“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Seara de rugăciune

Rugăciune pentru copilașii ai căror părinți sunt plecați în străinătate

Detalii aici >

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorieCasatoreste-te de tanarEuharistia continuaDin comorile Sfintei Scripturi  Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Septembrie 2009

25 Septembrie 2009

Ce frumuseţe!

O, dumnezeiasca iubire cat de minunate sunt toate lucrurile Tale, cat de pretioase sunt darurile cu care ai inzestrat natura. Toate sunt culori vii, toate sunt pure, sfinte, iubitoare si fara de glas.

Cata intelepciune ascund copacii, cata frumusete arata florile, pasarile canta, apa este vie, soarele ne lumineaza, vantul adie si toate acestea fara de Tine nu ar exista.

O, dumnezeieasca iubire iti multumesc pentru vesmantul minunat  al pamantului care imi umple sufletul de bucurie. Si ma rog ca prin ele sa ma curatesc de tot raul si cand voi mai fii trist, sa-mi aduc  aminte de Tine mereu. Te iubesc, Bunule, eu pacatoasul!

Autumn_Forest_in_the_Sun

Read more

Efectele legalizării prostituţiei

Bovina-AutostopAseară m-am întâlnit cu câţiva prieteni dragi şi din vorbă în vorbă am ajuns să discutăm despre legalizarea prostituţiei şi a drogurilor. Unul dintre prieteni locuiește de câţiva ani în Spania. El ne povestea câtă amploare a luat la ei fenomenul prostituției, încât pe autostrăzi găsești zeci de femei care fac autostopul. Ne povestea cum o femeie coboară dintr-o  maşină, după ce şi-a terminat treaba, şi imediat urca în alta, fiind cerută de următorul client. Oferta este foarte mare şi cererea pe măsură, fetele ajungând să câștige şi 300 de euro pe seară.

El ne spunea că în Spania se pune problema, foarte serios, de legalizare a prostituţiei, pentru că aşa s-ar rezolva mai multe probleme: fetele n-ar mai sta în stradă şi în frig ci într-un club la căldură; n-ar mai fi bătute şi înşelate; fluxul de bani din această activitate "comercială" ar fi impozitat şi asta ar aduce beneficii la bugetul de stat; fiecare fată angajată ar beneficia de carte de muncă şi de plata asigurărilor socială; bolile cu transmisie pe cale sexuală ar fi ţinute sub control; oamenii ar scapă de priveliştea urâtă a fetelor care stau la marginea drumului oferindu-şi trupurile spre vânzare; proxenetismul ar fi eradicat, statul ar avea control mai mare asupra activităţii, şi altele.

Un alt motiv invocat pentru legalizarea prostituţiei este faptul că acele fete nu vor să facă altcevă, pentru că nicăieri nu vor câştiga 5 - 6000 de euro pe lună, cum o fac aici, iar dacă ar munci ca toţi ceilalţi ar câştiga cel mult 1500-2000 de euro.

Cam astea sunt în mare argumentele în favoarea legalizării. Toate aceste argumente au ca efect o oarecare îmbunătăţire a situaţiei materiale pe termen scurt: câteva luni să zicem, după care vor urma efectele dezastruase pe termen lung.

Care sunt efectele pe termen lung?

Atunci când se vor înființa aceste cluburi de noapte în care prostituția va fi acceptată legal, vom vedea cum se vor crea adevărate cuiburi de adunări ale interlopilor în fiecare club în parte. Prostituţia din aceste locuri  se va îmbina ca o manusa cu consumul de droguri, consumul de alcool, cu schimburile valutare, jocurile de noroc, cu afacerile necurate şi în general cu tot răul care până acum statea ascuns. Proxeneţii nu vor dispărea ci îşi vor legaliza afacerile şi vor putea câştiga din ce în ce mai mult. Fetele care până acum erau bătute sau şantajate de proxeneţi, acum vor mai putea fi constrânse de aceştia şi printr-un cadru legal (carte de muncă sau contract de muncă). Cât priveşte impozitul de la stat asupra acestei activităţi care va aduce venituri la buget, suntem foarte siguri că vor şti patronii de cluburi să fenteze legea în aşa fel încât să plătească cât mai puţin, iar fetele în mare parte vor munci la negru.

Referitor la controlul bolilor sexuale şi a igienei din viitoarele cluburi de noapte pot spune că iar e o minciună: Copiii noştri merg în şcoli şi în spitale cu closete infecte, în care ţi-e frică să şi intri, şi care sunt aşa de pe timpul comunismului. Cum oare se va implica statul să controleze igiena din cluburile de noapte? Dacă nu s-au făcut prea multe pentru igiena şi sănătatea copiilor din scoli si spitale, credeţi că se va face pentru cea a prostituatelor in bordeluri?

Dar adevăratul efect dezastruos al legalizării prostituţiei este distrugerea familiei. Bărbaţii vor vedea în ochii lor fel de fel de cluburi de noapte şi curiozitatea, prietenii sau pofta din ei îi va împinge să intre şi să guste pacatul desfranarii. Legalizarea acestui mare păcat va duce la creşterea divorţurilor şi a adulterelor.  Va creşte enorm de mult numărul sotilor care işi vor înşela soţiile şi vor apărea foarte multe certuri, bătăi şi chiar ucideri. Astfel va creşte numărul copiilor orfani şi vor fi foarte multe familii destrămate.

Afişarea prostituţiei peste tot pe stradă, prin reclame, bannere sau intrări în cluburi, va da idei şi celor care nu s-au gândit niciodată la asta, îi va împinge pe alţii să-şi înece amarul în dulceaţa plăcerii de câteva minute.

Un alt efect dezastruos al legalizării va fi creşterea numărului fetelor care vor vrea să câştige bani uşor. Viaţa unei femei care se prostituează e un calvar, un chin continuu. Ele nu sunt acceptate de societate astăzi, şi nu vor fi nici după legalizare, sunt marginalizate ca şi cum ar fi nişte gunoaie.

De ce nu li se oferă şansa să facă altceva, să se reintegreze? De ce nu se pedepseşte mai drastic prostituţia? De ce nu se încearcă salvarea vieţii acestor fete, care fac acest lucru pentru că n-au reuşit să facă altceva în viaţă şi doar trupul lor le-a mari rămas? De ce să le împingem şi mai tare în prăpastie, în loc să le dăm o mână de ajutor?

Hristos Domnul nu s-a ruşinat de desfrânata care îi săruta picioarele cu buzele ei păcatoase, ci a primit-o cu drag şi i-a iertat păcatele. Mântuitorul nostru n-a condamnat-o nici pe femeia care fusese prinsă în desfrânare şi care fusese adusă în faţa Lui, ci i-a zis:

"Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti. Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii."

(Claudiu)

Read more

De 3 ori ne "cheamă" Dumnezeu la viaţă

33226Dumnezeu are trei porunci majore carora trebuie sa se supuna toti oamenii, la doua dintre acestea se supun fie ca vor fie ca nu, absolut toti indiferent de rasa, religie sau pozitie sociala

Prima dintre porunci este aceea de a veni in lume,”luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. (Facerea 2:7) Nimeni,  absolut nimeni nu alege din propria initiativa sa vina in lume, aceasta decizie ii revine in exclusivitate Lui Dumnezeu.

A doua porunca a Lui Dumnezeu este pocainta “Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască”(Fapte 17:30). E drept aceasta porunca nu e respectata de toti oamenii dar este o porunca care aduce mari beneficii atat aici cat mai ales dincolo, in vesnicia cu Hristos, intarit fiind acest crez de cuvintele Scripturii  "Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci" (Isaia 32:17) si “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. (Matei 11:28).

Oamenii nu se pocaiesc fie ca nu vor, fie ca nu cred in pocainta, fie ca sunt orgoliosi si nu vor sa se smereasca fie ca le este drag pacatul si destrabalarea, si exemplele pot continua, tot timpul se gasesc scuze pentru a amana pocainta, tot timpul se gasesc motive pt a evita o viata morala, o conduita dreapta, o iubire neconditionata si o daruire desavarsita pt semeni, o viata in Adevar in dreptate in cinste si respect

Apoi de multe ori oamenii se intreaba, de ce ne pedepseste Dumnezeu?, nu dragii mei, noi insine ne pedepsim. Dupa cum spunea Pr Arsenie Boca, bolile, neputinta, necazul vin, fie din desfranarea noastra, fie din imbuibare, din necumpatare, din necinste, din lipsa de iubire si de adevar... din acestea ne vin pedepsele, bolile, necazurile, tocmai pentru ca nu ne pocaim si nu avem randuiala in viata noastra, in casa noastra, in familia noastra.

