“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Euharistia continuaDin comorile Sfintei ScripturiCasatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

August 2009

31 August 2009

De ce este Hristos Judecător?

8103_arnota---deisisHristos e împuternicit să fie Judecător deoarece a fost şi El om şi deci prea bine cunoaşte firea oamenilor, lumea, cum stau lucrurile acolo pe pământ, care sunt cu adevărat raporturile dintre făpturi, care le sunt nevoile, grijile şi durerile. Hristos e Judecător fiindcă ştie cum stau lucrurile din lăuntru, experimental, ca Unul Care şi El a cunoascut ispitele, oboseala, foamea, durerea.

Care a stat faţă către faţă cu trufia, invidia, ura, prostia şi trădarea. Care a fost vândut, batjocorit, pălmuit, scuipat şi omorât, în chinuri, Căruia I s-a pus pe cap cunună de spini şi a fost îmbrăcat cu purpură mincinoasă.

Ca Unul Care va judeca în cunoştinţă de cauză, nu după relatări şi expuneri purtate din gură în gură, ca Unul Care ştie despre ce e vorba (de quoi il en retourne, spun plastic şi intraductibil francezii, eu aş tălmăci: care cunoaşte tărăşenia şi dedesubturile toate), Căruia nu-I poţi îndruga verzi şi uscate şi câte-n lună şi-n soare sau suci şi răsuci adevărul sau a-l ascunde sau măslui sub vorbe frumoase cu iscusite vicleşuguri.

Ca Unul Care a fost şi El Om, ca toţi oamenii, Care va aprecia nu după criterii şi consideraţii teoretice, abstracte, „divine”, ci după criterii şi consideraţii foarte simple, foarte omeneşti, de toate zilele, banale, vulgare (să nu ne sperie termenul acesta, să nu uităm că limbajul evanghelic nu-i simandicos şi fandosit, că nu se fereşte a denumi lucrurile pe şleau şi pe adevăratul lor nume), criteriile „omului de pe stradă”, ale omului dosădit, trudit, ferecat în supărări şi neocolit de valurile vieţii.

Ale omului obişnuit, cel din viitoarea şi frecuşul vieţii celei mai neangelice, nespiritualizate, criteriile bunului simţ celui mai elementar.

Şi care-s acestea? Cele ale întrajutorării (a da năpăstuitului de ce are mai întâi nevoie: hrană, adăpost, culcuş, îmbrăcăminte, cercetare la spital şi închisoare), bunei vecinătăţi, solidarităţii celor nerăsfăţaţi de ursită.

Părintele Nicolae Steinhardt

Read more

Până unde?

how to flyOamenii se aruncă cu capul înainte, rupând una după alta toate barierele pe care le văd dinaintea lor. Îşi testează mereu limitele, după care pur şi simplu le încalcă, căutând noi limite. Probabil se comportă aşa în căutarea libertăţii sau a unui sens în viaţă. Astfel, s-a ajuns să nu mai existe practic nici o limită în îndrăzneala lor.

Unii consideră lucrul acesta firesc, alţii şi-au pierdut minţile, însă mai există unii care asistă îngroziţi la destrămarea familiei, la distrugerea moralităţii, la crearea hibrizilor umano-animali şi la alte asemenea lucruri limitate numai de imaginaţia umană, şi aceasta din ce în ce mai nelimitată.

Unde putem pune o limită sau este normal să existe o limită? Mai bine zis: Există o limită până unde putem înainta, astfel încât să ne păstrăm în cadrul a ceea ce am putea numi normalitate?

Dacă  privim concret, inclusiv în reglementările bisericeşti, vedem că  şi acestea sunt oarecum flexibile. Aplicarea canoanelor este mai permisivă, adaptată la vremuri. Oare nu există nici un punct de reper, un punct fix de care omul să se poată agăţa?

Şi totuşi există. Există un singur lucru care niciodată nu se va schimba, şi anume dogma creştin ortodoxă. Neschimbarea dogmei ortodoxe nu este cauzată de înţepenirea Ortodoxiei în trecut, ci de faptul ca în timp ce omul este schimbător ca vremea şi ca vremurile, Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, iar dogma zugrăveşte chipul lui Dumnezeu, aşa cum poate fi perceput el de om.

Orice încercare de schimbare a vreunei dogme nu este numai un act de rebeliune luciferică împotriva lui Dumnezeu, prin mutilarea chipului Său, ci şi (sau mai ales) lipsirea omului de singurul reper fix care există lume.

Sfinţii nu se opun categoric dialogului ecumenist cu catolicii sau cu alte religii din lipsa iubirii faţă de aproapele, ci din imperativul absolut de a nu-L modela pe Dumnezeu după chipul omului. Dumnezeu este singurul ce nu poate fi negociat. Singura limită peste care nu s-a trecut încă este dogma Bisericii Ortodoxe. Dacă şi această limită va fi încălcată, adică dacă Biserica va fi supusă legilor luciferice, calea lui Antihrist va fi netedă ca în palmă. Să nu fie!

Dumnezeu este nemărginit, nelimitat, pe când omul este încadrat în limite strâmte, pentru că este mic şi nu poate mare lucru. Iată de ce omul nu poate să se comporte ca Dumnezeu, adică nu poate trăi fără limite, pentru că fără limite, se dispersează şi se alienează, adică se îndepărtează încet, încet de sine însuşi. Nelimitarea nu este caracteristica lui, ci ea îl distruge. Omul este limitat. Acesta este firescul lui.

Omenirea poate alege între a-şi înţelege limitele şi a se mişca între ele sau a trăi în continuare fără limite şi a se condamna astfel la pieire.

Dumnezeu ne limitează, sau cel puţin aşa ni se pare. În realitate, El încearcă să ne ancoreze din nou în noi înşine. Putem fi cu adevărat liberi numai în limitele noastre, fiecare cu propriile sale limite, după cum fiecare suntem o altă persoană, cu alte nevoi şi alte caracteristici.

Există  trei spaţii în care omul se poate mişca:

1. cel spiritual, pe care omul nu-l poate explora decât în prezenţa lui Dumnezeu;

2. cel fizic, care este greu de explorat din lipsă de timp şi de mijloace materiale;

3. cel psihic, care constituie pentru om the final frontier, singurul în care se poate mişca şi manifesta fără limite. Nădăjduim ca înainte de a trece limitele sănătăţii psihice, de unde nu se vor mai putea întoarce niciodată, tot mai mulţi oameni să se trezească şi să se întoarcă la sânul Bisericii, acolo unde încet, încet, pot fi introduşi din nou în firescul propriilor limite.

(Daniela Filioreanu: Incotro Doamne?)

Read more

31 August 2009

Câteve zile... mai aproape de cer

manastirea-neamt-3Mai aproape de cer m-am aflat timp de cateva zile vizitand trei dintre margaritarele Tarii Moldovei. Lacasurile de rugaciune ce-si inaltau turlele pana la cer, linistea, singuratatea, blandetea calugarilor, frumusetea slujbelor, au apris in sufletul meu faclia iubirii de Dumnezeu care sper sa nu se stinga niciodata.Ce rau ca oamenii nu isi dau seama cat de mult ii iubeste Dumnezeu.

Intr-o zi de vara, dupa ce primisem binecuvantarea parintelui Iustin, pasii mei se indreptau grabiti catre Manastirea Neamt.Era seara, intunericul noptii incepea sa se arate din ce in ce mai mult, dand un chip tainic intamplarilor ce aveau sa se petreaca. Biserica era inca deschisa.Intram cu pasi inceti sa nu tulburam linistea ce domnea peste tot, sau pe vreun calugar cufundat in rugaciune. Ne inchinam.Langa Sfintele Moaste era un parinte.

Ii cerem blagoslovenie.Inainte sa ajung sa ma binecuvinteze ma priveste cu ochii albastri si senini asemenea cerului.Intreaba persoana din fata mea de unde sunt, face o cruce mare pe crestetul meu, rugandu-se in taina cateva secunde.Ma ia de mana si ma priveste in ochi.Nu spune nimic dar privirea lui parca spune asa de multe...Blandetea si dragostea care i se oglindeau in ochi ma aduce mai aproape de Dumnezeu. Blandetea si dragostea Lui sunt infinit mai mari.Acum stiu asta.

O, Doamne, cat de mult iubesti Tu fapturile Tale! Tu ti-ai dat singurul Tau Fiu pentru ai rascumpara din robia diavolului.Tu ne astepti de fiecare data cand gresim sa venim la Tine cu inima infranta si smerita si sa spunem din inima: "Tata, am gresit la Cer si inaintea ta, nu sunt vrednic sa ma numesc fiul Tau!"

I-am cerut cuvant de folos. Ma priveste din nou in ochi timp de cateva secunde. Ceva imi spunea ca ochii mei ii facusera cunoscut si cel mai departat ungher al sufletului meu. Fara sa isi schimbe privirea sau infatisarea incepe sa imi vorbeasca, ma intreaba de multe ori daca am inteles si daca o sa fac precum imi spusese.  Dumnezeu sa imi ajute sa nu ii uit niciodata cuvintele!

M-as intoarce la Neamt, dar drumul e lung. Pana cand voi ajunge iarasi intr-acolo, ma rog la Dumnezeu, pentru rugaciunile parintelui, sa imi calauzeasca fiecare pas pe drumul vietii.

(Alexandra Stefania)

Read more

29 August 2009

Ma intreaba lumea...

Mã întreabã lumea, Doamne, de ce nu mai cânt. De ce nu mai cânt cu inima şi de ce au tãcut degetele mele. Cum sã cânt, Doamne, când Tu nu mi-ai mai cântat?

