o noapte in pacat;  -iar al treilea motiv este si mintea noastra cea inclinata spre pacat. Dumnezeu nu ne-a creat pacatosi, dar omul avand vointa libera alege sa faca ce vrea si de aceea ajungem sa pacatuim, sa facem lucruri rele crezand ca sunt bune.

Aceste ispite: divolul, pritenii (lumea) si mintea noastra, sunt acele lucruri cu care trebuie sa ne luptam pentru a nu cadea in pacate, pentru  a nu alege sa mergem la discoteca (la desfrau), ci sa ne indreptam pasii nostrii la Sfanta Biserica (la unirea cu Domnul Hristos).

Alegem sa ne unim cu diavolul , sa dansam cu el, sa bem cu el in baruri, in discoteci, vrem sa ne simtim bine. Dar oare asta este fericirea noastra? Oare asa vom  putea castiga fericirea vesnica? Daca suntem  prieteni ai divolului, ai desfraului, si a tuturor desfatarilor este normal ca si prietena /prietenul, sa fie tot din acest grup, nu vom putea accepta pe cineva care sa incerce sa fie placut/a lui Dumnezeu. Toata adolescenta noastra, toata tineretea noastra o petrecem in dezmierdari pacatoase. Si astfel ajungem sa ne intemeiem o familie si sa intampinam tot felul de necazuri si greutati: sa avem copii bolnavi, cu diferite malformatii, sa nu ne  putem intelege cu sotia, cu familia, sa patim diferite accidente, etc, viata noastra sa fie un calvar.

Eu as intreba cati dintre tineri si-ar dori o astfel de familie? Nimeni! ... este normal!

Dar sa deschidem ochii bine sa vedem cate crime, cate violuri, cate accidente mortale, cate lucruri care ne inspaimanta se pot vedea intr-o singura zi la stiri. Toate acestea sunt plata pacatelor noastre. Din cauza nenumaratelor pacate suferim atatea, dar este si normal daca nu ne unim cu Hristos, nu il primim pe Dumnezeu in inimile noastre, in viata noastra vom suferi chinuri si mai groaznice in iadul cel de veci. Trupul acesta al nostru este trecator, dar sufletul traieste in veci, va trai vesnic in rai sau in iad in functie de pacatele pe care le-am facut aici pe pamant, dupa moartea trupeasca sufletul nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa.

Haideti sa ne trezim! Sa ne trezim la realitate cat mai avem timp aici pe pamant, sa nu zicem ca suntem tineri caci nu vom sti cat mai avem de trait. Sa ne unim cu Hristos aici pe pamant ca apoi dupa moarte sa fim uniti cu Hristos in veci.

Haideti sa-L iubim pe Dumnezeu caci si El va avea grija de noi si mai mult. Va avea grija de mantuirea noastra, de familia noastra, de sanatatea noastra, de tot ceea ce avem nevoie aici pe pamant dar si in cer.

Acum as avea o rugaminte la toti cei care ati citit aceste randuri, sa-mi spuneti care si-ar dori sa se uneasca cu Dumnezeu in aceasta perioada a postului Sfintelor Pasti?

(Catalin)

Read more

27 Februarie 2009

Predică la duminica lăsatului sec de brânză (a izgonirii din rai a lui Adam)

garden_of_eden"Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.

Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta." (Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 14-21)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Înaintea începerii postului mare Sfinţii Părinţi au rânduit să se citească această evanghelie prin care să ne atragă atenţia la trei lucruri importante: la iertare, la felul cum postim şi la averile noastre.

Foarte frumos este că această evanghelie stă la poarta postului mare aşa cum Adam stătea la poarta raiului după ce a fost izgonit, uitându-se cu tristeţe la ce a pierdut. Dumnezeu rânduise îngeri cu săbii de foc care să stea la intrarea în rai ca nu cumva  cel nevrednic să se întoarcă fără să conştientizeze ce a făcut:

"Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii."

În post mâncăm mai puţin, vorbim mai rar, ne rugăm mai mult, ne cerem iertare mai des, ne enervăm mai puţin, vorbim cu Dumnezeu mai tot timpul. În post lăsăm plăcerile, fugim de desfrânare, uităm de pofte, ne nevoim mai mult, suferim cu bucurie, înţelegem mai multe, iubim mai cu adevărat...

În post dormim mai puţin, facem mătănii mai multe, plângem mai des pentru păcatele noastre, strigăm mai cu putere către Dumnezeu... În post îi ajutăm mai des pe cei săraci, îl lăudăm mai straşnic pe Dumnezeu, ne împăcăm mai repede cu cel ce ne-a supărat...

În post gustăm mai des din harul lui Dumnezeu, participăm mai ades la slujbe, ne rugăm mai mult la Maica Domnului, cerem mai multe pentru cei dragi, ne întristăm pentru cei ce păcătuiesc, în post ardem de iubire...

În post lăsăm ce nu este al nostru dar totuşi ne-am însuşit, în post ne dezbrăcăm de haina de piele care ne-a cusut-o păcatul şi lăsăm să strălucească chipul lui Dumnezeu din noi. În post ne împăcăm cu Dumnezeu, iertăm pe fratele nostru, intrăm înapoi în rai.