Din aceste motive, nu ne intelegem cu sotul/sotia, din aceste motive copiii nu ne mai asculta si o iau pe carari gresite, periculoase, distrugandu-si viata si lasandu-ne in suflet un gust amar, tocmai pentru ca noi l-am alungat pe Hristos cu tot cu Evanghelia Sa din casa noastra si L-am inlocuit cu programe, reviste, imagini deocheate, am inlocuit rugaciunea cu vorbe de ocara, cu sudalme cu barfe cu invidie, am inlocuit mersul la biserica cu mersul in carciumi, discoteci, sau alte locuri de desfranare, am inlocuit tamaia cu tutunul, am inlocuit postul cu imbuibarea, am inlocuit cumpatarea cu betia si apoi ne miram, ne intrebam, de ce societatea e la pamant? De ce copii nostri sunt tot mai obraznci? tot mai distanti, oamenii sunt tot mai reci, lucrurile normale au devenit anormale, non valorile au devenit valori, si dupa toate acestea concluzionam ca Biserica e de vina si ca Dumnezeu e nepasator! dar dupa cum se zice: “Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi şi voi, care de cine să asculte întâi?” si parintele Arsenie Boca spunea: “Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.” A treia porunca careia trebuie sa se supuna toti oamenii indiferent de statut, este moartea, toti absolut toti indeplinesc aceasta porunca, oricat de puternica e lumea, oricat de evoluata e stiinta si medicina, vine o zi cand toti raspundem acestei porunci, dupa cuvantul Scripturii “Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata" (Evrei 9 :27), “lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. (Psalmul 103 :30) Poruncile Lui Dumnezeu raman si se implinesc, "cuvântul Domnului rămâne în veac”(1 Petru 1:25). Dumnezeu este un Dumnezeu al implinirilor dar si unul al libertatii, este acel Domn care ne cheama, nu ne forteaza, ne asteapta nu ne fugareste, ne iubeste nu ne domina

In virtutea acestor trei porunci putem trage concluzia ca suntem chemati de trei ori la viata, o data raspundem sigur atunci cand suntem chemati la viata pamanteasca, apoi suntem chemati la viata in Hristos, aici ramane la latitudinea noastra daca raspundem sau nu, iar daca raspunsul nostru la chemarea Lui Hristos este pozitiv, atunci a treia porunca si anume moartea, se transforma in porunca la viata si inca la viata vesnica,

Sa ne invredniceasca Dumnezeu sa putem fi chemati si sa raspundem la adevarata Viata si la izvorul de apa Vie care nu seaca niciodata , la odihna si linistea din ziua cea neinserata a Imparatiei Cerurilor acolo unde Dumnezeu ne-a pregatit loc de rasplatire

“Va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. “ (Apocalipsa 21 :4) (Daniel)

Read more

24 Septembrie 2009

Ce frumos e la liturghie în fiecare zi!

La  manastiri  Sfanta  Liturghie  se  savarseste in  fiecare  zi  a  anului, in  afara  de  zilele  aliturgice mentionate  in  calendar. Este  o  mare  bucurie   duminica  sa  participi  la  Sf. Liturghie. Si  daca  am putea  merge  si  in  timpul  saptamanii  ar  fi  cu  adevarat  minunat.

44573Tin  minte  ca  acum  vre-o 5 ani, cand  am inceput  sa  merg  si  eu duminica, la fel  ca  tot  crestinul ortodox  la biserica, cand  ma  intorceam  acasa  imi  ziceam “De-abia  astept  duminica  viitoare… uite, nici  bine  n-am plecat  si parca  iarasi  as  vrea”. Parca  mi  se  facea  un  fel  de  dor. Pe  atunci, fiind  la  inceput, am  ales  sa merg duminica   pentru  Sf.Liturghie la  mitropolie. Nu  ma  gandeam  sa  merg  la  biserica  de parohie  pentru  ca  gandeam ca daca  voi  merge acolo multe batrane se  vor  uita cam lung  la  mine. La  mitropolie  nu  avea  cum  sa bage  de seama  nimeni  ca  sunt  noua  pe  acolo, deoarece  aici  vin  oameni din  toate  zonele  orasului.

Si  intr-o  zi  am  descoperit  ca  aici  la  mitropolie se  face  Sf.Liturghie  in  fiecare  zi. Si eu  care  eram  cumva  insetata, mi-am  dorit  sa vin  si  eu cat  mai  des. Citisem  de prin  carti cate lucruri  minunate se  petrec  in  timpul  Sfintei Liturghii. Citisem  in  “Viata  si  Invataturile  Sfantului  Ierarh Nifon” cum in  timpul  Sf. Liturghii  sunt  de  fata  Sfintii si  Ingerii, cum la  Apostol se  arata Sf.Pavel  si-l  indruma  pe  citet iar  la  Evanghelie, fiecare  cuvant  ce  iese din  gura  preotului  este  ca  o  flacara. Dar  cel mai  mult ma  cutremura ceea  ce  citisem  despre  momentul  epiclezei (cand  painea  si  vinul  se  transforma  in  Trupul și Sangele Domnului).

Si  cand  eram  la  Sf. Liturghie ma  gandeam  ca in  acele  momente  este  acolo pe  masa Sf.Altar  insusi  Mantuitorul si era  cu  totul  uimitor  sa  stiu  ca  El  e  chiar  atat  de  aproape  de mine. Ma  bucuram  ca  am  sansa  sa  ma  intalnesc  in  fiecare  zi  cu  El. Ma  bucuram  ca  am  sansa  sa fiu in  fiecare  zi cu  Sfintii, Heruvimii  si  Serafimii laolalta . Plecam  de  acolo cu  o  liniste  multa. Cand  paseam afara  din  biserica  parca  iesiam  dintr-o  lumea sfanta si  reveneam  la  lumea  asta. Si  tot  mergand atat  de  des  la  Sf.Liturghie mi-am  dat  seama  ca  nici  o  zi   nu  as  vrea  sa mai  lipsesc. Iar  atunci  cand  lipseam  simteam  ca  ziua  aceea  era  altfel…era  fara  intalnirea  aceea  tainica  din  monetul  epiclezei.

Si  Dumnezeu  mi-a  facut  un  dar…MARE. Tocmai  se  terminase  de  construit biserica cu  hramul “Sf.Nectarie” care  se vede  de  la  mine  de la geam. Si  s-a  facut  slujba  de sfintire  a  altarului si  s-au  adus  particele  din  moastele Sf.Nectarie. Iar  parintii  de  la  aceasta  biserica au  hotarat  sa  faca  timp  de  40  de zile  Sf.Liturghie (banuiesc  ca  in semn  de multumire  catre Sfantul). Si  nu  stiu  ce  i-au  facut sa  se  razgandeasca….caci  acele  40  de zile  sau  facut  ani. Iar  eu  m-am  bucurat  asa  de mult... caci aveam  unde  sa merg  la  Sf.Liturghie zilnic (si pentru  ca  aici  incepe   si  mai  de dimineata  si  e  si  biserica  foarte  aproape  de mine).

Cat  as vrea  sa  spun  cat  de  minunat  este  sa  participi  la  Sf.Liturghie aproape  zilnic (chiar  daca  nu  te  impartasesti  de  fiecare  data)  dar  nu  pot…doar  daca  vii  si  vezi  poti  intelege aceasta….taina.

Iti  multumesc  Doamne, pentru  acest  dar  minunat….ca  ma  ajuti  sa  ma  intalnesc  cu  Tine atat  de  des  in  Sf.Liturghie…

(Nicoleta)

Read more

Iubi-Te-voi, Doamne

45612Te iubesc, Doamne cu suflet de copil, pentru ca Tu esti Iubirea, Hristoase; Te privesc in icoanele in care esti si Tu copil in bratele Maicutei si vad cu adevarat, vad ceea ce inseamna viata, vad ce sens are calatoria pe valurile vietii si ce ramane in urma fiecaruia: doar iubirea. Stiu ca daca iubim asa cum ne-ai invatat Tu, din toata inima, din tot sufletul, cu toata puterea ne vom mantui, pentru ca Tu, Doamne, ai venit in lume pentru mantuirea lumii: ”Ca intr-atat a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat[…]”(Ioan,3,16).

Te-ai intrupat Doamne si ne-ai adus legea iubirii; ne-ai aratat ceea ce conteaza cu adevarat:”Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Luca 10,27), ”Iubiti pe vrajmasii vostri[…], faceti bine celor ce va urasc (Matei 5,44).

Tu ai spus Doamne:”Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia Ceruruilor!”; pentru ca sufletul nostru tanjeste dupa Tine, Hristoase, asa cum copilasul tanjeste dupa mama, la care stie ca va gasi mangaiere, iubire si tot ce are nevoie.

“In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule” si chiar daca uneori valurile vietii ne mai lovesc cu putere, ne rastoarna barca si ne simtim pierduti, uitati, Tu esti mereu langa noi si Te bucuri de fiecare data cand ne ridicam, ca un tata ce se bucura de orice reusita a copilului sau, pentru ca dupa o incercare pasim inainte mai puternici. Nu e usoara lupta, nu e lipsit de maracini drumul, dar cu credinta si pastrand nadejdea vom reusi asa cum dreptul Simeon, care si-a pastrat atata timp nadejdea pana l-a vazut pe pruncul Iisus a zis ”Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca ochii mei vazura mantuirea Ta” (Luca 2,29-30).

Chiar daca mai uitam sa iubim, sa speram si ne lovim pe drum sa nu deznadajduim si asa cum ne invata un sfant al iubirii, Sfantul Serafim de Sarov sa strigam si noi: ”Auzi, Doamne, glasul robului Tau care Te cheama si arata-mi lumina Ta, mie, celui lipsit de lumina. Daruieste-mi harul Tau, caci nu am alta nadejde afara de Tine si nadajduiesc pururea numai in ajutorul si puterea Ta. Schimba, Doamne, plangerea mea intru bucurie, rupe sacul meu  si incinge-ma cu veselie.”

(Monica)

Read more

Tu mă iubești așa cum sunt

45956

Bunule, Tu ma iubesti? Eu, te iubesc asa cum sunt…

Imi stii toate colturile inimii mele si ma auzi cand te strig

Suferi langa mine, te bucuri alaturi de mine, zambesti cu mine

Ca un copil caut sa te imbratisez, sa te ating usor de mana

Raul il preschimbi in bine, si faci din lucruri simple, minuni

Fiind iubirea lumii intregi, iubeste-ma asa cum sunt

Cand merit cel mai putin, cand ma intristez si razvratesc

Iubeste-ma asa si precum voiesti vindeca-mi neputintele

Iubeste-ma ca un parinte bland, arata-mi calea spre care voi merge

Cand omul sufera, Tu suferi cu el

Il ajuti sa-si duca crucea,

In brate il porti spre rai si cu bunatate ii stergi lacrimile

Bunule, in sufletul meu eu vreau sa te pastrez

Iertand sa pot iubi, cazand sa ma pot ridica

Eu te iubesc, asa cum sunt!

Read more

23 Septembrie 2009

La coafor...

SuperStock_1558-03814Coaforul, fabricuta frumusetii din care toate femeile pasesc afara cu zambetul pe buze, pline de satisfactie si de increderea ca vor fi,  in sfarsit, admirate asa cum isi doresc. Si ce femeie nu-si doreste sa fie admirata, sa fie deplin multumita pentru cum arata? Toate, fara exceptie.

Dar va intreb, ati vazut vreodata o icoana a Maicii Domnului la coafor sau intr-un salon de infrumusetare? Sau o icoana a unei sfinte mucenite?...Poate ca da, dar cu siguranta in cazuri exceptionale.

In schimb, ce fel de "icoane" gasim pe peretii de la coafor si centrele de infrumusetare? Icoanele omului-idol. Afise mari cu fotomodele, pozand cat mai senzual si atragator posibil. Chipuri purtatoare de frumusete patimasa, care aprind trupul cu pofta, chipuri in care frumusetea este desacralizata si denaturata complet.

Insa ce legatura are salonul de infrumusetare cu Maica Domnului? Pai are, si inca foarte mult, si am sa-ti raspund intrebandu-te: Cum te duci tu sa te faci frumoasa intr-un loc din care lipseste modelul celei mai frumoase femei din lume? Si ce fel de frumusete ti se va oferi acolo, daca nu este cea vesnic nestricacioasa a Maicii Domnului ?

De aceea nu vom gasi icoane ale Maicii Domnului si ale sfintelor cuvioase in saloanele de infrumusetare si la coafor. Caci frumusetea adevarata a sfinteniei o rusineaza pe cea falsa si lumeasca. Smerenia Maicii Domnului rusineaza vanitatea fotomodelelor. Cumintenia ei, vadeste obraznicia lor iar curatia sa dojeneste murdaria lor. Precum lumina nu are nimic de a face cu intunericul, tot asa nici frumusetea Maicii Domnului nu are nimic de a face cu frumusetea topmodelelor.

Insa aceste icoane de modeling sunt admirate si adulate fara sa realizam ca tot ele stau atarnande si pe peretii inimii noastre, cu toata frumusetea lor vestejita de pacat si toata slutenia lor duhovniceasca. Si nu ne gandim ca  inima noastra izvoraste din ea ceea ce am zugravit si pictat inlauntrul ei! Acesta este motivul pentru care frumusetea sufletului nostru este  o frumusete gaunoasa, pentru ca se opreste la trup.

Si cu toate aceastea, dam tot timpul nostru si toata energia noastra spre a acoperi si ingropa frumusetea interioara cu cea exterioara, neintelegand de ce admiratia barbatului nu patrunde si spre sufletul femeii. Pentru ca nu-l vede, daca este ispitit de frumusetea trupului!

Si ma intreb, cate fete s-au gandit vreodata: "Hei, eu vreau sa fiu precum Maica Domnului! Vreau sa port chipul ei"  sau "Mie imi place de sfanta Eufimia. Aceasta este infatisarea pe care mi-o doresc!"

Iar cu sfintii, chip si asemanare cu Dumnezeu, de ce nu petrecem macar un pic de timp, admirandu-le sfintenia si dorindu-ne sa ajungem la fel ca si ei. Sa ne dorim sa semanam cu ei, ei care seamana cu Dumnezeu. Cum stam cu chipul sufletului plin de cicatricile pacatelor, infectia rautatii si duhoarea stricaciunii, cand stim ca Dumnezeu ne da harul Sau care ne vindeca de orice neputinta, facandu-ne frumosi si luminosi la chip?

Tot asa cum iesim de la coafor, incantati de noua infatisare, asa sa ne straduim sa iesim si din Biserica, dupa ce ne vom fi straduit sa aratam precum sfintele cuvioase. Asa cum ii spunem stilistului de la coafor sa ne faca frumoase precum un fotomodel, tot asa sa ii spunem preotului duhovnic sa ne faca frumoase dupa chipul Maicii Domnului.

De ce nu vor tinerele sa fie frumoase ca Maica Domnului? Pentru ca lumea ne invata ca frumusetea costa bani! De ce nu vrem sa fim frumosi cu adevarat, ci doar niste mascarici iubitori de sine? Pentru ca lumea nu ne invata ca frumusetea este personala, ca vine din relatia cu semenii nostri si ca izvoraste din inima, ne invata doar ca ea se fabrica.

Read more

Ce este smerenia?

40688Se vorbeste mult despre smerenie, dar ce este ea? Cum o dobandim? De unde stim daca am dobandit-o sau nu? La ce ne foloseste sa fim smeriti?

Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara." (Matei,11:28-30)

Este limpede la ce ne foloseste, omul smerit si bland isi gaseste odihna sufletului, scapa de chinul tuturor patimilor si grijilor care il impovareaza si il obosesc. Prin smerenie si cu blandete, se lasa la o parte povara grea a acestei lumi, luandu-se spre purtare jugul si povara Domnului, jug care este bun si usor de purtat.

Dar in practica ce sa insemne toate acestea? Care este acest jug si aceasta povara? Cum sa le luam asupra noastra? Domnul ne zice: "invatati-va de la Mine". Sa ne invatam de la El, Cel care a purtat mai inainte de noi toate crucile noastre, toate poverile noastre. Le-a purtat cu smerenie si blandete, facand mereu voia Tatalui Ceresc, vorbind mereu si lucrand doar ceea ce vedea si primea de la Tatal. Acesta este jugul cel usor de purtat si care odihneste sufletele, facerea voii Tatalui Ceresc.

Porunca cea dintai este iubirea lui Dumnezeu din toata inima, si cu toata puterea. Si cum aratam mai bine iubirea noastra fata de El, daca nu lucrand ceea ce ii este placut Lui? Asa cum a facut toata viata Sa Domnul Hristos? Smerenia este sa facem ceea ce ii este placut lui Dumnezeu, cu renuntarea la ceea ce ne place noua daca stim ca Lui nu-i place. Oare facem noi asa? Ne intrebam la fiecare pas: "Oare ceea ce fac eu acum este placut lui Dumnezeu?". Si daca simtim ca Lui nu-i place, avem oare taria sa renuntam la voia noastra ca sa ii facem Lui o mica bucurie?

Dumnezeu este oare cu adevarat viu si prezent in viata noastra prin ceea ce facem noi din dragoste pentru El, sau il dam la o parte mereu si mereu din viata noastra spunandu-I ca stim noi mai bine ce sa facem spre folosul nostru? Aici intervine smerenia... Voia noastra o facem de atatea ori, dar de cate ori renuntam la ea pentru a face o bucurie lui Dumnezeu, pentru a-I arata ca pe El il iubim mai mult ca pe noi?... Cu gura o spunem, insa o aratam si prin fapte? Eh, prin fapte mai greu, pentru ca este nevoie de smerenie si blandete, greu de obtinut de cel care se iubeste pe sine mai mult decat orice. Si aici ma aflu de multe ori si eu, din pacate, prin fapte, ca din gura zic eu altceva... Insa iata care este rasplata acestei incercari: "veti gasi odihna sufletelor voastre", si oricine a incercat macar o data sa isi taie voia proprie din dragoste pentru Dumnezeu, stie ca asa este, primeste o mare mangaiere, pace si odihna...

Si ramane intrebarea: cum sa ajungem la aceasta smerenie daca iata, suntem niste incapatanati si tot pe ale noastre le facem, suntem niste fricosi si tot pe ale noastre le facem, suntem niste nevrednici si tot pe ale noastre le facem. Cum sa iesim din acest cerc vicios?

Rapunsul este mereu la Domnul: "Cere si vei primi"... rugaciunea... cerem smerenie si o vom dobandi! Cum? Asta numai Domnul o stie pentru fiecare in parte, El stie sa lucreze cu inima fiecaruia, ii randuieste in viata tot ceea ce este necesar pentru smerirea lui, trebuie doar sa o ceara... Sa cerem necontenit smerenia, sa cerem necontenit puterea sa taiem voia noastra proprie pentru a putea iubi, caci iubirea de Dumnezeu face ca jugul sau sa fie bun si povara Sa sa fie atat de usoara... Iubirea da aripi! Sa ii cerem lui Dumnezeu sa ne invete sa Il iubim, sa ne dea iubire pentru El, ca fara de El noi nu putem nimic... Iata smerenia...

Domnul fie laudat!"

Read more

22 Septembrie 2009

Aşa-i că pentru Tine, nu există străinătate?

Iisuse, Domnul meu, azi iti scriu pentru prima data de cand sunt departe de casa. Asa-i ca pentru Tine, nu exista strainatate? Tu esti oriunde, in orice loc. Te gasesc si aici, Bunule, ca si acasa. Suflarea Ta mangaie si aici frunzele. Platanii din fata ferestrei mele imi soptesc mereu despre Tine. Ei Te cunosc bine, Doamne. Si luna si stelele imi spun despre Tine.

Te gasesc mereu, dulce Iisuse, la masuta unde ma rog seara. Si asa as sta langa Tine si as plange. As plange de recunostinta ca de cand am venit aici nu m-ai lasat nici o clipa. As plange multumindu-Ti ca mergi cu mine oriunde, ca imi ierti greselile si ma pazesti in toata vremea.

Iisuse, iti amintesti ca au fost cateva nopti in care mi-a fost teama...? Numai Tu ai linistit inima mea, Bunule. Am vazut la lumina lunii icoana Ta si a Maicii Tale. Iisuse, Maicuta Ta ma priveste mereu din icoana si nu ma mai tem pentru ca sunt la adapost sub privirea ei duioasa.

Iti multumesc, Domnul meu, ca atunci cand vin in camera mea, Te gasesc mereu asteptandu-ma, asa cum ma astepta mama acasa. Si sarut icoana Ta, si Te imbratisez. Doamne, iarta-ma ca de multe ori fac acesta cu nevrednicie. Nu-s mainile mele vrednice sa mangaie Chipul Tau, si nici buzele mele nu-s vrednice sa sarute Preacuratele Tale Picioare. Iisuse, te rog insa, primeste-ma, ca numai pe Tine Te am aici. Asculta-ma, atunci cand Te chem, fii mie ingaduitor atunci cand ma pierd si uit de Tine, rabda-ma cand cad, iarta-ma cand gresesc si fii cu mine... fii mereu cu mine...

A Ta copila, multumind iubirii Tale,

Talita

Read more

Ce nerecunoscători suntem!

45703Sa ne inchipuim urmatorul scenariu: un om anume , un bogat , este binefacatorul altuia care este nu doar sarac ci si grav bolnav. Binefacatorul are grija sa ii imbunatateasca starea materiala, face rost si de cel mai bun doctor ca sa-l vindece . Binefacatorul nu-i cere nimic in schimbul bunatatii, doar cinste si prietenie din partea sa. Sa zicem apoi ca binefacatorul are parte de o surpriza neplacuta. Cel ce a primit bunatatea sa i se intoarce impotriva plin de ura si de nerecunostinta. Ciudat nu?

Sa vedem, o persoana pe care cineva a gazduit-o vreme indelungata a tratat-o cu blandete si a iubit-o ca nimeni altul. Cand aceasta persoana se imbolnaveste si este in primejdie sa moara, i se face o transfuzie chiar din sangele prietenului sau si astfel este salvata , iar cel ce a primit atatea in loc sa-i multumeasca binefacatorului sau, se intoarce si-l blestema , il vorbeste de rau si il scuipa la plecare in fata.

O astfel de nerecunostinta este mai presus de intelegerea unui om civilizat si intrebarea "este cineva asemenea acestui om nerecunoscator si groaznic?" Din nefericire exista astfel de oameni - noi suntem.

Stim ca Dumnezeu din dragostea ce ne-o poarta ne-a plasmuit dandu-ne suflare de viata si ca din dragoste pt fiecare dintre noi, S-a intrupat. Cel ce este Imparatul intregului cosmos, Cel ce ar fi putut alege sa Se nasca ca un crai bogat intru-una din marile cetati ale lumii, S-a nascut in schimb intr-o iesle umila, intr-un staul de animale. A dus o viata saraca, smerita, intr-un orasel prafuit dintr-o regiune putin stiuta a unei tari inrobite. A propovaduit mesajul mantuirii celei vesnice si pt asta a fost batjocorit, batut, umilit si rastignit. Sf Pavel scrie in Epistola catre Romani ca "Ne-am impacat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Lui" si asa si este.

Totusi in mare masura crestinismul din zilele noastre raspunde la toate acestea prin necredinta, Tindem in schimb sa aratam credinta fata de bani, lux, distractie, spectacole, lucruri materiale, haine si cosmetice ca sa aratam bine, succes in afaceri, prestigiu personal si alte lucruri trecatoare. Raspandim barfe si rautati despre cei pe care-i dispretuim. Cautam sa ne razbunam pe potrivnicii nostri. Si totusi in cel mai bun caz, crestinul obisnuit slujeste lui Dumnezeu si celor ale Sale doar cu gura insa nu ia lucrurile indeajuns de serios incat sa-si schimbe vizibil felul de viata. E adevarat, purtam la gat cruci, poate avem in casa cateva icoane , insa stilul nostru de viata nu difera cu mult de cel al vecinilor nostri ne-ortodocsi.

Urmarim la televizor scene care i-ar fi facut pe parintii si bunicii nostrii sa roseasca de rusine si radem la glume murdare si hulitoare, intr-un cuvant suntem necredinciosi. Atat de necredinciosi suntem incat daca am putea intelege cat de mare este viclenia noastra am cadea in prapastia deznadejdii

Totusi in pofida clatinarilor a indoielilor a sovaielilor si chiar a tradarii noastre, Dumnezeu ne iubeste cu o dragoste mai mare decat intregul univers. Dragostea Sa nu se schimba nu creste si nu scade ca un barometru asa cum face dragostea omeneasca, nu depinde in nici un fel de raspunsul nostru. E o dragoste netarmurita ca si cum tot noianul apelor lumii s-ar preface in dragoste dumnezeiasca si apoi s-ar atinti asupra fiecaruia dintre noi Si lucru si m-ai important, acea dragoste netarmuita este mantuirea noastra.

Daca Dumnezeu nu ar fi dragoste, daca iubirea Sa ar fi asemenea unui barometru daca iubirea Sa ar depinde de raspunsul nostru hotarat, El ar fi parasit omenirea de multa vreme ca pe ceva nefolositor. Dumnezeu ii iubeste si pe credinciosi si pe necredinciosi , ii iubeste pe prietenii Sai ca si pe vrasmasii Sai.

Sf Apostol Pavel scrie ca "Hristos pentru cei necinstitori a murit (Romani 5;6). Ce adevar uimitor este acesta, a muri nu pentru prieteni ci pentru dusmani o multime de barbati si femei au murit pentru familiile lor pentru alti oameni pe care-i iubeau pentru patria lor - a muri astfel este un lucru nobil si binecuvantat "mai mare dragoste nu este decat sa-si dea cineva viata pt prietenii sai" a spus Mantuitorul, prin aceasta Iisus a preamarit jertfa de sine a omului, culmea dragostei omenesti acea scanteie de dumnezeire din fiinta aceasta cazuta. Dragostea dumnezeiasca este totusi mult mai mare, oamenii nu isi dau viata pentru vrasmasii lor, insa Dumnezeu o face este un lucru neintalnit la oamenii dinainte de Hristos si in intreaga istorie a omenirii.

Sa cugetam la acesta cuvinte ale Sf Ioan Gura de Aur "Caci nu ne va mantui pe noi nimeni altul ci doar Cel ce intr-atat ne-a iubit pe cand eram pacatosi incat pe Sine s-a dat pentru noi" N-a fost nevoie ca Hristos Dumnezeu sa se jertfeasca pt cativa drepti ci pt multimea pacatosilor, lucru pe care l-a facut de bunavoie din dragostea Sa cea nefatarnica jertfindu-se pe sine pentru vrasmasii Sai, adica pentru noi cei pacatosi El a deschis calea pentru ca vrasmasii sa-i devina prieteni dupa cum zice Ap Pavel: "Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui (Romani 5;10). Moartea si stricaciunea erau semnele instrainarii de Dumnezeu a omenirii, iar Hristos prin moartea Sa a sters acest semn "cu moartea pe moarte calcand".

Hristos a deschis calea, insa trebuie sa alergam sa o urmam, caci prietenia cu Dumnezeu nu vine de la sine,  e nevoie din partea noastra de un efort relativ mic de a ne indrepta catre El si a-I urma calea. Trebuie sa pazim poruncile lui Dumnezeu, cele 10 din Vechiul Legamant si cele doua ale Noului Legamant care ne poruncesc sa-L iubim pe Dumnezeu si pe aproapele nostru. Trebuie sa fim smeriti precum Hristos, sa fim darnici cu cei in nevoie. Trebuie sa intrebuintam toate darurile primite de la Dumnezeu la potentialul lor maxim, spre Slava Sa Acestea sunt in esenta cele ce ni se cer pentru a devni prieteni a lui Dumnezeu.

Sf Ioan Gura de Aur ne sfatuieste : "Sa ne asemanam asadar puterilor celor de sus si sa dorim nu doar a sta langa Scaun ci a-L vedea pe Cel ce sade pe Scaun salasluindu-Se intru noi, El ne-a iubit atunci cand noi L-am urat si necontenit ne iubeste, asa cum ne-a iubit Dansul asa sa-l iubim si noi caci El este Prietenul nostru" Predica preluata din cartea "De la Apostol citire, Predici la Apostol in duminicile de peste an" scrisa de parintele James Thornton

Read more

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."