 

 

 

girl_in_the_rainTe-au acoperit atâţia nori, Bunule, şi-au înãbuşit cântecul Tãu! Atâta zgomot a acoperit şoapta Ta! Iisuse,... ce dulce cântai inimii mele când Te cãutam cu ochi de copil, iar Tu mã priveai cu ochi de stele! Şi ochii Tãi se oglindeau în ochii mei şi aş fi stat aşa o veşnicie, cu Tine-n ochi. Dar a venit ploaie de pietre şi ceaţă multă s-a aşezat între lutul meu şi stelele Tale.

 

Mã  întreabã lumea, Doamne, de ce nu mai cânt. Eu, despre stele în care nu scânteie privirea Ta nu ştiu să cânt. Nu pot cânta despre vântul în care nu vorbeşti Tu, nici despre ploaia prin care nu ne săruţi Tu. Degetele mele nu ştiu să cânte când Tu taci.

 

Cântă-mi, Doamne, iar! Dărâmă zidul cu vocea Ta, sparge pietrele mele cu a Ta cântare! Cântă-mi, Bunule, de dor de veşnicie, cântă-mi cu ochi de stele şi degete de ploaie.... şi eu Te voi cânta cu inima mea de lut ... cu degetele mele de pământ...

 

Cu dor de a Ta cântare, a Ta copilă,

 

Talita

Read more

Balsam pentru suflet de la Sf. Maxim Marturisitorul

Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.

Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi.

Nu se ascunde adevărul credinţei de dragul păcii.

Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi.

Hristos este simplu cu cei simpli şi învăţat cu cei învăţaţi.

Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om.

Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită.

În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscută, Cuvânt negrăit şi Viaţă necuprinsă.

Când mintea se întinează, se pătează împreună cu ea şi activitatea omului

Răul este abaterea de la locul lor a lucrărilor sădite de Dumnezeu în fire.

Slava deşartă e alungată de făptuirea într-ascuns; iar mândria, de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.

Întrucât este iubire, Dumnezeirea se mişcă; iar întrucât este iubită, mişcă spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste.

Iubirea duce la cunoaştere.

Căutarea fără patimă duce la adevăr.

Smerita cugetare este rugăciune neîntreruptă.

Adevărata cunoaştere poartă în ea pecetea dragostei.

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.

În Hristos, locuieşte după fiinţă toată plinătatea Dumnezeirii.

Read more

Lumea se schimba pe ritmurile muzicii

MusicNotesNu este nimic mai schimbator pe pamant decat omul, vorba aceea: "Omule ca frunza-n vant, asta-ti este viata pe pamant."

Noi ne schimbam de la o zi la alta, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama de aceasta. Nu este omul de ieri la fel ca cel de azi, de aceea nici lumea de ieri, alaltaieri nu este ca cea pe care o stim acum. Putem sa vedem aceasta, foarte usor si din muzica.

Ludwig van Beethoven spunea foarte frumos si cuprinzator ca "muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde."

Si oare nu este asa? Nu ne atinge muzica cele mai sensibile corzi din sufletul nostru? Si oare nu era aceasta muzica pe care au ascultat-o bunicii si parintii nostri pana nu demult? Va indemn sa ascultati din muzica anilor '60, '70 si '80, ca sa vedeti ce diferente uimitoare sunt fata de muzica pe care o ascultam de mai bine de 10 ani incoace.

Ce mesaje curate gasim in acele cantece, cata profunzime, cata delicatete, cata armonie si cata inocenta...dar totusi in scadere de la an la an.

Astfel, mesajul, ritmul, prezentarea si interpretarea muzicii de astazi, sunt aproape complet diferite  fata de ce a fost odata, pentru ca si noi suntem diferiti de parintii si bunicii nostri. Bine-nteles nu in sensul bun al cuvantului, caci muzica scoate acum din noi ceea ce a facut din totdeauna: adevarata infatisare a sufletului.

Si infatisarea noastra de astazi este duhoarea cimitirului pacatelor noastre in care ne tinem sufletele inmormantate. De aceea ascultam acum pe fata si fara rusine muzica satanista, muzica care indeamna la desfranare prin voluptate si senzualitate, muzica care indeamna la violenta si care ne arunca in nihilism, muzica otravita in aproape toate formele ei de omul lipsit de Dumnezeu. Aceasta nu este muzica adevarata, ci "muzica-spectacol"  care te starneste  la instinct, muzica care te reduce la statutul de "animal evoluat" al acestei planete. Pana si muzica de suflet a devenit una searbada, de un sentimentalism tragic, bolnavicios si lipsita de speranta.

Acest tablou morbid arata ca mare parte din muzica de astazi, este o muzica razvratita impotriva lui Dumnezeu la fel ca si diavolul, iar omul din care izvoraste o astfel de muzica si cel care o asculta, este asemenea ei.

Stiind acestea acum, oare nu putem sa facem si legatura intre muzica pe care o ascultam si viata pe care o ducem in comparatie cu cea a inaintasilor nostri? Caci este o schimbare a modului de viata, a comportamentului si valorilor morale covarsitoare.

Toate acestea se vad usor caci pentru ei era firesc sa fii decent dar pentru noi este nefiresc sa nu ne punem "in valoare" trupul. Pentru ei era mai firesc sa-si tempereze vorba si portul iar pentru noi este greu adesea sa facem aceasta, mai ales cand vine vorba de "drepturile omului". Pentru multi dintre parintii nostri viata a fost implinita cu bucurii chiar si in stramtorari de tot felul, dar pentru noi viata este de multe ori seaca si fara rost pe ritmurile ademenitoare ale lumii: "fii liber" si "distreaza-te". Pentru ei iubirea avea drept cununa taina casatoriei, dar pentru multi dintre noi astazi iubirea are drept coroana, concubinajul. In fine, pentru ei toate erau mai frumoase si mai curate pentru ca traiau mai simplu si mai firesc.

Multe sunt schimbarile, foarte multe de aceea in urma noastra striga, plina de durere, o voce parinteasca aproape stinsa: Incotro lume?

Dar viata frumoasa si implinita, viata in Dumnezeu, sta prafuita si nebagata in seama, ca un disc cu muzica veche uitat undeva deoparte, insa gata oricand sa ne imbratiseze si sa ne mangaie sufletul ranit si ostenit de jugul pacatului.

Read more

Mănăstirea Putna

Read more

Sfatul demonilor lui Satan, asupra omenirii

Draganescu

Satan a organizat o conventie mondiala cu toti demonii sai. Odata ce s-au adunat toti inaintea lui, a luat cuvantul si le-a zis:

Nu putem pe crestini sa-i oprim sa mearga la Biserica, sa citeasca Sfanta Scriptura si sa descopere cuvantul. Nu avem nici o putere sa oprim relatia intima pe care o au cu Salvatorul lor. Odata ce se prind in legatura cu Iisus, puterea noastra asupra lor este nimicita.

Asadar m-am gandit si iata ce idee mi-a venit... Dati-le voie sa mearga la Bisericile lor, sa se inchine Dumnezeului lor, dar furati-le timpul ca sa nu mai aiba timp sa dezvolte si sa intretina o relatie cu Iisus Hristos!

Potrivnicii crestinilor au tacut... Iata! Tineti-i ocupati cu aspectele neesentiale ale vietii, inventati nenumarate scheme care sa le ocupe mintea tot timpul. Tentatii, sa cheltuiasca, sa-si doreasca mai mult, mai mult, mai mult. Sa caute sa munceasca cat mai mult, 10,12,14 ore pe zi, chiar si Duminicile, pentru ca sa creada ca asa isi pot implini toate cele ce tin de trebuintele lor materiale. Imputinati-le timpul pe care l-ar petrece cu copiii, cu familiile lor.

Suprastimulati- le mintea ca sa nu mai poata auzi linistea, care le-ar putea oferi un timp de meditatie la rostul vietii lor si sa vada desertaciunea sufletelor lor. Televizoare peste tot, reviste, dvd-uri, computere, ziare si telefoane, nu-mi pasa cum le numiti, orice lucru de care se pot folosi fara oprire si prin care putem vinde vise goale. Asta va incarca mintile lor si va rupe orice legatura cu Hristos.

Umpleti-le vietile cu super oferte, si orice servicii si produse gratuite, sperante false si iluzii... Nu uitati de femeie! Ea a stiut intotdeauna sa ispiteasca! Folositi-o cat mai sumar imbracata pentru a insela ochii barbatilor, care vor fi si mai slabi si vor crede ca frumusetea trupului este importanta si vor deveni nesatisfacuti de propriilor lor neveste. Tineti-le pe neveste ocupate cu casa, cu masa, cu copiii, cu indatoririle fata de sot, de parinti, pentru ca odata sfarsita ziua sa nu le mai poata oferi sotilor dragostea lor, astfel ei se vor umple de amar si vor cauta mangaiere in alta parte.

Dati-le pe Mos Craciun, pentru ai indeparta de la adevaratul sens al Nasterii Mantuitorului, la fel si cu Pastile, dati- le iepuras, sa uite de Inviere si de puterea lui Iisus Hristos asupra pacatului si a mortii. Ei singuri isi vor indeparta proprii copii de la Adevar! In vacante invatati-i sa faca excese: discoteci, gratare, petreceri, sa nu se poata linisti prea mult ca sa poata reflecta la creatia lui Dumnezeu.

Astfel, faceti ca ei sa se intoarca la viata de zi cu zi si mai obositi, sa nu aiba timp sa se incarce cu energia naturii lui Dumnezeu. Dati-le parcuri distractive, evenimente sportive in fiecare zi, spectacole de muzica, filme… Tineti-i ocupati, ocupati, ocupati! Umpleti-le viata cu atat de multe inventii si cauze bune. incat sa creada ca ei sunt stapani pe vietile lor si pot face "ceva". Curand isi vor sacrifica si sanatatea si familia pentru a face "ceva" cu viata lor... O sa mearga, o sa mearga… Este un plan foarte bun! Acum, plecati si faceti cum v-am spus!

Astfel demonii au plecat pe pamant, sa faca totul spre a-i tine pe oameni ocupati cu scopurile lor in viata, pentru a le imputina timpul in care ar putea discuta despre puterea lui Iisus Hristos si despre necesitatea schimbarii vietii lor.

Intrebarea este: A reusit oare Satan in planul lui sau nu?! Judeca tu...

(Sursa: Jurnalul Anei)

Read more

27 August 2009

Abuzurile asupra copiilor!

7623197-mdDin pacate abuzurile fata de minori au luat de mult amploare in societatea noastra si din nefericire tot mai multi copii sufera de "tacere" in urma unui astfel de viol care le asigura o trauma foarte mare care intr-un fel  trebuie sa iasa la suprafata si daca nu se incearca vindecarea ei prin terapie s-ar putea ca violul sa isi gaseasca consecinte in viitor in privinta legaturii interumane. In Romania si in alte tari unul din cele mai frecvente abuzuri sexuale este incestul.Acest greu pacat se intalneste in societatea noastra datorita lipsei de afectiune a parintilor si ar trebui sa ne ingrijoram pentru soarta copilasilor nostri.

In Romania au loc tot mai multe cazuri de incest. Numai anul acesta, 30.000 de minore au ramas insarcinate, unele dintre ele dupa ce au fost abuzate chiar de tatii lor.

500 de copile cu varste sub 15 ani vor deveni mame, iar statisticile ofera rezultate infioratoare: 85-90% dintre copiii abuzati sexual isi cunosc agresorul si 21% dintre copii sunt abuzati de tatal biologic. Tot mai multe voci autorizate spun ca incestul nu trebuie sa ramana o crima tacuta. Actul incestului inseamna pentru copii o tradare monstruoasa a increderii in parinti, cei care ar trebui sa-i protejeze toata viata. (Sursa www.9am.ro)

Exista doua tipuri de abuz-cel activ si cel pasiv. Abuzul activ este vorba despre agresiuni fizice evidente, uşor de identificat. Bătăi. Molestări. Abuzuri sexuale de orice fel, pînă la contactul sexual. Acestea nu sînt numai acte imorale, dar şi ilegale în aproape toate sistemele legislative.Active şi distructive, dar nu şi ilegale, sînt şi manifestările extreme ale furiei, violenţa verbală.

Ţipetele sau acuzaţiile violente şi negîndite (meritate sau nu, dar, în general, nefondate) lasă urme şi cicatrice care se vor simţi fără a se vedea. Copilul supus violenţei verbale sau emoţionale este agresat la modul activ. Abuzul pasiv-unul sau ambii parinti sunt atat de ocupati incat nu sunt la dispozitia copilului lor nici fizic,nici afectiv. Din nefericire,foarte multe forme de abuz nu sunt identificate ca atare.

Cele universal recunoscute,cu un trist renume sunt generate de alcoolism si dependenta de stupefiante.Exista si alte forme de abuz pasiv, neintentionate sau inevitabile ,efectele lor sunt aceleasi.Abandonul este forma de abuz si,sa fim bine intelesi,divortul oricat de amical s-ar desfasura,inseamna parasire.Absentele indelungate ale unui tata care lucreaza in armata inseamna abandon.

Tot asa si moartea prematura a unui parinte. Poate unele lucruri sunt inevitabile, dar in subconstientul copilului, acolo unde se afla rezervorul de iubire, toate sunt interpretate ca abandon. Parintele care isi indeparteaza in permanenta copilul comite tot un abuz pasiv. Foarte des descoperim ca o asemenea forma de abuz este greu de tinut minte sau identificat.Lipsa afectiunii intre parinti este o alta forma de abuz pasiv.etcIn cele ce urmeaza va voi relata un caz de abuz asupra unui minor.Specificam ca relatarea acestui caz este publica si nu lezeaza in niciun fel demnitatea persoanei care povesteste.

JOSH

Varsta:31;

Mama: alcoolica, abuzatoare sexual;

Tatal: alcoolic,violent si abuziv;

Ordinea nasterii: al patrulea din cei patru baieti;

Locul cresterii: coasta de vest a SUA;

Statut social: clasa mijlocie;

Aceasta istorisire, reflecta viata dintr-o familie de alcoolici, afectata de ambele abuzuri: fizic si sexual. Relatarile despre abuzuri se refera de regula la femei abuzate sexual si in general, la femei abuztate de catre un barbat. Aceasta pune in izolare victimele barbati, ale abuzurilor sexuale si mai ales pe barbatii abuzati de catre  femei. Relatarea lui Josh se refera la abuzul unei mame asupra fiului ei. Ca o observatie, in urma cercetarilor mele, incestul asupra unui barbat, apare mai frecvent in familiile afectate de alcoolism, cand ambii parinti sunt alcoolici, ca in situatia lui Josh.

Tatal lui Josh era un bautor violent care-i abuza fizic atat pe el cat si pe mama lui.

“Imi amintesc ca ma ascundeam in dulap cu fratele meu, cand tata incepea sa o bata pe mama. Aveam doar cinci sau sase ani in vremea aceea. Imi amintesc ca o intrebam pe  mama, de ce sta cu un barbat care o bate. Ea-mi raspundea ca-l iubeste sau :” Este tatal tau. Nu vorbi despre el asa!”.

Era aproximativ acelasi timp, cand abuzul sexual a inceput. Mama lui Josh se imbata si-l molesta. Prima data avea sapte ani cand s-a intamplat.

“Stateam acasa cu mama, vinerea si sambata noaptea, ascultam povestile ei din copilarie. Ea golea bautura dupa bautura si a inceput sa vorbeasca despre diferentele dintre o femeie si un barbat. Apoi ea s-a dezbracat si mi-a zis sa o ating. Dupa aceea m-a condus spre dormitor, unde a avut loc incestul. Ma simteam foarte confuz. Ma simteam pierdut! I-am vazut pe parintii mei facand sex de multe ori, dar niciodata nu am avut contact direct  cu sexul ei. Eram de asemenea ingrozit  de gandul ca daca afla tata, ma omoara. “

“Imi amintesc foarte clar prima data. Ma simteam atat de speriat si de confuz de parca intreg sistemul meu nervos luase foc. Am inceput sa ma detasez in timp ce se intampla. S-a produs un fel de separare, de detasare, nu imi mai apartineam corpului. Era ca si cum apartineam altei dimensiuni. Si ramaneam acolo pana se termina si apoi ieseam afara din acea negura.”

Separarea de care vorbeste Josh este o metoda specifica copiilor abuzati care le permite sa se impace cu experienta aceasta, de a fi abuzati. Majoritatea victimelor fac referire la acest nivel. Ei descriu aceasta ca o traire la nivel mental, aflandu-se la nivelul gandurilor, nefiind in prezent in totalitate, parasindu-si corpul, o senzatie de plutire deasupra sinelui, sau facand ceea ce Josh a facut, evandand  mental altundeva, in alta dimensiune, de neidentificat. Separarea este de inteles, in aceasta  nevoie de aparare (detasarea ca mecanism defensiv). Acesti copii nu pot fugi fizic nicaieri,  asa ca emotional sau mental isi parasesc corpurile.

Sentimentele lui Josh despre abuzul sexual s-au combinat cu frica in legatura cu forta maniei criminale a tatalui. Adesea el punea in pericol vietile copiilor.

“Odata cand aveam sapte ani, a intrat in una din crizele lui de manie, si  a ordonat fratelui meu mai mare si mie, sa iesim afara, in strada, sa ne calce cu masina. Ne-a aruncat cu forta in strada, s-a urcat in masina si a pornit direct spre noi. Cu noroc, am reusit sa sarim din calea masinii, la timp. Chiar a oprit si a inceput sa mearga cu spatele insa noi am fugit si ne-am ascuns in padure. Niciodata nu am stiut ce am facut chiar atat de grav.”

Mesajul este atat de innocent/ clar pentru Josh cat si pentru alti copii a caror viata este pusa in pericol de catre un parinte: ca ei sunt atat de rai incat trebuie sa moara. Copiii sunt convinsi ca parintii au dreptate, chiar si dupa toate cele intamplate, cand sunt adulti si cand stiut tot.

Josh a fost abuzat sexual de mama lui pana aproape a implinit 12 ani. Ea se folosea de motivul ca il invata cum sa devina un amant bun si cum sa faca  o femeie sa se simta bine la pat. Incestul cuprindea de asemenea,  mangaieri, sex oral, masturbare si penetrare (in ambele feluri). Complementar la abuzul de catre mama lui, el trebuia sa asiste si lamanifestarile sexuale dintre parinti.

“Ei faceau sex in fata noastra, indiferent de momentul zilei. Odata, eram cu totii in masina, au oprit, ne-au scos afara si au facut sex pe marginea drumului.”

Experienta de a vedea nuditatea parintilor este umilitoare si este o alta forma de acoperire a abuzului sexual – abuzul sexual fara atingere.

“Tatal meu era mereu dezbracat. Manca dezbracat. Niciodata nu ma simteam in siguranta sa aduc pe cineva acasa. Trebuia mai intai sa verific daca avea pantalonii pe el. Apoi imi duceam prietenii in camera mea, fiindca nu stiam niciodata ce pot vedea in restul casei.

“ Tata era obsedat in ce priveste marimea penisurilor noastre. Mereu facea comentarii crude referitoare la barbatia noastra sexuala. Nu am purtat niciodata pijama sau haine de noapte, pana nu am fost mai mari si ni le-am  cumparat singuri.

Ironizarea  prin aluzii sexuale, si focalizarea asupra marimii penisului este de asemenea o forma de abuz sexual fara atingere. Este foarte distructiv asupra dezvoltarii sexuale si a stimei de sine. Pentru a spori si mai mult confuzia si starea de anormalitate, tatal lui Josh intotdeauna afisa in fata celorlalti, un comportament civilizat.

“La un moment dat, tata m-a fugarit in jurul casei vecine, incercand sa ma prinda. S-a oprit in mijlocul “operatiunii” pentru a face cu mana vecinului, care tocmai iesise pe terasa. Apoi a continuat sa ma fugareasca’ pana am incercat sa fug in casa noastra. Mi-a prins piciorul in usa, m-a blocat acolo si continua sa ma loveasca cu usa, urland ca ma omoara. Motivul acestei furii era faptul ca am spart un bec in garaj.”

Este foarte greu sa-ti imaginezi copiii traind in acest fel. Vietile lor sunt ingrozitoare si generatoare de nebunie. Copii precum Josh nu au explicatie pentru ce trebuie sa indure o astfel de viata asa ca ei raspund  solicitarilor vietii cum pot mai bine. Cand era in clasa a doua, Josh fugea regulat de acasa. Daca nu gasea vreun prieten unde sa stea, atunci venea tarziu de afara.

“ Nu cred ca imi simtea cineva lipsa. Mergeam la familia unui prieten: sperand ca ma vor gazdui pentru o perioada. Dar parintii prietenului, intotdeauna-i sunau pe ai mei, sa le spuna ca sunt bine. Cel putin aveam sansa sa petrec noaptea la prietenul meu.”

La un anumit moment Josh a realizat ca merita o viata mai buna. In vremea in care se afla in “cautarea altor parinti”.

“Mergeam pe la parintii prietenilor mei si efectiv le luam interviuri. Ii intrebam despre regulile din casa lor, daca-si pleznesc sau nu copiii. Voiam sa stiu despre  permisiuni…”

Josh avea nevoie de cineva sa-l sprijine, sa faca ceva pentru el.. Nu se putea desprinde singur de familia lui. La o varsta atat de frageda daca cineva ar incerca poate ca ar exista o mica posibilitate, insa trecand  prin acesti ani, el a fost atat de ancorat psihologic, incat  nu ar fi putut pleca nici macar cand ar fi implinit varsta legala. Josh a rezumat bine aceasta. “Eram cinci baietei care incercam sa ne crestem singuri.”

Josh a inceput sa bea decand avea 10 ani.

“Beam ca sa-mi inabus frica ce ma urmarea parca peste tot. Nu beam foarte mult in vremea aceea insa nu stiu cum simteam ca toata nebunia aceasta este din cauza mea. Bautura m-a ajutat sa-mi inlatur frica si sentimentul de vinovatie.

Cand el avea 13 ani a inceput sa observe ca mama lui era foarte bolnava.

“Incepuse sa se ingalbeneasca la fata si le spuneam tuturor ca era bolnava. Imi ziceau ca doar mi se pare mie. A durat pana cand bunica a venit in vizita si a dus-o la doctor. Doctorul a diagnosticat-o cu ciroza si a internat-o in spital.”

Spitalizarea nu a oprit-o insa din baut.

“Cand m-am dus sa o vizitez m-a implorat sa-i duc bere.. Tata mi-a zis sa-i duc, deci am facut-o. Era din ce in ce mai rau desi au incercat chiar si operatii experimentale, nimic nu mai avea efect. Imi amintesc ca tata a intrat beat in camera ei, intreband-o unde isi doreste sa fie ingropata. Am inceput sa plang, tata m-a apucat si m-a scuturat zicand: Nu ai motive sa plangi! Aceasta este ordinea fireasca a lucrurilor…”.

Mama lui a petrecut doi ani prin spitale si acasa.

“In mintea mea, prima data cand mama a mers la spital a fost cand a murit. Dupa aceea a fost complet schimbata. Privind inapoi acum, cred ca suferea de psihoza-era  alcoolica si cu psihoza”.

Era exact momentul in care la prima ei spitalizare, el a inceput sa ia Valium.

“Am inceput sa iau Valium ca sa pot sa fac fata stresului si violentei din viata mea. Cand aveam 14 ani eram deja dependent de acesta. Reuseam sa ma abtin pe durata orelor de curs probabil mai mult din teama de a nu fi prins. Dar abuzam de ele seara si la sfarsit de saptamana.

Josh de asemenea si-a inceput viata sexuala devreme, ceea ce este frecvent la victimele incestului.  In clasa a treia el mangaia si saruta fetele. In clasa a patra isi dadea intalnire cu ele, mergeau la film si avea un comportament sexual specific mai mult unui adolescent. Niciodata nu a fost brutal cu fetele. Dupa toate cele intamplate, mama lui i-a spus cum sa satisfaca fetele. Ea i-a mai spus de asemenea “ Daca vreodata lovesti sau ranesti o femeie, te impusc!”

Cand a avut 15 ani s-a angajat la o benzinarie pentru a se putea intretine si se ducea acasa doar sa doarma. La un moment dat, angajatorul a aflat ca nu are varsta permisa si a fost concediat.

“La 16 ani, sufeream frecvent de depresie si ganduri sinucigase. Am avut o prietena care se purta cu mine ca o mama. M-a ajutat sa merg mai departe desi era un timp cand nu prea voiam.”

Aceasta prietena probabil i-a salvat viata. Ea a devenit, un contur subtire pentru viata lui. Multi dintre Copii Adulti ai Alcoolicilor identifica o persoana sau doua, care a facut diferenta in viata lor, oprindu-i  sa nu fie coplesiti de starea de depresie sau chiar de pasul final al comiterii suicidului.

Cand Josh a avut 17 ani, oricum a avut o tentativa de a se sinucide.

“Nu am mai putut indura durerea si suferinta asa ca am incercat o supradoza de pilule. Norocul a facut ca un prieten sa-l opreasca pe neasteptate. El lucra la camera de urgenata a unui spital astfel incat, a facut tot ce i-a stat in putinta sa ma tina in viata. Cand m-am trezit, dupa doisprezece ore in spital, prietenul meu era langa mine.”

Dupa ce a absolvit liceul, Josh a mers la o scoala sanitara. El continua sa locuiasca acasa cu toate ca bautul parintilor lui se intensificase, la fel si crizele de furie ale tatalui sau nebunia mamei lui, se agravase.  In ciuda faptului ca viata lor fusese  foarte traumatizante, Copii Adulti de Alcoolici,  nu-si parasesc casele odata cu varsta legala sau cu absolvirea scolii. Adesea  continua sa stea in casa deoarece au bani putini si mai ales pentru ca le lipseste nevoia sociala si suportul emotional pentru a putea pleca. Multi nu se muta de frica a ce s-ar putea intampla daca ar fi facut-o. Ei cred ca prezenta lor fizica in casa ii protejeaza pe ceilalti. In cazul lui Josh aceasta era adevarat.

“Am stat acasa pentru a-mi proteja mama. Eram acolo sa o ajut. Aveam nevoie sa o protejez, sa fixez lucrurile. Daca nu as fi facut-o simteam ca ea efectiv ar fi murit.”.

Cei care stiti ca ati fost abuzati sexual si aveti nevoie de consiliere puteti lua legatura cu maica Siluana la www.sfintiiarhangheli.ro sectiunea "Sparge tacerea!" sau va puteti adresa direct prin email la spargetacerea@gmail.com. Nu ezitati sa cereti ajutor!Doamne ajuta!

(Adrian)

Read more

27 August 2009

Pentru Tine Doamne!

Iisus-Hristos (1)

Iisuse,

Simt nevoia sa iti scriu. Nu stiu de ce, dar uneori ma apuca un dor dupa Tine, un dor care ma face sa uit totul si sa nu mai stiu nimic. Stau mereu si cuget la ziua in care ne vom intalni, sunt tare fericit ca ma voi intalni cu Tine, Doamne. Ma obisnuiesc cu gandul ca Tu mereu ma veghezi, mereu ma indrumi si oricat as fi eu de nevrednic de Tine, Tu ma ridici si ma inveti cele sfinte.

Cand ma rog seara la Tine mi-as da si viata sa Te aud ca imi raspunzi, dar taci…o tacere care ma inunda, o tacere care ma face si mai mult sa Te strig, sa Te caut si sa Te iubesc. Traiesc intru Tine si ma bucur cu Tine. Imi aduc aminte de zilele copilariei mele cand in naivitatea mea te cautam mereu, doar ingerul meu pazitor auzea pasii cautarii mele si Tu totusi, erai acolo, undeva, intr-un colt al Cerului. Sa stii, preadulcele meu Iisuse, ca am crescut si am crescut odata cu Tine.

M-ai ajutat sa cunosc viata, m-ai ajutat sa cunosc lumea prin cadere si ridicare, si tot ce conteaza este ca ai fost mereu langa mine si nu m-ai parasit. Incerc sa fac fata lumii acesteia, imi este greu, dar mult mai usor imi este gandindu-ma la Tine, Iisuse....Iisuse, Iisuse….Esti pentru mine tot…si mama si tata si frate si sora si tot ceea ce am eu mai scump si mai de pret pe acest pamant. Esti Viata pe care o traiesc, esti aerul pe care il respir….Esti tot, Doamne. Iti spun din adancul fiintei mele ca Te iubesc din tot sufletul, Te iubesc pentru ca ma Iubesti si daca nu M-ai iubi eu tot Te-as iubi.

Ma intreb uneori ce m-as face fara Tine, cred ca as pierde sensul vietii, ar fi totul pustiu si material, dar ma bucur ca Te am, asta este tot ceea ce conteaza….Si, Doamne….sa fii cu mine pana in ultima clipa a vietii mele…ca pentru Tine traiesc si pentru Tine voi muri. Amin.

(Victor)

Read more

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."