De când sunt în Biserică am simţit că nimic nu-L supără mai mult pe Dumnezeu decât ura şi neiertarea. Am simţit că cel mai tare se supără când jignesc pe celălalt, cât ţip sau mă enervez, când nu iert, când vorbesc urât, când mă ridic peste celălalt, când îl umilesc... atunci simt în inimă mea răutatea, gust din răul pe care l-am făcut, mă întunec şi mă întristez, îi întorc faţa lui Dumnezeu şi încep să simt iadul în inimă.

De aceea Sfinţii Părinţi pun la început postului ca stâlp şi întărire: iertarea. Câte mi-a dat Dumnezeu mie, cât mi-a iertat El, cât L-am supărat, cum să nu iert şi eu pe celălalt? Cum să nu fac totul ca să-l iubesc ? când El mă iubeşte în fiecare secundă.

Postul mă ajută să mă enervez mai puţin, să fiu mai liniştit, să văd lucrurile mai bine, postul mă ajută să iubesc. De aceea Sfinţii Părinţi au rânduit postul ca întărire pentru firea noastră, ca putere în lupta cu păcatul, ca "ambient" în care ne întâlnim cu dragoste toţi cu Dumnezeu.

Al treilea stâlp este lăsarea averilor, uitatea celor lumeşti. Al treilea sfat al Domnului la începutul postului mă învaţă să uit de mâncare, de haine, de bani, de distracţii, de plăceri, de tot ce-i trecător, şi-mi aduce aminte de cei care trăiesc fără toate acestea, având mereu gândul şi nădejdea că într-o zi va fi mai bine: săracii. Al treilea stâlp este iubirea îmbrăcată în haina milosteniei, este alungarea averilor noastre către împărăţia cerurilor.

Iertaţi celor care vă supără !

Postiţi, intrând în împărăţia cerurilor încă de pe acum !

Faceţi daruri! Iubiţi pe toţi şi pe toate!

Împrieteniţi-vă cu Dumnezeu!

Amin.

Read more

Lupt duhovniceşte, concentrându-mă pe-un singur păcat

Sfântul Vasile cel mare zicea că e bine să ne luptăm, concetrându-ne pe o anumită patimă. Ne sfătuia să nu ne risipim încercând să lăsăm toate patimile deodată, pentru că nu vom reuşi. El zicea să ne punem în gând ca de azi sau mâine să lăsăm patima cutare şi să-ncepem războiul împotriva ei: să ne rugăm lui Dumneezeu să ne ajute, să evităm împrejurările în care deobicei făceam acel păcat, să ne depărtăm măcar o perioadă de oamenii care ne împingeau cu voie sau fără voie să cădem în acea patimă, şi uşor uşor vom vedea roadele.

Începe de luni Postul patimilor şi mi-am pus în gând să las una din multele mele patimi: lăcomia pântecelui. Aş fi putut alege şi alt păcat de al meu, dar pentru că ştiu că mâncarea multă şi diversificată mă predispune sufleteşte spre majoritatea păcatelor mele, am hotărât nu numai să ţin post, ci să şi mănânc puţin şi simplu, să mai sar câte o masă din trei, să fiu şi eu mai uşor, şi să mă pot ruga mai bine.

34311

De ţinut post am mai ţinut, dar şi în post pot să mănânci lacom, să mănânci mult şi diversificat, de aceea am zis că mă voi ruga seara la Domnul să mă ajute să las lăcomia asta... că mă doboară zilnic.

Concentrându-mă numai pe o patimă nu înseamnă că voi da frâu liber la celelalte: la vorba multă, la bârfire, mândrie, şi celelalte multe pe care le am, ci dimpotrivă, lăsând una din ele mă va ajuta Domnul să le las şi pe celalalte.

Mâncarea multă şi de toate felurile mă doboară la pământ, mă face ca un animal, nu mă lasă să mă gândesc la Dumnezeu, nu mă lasă să mă rog, dă frâu şi celorlalte plăceri şi mă face să fiu mai supărăcios, mai egoist...

Vreau să mă bucur şi eu de Învierea Domnului aşa cum se cuvine, pentru că şi după măsura nevoinţei vine bucuria Învierii. Vreau şi eu să mă rog mai mult seara, să vorbesc cu Domnul în linişte, vreau şi eu să zic mai uşor "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul !" oriunde sunt, vreau şi eu să mă lumineze Domnul şi să înţeleg câte ceva din tainele dumnezeieşti, vreau şi eu să dorm mai puţin, să citesc mai mult, să mă enervez mai puţin, să muncesc mai cu spor, să fiu de folos şi altora....

Vreau şi eu să trăiesc fără păcat, vreau şi eu să mă hrănesc cu cuvintele dumnezeieşti, vreau să simt harul lui Dumnezeu mai des, vreau şi eu să fiu cu Domnul!

Pregătiţi-vă ! începe lupta.

(Claudiu)

Read more

Virtutea devine patimă, şi patima se transforma-n virtute

33798O, cîte lacrimi aş vrea să am cînd mă văd pe mine dintr-o parte sau alta! Că de nu păcătuiesc, mă înalţ din mîndrie. Iar de păcătuiesc şi pot să văd, îmi pierd curajul, nemaiştiind ce să fac, şi vin la deznădejde. Dacă apoi alerg la nădejde, iarăşi vine mîndria. Iar dacă plîng, aceasta mi se face pricină de părere de sine; şi dacă nu plîng, iarăşi vin patimile. Viaţa mea e moarte, şi moartea e mai rea pentru frica muncilor. Rugăciunea mea mi se face ispită şi neluarea-aminte, pierzare. «Cel ce a cîştigat cu­noştinţă a adăugat durere» (Ecl. 1,18), zice Solomon. Nu pri­cep şi mă înciudez, şi nu ştiu ce să fac. Iar dacă ştiu şi nu fac, cunoştinţa îmi este spre osîndă. Vai mie, ce voi alege?

Toate mi se par contrare din neştiinţă şi nu pot să pun de acord vreuna din ele. Nu descopăr virtutea şi înţelepciunea ascunse în încer­cări, pentru că nu am răbdare. Ci fugind de linişte din pricina gîndurilor, aflu afară patimile, în ispita prin simţuri. De vreau să nu mănînc şi să priveghez, aflu părerea de sine şi slăbiciunea ca piedică. De mănînc şi dorm fără zgîrcenie, vin, fără să vreau, la păcat. De mă retrag şi fug de la toate de frica păcatului, iarăşi mă moleşeşte trîndăvia.

Pe de altă parte, văd pe mulţi că iau prin aceste războaie frica dumnezeiască, şi prin frică au dobîndit lucrarea celorlalte vir­tuţi. De aş fi avut şi eu credinţă ca ei, aş fi aflat temerea prin care aş fi primit binecredincioşia, cum zice prorocul, şi cunoştinţa din care se nasc tăria şi sfatul, înţelegerea şi înţelepciunea Du­hului (Isaia XI, 2), în cei ce stăruie lîngă Dumnezeu întru negrijă şi întru îndeletnicirea cu dumnezeieştile Scripturi, cu răbdare.

Pentru că prin aceasta toate cele de sus şi cele de jos se fac deopotrivă. Căci cînd o patimă se preface în virtute, e vădit că aceasta s-a făcut prin vreme şi cercare. Iar cînd o virtute înclină spre patimă, tot vremea şi cercarea îndelungată, prin răbdare, o poate depărta de aceea. Dacă nu se naşte în suflet răbdarea din credinţă, nu poate avea cineva nicidecum vreo virtute. «Intru răbdarea voastră veţi dobîndi sufletele voastre» (Luca XXI, 19), zice Domnul, Cel ce a zidit una cîte una inimile oamenilor, cum zice psalmistul (Ps. XXXII, 15).

De aici este vădit că inima, adică mintea, se zideşte fiecare deosebit, prin răbdarea celor ce vin asupră-i. Căci cel ce crede că are pe altcineva care-i cîrmuieşte nevăzut viaţa, cum va mai da crezare gîndului său, care zice: aceasta vreau sau aceasta nu vreau, aceasta e bine sau aceasta e rău? Dacă are vreun povăţuitor văzut, e dator să întrebe la tot lucrul şi să primească prin urechi răspunsul, şi să plinească cu lucrul cele spuse. Iar dacă nu are vreunul, îl are, după Euhait, pe Hristos, şi e dator să-L întrebe prin rugăciune din inimă pe El şi să nădăjduiască cu credinţă răspunsul prin lucru şi prin cuvînt, ca nu cumva Satana, neputînd răspunde cu lucrul, să răspundă cu cuvîntul, prefăcîndu-se pe sine în povăţuitor şi trăgînd la pierzare pe cei ce n-au răbdare.

(Sfântu Petru Damaschin - Filocalia, volumul 5)

Read more

26 Februarie 2009

În luna de miere la Sâmbăta de Sus

Parcă v-am mai spus că sunt îndrăgostit de Mănăstirea Sâmbăta de Sus...! Haideţi să vă arăt câteva poze din luna noastră de miere, acum 3 ani, de la Sâmbăta de Sus. E un loc extraordinar. E un mic rai pe pământ, iar Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta e sufletul acelui rai. Vă recomand cu mare bucurie să vă duceţi! Noi ne-am întâlnit cu Dumnezeu acolo, dar şi cu Părintele Teofil Pârâian. (Claudiu)

Read more

Deochiatul şi descântecul - printre cele mai mari păcate

38552O uşoară durere de cap duce brusc la concluzia: "cred că m-a deochiat careva" şi imediat după aceasta la gândul că: "trebuie să mă descânte cineva". Iar descântecul de multe ori conţine rugăciunea "Tatăl nostru" zisă ca formulă magică, apoi semnul crucii, şi de multe ori unele bolboroseli care nu se aud, iar câteodată şi frecarea mâinii drepte în zona venelor.

Descântecul se vrea a fi un fel de vrăjitorie, o formulă magică care dezleagă deochiul, un mod rapid de a alunga "chipurile" duhul rău care-ţi dă dureri de cap. Cu descântecele şi deochiul se ocupă ţigăncile vrăjitoare, cu scopul vădit de a mai face câte un ban. Pentru a convinge mai uşor pe cei slabi în credinţă, şi pentru a le arăta că descântecele nu sunt păcat, ţigăncile folosesc în ritual lor o cruce, icoane, şi fel de fel de obiecte bisericeşti, amestecând răul cu binele, asociind vrăjitoria unui scop nobil.

Sfântul Apostol Pavel întâlnind un vrăjitor pe nume Elimas, în Salamina, care încerca să stea în calea propovăduirii Evangheliei lui Dumnezeu, a privit ţintă la el şi a zis:

"O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului."

Sfinţii Părinţii îi osândesc pe vrăjitori ca "fii ai diavolului", ca unelte ai celui rău, care strâmbă realitatea,  o infăţişând-o aşa cum vor ei pentru a câştiga bani, dar mai ales pentru a-i îndepărta de Dumnezeu. În Biserica lui Dumnezeu totul e lumină, totul e bunătate, totul e plin de sfinţenie, peste tot se simte prezenţa Duhului Sfânt, nimic nu e ascunsc, obscur, întunecat, nu există formule magice ci doar relaţii personale între Dumnezeu şi oameni.

Sfintele Taine fac minuni în viaţa unui om, dacă acel om crede în Dumnezeu, dacă i se roagă Lui, dacă-i pare rău de păcatele sale, dacă vrea să se-ndrepte, nu fac minuni în mod magic, ca o vrăjitorie indiferent de starea lui sufletească. Nimic nu poate fi "aplicat" sufletului omului fără voia lui, fără participarea lui conştientă.

Descântecul, deochiul şi toate vrăjitoriile se încadrează în categoria păcatelor de moarte alături de ucidere, desfrânare, erezii şi altele. Sfântul Vasile cel Mare spune că vrăjitorii ar trebui osândiţi (condamnaţi la pocăinţă) ca ucigaşii de oameni (Canonul 65) iar cei care merg la vrăjitori se osândesc la fel tot ca ucigaşii (Canonul 72), adica fiind opriţi de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului 6 ani.

Canonul 65 al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cel ce mărturiseşte că a făcut vrăjitorie sau fermecătorie i se va da timpul de penitenţă ca pentru ucigaş, împărţindu-se aşa cum s-a vădit pe sine în fiecare păcat."

Canonul 72  al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cel ce se dă pe sine vrăjitorilor sau unora ca aceştia acela încă se va canonisi cu timpul de penitenţă al ucigaşilor."

Canonul 83  al Sfântului Vasile cel mare (din colecţia de Canoane ale Bisericii Ortodoxe)

"Cei cărora li se vrăjeşte ori urmează obiceiurile păgâneşti sau în casele lor bagă pe oarecare spre aflarea vrăjilor, şi spre curăţire să cadă sub canonul de şase ani: un an tânguindu-se, un an ascultând, trei ani prosternându-se şi un an stând împreună cu credincioşii, aşa se vor primi."

Descântecele nevinovate făcute acasă de părinţi copiilor sau invers, sunt mari păcate, şi arată că nu credem în Dumnezeu precum ar trebui ci doar formal.  Dacă mă simt rău sau am nevoie de ajutor pot să zic oricând şi orinde aş fi: "Doamne ajută-mă să mă fac bine!" şi sunt sigur că Dumnezeu mă aude şi nu mă lasă. Nu trebuie să zic decât Doamne ajută-mă! şi imediat îmi sare în ajutor ca un Tată. Maicuţa Domnului e mereu aproape de noi şi abia aşteaptă să ne ajute.

Mii de sfinţi ai Bisericii stau în cer gata gata să ne sară-n ajutor, trebuie doar să-l cerem, trebuie doar să deschidem uşa sufletului...

(Claudiu)

Read more

Cum se poate scăpa de farmece şi deochi?

37312De obicei, in cazurile in care s-au facut vraji, se speculeaza de catre cei in masura sa rezolve corect aceste probleme si se atinge cu succes o dubla coarda sensibila a maselor de oameni, dupa observatia psihologica a Parintelui Nicolae Steinhardt: nevoia de senzational ("Sperie-ma!") si rigurozitatea numerica (tip reteta) ca un raspuns la problemele fiecaruia.

Nevoia de senzational (" Sperie-ma! "), ceea ce il determina pe "taumaturg" (care insinueaza ca ar avea darul profetiei) sa dea urmatoarele raspunsuri ce pregatesc intr-un fel "anestezia" credulilor: "Ai cununiile legate", "Cineva ti-a facut farmece", "Ai argintul viu", "Aici e un blestem de pana la al noualea neam" etc.

Rigurozitatea numerica (care este in contradictie cu duhul Patericului: "Cel care se roaga numai atunci cand se roaga nu se roaga deloc"), care implica recomandarea tehnicilor sau a retetelor: "participi la 12 masluri", "participi la citirea molitfelor Sfantului Vasile cel Mare de 40 de ori consecutiv", "dai 7 acatiste la 7 manastiri", "aprinzi atatea (numar fix) lumanari", "rostesti de "n" ori Tatal nostru" si lista ar putea continua si chiar tu, cel care o citesti, ai putea sa o completezi, caci este posibil sa fi primit aceste "blagoslovenii" de la astfel de "oameni competenti"!

Asa cum s-a mai spus, pentru rezolvarea acestui gen de probleme se va avea mai intai in atentie cauza pentru care a ingaduit Dumnezeu ispita. Este necesar ca omul respectiv sa se spovedeasca si, daca duhovnicul ii da dezlegare pentru Sfanta Impartasanie, sa se cuminece cu pregatirea cuvenita. Iata ce ne marturiseste Sfantul Ioan de Kronstadt:

"Ma minunez de maretia si insusirile datatoare de viata ale Sfintelor Taine. O femeie batrana care scuipa sange, care nu mai avea putere, incapabila sa se hraneasca, atunci cand i-am dat Sfanta impartasanie, a inceput, din aceiasi zi chiar, sa se insanatoseasca.

O tanara fata pe moarte, dupa ce a fost impartasita cu Sfintele Taine, in aceeasi zi a inceput sa se simta mai bine; a inceput sa manance, sa bea, ea, care era pana atunci aproape inconstienta, foarte agitata si nu putea nici sa bea, nici sa manance.

Slava Tainelor Tale datatoare de viata si infricosatoare, Doamne!"

In cazul in care impartasania este primita fara spovedanie si pregatirea necesara, ea duce la neputinta, la boala si la moarte. O spune Sfantul Apostol Pavel: "Sa se cerceteze omul pe sine si asa sa manance din Paine si sa bea din Potir; caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, isi mananca si bea osanda, nesocotind Trupul Domnului. Pentru aceea sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi si multi au murit."

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul precizeaza: "Boala si neputinta precum si moartea celor ce se fac vinovati de Trupul si Sangele Domnului, nu sunt obisnuite, ca la toti oamenii. De obicei la acestia bolile si neputintele sunt mai mult sufletesti, dar se rasfrang si asupra trupului. La ei vine boala pe neasteptate si fara sa aiba vreo pricina fireasca. ii ajunge de multe ori paralizia sau boala grea la creier. Mai toti au mereu fiori de frica, neastampar si sunt cu ideea ca-i urmareste cineva si-i persecuta. intocmai cum spune in Sfanta Scriptura despre Cain".

Pentru cei interesati de randuiala rugaciunilor din Biserica Ortodoxa, reamintim aici de Taina Sfantului Maslu care cuprinde rugaciuni speciale pentru sanatate sufleteasca si trupeasca.

Parintele Dumitru Staniloae analizeaza rugaciunile din Taina Maslului, aratand ca in ele se cer deodata tamaduirea trupului, iertarea de pacate si tamaduirea de patimi, eliberarea simturilor de influentele rele si alungarea vrajmasului toate acestea se cer pentru ca bolnavul, devenit sanatos trupeste si sufleteste, sa poata trai o viata curata, inchinata slujirii lui Dumnezeu. Aceasta arata ca Taina Maslului nu e pentru moarte ca in Catolicism, ci pentru o viata intru sanatate si curatie. De asemenea, accentueaza Parintele Staniloae, savarsirea acestei Taine de catre mai multi preoti (de sapte sau macar de doi) manifesta vointa Bisericii de a pune mai multe forte ale ei in miscare, prin comuniunea in rugaciune si in dragoste, pornirea mai multora de a scapa un membru al ei de situatia de neputinta si de durere in care se afla. Uneori harul lui Dumnezeu lucreaza mai mult sau mai putin direct asupra trupului, vindecandu-l, desi, chiar si in acest caz, se produce si intarirea sufleteasca si iertarea pacatelor celui bolnav. Alteori, vindecarea se produce mai mult prin intarirea puterilor sufletesti; iar alteori, prin iertarea pacatelor nemarturisite, intrucat aceasta intareste sufletul si, prin suflet, si trupul.

Dar prin harul acestei Taine a Maslului se da in mod principal vindecarea trupului. Numai cand este randuit ca bolnavul sa moara, nu se produce acest efect principal, ci numai celelalte.

Taina aceasta poate fi socotita, prin excelenta, Taina a trupului, sau Taina randuita pentru insanatosirea trupului. Prin ea se pune in relief valoarea pozitiva acordata de Dumnezeu trupului omenesc, ca Unul care insusi a luat trup si il tine in veci, ne mantuieste prin el, impartasindu-ne viata dumnezeiasca.

De asemenea este de mare folos ca persoana in cauza sa fie pomenita la proscomidie prin intermediul pomelnicului nominal care se da la biserica pentru Sfanta Liturghie.

 

Particelele care sunt luate de pe sfantul disc si se dau credinciosilor n-au nici o valoare. Anafora este mai importanta decat aceste particele (miride). Daca sunt lasate pe sfantul disc, se pot apoi varsa in sfantul potir la momentul potrivit dupa epicleza. Numai astfel sufletele pomenite intra in comuniune cu Mantuitorul. Preotul care le "deturneaza" ii lipseste de sfintire pe acei credinciosi carora li se procura eronat aceste particele.

Apoi se pot face slujbe de sfintire a caselor de catre preot cu prilejul carora se pot citi mai multe rugaciuni, molitfe (ale Sfantului Vasile cel Mare sau ale Sfantului Ioan Gura de Aur) daca e cazul.

Rezolvarea problemelor nu consta in aplicarea cu exactitate a numarului fix de rugaciuni, ci in sinceritatea crestinului care va tine cont de sfaturile esentiale din aceasta carte si le va traduce in viata lui. Duhul face viu. Duhul da sensul. Litera singura, reteta sau numarul fix sunt fara sens. Degenereaza in magie, iar magia duce la dezagregare morala si la oprirea in loc a inteligentei. Robia aceasta la litera e simptom caracteristic magiei. Rostesti formula, absolut exact, si declansezi fenomenul pe care il doresti, de pilda, vindecarea de boala. Daca ai gresit o iota din formula, cheia nu se mai potriveste si vindecarea bolii sau iertarea lui Dumnezeu nu se mai produce. Cat e de straina duhului ortodox aceasta inchinare la litera (la forma) sau la reteta, astfel motivata, nici nu mai e nevoie s-o spunem, accentueaza Mitropolitul Antonie Plamadeala. Cu nimic nu e lupta mai grea decat cu "traditiile" intrate in constiinta poporului, chiar si cand acestea ajung sa fie absurde si sa-si piarda sensurile originare. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, irationalul de rational.

Vom reda in continuare parerea Parintelui Arsenie Papacioc: "Daca esti stapanit de un pacat si iti pare rau si te asezi pe pozitia buna impotriva pacatului, atunci iti ajuta harul. Daca nu te asezi pe pozitia de lupta si te simti bine in cloaca aceea, atunci harul nu te ajuta. Si farmecele se prind la anumite persoane, se constata. Uite, eu sunt de cincizeci de ani in manastire si n-am prea vazut in manastire farmece reusite. Dar, in schimb, vine lumea fermecata! Sunt aici in Dobrogea, de treizeci de ani, si spuneam si altora, n-am vazut ca aici atata lucrare de duhuri rele de farmece. Vin stapaniti de farmece care impiedica casatoria lor sau ii leaga ca potenta barbateasca, insa se si vindeca pe rupte cu ajutorul rugaciunilor. Vin si se plang: "Doamne, iarta-ma! Scapa-ma!". Scapa pe o bucata de vreme. Dar, daca nu se astampara...Ca spune Mantuitorul in Evanghelie: "Iesi din el si sa nu mai intri!". Sa nu mai intri in el. Pentru ca duhurile rele se tanguiesc si unde se duc, sunt intristate si se gandesc ca: "Ce bine era!". Daca gaseste casa maturata, cum zice Mantuitorul, adica, daca i-a scos pe astia de acolo, este limpezit, si atunci intra, si va fi caderea cea de pe urma mai mare ca cea dintai. Pentru ca iar incepi sa cedezi, nu te-ai complacut pe pozitie de dezinfectare cu ingerii lui Dumnezeu, ci te-ai lasat la voia intamplarii. Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu. Puterea e la noi, crestinii, ca suntem botezati, avem inger pazitor, ne rugam la Dumnezeu. Dracul se atinge de tine daca te are la mana cu ceva (greseli, pacate). Sa nu te aiba cu nimic la mana. Domnul Iisus Hristos ne vrea intregi, numai Satana ne vrea vicleneste, numai varf de deget, ca stie el, vicleanul, ca asa ne poate stapani toata fiinta"

Aflam din viata si invataturile Sfantului Ierarh Nifon de ce nu mai are putere asupra crestinilor diavolul, care se angajase intr-un dialog cu acest mare sfant: "De cand am facut prostia si am impins pe evrei sa rastigneasca pe Nazarinean, mi-au zdrobit ciolanele. Nu mai am puterea de mai inainte. Daca as avea-o, in clipa de fata te-as trage jos si te-as face bucati."

Se vede limpede raportul de forte ce exista intre noi crestinii si vrajmasul, insa trebuie indeplinite conditiile care au fost enumerate mai sus de Parintii duhovnicesti Sofronie, Paisie, Efrem si Arsenie P. pentru a putea beneficia deplin de harurile lui Dumnezeu. Tot aici este necesar a aminti despre deochi, care este definit de Cuviosul Paisie in felul urmator: "Invidia, atunci cand are si rautate, poate pricinui rele. Acesta este deochiul. E o lucrare diavoleasca".

Pentru aceasta problema, care se intalneste mai des la prunci (au neliniste, somn agitat, plang fara intrerupere) se va solicita preotului sa citeasca din Molitfelnic rugaciunea pentru dureri de cap (deochi), iar parintii copilului vor citi cu atentie aceasta carte spre luare aminte si spre eliminarea cauzelor care au facut loc acestui duh necurat sa se atinga de copil.

L-am intrebat odata pe Parintele Arsenie Papacioc cum se explica anumite pasaje din "rugaciunea pentru cei ce sunt bolnavi de najit" ("...din ochi, din inima, din ficat...") si mi-a raspuns: "Dumnezeu ingaduie uneori satanei sa se foloseasca (sa se ataseze) de firea omeneasca, doar, doar s-ar smeri respectivul!".

(Ieromonah Benedict Stancu -  articol preluat de pe site-ul Creştin Ortodox)

Read more

25 Februarie 2009

Mănăstirea Izvorul Mureşului vara (poze)

Am fost acum vreo doi ani la Mănăstirea Izvorul Mureşului. E un loc extraordinar, de o simplitate şi de o frumuseţe care te cucereşte pe loc. Era aşa linişte şi îl simţeam pe Dumnezeu aşa de aproape....parcă nu mai vroiam să plecăm.

Manastirea Izvorul Muresului title=

img_6314

Manastirea Izvorul Muresului

Manastirea Izvorul Muresului

img_6317

Manastirea Izvorul Muresului

Manastirea Izvorul Muresului

Manastirea Izvorul Muresului

img_6325

Manastirea Izvorul Muresului

Manastirea Izvorul Muresului

Manastirea Izvorul Muresului

Manastirea Izvorul Muresului

(Claudiu)

Read more

Mă machiez să fiu în rând cu lumea

superstock_1487r-59221De ce ne vopsim, de ce ne coafam, pentru cine vrem sa aratam "bine"? E la moda de la mic la mare sa-ti schimbi look-ul, sa-ti schimbi culoarea  sa te mai mucegaiesti la ochi, acolo unde probabil viermilor nu le v-a placea, nu-i asa?

Stiati ca...asa incep curiozitatile din Atlas-uri....si totusi, stiati ca ceata mastilor (asa se numesc de fapt ceata diavolilor) va da impresia ca sunteti mai "frumoase" cu roz si verde-n par? Dar cu albastru pe la ochi? Ca sa nu mai vorbim de negreala de rimel! Oau, dar si cerceii au rostul lor, imi fac urechile mai mari si fara ei cei din jur ma vor considera "taranca" sau mai nou "taran", nu-i asa? (dar si cuvantul taran sau taranca, daca ar sti lumea cu adevarat ce-nseamna ar aprecia, pentru ca sunt oameni muncitori)....

Si daca ai stii cum se prapadesc de ras satanele in spatele oglinzii cand tu  te schimonosesti...Si cum sa nu te vopsesti cand esti atat  de palida si ai parul atat de alb? Ce daca sunt si barbati vopsiti doar e moda, nu? Si la liceu nu pot intra pe poarta daca nu am colorit....Pai daca Bunul Dumnezeu ma creea asa, ma nasteam cu albastru in jurul ochilor si cu roti de car la urechi, dar Bunul Dumnezeu in marea Bunatate cereasca ne-a facut pe toti frumosi dupa "chipul si asemanarea Sa"...De ce stricam creatia si frumusetea care ne-a dat-o Tatal Nostru Bun si Drag, Bunul Dumnezeu?

Astazi s-au facut mari companii care se ocupa de "cosmetice", ca sa nu mai vorbim de experientele care le fac pe bietele animale drept cobai care trec prin chinuri. Pai ce are draga, nu trebuie sa arat bine pe strada? Ce,vrei sa spuna lumea ca nu sunt ingrijita? Pai da, dar lumea vede frumusetea sufletului? Comerciantii de cosmetice au creat adevarate "mituri" despre produsele "minunate" care nu imbatranesc niciodata,care iti scoat in evidenta tot ce vrei: pometi, gura, ochi, sprancene...

De ce sa  dau pomana unui sarac sau unui copil ca n-am de unde, mai bine-mi fac o manechiura de vreun million ca oricum imi fac picturi rupestre pe ele si am sa ma falesc in lume iar cei care m-or vedea  sigur ma vor aprecia.....Pana unde duce aceasta inselare? De ce nu ne aducem aminte in fiecare clipa ca trupul este putreziciune si fara suflet este hoit?

Mi-e mila de bietele copile care incep de prin clasa a sasea "chinul" de a se prafui pe fetele  nevinovate cu tot felul de boieli la indemnul binevoitor al  mamei. Dar oare mama a vazut vreo Sfanta Icoana colorata?Admiră frumusetea unei icoane! si poate le aduce bucurie vederea aceasta dar se gandeste la o rugaciune in loc de invataminte proaste de "cosmetizare"? Stau si ma gandesc la ce impresie lasa o femeie colorata...ori e o usuratica..ori o paiata....."Si pe deasupra imi mai pun si pe toate degetele mainii cate un inel de aur sau cate doua... si la picior bratara ca nah...sunt tare admirata! Pai ce, sunt asa de proasta, sa nu fiu si eu ca altele? Pai vecina din dreapta  e mov, cea din stanga e rosie eu de ce sa nu fiu roz? Si colac peste pupaza mai intru si in Biserica ca un clovn de la circ si uite ca acolo sunt judecata, cu voie sau fara voie......dar pe strada oricum atrag privirile multor barbati si uite asa imi creste inima de mandra ce-s".....Si asa intreaga ceata de satane si-au facut rostul si au mai castigat un suflet in putoarea vesnica a iadului. Sulemenirea ne opreste sufletul la vama si atunci groaznice dureri vor fi.

De ce ne lasam legati la ochi de viclenia vrasmasului? V-a fost draga vreodata vreo persoana simpla si frumoasa?Frumusetea interioara se arata pe faţă, si de multe ori fara sa vrem vedem pe chipul unui  om bunatatea sau rautatea afisata de acel chip.

Sincera sa fiu, înainte de a cunoaste credinta eram cu acelasi "spirit de turma", ma vopseam si ma chinuiam cu cosmeticele, dar acum privind in urma nu ma inteleg. Pentru ce faceam toate acestea? Probabil pentru "scuza" ca lucrez intr-un domeniu de relatii cu publicul si masca colorata a satanei creau o falsa impresie depre mine ca om?

Si intr-o buna zi am cunoscut frumusetea credintei si din acel moment am vazut cat am fost de inselata de ceata mastilor, iar de atunci am renuntat la tot...cercei..vopsele....M-am simtit libera, m-am simtit fericita fara ele pentru ca in sfarsit mi-am dat seama ca vrajmasul facuse din mine o marioneta, o  carpa care din acel moment se rupse...Mi-e greu de multe ori sa ma abtin sa nu judec si fara voia mea, involuntar cand vad atat de mult curcubeu pe o singura fata...si in acel moment ma judec pe mine pentru cum am fost si eu odata....

Aveam o prietena care nu a renuntat dintr-o data, ci treptat, inca putin ruj "nevinovat" ca doar nu e atat de mare pacat...pai daca asa a soptit satana...

Nu am scris acest articol pentru a judeca, feresca Dumnezeu, dar vreau doar sa va marturisesc ca toate acestea sunt ticluirile celui rău care isi bat joc de slaba credinta si fac din femei "papitoi" dupa care umple Iadul...Sa vedem frumusetea sufletului si nu masca schimonosita a fardurilor, pentru ca nu de oameni trebuie sa ne pese noua ci de mila Bunului Dumnezeu si de mantuirea noastra.

Bunul Dumnezeu sa ne ierte!

Doamne ajuta!

(Carmen)

Articol recomandat pe aceeasi tema: Machiajul - masca frumusetii

Read more

Am trecut...

Poezia de mai jos am auzit-o prima dată rostită de Pr. Teofil Pârâian apoi am găsit-o şi într-una din cărţile sfinţiei sale ,,Cum putem să devenim mai buni" o carte care m-a invăţat foarte multe lucuri, dar cel mai important, cum să pun în practică ceea ce ştiam pentru a mă bucura mai mult din bunătatea cea nemasurată a lui Dumnezeu.  Poezia este scrisă de Traian Dorz şi se numeşte ,, Am trecut".

Am trecut

Am trecut de cel din urmă vârf ce ne desparte Şi de-abia te văd în vale, ţară de departe, Unde-am stat şi-am plâns atâta, ţară de departe. Am avut în tine doruri de-mplinire, Suferinţe fără număr, plâns şi fericire, Poate-atât cât nimeni altul plâns şi fericire. Am avut duşmani în tine răul să-mi dorească, Dar au fost şi-atâtea inimi dragi să mă iubească, Scumpe şi duioase inimi dragi, să mă iubească. O! Pământul pe care am trăit o viaţă, Azi te las, rămâi în urmă tot mai mic prin ceaţă, Mai în urmă, mai departe, tot mai mic prin ceaţă. Azi mă duc în ţara scumpă, sus, mai sus de stele, Unde-I Mirele şi-alesul dorurilor mele, După care-au plâns o viaţă dorurile mele. Faţa ta îndurerată nu voi mai privi-o Ură, suferinţă, lacrimi, plânsule, adio De-azi suntem pe veşnicie despărţiţi. Adio!

Această poezie a rostit-o Pr. Teofil Pârâian la înmormântarea unui preot din obştea mănastirii la care este şi stareţ, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Acum ce învăţătura ar trebui să tragem noi din această poezie?  Un singur lucru şi anume să cugetăm la moarte. Aşa cum spune şi Pr. Cleopa Ilie ,,cea mai mare înţelepciune este să cugetăm la moarte!" Dar cum putem cugeta la moarte? Să încercăm să împlinim voia lui Dumnezeu, să fim pegătiţi tot timpul pentru a întâmpina trecerea în cealaltă lume a veşniciei, iar acest lucru îl putem realiza prin mai multă rugăciune, post, milostenie, fapte bune, iar acum că se apropie Postul cel Mare avem încă un prilej de a cugeta mai mult la moarte. Chiar dacă suntem tineri sau învârstă, femei sau bărbaţi, copii sau adolescenţi, toţi să ne petrecem fiecare zi în rugăciune, toate să fie plăcute lui Dumnezeu. Iar la sfârşitul vieţii să putem spune ca şi autorul acestei poezii:

,,Azi mă duc în ţara scumpă, sus, mai sus de stele,

Unde-i Mirele şi-alesul dorurilor mele,

După care-au plâns o viaţă dorurile mele."

Să ne petrecem viaţa noastră în învăţătura şi păzirea poruncilor Lui, fiecare clipă să fie o rugăciune, să spunem cum a spus şi Pr. Dumitru Stăniloae ultimele sale cuvinte: ,,Doamne, hai sa mai vorbim puţin!".

(Cătălin)

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro