“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără de vară în Munții Apuseni (22-29 iulie 2017)

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Septembrie 2009

30 Septembrie 2009

Mai cânţi Doamne ?

Mai cânţi? De mult n-a mai dansat sufletul meu…e linişte aici, nicio vibraţie, nicio notă muzicală. Lumea doarme cufundată în lume, de Tine parcă au uitat. Cum se întorc sufletele rătăcite? Te rog Doamne, precum voieşti cântă! Cântă-ne să tresalte inimile triste, ochii inchişi, urechile surde, gândurile negre să dispară. Doamne, precum voieşti Tu, cântă, să te audă inimile noastre, să tacă, să suspine după Tine. Dorul după Tine este dulce, mângâietor…Cred  că am nevoie de zâmbetul Tău, ca să pot zâmbi şi eu. Ne mai cânţi o dată? Pentru că inima mea trăieste, te aude…Mi-e dor, Bunule…Rămâi cu mine!

 

flori

Read more

Blândeţea ucide diavoli şi coboară harul lui Dumnezeu asupra celui smerit

46178De multe ori ne intrebam cum sa invingem anumite patimi. Ma intrebam zilele trecute,ce "leac" ne trebuie ca sa invingem mania? Chiar daca mergem la Biserica si avem o legatura cat de cat stransa cu Hristos, devenim deseori foarte impulsivi,nervosi...incat ne suparam si noi dar si pe ceilalti din jur. Am incercat vreodata sa alungam cu adevarat aceasta patima? Chiar daca ne dorim, nu putem reusi decat cu o mare credinta in tot ceea ce facem.Credinta nu in noi, ci in El. Putem avea incredere si in noi , bineinteles , dar numai in partea zidita de Hristos,numai in firea noastra induhovnicita.

Blandetea este cel mai bun "leac" pentru a alunga duhul maniei. Sfantul Casian Romanul ne spune: ,,Mania orbeste ochii sufletului si nu-l lasa sa vada Soarele Dreptatii".

In aceasta stare ne aflam noi, suntem orbi sufleteste si de aceea nu putem sa ne invingem patimile. Ne este greu sa îi iubim pe cei ce ne urasc, si ne mahnim pe ei foarte repede. Dar oare si Hristos s-a mahnit pe cei care L-au batut si L-au chinuit? Nu! A indurat toate acestea cu rabdare.

,,Mania obisnuieste mai mult decat celelalte patimi sa tulbure si sa zapaceasca sufletul. Dar uneori îi si foloseste cat se poate de mult. Caci cand ne folosim de ea fara tulburare impotriva celor necuviosi, sau intr-un fel sau altul neinfranati, ca, sau sa se mantuiasca, sau sa se rusineze, prilejuim sufletului un spor de blandete: fiindca lucram potrivit cu scopul dreptatii si al bunatatii lui Dumnezeu. Pe langa aceasta, adeseori, maniindu-ne tare impotriva pacatului, dam sufletului vigoare, scapandu-l de moleseala. De asemenea nu incape nici o indoiala ca, maniindu-ne impotriva duhului stricaciunii, cand suntem in mare intristare si descurajare, ne aflam cu cugetul mai presus de lauda cea spre moarte. Ca sa ne invete aceasta, Domnul s-a maniat si s-a tulburat de doua ori impotriva duhului iadului, desi facea toate cate voia cu o vointa netulburata.

Asa a intors sufletul lui Lazar in trup. Incat mie imi pare ca mania neprihanita a fost daruita firii noastre de Dumnezeu, care ne-a zidit, mai degraba ca o arma a dreptatii. Daca s-ar fi folosit Eva de ea impotriva sarpelui, nu ar fi fost robita de placerea acea patimasa. Astfel mie mi se pare ca cel ce se foloseste cu neprihanire de manie, din ravna cuviosiei, se va afla mai cercat in cumpana rasplatirilor, decat cel ce nu se misca nicidecum la manie, pentru greutatea de a se misca a mintii. Fiindca cel din urma se dovedeste a nu-si fi deprins vizitiul sa stapaneasca franele simturilor omenesti. Iar celalalt lupta strunind caii virtutii si e purtat in mijlocul bataliilor cu dracii, conducand neintrerupt cu frica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai ai infranarii. Pe acesta il aflam numit in Scriptura, la inaltarea dumnezeiscului Ilie, ''carul lui Israel'', pentru motivul ca Dumnezeu a vorbit intaia oara Iudeilor despre cele patru virtuti in chip deosebit. Iar cel ce s-a hranit asa de mult cu neprihanirea a fost inaltat la cer pe un car cu foc, pentru ca s-a folosit, socotesc, de(virtutile sale ca de niste cai, vietuind intru Duhul care l-a rapit pe el intr-un vartej de foc. (Diadoh al Foticeii)''

