“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Seara de rugăciune

Rugăciune pentru copilașii ai căror părinți sunt plecați în străinătate

Detalii aici >

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorieCasatoreste-te de tanarEuharistia continuaDin comorile Sfintei Scripturi  Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Aprilie 2010

24 Aprilie 2010

2 săptămâni în Madrid

Ieri de abia ne-am întors de la Madrid, unde am fost invitaţi de prietenii noştri. Trebuia să stăm o săptămână dar din cauza problemelor cu norul vulcanic zborul nostru s-a anuluat. Am reuşit să cumpărăm alt bilet pentru 5 zile mai târziu şi pâna la urmă am ajuns cu bine acasă.

Madridul e un oraş superb, probabil printre cele mai frumoase din Europa. Pe noi ne-a impresionat mai mult decât Parisul, poate şi pentru că am stat mai mult timp şi am reuşit să vedem viaţa oamenilor de zi cu zi dar şi-n weekend.

Madridul are o infrastructură foarte puternic dezvoltată cu o reţea de autostrăzi imensă. Deşi aici locuiesc 10 milioane de locuitori nu există ambuteiaje în trafic, maşinile circulă fluent şi foarte civilizat. Reţea de metrou este la fel de mare şi facilitează accesul uşor al celor de la periferie în centru şi invers. Madridul e un oraş curat şi foarte civilizat, iar spaniolii sunt oameni primitori şi deschişi. E o altă lume. Străzile nu sunt pline de reclame, dar sunt pline de turişti. Avem multe de învăţat de la ei.

Există foarte multe locuri de distracţie, mall-uri, centre sportive, super-marketuri şi centre comerciale imense, totul pentru timpul liber.

Madrilenii nu mai au încredere în preoţii Bisericii Catolice din cauza multor scandaluri întâmplate de-alungul vremii. Nu-şi mai botează copiii, nu se mai cunună în faţa preotului, nu mai vin la liturghie, iar lumea în care trăiesc este puternic secularizată. Oamenii nu mai au repere şi incearcă orice le-ar putea aduce plăcere şi bucurie. Din această cauză unii se droghează, alţii merg la prostituate, beau, fumează, merg în cluburi, etc.

Viaţa lor este puternic secularizată şi încearcă din răsputeri să acopere setea sufletească după Dumnezeu şi după veşnicie prin plăceri trecătoare. Spaniei îi lipseşte mult această relaţie personală cu Dumnezeu şi cu Biserica.

Românii sunt prezenţi în număr mare în Madrid aducând după ei şi bisericile ortodoxe. În Madrid există deja câteva parohii ortodoxe de români foarte numeroase şi acum se construieşte o catedrală a românilor.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a venit weekendul trecut şi a pus piatra de temelie a bisericii, sfinţind locul unde se va construi. Am reuşit şi noi să ajungem acolo. Au fost prezenţi sute de români bucuroşi că PF Daniel a venit şi la ei acasă. În poze puteţi vedea imagini de la acest eveniment.

În concluzie, e un oraş care merită văzut, şi chiar merită pus în capul listei.

(Claudiu)

 

COMENTARIILE AU FOST ÎNCHISE DIN CAUZA UNOR DISCUŢII NEFOLOSITOARE ŞI ÎN AFARA SUBIECTULUI PE CARE ÎL TRATEAZA ARTICOLUL

Read more

Doamne scapă-mă de masturbare!

 

In cateva zile va avea loc o sarbatoare in viata mea…Doamne ce sarbatoare! Se implineste o luna de cand nu m-am mai masturbat. Probabil unii vor spune ca sunt nebun, dar nu, nu sunt deloc nebun. Sunt bolnav! Nici nu mai stiu de cati ani sufar de aceasta boala sufleteasca a masturbarii.

Sunt tanar, am 19 ani. Deabea in clasa a 7 a am aflat ca placerile mele zilnice sunt defapt niste pacate foarte mari. De atunci sunt rob, sunt un rob al diavolului, deoarece lui i-am slujit.

In clasa a 9 a am inceput sa cunosc mai bine Sfanta noastra Biserica. De atunci am si un duhovnic. La inceput imi era greu sa marturisesc acest pacat, dar dragostea parintelui meu duhovnic m-a facut sa marturisesc fara probleme. Am reusit trei luni de zile sa nu ma mai masturbez. Am primit si Sfanta Impartasanie. Doamne ce bine a fost! Doamne cata liniste aveam in suflet! Dar intr-o seara cand stateam la televizor, diavolul m-a ispitit si am cazut.

De atunci a inceput din nou dezastrul. De trei ani nu am mai gustat din Trupul si Sangele Domnului si Dumnezeului meu. De atunci am facut acest pacat aproape zilnic. Sute de gigabiti de filme porno au umplut calculatorul meu. Doamne, cu cate sute de mii de poze mi-am spurcat eu sufletul! Am ajuns sa cunosc toate site-urile porno. Am ajuns sa am actrite porno preferate. Ba mai mult am inceput sa ma uit in filme si dupa trupurile barbatilor. De canon nici nu mai putea fi vorba. Asemenea alcoolicului care prefera in locul medicamentelor, doza zilnica de alcool asa si eu preferam in locul canonului, doza mea zilnica de masturbare.

Puteam sa tin post, puteam sa nu mananc nimic, dar de masturbare nu ma lasam. Inainte sa merg la scoala, dupa ce veneam de la scoala, oricand prindeam momentul ma masturbam. Chiar si inainte sa merg la Sfanta Liturghie ma masturbam. Eram atat de obsedat incat masturbarea era o nevoie zilnica. Dar niciodata cand ma masturbam nu puteam sa ma gandesc la Dumnezeu.

Ma spovedeam foarte rar si cand ma spovedeam marturiseam fara nici o problema pacatul. Eram constient ca nu o sa ma impartasesc. Mergeam la spovedanie cu parere de rau. Dupa spovedanie imi faceam canonul, totul mergea bine, dar nu dura mai mult de o saptamana.

De o luna m-am ridicat din “groapa” acestui pacat. La spovedanie i-am spus parintelui duhovnic ca nu mai am putere sa lupt, nu mai am putere sa sper ca voi primi Sfanta Impartasanie. Atunci parintele mi-a spus ca daca nu ma voi masturba pana la Rusalii, voi primi Impartasania. In plus i-am cerut parintelui binecuvantare pentru a merge la Facultatea de Teologie, dar parintele a spus ca daca nu ma voi lasa de acest pacat nu voi primi binecuvantare.

Dorinta de a ma impartasi cu Trupul si Sangele Domnului si dorinta de a ajunge la teologie m-au ajutat pana acuma sa nu pacatuiesc din nou. Cei care nu au trecut prin asa ceva nu isi pot inchipui cat poate fi de greu. Ma scol noaptea din somn, in fiecare dimineata am acelasi gand, mai nou printre colegi se vorbeste tot mai mult pe tema asta. Ispitele sunt peste tot, dar am nadejdea ca Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Sale, ale Sfantului Vasile cel Mare, ale Sfantului Stelian si ale tuturor sfintilor, ma va ajuta.

Daca acum ai inceput sa faci pacatul masturbarii, sau ai de gand sa il faci in viitor, te rog din tot sufletul meu sa nu il faci. Oricata placere ai avea cand faci acest pacat, dupa aceea o sa ai numai regrete. Poate zici ca sunt prea tanar sa iti dau sfaturi, dar crede-ma ca din nefericire am prea multa experienta in domeniul acesta. Eu am facut aceasta gresala, mie nimeni nu mi-a atras atentia din timp, dar nu vreau ca si tu sa treci prin asta.

Va rog pe toti sa va rugati in fiecare zi si pentru cei care se masturbeaza. Dureaza 5-10 secunde sa spuneti: Doamne miluieste-i si ii scapa pe cei care se masturbeaza.

Doamne ajuta!

(Florin G)

 

Read more

23 Aprilie 2010

Pomenirea Sfântului, slavitului mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Minunatul acesta, vestitul si marele Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian, s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatat, din tinerete, in dreapta credinta. Ramas fara de tata din copilarie, Sfantul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia in Palestina, fiind cu neamul de acolo si avand acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand slujba armelor, in scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului.

Se stie ca, desi era pagan, imparatul Diocletian, pana la anul 303 nu a luat nici o masura impotriva crestinilor. Aceasta stare de lucruri a ingaduit crestinilor vrednici, sa urce pana la cele mai inalte slujbe in imparatie. In anul 303 insa, din indemnul ginerelui sau Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a aprins prigoana impotriva crestinilor. Istoria crestinitatii sta martora ca, din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfantul imparat Constantin a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos.

Cunoscand, deci, decretul de prigonire impotriva crestinilor, indata Gheorghe s-a infatisat singur inaintea imparatului Diocletian si, inaintea intregii curti imparatesti, a marturisit deschis ca este crestin si ca intelege sa slujeasca in oastea imparatului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de aceasta marturisire si indemnat de Galeriu, Diocletian a dat porunca sa fie dus in temnita si pus la chinuri, ca sa se lepede de credinta. Si a fost trecut prin toate vamile muceniciei, loviri cu sulita, batai la talpi, lespezi de piatra pe piept, chinul la roata, groapa cu var, incaltaminte cu cuie, bautura otravita, bataia cu vine de bou s.a. Toate acestea si altele asemenea, Sfantul Gheorghe le-a indurat cu barbate stand tare in credinta.

Pentru cei credinciosi, Mucenicii sunt crestini alesi, luminati de Dumnezeu, pentru a duce lupta impotriva paganatatii si a diavolului. Drept aceea, in toiul prigonirilor si in clipele cand sunt pusi la incercarile cele mai sangeroase, Mantuitorul ii lumineaza cu puteri dumnezeiesti, care le ocrotesc trupul impotriva suferintelor.

Deci, cei de fata, vazand chinurile de moarte, prin care trecea Sfantul Gheorghe si ca ramane viu si nevatamat, multi dintre ei s-au lepadat de idoli si au venit la credinta in Hristos, slavind cu un glas pe Dumnezeul crestinilor. Mai mult, in vremea tinerii lui in temnita, Sfantul Gheorghe, atingandu-se de un mort, acesta a inviat. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, vazand acestea, a marturisit credinta ei in Hristos.

In cele din urma, imparatul a incercat sa-l induplece cu onoruri si cu fagaduinte, dar Sfantul a ales sa ramana pentru totdeauna cu Hristos. In fata acestei marturisiri si, vazand ca toate incercarile lui sunt zadarnice, Diocletian a dat porunca sa li se taie capetele, si Mucenicului si imparatesei Alexandra.

Desi, ostasii i-au scos afara din cetate, dar, pe drum, inainte de a ajunge la locul de taiere, imparateasa, slabind cu trupul, si-a dat duhul. Iar, cand au ajuns la locul hotarat, Sfantul si-a ridicat glasul si s-a rugat cu caldura, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugandu-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost taiat, in ziua de 23 aprilie, pazind pana la capat credinta fara prihana si luand cununa cea nevestejita din mana lui Hristos, Domnul sau.

Dintre toti Sfintii sarbatoriti in lumea crestina, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat, si se bucura, Sfantul Gheorghe, la poporul nostru. In satele si orasele tarii noastre, foarte multe biserici sunt ridicate in cinstea lui. Multi oameni, barbati si femei, ii poarta numele. De asemenea si multe orase din tara. Al treilea brat al Dunarii, in Delta, se cheama, Bratul Sfantului Gheorghe. Se stie, apoi, ca multa vreme ocrotitorul ostirii romane a fost Sfantul Gheorghe. Asemenea, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la manastirea Zograful, din muntele Athos, are chipul Sfantului Gheorghe, doborand balaurul. Iar acest chip al Sfantului, doborand balaurul, a fost la noi ca un rasunet si ca o chemare a poporului la lupta crestinilor impotriva balaurului vremii, adica a paganilor otomani si impotriva diavolului. O dovada este si rugaciunea lui Stefan cel Mare, scrisa pe steagul sau: "O, luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati, bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a Domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Tarii Moldovei. Pazeste-l pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca sa Te preamarim in veci. Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008 (1500), in al 43 an al Domniei Sale".

Dumnezeului nostru slava, in veci! Amin. (Sursa: Credo.ro)

Read more

22 Aprilie 2010

Vorbim atat de usor despre iubire, dar iubim atat de putin!

Ne aflam la varsta in care sentimentele patrund in sufletul nostru...la unii mai putin, la altii mai mult.  Deşi sentimentele noastre fluctuează, dragostea Lui Dumnezeu pentru noi niciodata nu fluctuează. Ea nu este micşorată de păcatele noastre sau de nepasarea noastră; tocmai de aceea este neabătută în hotărîrea ei de a ne vindeca de acele păcate, de acele rani sufletesti, oricît ne-ar costa pe noi şi oricît L-ar costa pe El.

Ma intrebam zilele trecute cati dintre noi stim sa iubim cu adevarat… Azi vorbim atat de usor despre iubire, dar iubim atat de putin!  Adolescenta a fost si va ramane intotdeauna  perioada in care simtim intr-un mod foarte curat primii fiori ai dragostei si ai iubiri sincere. Este foarte greu insa, sa avem rabdare in aceasta perioada a vietii. Tinerii vor totul ,,peste noapte”, in cateva minute toate dorintele sa li se implineasca. Dar, Domnul nu este un magician sau vrajitor, care sa faca o vraja si fiinta draga sa ne iubeasca intr-o clipa. Domnul este Rabdarea noastra. Cine iubeste si nu are rabdare, acela nu iubeste. Iubirea fara rabdare nu este iubire; ci o mare cadere in idolatrie.

Read more

Anunt angajare: se cauta barbat dreptslavitor crestin!

Familia crestina angajeaza in sanul ei, barbat dreptslavitor crestin pe perioada nelimitata de timp.

Cerinte:

- tanar dinamic in exercitarea virtutilor, iubitor de imparatia cerurilor si dreptatea Lui Dumnezeu;

- se cere obligatoriu experienta fecioriei pana la casatorie, sau in cazul caderii in desfranare, experienta sincera a pocaintei si a indreptarii;

- constituie un mare avantaj comunicarea cu rabdare, blandete si intelepciune;

Responsabilitati:

- purtarea raspunderii de a fi cap al familiei crestine, iar nu folosirea acestei slujiri in avantaj propriu;

- conducerea sotiei pe drumul mantuirii ce duce la Hristos, nu pe drumul avorturilor ce duc la pierzare;

Read more

Sufletul e cel mai mare pret al nostru

"Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?"

De ce-i sufletul asa de important? Chiar nimic din lumea asta plina nu are atata valoare pentru a-l rascumpara? La aceasta intrebare incerc sa-mi raspund de ceva timp.

Sufletul e de multe ori comparat cu inima, cand iubesti sau urasti, sentimentul de furie sau de simpatie, toate se simt in inima. Cand iubesti si vezi persoana iubita, concentreaza-te asupra inimii si ai sa observi ca de acolo vine sentimentul. Orice sentiment profund ai avea, fa acest lucru si vei ajunge mereu la aceeasi concluzie.

Inima se poate compara cu sufletul? Da, omul are doua maini (poate pierde una, sau pe amandoua si totusi sa traiasca), doua pictioare, doi ochi etc. Si fara organe interne omul poate sa traiasca, fara un rinichi, fara un plaman, fara un ficat ”dar acesta se regenereza”. Am vazut un caz socant: un copil a ajuns la varsta de un an desi s-a nascut fara creier (caz pe care-l puteti gasi foarte usor pe internet), deci omul poate sa traiasca si fara activitate cerebrala, in cazuri exceptionale ce-i drept, dar poate.

Da, inima poate sa fie comparata cu sufletul. Ce poate sa dea omul in schimb pentru inima sa? Nimic! Fara inima omul nu are viata, asa si fara suflet!

Cum am spus intr-un articol anterior, omul are trei vieti, din prima clipa a primei vieti primeste sufletul, pe parcurs se formeaza inima, in viata a doua inima-i desavarsita si-si formeaza sufletul (il formeaza duhovniceaste), pentru a-l mantui, iar cand ajunge in a treia viata, omul ce nu si-a pierdut sufletul are partasie cu Dumnezeu, iar cei care l-au pierdut nu au partasie cu Acesta caci Sfantii Parinti spun : Chinurile din iad inseamna nepartasia cu Dumnezeu.

(Marius)

Read more

21 Aprilie 2010

Un fel de psihanaliza

Aproape la toate vârstele se întâlneşte, de pildă, conflictul acesta între a crede şi a nu crede în Dumnezeu; adică ciocnirea minţii sănătoase cu săgeţile nebuniei. Sunt unii convinşi de existenţa lui Dumnezeu, de dumnezeirea lui Iisus şi de iconomia mântuirii; dar, în răstimpuri, se pomenesc munciţi şi de chingile ateismului. Sunt alţii, care n-au muncirile acestea, chiar dacă aud de ele. Evidenţa interioară a credinţei lor e absolută. Alţii sunt bântuiţi de furtuni şi, în sfârşit, alţii, liniştiţi că au scăpat de Dumnezeu: pentru ei nu există. Adevărul e că aparatul conştiinţei lor nu mai prinde nimic, s-a defectat, realitatea spiritului e inexistentă pentru ei.

Ce poate să fie la mijloc? Ceea ce poate să fie cu un aparat de radio, care nu mai prinde undele. Undele există, dar pentru el nu mai există. El are câteva lămpi arse, bobine arse, lovituri şi piese frânte etc. E infirm pe undeva.

Aşa şi oarecare om pătimeşte multe feluri de arsuri şi frângeri lăuntrice, mai pătimeşte şi arsurile mediului social, care-i zdruncină nevinovăţia, şi iată-l un ateu, la diferite grade de tărie. Toată situaţia lui se înscrie întocmai în granulele de cromatină. Ateul s-a armonizat cu acest dezechilibru. Sămânţa îl reproduce întocmai. Presupunem că e căsătorit cu o femeie, nu aşa de răvăşită la minte, aşa de dezechilibrată în mediul moral, ci o femeie credincioasă. Copiii se nasc cu două predispoziţii contradictorii: una necredincioasă, a tatălui; şi a doua credincioasă, a mamei, potrivit probabilităţilor arătate.

Sufletul nu se moşteneşte, ci se creează de Dumnezeu. Credinţa e o însuşire a sufletului, e drept; dar de la Dumnezeu nu vine nimic rău. Atunci? Atunci, însuşirea sufletului de-a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl, sau de-a se lepăda de El, e dependentă şi de construcţia genetică a trupului, în care va avea să petreacă o vreme. Cuprinsul credinţei se învaţă; înclinarea de-a o învăţa sau nu se moşteneşte. Inclinarea sufletului ştim că e către obârşia sa: "Anima naturaliter christiana". Inclinarea sufletului face interferenţă cu înclinarea trupului în care a fost trimis. Deci, dacă vine într-un trup în care găseşte numai dezechilibru, nu-şi va putea manifesta înclinarea sa către cele de sus, ci va asista neputincios lângă un aparat stricat, care nu cântă, ci huruie.

Toate chinurile conştiinţei izvorăsc din simţirea acestor infirmităţi, ce zac în străfunduri, şi de unde ele răbufnesc până în suprafaţa faptelor văzute. Ca să uşureze Dumnezeu povara unui suflet, de multe ori îl cruţă de cunoştinţa infirmităţii în care trebuie să petreacă. Aşa vedem seninătate şi la idioţi.

(Pr. Arsenie Boca - Cararea Imparatiei)

Read more

Daca ne iubim, putem sa facem dragoste inainte de casatorie?

Zilele trecute am intrat pe un site crestin ortodox, şi un băiat a deschis un topic nou, in care punea o intrebare,titlul topicului era “confuz”.

Acum o sa citez exact ce spunea el:

Buna ziua, dragi oameni. Sunt si eu confuz. Daca eu si prietena mea vrem sa face ,,ceva", asa ca amandoi suntem de-acord si fara perversiuni ar fi rau?

Rog sa raspundeti. Mersi!

Această intrebare exprima modul in care gândesc o multime de tineri in ziua de azi: daca ne iubim si nu facem pervesiuni, ci facem dragoste, desi nu avem încă binecuvantarea lui Dumnezeu, nu am gustat din Taina Nuntii, atunci este normal.

Din pacate acest mod de gandire a fost dezvoltat de societatea in care traim,in mai toate filmele de la TV vedem cupluri care traiesc o iubire frumoasa, dar necasatoriti, astfel o multime dintre noi, involuntar suntem indoctrinati in subconstient cu ideea ca a face dragoste in afara casatoriei este normal si frumos, ca nu este nimic rau.

Dar totusi, tânărul de mai sus are conştiinţă şi simte că ceva nu este în regulă, cred că în subconştientul său ştie că este rău, că este păcat, din moment ce a simţit nevoia să întrebe despre aceasta pe un site ortodox. Unele din persoanele de pe forum au crezut că întreabă în glumă,dar eu vreau să-l i-au pe băiat în serios.

Nu dragi mei nu e normal, nu este dragoste curata, nu este dragoste binecuvantata, totul este amagire şi să ne intre bine în cap la fiecare dintre noi....să luptăm, să nu cădem pradă.

Dragostea curată, este dragostea binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Nunţii.

Dragostea trupească dinainte de căsătorie ne vatămă sufletul, ne schimbă personalităţile, odată căzut în dragostea trupească nu vei mai fi cel dinainte, curăţia ta trupească şi sufletească se va pierde involuntar, apoi relaţia de iubire pe care zice băiatul că o are cu prietena sa, se va centraliza pe dragostea trupească o dată ce va gusta din această dragoste, deoarece va fi ceva nou în relaţia lor din care vor vrea tot să poftească, apoi nu are nici o garanţie că nu se va ajunge şi la pervesiuni, pentru că o dată ce una din curiozităţi a fost satisfăcută poate apare alta şi aşa mai departe.

Cei doi nu au garanţia că vor rămâne împreună, poate el va pofti altă fată, alt trup, iar ea la fel, şi atunci dragostea pe care o simţeau va rămâne amintire a trecutului şi prezent al durerilor.

Să iubim nepătimaş, să ne bucurăm de un sărut timid şi ruşinos, de o îmbrăţişare caldă şi nepătimaşă, de o plimbare în parc, de o alergare pe lângă lac, de surâsul soarelui, de cerul cristalin, pentru ca sunt atâtea lucruri de care se pot bucura doi iubiţi! Să lăsăm unirea trupurilor la vremea ei, la vreme binecuvântată, la vremea când vom gusta din Taina Nunţii.

Să încercăm să înţelegem că dragostea dintre doi tineri necăsătoriţi nu implică dragoste trupească.

În Eclesiast este un capitol care îmi place mult, o să-l scriu:

1. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.

2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.

3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.

4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.

5. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.

6. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.

7. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.

8. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. Eclesiastul (cap. 3).

Să ne gândim că şi vremea de a gusta,de a trăi totalitatea dragostei este doar când vom fi căsătoriţi religios,când v-om avea binecuvântarea de la Dumnezeu. Să aşteptăm clipa prielnică, cu blândeţe, răbdare, înfrânare.

Sper că băiatul să fi realizat că este rău a face dragoste înainte de a fi căsătorit!

Şi să nădăjduim că vor realiza şi alţii.

(A.)

Read more

20 Aprilie 2010

Să nu faci avort!

Nu la mult timp dupa ce s-a casatorit, o femeie credincioasa a ramas insarcinata. Cand a mers la medic pentru obisnuitul control, acesta i-a spus ca trebuie sa faca avort, altfel va naste un monstru. Medicul l-a chemat si pe sotul doamnei, care astepta afara, si i-a spus acelasi lucru: sotia lui trebuie sa faca avort!

Din acel moment pentru biata femeie a inceput un adevarata calvar. Atat sotul, cat si soacra o indemnau sa fara avort, dar ea voia sa fie mama si nu ucigasa. A fost amenintata ca daca nu face avort va fi data afara din casa si vor divorta.

Asa a venit la parintele Cleopa si i-a cerut sfatul ce sa faca. Parintele Cleopa i-a spus sa nu faca avort nici intr-un caz, caci acela nu e medic, ci criminal. Sa aiba nadejde la Maica Domnului si sa se roage ei, ca nu va naste un monstru asa cum spune medicul.

A plecat acasa si a rabdat multe suparari, in special de la soacra, iar cand a venit vremea nasterii a nascut o fetita de 3,500 kg, frumoasa si sanatoasa, incat a ramas uimit si medicul si ceilalti.

Dupa ce a botezat fetita a venit la manastire si a spus:

Am venit sa aduc multumire lui Dumnezeu si Maicii Domnului, ca am ascultat de sfatul parintelui Cleopa si am nascut o fetita sanatoasa. Acum, de cate ori imi zice ceva sotul sau soacra, eu nu le raspund nimic decat le arat fetita si asa ii fac sa taca.

(Extras din cartea "Manca-v-ar raiul" - volumul 1)

Read more

Fără mâini, fără picioare, fără probleme - Nick Vujicic

"Salut ! Numele meu este Nick Vujicic şi sunt din Australia şi-n dimineaţă aceasta vreau să-mpărtăşesc cu voi viaţa mea, cum mi-a oferit mie Dumnezeu multă putere şi mult sprijin prin handicapul meu, şi cum şi voi puteţi avea pace, bucurie şi victorie în viaţa voastra chiar dacă aveţi necazuri în viaţă, care nu au sens sau care vă supără peste măsură"

Read more

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."