Cum putem dobandi acest "leac" impotriva maniei? Prin rabdare, nadejde si dragoste. Rabdarea este o comoara pot spune, pe care Domnul i-o daruieste celui care îl cauta. Cautandu-L si noi, vom invata sa rabdam pana la capat caci numai asa ne vom incununa. ,,Pe masura smeritei cugetari, ti se da tie si rabdarea in greutatile intampinate si dupa rabdarea ta ti se usureaza povara necazului tau si agonisesti mangaieri. Smerenia este ea insasi izvor al rabdarii caci nu socotesti ca ai dreptul la mangaieri, iar rabdarea stand tare, intareste firea ta incat nu mai simti greutatea necazului. Din rabdare curge in tine o forta caci vointa ascunde in ea rezerve de forta pe care nu obisnuim sa le punem in lucrare. Mai bine zis aceste rezerve de forta sunt firea noastra si ea le pune in lucrare prin vointa care e o calitate generala a ei pe care nu o pune de obicei in mod deplin in lucrare. Rezervele de putere ale firii noastre sunt de fapt nesfarsite cand ea sta in legatura cu Dumnezeu. Mai usor biruim greutatile prin rabdare decat prin lupta de a nu le primi, de a le ocoli cu orice pret, fapt in care se manifesta o frica, o slabiciune care ne face de fapt slabi. Cele dinafara ne pot zdrobi mai usor firea daca nu o intarim din rezervele ei launtrice care stau in legatura cu rezervele de putere nesfarsita ale lui Dumnezeu Care a creat si sustine firea noastra ca adevaratul ei fundament si izvor. Toate primejdiile si necazurile care nu sunt intampinate cu rabdare aduc un chin indoit caci rabdarea omului e pe masura primejdiilor ce-i vin. Atat se incordeaza omul cat e de mare greutatea careia trebuie sa-i faca fata, iar slabirea curajului este maica chinului, pe cand rabdarea e maica mangaierii si putere de a se naste din necazurile sale, fara harul dumnezeiesc care vine prin cautarea cea cu dinadinsul a rugaciunii ei si varsarea lacrimilor (Filocalie).'' Nadejdea nu o dobandim daca nu credem ca El ne poate da ceea ce cerem. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa fugim de deznadejde. La Dumnezeu orice este cu putinta, sa credem in vorbele Lui (,,Cereti si vi se va da,bateti si vi se va deschide), cautati si veti afla" veti vedea ca nu este greu sa urcam inca o treapta pe scara Mantuirii, chiar daca ispitele sunt la tot pasul si in tot locul.Cea mai scurta definitie a nadejdii este: "Asteptarea cu incredere a bunatatilor fagaduite de Dumnezeu" Si iata, am ajuns la dragoste.  Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea lui Dumnezeu, incepe sa iubeasca si pe aproapele intru simtirea duhului. Si aceasta este dragostea despre care graiesc toate Sfintele Scripturi. Caci prietenia dupa trup se desface foarte usor cand se gaseste o cat de mica pricina. Pentru ca nu a fost legata cu simtirea Duhului. Dar in sufletul ce sta sub inraurirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar intampla sa se produca vreo suparare, totusi legatura dragostei nu se desface dintr-insul. Caci aprinzandu-se pe sine insusi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, indata revine iarasi la starea cea buna si cu multa bucurie primeste dragostea aproapelui, chiar daca a fost ocarat sau pagubit mult de catre acela pentru ca acest suflet topeste in dulceata lui Dumnezeu amaraciunea iscata de galceava. (Diadoh al Foticeii) Avand acestea trei, putem spune ca am dobandit blandetea, respectiv leacul care ne ucide patimile. Sa avem rabdare,nadejde si dragoste si vom primi cele cerute de la Domnul  Sa ne intoarcem si noi,pacatosii cu toata inima la spovedanie si la lucrarea faptelor bune,si iarasi vom dobandi harul Prea Sfantului Duh in inimile noastre. (Georgiana)

Read more

Unde este împărăţia cerurilor?

9539589-mdUnde este Imparatia Ta Doamne ? Sa caut in jur, pana unde si cat timp? Sa cutreier pamantul ? Nu este…, nu am gasit-o Domnul Meu… Dar eu stiu unde este, dar imi e teama sa recunosc, Imparatia Ta Iisuse este in inima mea, in inima tuturor.

Da aici este, si noi alergam si ratacim pe pamant in lung si lat sa cautam ceva atat de nepretuit… ! De ce nu o vedem ? De ce nu vrem sa intram in Ea ? De ce ne ascundem in spatele Imparatiilor acestei lumi de desertaciuni ?

Imi e frica la gandul caderilor si a patimilor mele sa recunosc ca Imparatia Ta ne-ai dat-o noua, in fiecare inima de pe acest pamant este Imparatia Ta Doamne, ai creat-o pentru noi cei pacatosi, noi cei care nu vrem sa o primim si Tu ai creat-o in noi din iubire si dragoste pura, nimeni nu ar putea sa ne dea noua ceva mai de pret pe acest pamant, si noi ce facem ?

Nu ne pasa…, suntem atat de orbi ca nu o vedem, atat de insensibili de nu simtim focul dragostei care arde in inima noastra dupa Tine si Imparatia Ta, atata de muti de nu strigam dupa Tine Iisuse vino in camara Inimii noastre si adu Imparatia Ta cu Tine…

Ma privesc cu suferinta Pe mine cea fara credinta, Pe pamant tot alergand, O dulce Imparatie cautand !

Imi lovesc  pieptul meu de stanca, Scobesc in inima mea impietrita, Apar rani sangerand, Si lacrimi pe fata indurerand.

 

Si caut bogatia ascunsa in ea

Acolo  adanc in inima mea, Ferita de ochii lumii, Uitata de mine  cu anii.

Si cine se vede in Ea ? Acolo ascunsa in inima mea ? Si privesc stiind si nemeritand, Este Imparatia Ta, zic eu plangand!

Iisus iubit ajuta-ne! Pe noi pacatosii miluieste-ne! Vesnic Imparatia Ta, in inima, Toti sa o pastram nebiruita!

Cat de minunat ar fii sa cautam toti in inima noastra Imparatia Ta si sa ne unim cu Tine si sa fim Toti impreuna acolo, sa ne intalnim in Inima noastra in rugaciune cu Tine Iisuse. Atunci ar fii ca si cand Raiul ar cobora pe pamant si Toti ne-am intalni in Imparatia Ta. Cat de minunat ar fii totul cata pace si bucurie ar fii pe pamant atunci ! Haideti fratilor impreuna sa ne rugam in inima noastra si sa cautam Imparatia Lui Dumnezeu in Ea:

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi pacatosii !

(Carla)

Read more

29 Septembrie 2009

Despre singurătate

1339158-mdAm mers ieri în Cişmigiu cu o prietenă dragă, cu care nu mă mai văzusem demultişor, ne-am plimbat şi ne-am hotărât să ne odihnim pe o bancuţă. Cum stăteam şi ciripeam vesele, un băiat a venit la noi şi a lăsat un bileţel cu datele sale de contact, câteva detalii despre el, impreună cu numărul lui de telefon. Rugămintea sa, exprimată in scris, era sa nu aruncăm bileţelul în caz că nu suntem interesate, ci să-l transmitem cuiva care poate, spera el, va fi interesată de oferta lui.

Rememorând acum întamplarea, stau şi ma intreb…oare atât de mare şi apăsătoare să-i fi fost singurătatea acestui băiat, încât să fi recurs la aşa ceva…la aceasta se vor reduce in viitor relaţiile interumane…sa suni şi să dai curs astfel invitaţiilor de prietenie ?!

Nici măcar nu ne-a adresat un salut, iniţial am crezut că este mut şi că imparte flyer-e din acelea cu alfabetul, un fel de cerşetorie mascată…stau şi mă gandesc cu tristeţe..deci tot ce trebuie sa faci e sa ai un număr de telefon, să-ţi placă filmele de dragoste si îngheţata de vanilie şi gata, viitorul soţ e doar la un apel distanţă !

Cum te poţi simţi singur, când ştii că Dumnezeu te iubeşte, când ştii că îngerul tău păzitor e atât de aproape, când tot ceea ce trebuie să faci e să te rogi mereu, mereu cu credinţă si nădejde si Mult Milostivul Dumnezeu îţi va rândui tot ceea ce îţi este de folos ?!

Aşa după cum îţi este milă de o cămaşă şi n-o arunci dacă s-a rupt, ci o coşi si o porţi în continuare, tot aşa si Bunul Dumnezeu se milostiveşte in Mare Mila Lui si nu te va alunga de la El, pe tine cel ce reprezinţi Creaţia Sa cea mai de preţ, zidirea Lui !

Să avem nădejde aşadar, să fim încrezători si încredinţaţi că la Dumnezeu găsim toată alinarea şi folosul !

Poate că aceste rânduri sunt şi pentru tine, băiatule din parc, poate le vei citi şi le vei înţelege rostul, rugându-te lui Dumnezeu pentru Mila Sa si pentru purtarea lui de grijă!

(Elena)

Read more

Afaceri cu Dumnezeu

3763953-mdE trist, dar am observat ca de multe ori ne comportam de parca am face negot cu Dumnezeu. “ Doamne daca imi dai cutare lucru, promit ca fac nu stiu ce”. Cred ca toti i-am zis ceva de genul asta Lui Dumnezeu, macar o data in viata. Uneori ne comportam de parca Dumnezeu ar fi obligat sa ne implineasca cererile, de multe ori absurde si nefolositoare, si ne suparam si-I intoarcem spatele daca nu ne da ce I-am cerut. Ceea ce e si mai trist e ca nici macar nu suntem niste “negustori” cinstiti, dupa ce ca cerem cu obraznicie diverse lucruri, nici nu suntem in stare uneori sa implinim ce am fagaduit in momentul disperarii noastre.

Uitam sa-I multumim pentru darul primit si ne intoarcem la pacatele noastre. Ne indreptam catre Dumnezeu cand suntem in situatii limita , si egoismul din care provine dorinta  ne ofera puterea de a respecta legile Lui Dumnezeu si de a sta de vorba cu El fara sa ne plictisim , ca de… acum e vorba de dorintele noastre. Dar lui Dumnezeu tot ii e mila de noi , si desi ne cunoaste ipocrizia mascata tot ne ajuta.

Nu stiu cum e la voi, dar eu am vazut la mine asta: atunci cand eram disperata intr-o situatie, ma intorceam cu rusine la Dumnezeu, ii vorbeam , si-I tot spuneam ce si cum ma doare, si-I faceam fel si fel de promisiuni, pe care din motive inexplicabile nu le implineam complet….sau unele poate deloc. Dumnezeu bineinteles stia asta, dar tot ma ajuta si ma ajuta in continuare.

Mi-aduc aminte de o secventa deosebita din filmul “Iisus din Nazareth”, cand Domnul predica poporului, invatandu-i sa caute mai intai imparatia cerurilor si apoi tot restul li se va adauga lor. Mi-aduc aminte de acea comparatie intre purtarea de grija a Lui Dumnezeu fata de pasarile cerului, care nu duc lipsa de nimic, si purtarea Sa de grija fata de om. Sau fata de macii campului care au o “haina” mai frumoasa decat a imparatului Solomon , si asta fara sa faca nimic, ci doar datorita grijii Lui Dumnezeu. Daca am avea timp si vointa sa observam purtarea de grija a Lui Dumnezeu fata de celelalte fiinte care sunt inferioare omului, poate nu ne-am mai face mereu griji pentru toate lucrurile materiale pentru care ne imbolnavim muncind , sau pentru care transformam relatia dintre tata si fiu pe care ar trebui s-o avem cu Dumnezeu intr-una comerciala.

Nu vreau sa sugerez ca n-ar trebui sa avem dorinte sau ca n-ar trebui sa-I cerem nimic Lui Dumnezeu, ci doar ca ar trebui sa avem mai multa incredere in Dumnezeu, sa fim convinsi ca El stie cel mai bine de ce avem nevoie cu adevarat, sa ne abandonam in mainile Sale si atunci viata noastra va fi plina de binecuvantari si dragostea Lui va straluci in inimile noastre , transformand tot raul in bine. Sa nu venim catre El din interes, sa nu dezvoltam o relatie comerciala si atat. Sa-L iubim pe Dumnezeu cu adevarat si cu toata fiinta noastra, caci din iubire am fost facuti. Daca am face asta , respectarea poruncilor Lui Dumnezeu n-ar mai fi o povara, pentru ca nimic nu e greu cand exista iubire. Si atunci am fi mai fericiti. Se spune ca nefericirea, sau suferinta este semnul ca suntem departe de voia Lui Dumnezeu sau ca undeva gresim. Iar sa-ti doresti ceva  ce nu ti se potriveste, sau care iti face rau, e cu siguranta o greseala. Si nu de putine ori gresim asa de-a lungul vietii.Astfel, cel mai bun lucru pe care il putem face noi este sa ne lasam destinul complet in mainile Cuiva care are capacitatea de a judeca lucrurile mai presus de ratiunea noastra, si puterea  de a actiona spre binele tuturor. Singurul ce poate face acest lucru e Unicul nostru Dumnezeu.

Desigur, de multe ori mandria noastra prosteasca si “deosebita” iubire de sine ne ridica dificultati in a proceda asa . Dar acest lucru se poate tine sub control cu ceva bunavointa daca: incercam sa vedem mereu doar lucrurile bune in ceilalti si avand in atentie defectele noastre, incercam sa vorbim cu Dumnezeu macar de 2 ori pe zi, sau sa exersam rugaciunea mintii atunci cand avem activitati simple, mecanice, sau sa ne concentram fortele spre a-i ajuta pe ceilalti. Am gasit (pe net) chiar si o rugaciune de lasare in voia Domnului : “In mainile milostivirii Tale celei mari,Dumnezeul meu, incredintez sufletul si trupul meu, simtirile si graiurile mele, sfaturile si gandurile mele, lucrurile si toate cele trebuincioase ale trupului si sufletului meu. Iar Tu, deci, binecuvinteaza-ma, miluieste-ma si ma izbaveste de tot raul, ca petrecand viata fara de pacat, in toate zilele vietii mele, sa ajung la viata cea vesnica cu Sfintii Tai, in Imparatia Ta si cu dansii sa Te slavesc in veci. Amin”.

Dumnezeu are cate un leac pentru mantuirea fiecaruia, cate un drum pentru toti si dragostea fata de toata creatia Sa. E suficient sa facem noi un pas catre El “cu inima smerita si infranta” si Dumnezeu va face 100 de pasi spre noi, luandu-ne sub ocrotirea Lui.

(Laura)

Read more

28 Septembrie 2009

Ortodoxia şi eroarea evoluţionistă

Omul de ştiinţă evoluţionist este în vogă (la modă) în zilele noastre. Adevărată divinitate a celor care doresc să-şi desţelenească mintea în încercarea de a dezvălui enigmele, necunoscutele lumii ce ne înconjoară, evoluţionismul a reuşit un lucru deloc singular, exemplar însă pentru naivii săi adoratori: a reuşit, printr-o logică inversată, eronată cu totul, să interpreteze rezultatele sincere a numeroase institute de cercetare în sensul argumentării – neştiinţifice! – a unui tip de „cunoaştere” despre al cărui suport nu are rost să ne oprim aici.

SCARA [Editura n.n] şi-a propus de la început să răspundă unei stări de locala temere: dacă teologia nu va reuşi să răspundă (printr-un răspuns multivalent) Noii Ştiinţe: evoluţionismul? Volumul pe care îl ţineţi în mână, prin două semnături prestigioase, ale biofizicianului Firmilian Gherasim (astăzi monah) şi ale matematicianului Ion Vlăducă, vă va arăta un lucru simplu: evoluţionismul, în înţelegerea lui strict ştiinţifică, este înţesat de erori de logică şi de neadevăruri ştiinţifice.
Iată lista acestor erori:
1. Confuzia între trecerea de la anorganic la organic şi trecerea de la neviu la viu.
2. Falsa implicaţie diversitate ⇒ evoluţie
3. Falsa implicaţie unitate chimică ⇒ evoluţie
4. Falsa implicaţie asemănare morfologică ⇒ descendenţă
5. Falsa implicaţie asemănare genetică ⇒descendenţă
6. Falsa implicaţie asemănare embrionară ⇒ descendenţă
7. Confuzia între selecţie şi evoluţie
8. Confuzia între adaptare şi evoluţie
9. Confuzia între mutaţie genetică şi evoluţie
10. Confuzia între dispariţie şi evoluţie
11. Confuzia între variabilitate şi evoluţie
12. Absurditatea conform căreia funcţia creează organul
13. Cercul vicios: teoria evoluţiei permite trasarea unui arbore filogenetic, iar arborele filogenetic este adus ca dovadă pentru teoria evoluţiei.

Pentru a fi înţeleşi mai bine: lista cu cele mai frecvente 13 erori de logică în raţionamentele evoluţioniste (cu atât mai grave cu cât acestea sunt produse dar şi „mărturisite” de cele mai cunoscute personalităţi ale lumii ştiinţifice internaţionale) ne îndreptăţesc să spunem că omului i s-a întâmplat ceva grav, fundamental, care tinde să devină ireversibil: bolile sufleteşti ale umanităţii îi atacă deja „suportul fizic” – creierul, raţiunea. Pentru omul de cultură, marcă a modernităţii din România (dar şi de pretutindenea) evoluţionismul a devenit o certitudine.

Nimeni nu îşi pune problema originii omului decât din această unică perspectivă: cea a lui Darwin. (Şi nici măcar, fiindcă la o analiză atentă a „Originii speciilor” ajungem la o nedumerire: anume că Darwin nu dă nicăieri în lucrarea sa capitală afirmaţia care l-a stigmatizat în cultura şi ştiinţa universală: omul se trage dintr-o maimuţă). Problema care îl frământă pe „omul ştiinţific” este alta: cum a apărut maimuţa? De aici feluritele tipuri de evoluţionism, necesar, credem să le definim. Evoluţionismul ateist este ipoteza care afirmă că speciile de animale s-au transformat unele în altele, de la primele vietăţi unicelulare până la maimuţă şi om, în miliarde de ani; mai afirmă că speciile de plante au evoluat de la forme unicelulare până la plantele cu flori şi că acest proces evolutiv s-a desfăşurat pe cale naturală, prin factori întâmplători.

Cititorul neavizat ar putea fi şocat să afle că nu există nici o dovadă a evoluţiei speciilor; mai mult că raţionamentele evoluţioniste conţin erori de logică şi că ştiinţa actuală respinge ipoteza evoluţiei.

Evoluţionismul teist este erezia care afirmă că evoluţia speciilor este un fapt real, că ea a parcurs etapele prezentate de evoluţionismul ateist dar că este rezultatul lucrării directe a lui Dumnezeu. Aici sunt de făcut două observaţii. Mai întâi: cât timp rămâne în domeniul ştiinţei, ipoteza evoluţiei nu este o erezie, ci o simplă ipoteză greşită. Însă din momentul în care este inclusă în învăţătura de credinţă, ipoteza evoluţiei devine erezie pentru că în acest fel contrazice învăţătura dată de Sfântul Duh prin Sfinţii Părinţi.

Creaţionismul fixist este doctrina conform căreia speciile nu suferă nici o schimbare, ci rămân exact aşa cum au fost create.

Realitatea arată însă (totuşi) că în cadrul speciilor pot apărea rase sau soiuri, fără depăşirea graniţelor speciei. De exemplu, au apărut mai multe rase de câini, dar toţi rămân câini. Ştiinţa nu susţine creaţionismul fixist, deoarece s-a observat o anumită variabilitate în cadrul speciei. Dar felul vieţuitoarelor se păstrează. Nu există o evoluţie. Creaţionismul ştiinţific este teoria ştiinţifică (bazată pe genetică, pe teoria probabilităţilor şi pe teoria informaţiei) ce demonstrează că este imposibil ca speciile să apară spontan (din întâmplare) şi să evolueze, transformându-se una în alta. Concluzia este că din această imposibilitate rezultă că speciile au fost create de un Creator. Trebuie menţionat că ştiinţa actuală acceptă creaţionismul ştiinţific deoarece este corect logico-matematic şi nu contravine faptelor observate precum şi că acesta nu se pronunţă despre modul în care vietăţile au fost create. Adversarii creaţionismului ştiinţific îi acuză neîntemeiat pe adepţii acestuia de îndoctrinare religioasă. Creaţionismul ştiinţific este o teorie ştiinţifică riguroasă, care nu provine dintr-o anume religie. Pe de altă parte, ereticii evoluţionişti – adică adepţii evoluţionismului teist - au în general o anumită pregătire teologică universitară, dar nu au o suficientă pregătire ştiinţifică. Ei nu cunosc creaţionismul ştiinţific din interiorul acestuia, ci doar au citit despre creaţionism.

Mai mult, ei acuză creaţionismul ştiinţific de afirmaţii care nu îi aparţin. De exemplu, spun că teoria creaţionistă ar fi o „tehnologie a creaţiei”. În realitate, teoria creaţionistă nu se pronunţă despre modul în care lumea a fost creată. Lucrarea pe care v-o propunem este un reper şi pentru (sau mai ales) pentru teologi. Tendinţa - de o gravitate extremă - ca teologia să ia în seamă teoria evoluţiei şi să o folosească în Biserică, cu scopul de a fi cât mai „apropiată” de mentalitatea credinciosului, ar însemna ca teologia să fie subordonată evoluţionismului, iar Biserica să devină un laborator de experienţe evoluţioniste. Ar însemna de fapt sfârşitul teologiei.

Acceptarea unui model evoluţionist ne obligă fără echivoc să renunţăm la învăţătura Sfinţilor Părinţi, la modul cum aceştia au tâlcuit Cartea Facerii. Teologia nu este o ştiinţă despre Dumnezeu asemenea altor ştiinţe. „Teologia este Cuvântul lui Dumnezeu ce se percepe de sufletele simple, smerite şi renăscute duhovniceşte, iar nu cuvinte frumoase ale minţii ce se alcătuiesc prin tehnica filologică şi se exprimă prin duh juridic sau lumesc” ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul. Referitor la erezia conform căreia omul provine din maimuţă, Cuviosul Paisie Aghioritul spune: „dacă te gândeşti că Hristos s-a născut din om, din Maica Domnului! Adică strămoşul lui Hristos a fost maimuţă? Ce blasfemie! Şi nu îşi dau seama că spun blasfemii”.

Intr-o structură socială complexă, caracterizată de minciună, de ascundere şi denaturare a adevărurilor umane fundamentale, informaţiile înşelătoare (în ceea ce ne priveşte, aici este vorba despre problematica originilor...) îşi găsesc uşor adăpost în minţi şi suflete prea puţin formate (sau de-formate); lipsa duhovnicului – adică a legăturii fireşti cu viţa lui Hristos dar şi aplecarea (din mândrie până la urmă) către cele ale cugetării lumeşti (adică luciferice) fiind unele din cauze. Istoria Bisericii ne arată că începătorii ereziilor au avut – cum altfel? - multă ştiinţă de carte, multă mândrie, multă îndărătnicie şi multă viclenie.

Înşelarea îi prinde uşor pe cei naivi, pe cei care nu au un povăţuitor duhovnicesc binecredincios. Îi prinde uşor şi pe cei care au povăţuitor bun dar nu fac ascultare. In concluzie: aceste suflete, care nu sunt ale lui Hristos, cu naivitate sau cu viclenie (ce mai contează de acum) devin propovăduitoare ale unei ştiinţe greşite. Profesorul Nicolae Paulescu spunea simplu: doctrina lui Darwin nu este altceva decât o ţesătură de erori de logică. Este ceea ce vă va demonstra, în detaliu, şi cartea pe care SCARA vă invită să o citiţi.

Read more

Intr-o zi m-am intalnit cu Hristos!

Altar boyTreceau ani multi si intalnirea mea cu Hristos nu se realizase din pricina pacatelor mele si din pricina neglijarii mele. Imi placeau cartile cu minunile sfintilor si imi imprumutau pentru cateva zeci de minute bucuria lui Hristos!

Dar nu era o bucurie deplina, caci eu traiam lumeste. Ce m-a determinat insa sa ma intalnesc cu Hristos? De atatea ori i-am dat intalnire Domnului prin promisiuni: Asteapta-ma ca vin!... dar de atatea ori l-am lasat balta! L-am lasat sa astepte....in frigul sufletului meu.

Intr-o zi, intr-o dimineata am zis ca voi merge si eu la slujba. De atunci Hristos m-a cucerit de-a dreptul. A fost o intalnire frumoasa, dar nu o fericire deplina, caci sufletul imi era amarat de dureri. Vazand cat de Bun e Domnul am decis sa merg la spovedanie! Zile intregi de teama, de gandire, dar am calcat in sfarsit peste acestea cu ajutorul Lui si am ajuns la spovedanie!

Am simtit cum mi se ia o mare incarcatura de dureri de pe suflet in timpul moliftei si am "revarsat" sub taina spovedaniei sufletu-mi incarcat. De atunci a inceput o adevarata lupta cu ispitele, unele nu le biruiam, altele nu le intelegeam, iar altele ma faceau sa cad asa tare incat ma ustura sufletul. Nu mai puteam asa. Era unica mea sansa(ca la prima spovedanie nu mi-a dat impartasanie) sa ma duc sa ma spovedesc si sa cer Sf. Impartasanie ca sa ma intareasca, cel putin nadajduiam ca Domnul prin duhovnicul meu imi va da voie sa gust din "Izvorul cel fara de moarte"!

Minunat !Parintele mi-a dat un canon destul de mare, dar mi-a dat voie sa ma impartasesc cu Hristos! Urma a doua zi sa merg impreuna cu clasa la Manastirea Sihastria. Acolo am participat la liturghie! Era Duminica Sf. Mariei Egipteanca si ascultam cu o sete, dar si cu o nerbdare predica parintelui, care radia... Avea un chip luminat si zambitor chiar daca nu zambea. Nerabdarea mea era pentru ca nu vroiam sa ii las pe colegii mei sa mai astepte(si totusi cat m-a asteptat Hristos pe mine si cat l-am asteptat eu si deja mi-am pierdut rabdarea??).

Era timpul ca toti sa se apropie "cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste". M-am apropiat si eu, am fost printre primii la Impartasanie, in spatele meu era o multime de oameni care asteptau sa intre in Bucuria Domnului Hristos! Cand m-am apropiat ma patrunsese o frica incat aveam impresia ca vreau sa fug de acolo! Dar am primit Impartasanie si in sufletul meu domnea o pace grozava si o bucurie tainica si inexplicabila! Ceea ce nu stiam eu este ca diavolul a inceput dupa aceea sa ma munceasca si mai tare! Si am cazut evident!Dar am decis sa infrunt trecutul meu, sa ofer fiecare durere a mea Domnului ca acum sa simt cu adevarat Bucuria invierii sufletului meu. Oferiti fiecare durere a voastra Domnului, ca sa va eliberati de consecintele suferintei fara Hristos si intalnirea cu El va fi foarte dulce si frumoasa!Amin

(Adrian)

Read more

Cea mai mare bogatie!

Yosemite_Falls,Yosemite_Park,CAFericirea sta in lucrurile mici, constientizezi ca ai avut fericirea atunci cand esti nefericit, fericirea se invata….cateva exemple de fraze care au devenit sabloane in timp.

Dar ce inseamna fericirea pentru un crestin, pentru o persoana ce cauta sa se desavarseasca?

Cred ca esti fericit atunci cand  ajungi sa reusesti sa ii fericesti pe altii, cand te oglindesti in zambetele lor, cand dobandesti pace. "Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?" (Ev. Marcu 8:36).

Pacea inimii, înseamnă pacea cu oamenii! Pacea inimii, înseamnă  pacea cu îngerul păzitor! Pacea inimii inseamna pacea cu Dumnezeu ! Voltaire afirma cum ca pacea inimii noastre este  cea mai mare bogatie. Pentru cei mai multi dintre noi, bogatia, avutia, belsugul si indestularea reprezinta fericirile extreme la care pot visa. Dar odata dobandite acestea, putem afirma ca am dobandit si pace ? Sau ne trezim prinsi intr-un iures nebunesc, robiti de griji, legati de lucrurile pamantesti, ingroziti de competitie si competitori si de faptul ca am putea pierde bogatia lumeasca ?!
Depinde de fiecare, de cum se raporteaza la lucrarea divina si implicit la Dumnezeu.

Deoarece nu toti putem face lucruri mari, este bine sa incepem a face mai intai lucruri mici, dar sa punem in acestea toata daruirea si iubirea de care suntem capabili.

Pacea, bucuria, multumirea si belsugul de viata pe care le simte inima dupa impartasanie sunt de neegalat. Cred cu tarie ca prin Sf. Taine te impaci cu tine, cu constiinta ta, cu trecutul si hotarasti sa pui inceput bun in toate. Te cobori pe tine, spre a te inalta! De aceea nadajduiesc ca de fiecare data cand mergem spre a ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos si cand trecem prin dreptul icoanei care-l infatiseaza ca Drept Judecator, sa ne simtim cei mai bogati si fericiti oameni, impacati cu noi insine si sa ne amintim, asa dupa cum spunea P.S. Calinic - Episcop al Argeşului şi Muscelului : Pacea inimilor noastre este, după cum spun cei ce au gustat-o, cea mai mare bogăţie si fericire pe acest pamant !

(Elena)

Read more

26 Septembrie 2009

Cautați fericirea în sufletele voastre

7953618-mdToti umblam dupa fericire. Toti o dorim,  toti o cautam.Intru direct in intimitatea inimilor voastre si va spun: cautati fericirea in sufletele voastre. Nu o cautati in afara voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte decit dinlauntrul vostru, din sufletul vostru unde salasluieste Hristos. Daca veti astepta fericirea din afara voastra,veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o ve-ti atinge.

Va spun atit: cautati iubirea si traiti-o cu multa smerenie. Cine implineste cuvintul lui Hristos realizeaza maximum, totul.

O singura atitudine este valabila: o viata inalta crestina de necontenita rugaciune. Adica sa faci sa fie curat-orice fapta, orice gind sau vorba, orice relatie, munca , odihna, totul sa fie stare de rugaciune, de comuniune cu Dumnezeu. Pacatul a fost biruit de iubire.

Fratilor iubiti, niciodata sa nu va considerati de prisos. Acolo unde sunteti, sunteti cu voia lui Dumnezeu si aveti un rost anume de implinit. Cu iubirea si cu smerenia voastra ve-ti zidi si pe fratele vostru. Si ve-ti culege mare fericire.

Dragostea este cea mai mare virtute. Dragostea este insasi desavirsirea. Cind dragostea, in loc sa o darui Izvorului a tot binele, lui Dumnezeu, o darui acestei lumi pamintesti, deci ii rastorni sensul,ea devine din cea mai minunata virtute, cea mai primejdioasa patima.

CUVINTE ale lui VALERIU GAFENCU -,,Sfintul inchisorilor’’- Student al Facultatii de Drept din Iasi

Read more

Măicuţa mea...

_MaicaDomnului-01Gânduri multe mă împresoară...şi sufletul mi-e greu, mă apasă  neîncetat. Suspin şi mă gândesc mult la Tine, lucrez şi  îmi aduc aminte de Tine, mă doare şi îmi aduc aminte de chipul Tău, şi de fiecare dată când greşesc, mi-e ruşine şi încerc să mă ridic. Şi îmi este dor de Tine, mă simt mereu neputincios, şi întunecat la minte, simt cum ispitele mă cuprind şi cănd strig la tine, o adiere se aşterne în suflet. În adâncul meu simt o căldură, şi ochii mi se înmoaie, şi aş vrea să nu mă laşi Măicuţa mea niciodată.

Cum aş putea să mă comport mai bine şi mai frumos? De ce mereu greşesc? Îmi este greu să lupt mereu cu patimi, dar ştiu că orice voi suferii este spre binele meu. Ştiu că  atunci eu la Tine mă întorc, şi de fiecare dată te strig.

Dacă fraţii mei mă ceartă, este pentru binele meu, eu trebuie să văd unde greşesc. Nu am răbdare deloc cu mine, vreau să nu mai judec, să nu mă mai enervez din orice lucru mărunt şi să mă gândesc că oamenii toţi sunt sensibili, au suflete şi suferinţe...

Şi îmi este tare greu şi simt că fără Tine, eu nu pot...şi te rog Maicuţa mea, ceea ce eu greşesc, fraţii mei să nu facă. Să fie ei luminaţi şi puternici în credinţa Lui Hristos. Să fie ei iubitori şi înţelegători cu mine, să-mi arate unde greşesc. Nu vreau minuni, vreau să-mi văd păcatele mele, şi să mă desprind uşor de ele. Măicuţa mea, în fiecare zi cer multe, unele poate nici nu-mi sunt folositoare, altele le cer pentru că lumea asta mă tulbură, parcă ne convinge pe toţi să credem că sunt lucruri indispensabile...şi îmi este ruşine că lucruri folositoare sufletului prea rar îţi cer...

Şi mă desprind aşa greu...iar vine vrăjmaşul şi mă ispiteşte, şi eu mă necăjesc tare....

Ajută-ne Măicuţa mea, acoperă-ne cu Preasfânt Acoperâmântul Tău şi fie ca toţi cei care se gândesc la Tine, şi se roagă Ţie, să găsească alinare la Tine şi îmbrăţişare!

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro