“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Februarie 2011

28 Februarie 2011

Rio de Janeiro şi statuia El Cristo Redentor

Rio de Janeiro este un oras ce debordeaza de vitalitate, vizibila prin dragostea pentru fotbal, samba, plaja si mai ales, prin Carnavalul de la Rio, a carui faima a facut inconjurul lumii. Rio de Janeiro se mandreste cu o varietate de atractii, traditii culinare excelente, muzica si distractii, suficiente pentru a tine orice turist ocupat, indiferent de durata sejurului. Situat in sud-estul Braziliei, in golful Guanabara (Baia de Guanabara), prins intre munti si ocean, Rio de Janeiro este un oras cu peste 10 milioane de locuitori. Faimoasele plaje Copacabana si Ipanema atrag ca niste magneti turisti straini dar si brazilieni.

"A cidade maravilhosa" (Orasul Minunat, cum mai este numit Rio de Janeiro) este un amalgam de culturi si nationalitati.

Peste toate acestea, vegheaza statuia lui Iisus Mantuitorul (El Cristo Redentor), un adevarat simbol al orasului, considerată una dintre cele 7 minuni ale lumii. Această statuie este ridicată în semn de recunoştinţă către Dumnezeu de milioanele de creştini-catolici din Brazilia.

Fotografia în care turiştii stau la baza statuii, cu peisajul din spate extraordinar, are o simbolistică minunată: Hristos Domnul stăpânul lumii, iar noi toţi copiii lui, ca nişte pui adunaţi în jurul mamei.

Mulţumim lui Lucas pentru fotografiile minunate!


Read more

Spiritualitatea ortodoxă nu poate fi înţeleasă prin logica seculară

Studiind îndeaproape fenomenul ateist mă minunez de fiecare dată când mă izbesc de "înalta" gândire "logică" de care dau dovadă. Pe lângă faptul că a fi ateu este egal cu a fi omniscient, adică a fi în posesia tuturor răspunsurilor şi tainelor universului astfel încât să înlături orice ipoteze şi să rămâi ancorat în ideea apariţiei accidentale şi total întâmplătoare a spaţiului, timpului şi vieţii, cu alte cuvinte a accepta doar o formă de cunoaştere, pe orizontală, excluzând-o pe cea verticală, apare superficialitatea cu care este tratată religia şi teologia.

Când un om care se doreşte intelgent, limitează întreaga gândire teologică la o sumă de mituri cu şerpi vorbitori şi căruţe de foc zburând prin cer, ne dăm seama de "seriozitatea" şi "profunzimea" gândirii lui asupra lucrurilor duhovniceşti. Când tot ce ţine de spiritualitate este privit şi filtrat prin logica seculară duce la un nonsens asemănător tratării sentimentelor de iubire dintre un băiat şi o fată demonstrate prin teoreme matematice.

Problema constă în faptul că spiritul nu poate fi explicat de lut, că înalta spiritualitate poate fi explicată doar prin trăirea ei şi doar printr-o experienţă sufletească care te face să simţi atingerea divină, aceste lucruri nu le poţi înţelege excluzând din start spiritualitatea, divinul, credinţa, la fel cum nu poţi rezolva o ecuaţie neluând în seama formula standard de rezolvare.

Ori niciodată un ateu nu va putea înţelege credinţa în Fiul Lui Dumnezeu, nepracticând-o, din afară nu se poate înţelege şi simţi, din afară pare nebună deoarece "cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu." (I Corinteni 1:18)

Fără unirea cu Dumnezeu este cu neputinţă să-L cunoşti deoarece El se descoperă doar în sufletele care-L cer. Una din condiţiile mântuirii este credinţa deoarece după cum spune scriptura: "Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută." (Evrei 11:6)

Dacă Dumnezeu s-ar arăta înaintea oamenilor în toată splendoarea Lui  n-ar mai exista credinţă, pentu ca oamenii văzându-L i s-ar închina, dar astfel Dumnezeu i-ar obliga într-o oarecare măsură pe oameni să creadă în El, ori în atotştiinţa Sa, El nu trece niciodată peste liberul arbitru şi lasă la atitudinea fiecărei persoane să-L accepte sau nu. El s-a facut om şi s-a arătat oamenilor la vremea hotărâtă şi a propovăduit Evanghelia spre iertarea păcatelor şi spre mântuirea tuturor celor ce vor crede.

Dar după cum aminteam, o credinţă nu poate fi rodnica decât prin practicarea ei, ori practicarea ei se face prin cererea Duhului Sfânt deoarece doar prin Duhul Sfânt putem mărturisi că Iisus Hristos e Domnul (I Corinteni 12:3) şi doar prin Duhul Sfânt putem dobândi o credinta adevărată căci după cuvântul Sf Apostol Pavel "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm." (Galateni 5:22-25)

Duhul Sfânt este cel care lucrează credinţa în noi, este Cel care ne sfinţeşte, Cel care ne inspiră, Cel care ne povăţuieşte şi fără împărtăşirea cu Duhul Sfânt prin Sfintele Taine, e cu neputinţă să credem, e cu neputinţă să fim creştini, e cu neputinţă să-L simţim şi să-L gustăm pe Domnul şi vom cădea degrabă în mrejele amăgitoare ale lumii, dându-ne înţelepţi deşi suntem nebuni după cum zice Apostolul Pavel: "zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. " (Romani 1:22)

Dar Dumnezeu a luat descoperirea înţelepciunii de la cei ce s-au crezut înţelepţi şi a dat-o pruncilor pentru a arăta deşertăciunea lumii căci ascunzând de cei înţelepţi revelaţia, a descoperit-o celor simpli dar curaţi la inima după cum spunea Mântuitorul: "Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor." (Matei 11:25) Căci înţelepciunea se dovedeşte dreapta prin faptele şi cugetele ei (Matei 11:19)

Iar atâta timp cât vom avea o înţelepciune spirituală şi o căutare prin duh a lui Dumnezeu, vom înţelege voia Lui, dar cât timp vom căuta înţelegerea Lui prin trup, vom orbecai ca nişte oi fără pastor fără să ştim unde mergem şi ce căutam.

"Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr." (Ioan 4, 24)

(Dani Ciorca)

Read more

27 Februarie 2011

Judecata universală este completă, definitivă şi înfricoşătoare

"Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică." Duminica Lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi, Matei 25, 31-46)

În această duminică, a treia de la începutul perioadei Triodului, Sfânta Evanghelie ne arată cât de importantă sau preţioasă este iubirea milostivă arătată oamenilor aflaţi în nevoi, întrucât fără iubire milostivă nimeni nu se poate mântui.

Judecata omului imediat după moartea acestuia este o judecată incompletă şi provizorie, deoarece se aşteaptă să fie evaluate şi urmările faptelor sale bune sau rele până la sfârşitul lumii. De aceea, numai Judecata de Apoi sau Judecata finală şi universală este completă şi definitivă.

Judecata universală este înfricoşătoare prin contextul, forma şi conţinutul ei. Mai întâi, este înfricoşătoare prin tulburările din univers care o preced: 'Soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui' (Matei 24, 29). În al doilea rând, este înfricoşătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea şi universalitatea ei, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos vine în slavă şi cu putere multă, împreună cu sfinţii îngeri ca să judece toate neamurile, adică toate generaţiile şi toate popoarele.

În al treilea rând, această judecată este înfricoşătoare şi prin conţinutul ei neprevăzut pe care-l descoperă. Nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se aştepta să afle că în oamenii flămânzi şi însetaţi, în oamenii străini şi săraci (goi), în oamenii bolnavi şi în oamenii întemniţaţi era tainic prezent Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Dar Judecata universală este înfricoşătoare şi pentru că ea descoperă contrastul între smerenia lui Dumnezeu-Omul în istorie, care respectă libertatea omului, pe de o parte, şi slava dreptăţii Sale la sfârşitul istoriei sau al lumii, pe de altă parte. În general, noi suntem obişnuiţi să spunem că Dumnezeu este bun, îndelung răbdător, multmilostiv şi smerit. Într-adevăr, iubirea Lui smerită şi milostivă s-a arătat în toată viaţa Mântuitorului Iisus Hristos şi mai ales în moartea Lui pe Cruce şi îngroparea Lui. De aceea, cântăm la Prohodul Domnului din Vinerea Sfintelor Paşti:

'În mormânt Viaţă,

Pus ai fost, Hristoase,

Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti,

Plecăciunea Ta cea multă preamărind'.


Plecăciunea cea multă este nemărginita Sa smerenie.

Însă Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi ne arată că la sfârşitul veacurilor, la a doua Sa venire, Mântuitorul Hristos Se va arăta cu putere şi cu slavă multă. Până atunci, smerit, tăcut şi nevăzut, El respectă libertatea omului de a-L iubi sau de a nu-L iubi, precum şi de a iubi sau de a nu iubi pe semenii săi. Dar, în ziua Judecăţii lumii, Dreptul Judecător Iisus Hristos, Făcătorul universului şi al omului, îşi va arăta şi El libertatea Lui, unită cu slava dumnezeirii Lui, ca fiind Mântuitorul lumii, Biruitorul morţii şi Dătătorul vieţii veşnice.

Aşadar, prima învăţătură pe care o primim din Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi este aceea a legăturii tainice dintre smerenia lui Dumnezeu şi slava Lui. Smerenia Lui este spaţiul libertăţii omului, iar slava Lui este frumuseţea dreptăţii Sale. Dumnezeu este atât de smerit, încât Se lasă respins de oameni sau uitat de ei. Atât de mult respectă El libertatea omului, încât Se ascunde tainic în oamenii cei mai smeriţi, adesea, în cei mai neputincioşi, în cei care sunt umiliţi cu sărăcia, foamea, setea, lipsa de libertate, înstrăinarea, boala şi duc o existenţă la limita dintre viaţă şi moarte. Însă tocmai această prezenţă tainică a Fiului Omului în oameni este surprinzătoare şi înfricoşătoare. De ce? Pentru că oamenii nu se aşteaptă ca în atâţia robi ai sărăciei, ai bolii şi ai umilirii de pe pământ să se afle tainic prezent Însuşi Împăratul cerurilor şi Judecătorul lumii: 'Ori de câte ori aţi făcut un bine unora din aceşti prea mici fraţi ai Mei, Mie mi-aţi făcut'. Nimeni nu se aşteaptă ca Dumnezeu-Omul să Se numească pe Sine frate cu cei mai umiliţi dintre oameni, arătând astfel taina şi slava iubirii Sale atotmilostive!

Hristos este tainic prezent în fiecare om care suferă

Înfricoşătoare este constatarea că Hristos Domnul, deşi S-a înălţat la ceruri în slava Preasfintei Treimi, nu încetează a fi tainic prezent în fiecare om care suferă pe pământ şi aşteaptă iubirea noastră milostivă. De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitorul a spus, înaintea lui Pascal, că Hristos Domnul suferă până la sfârşitul veacurilor potrivit suferinţelor fiecăruia dintre oameni. De ce? Pentru că Învierea Lui nu înlătură, ci integrează taina Crucii Lui, iar slava Lui din ceruri nu desfiinţează smerenia Lui ca prezenţă tainică în sufletul oamenilor care suferă şi au nevoie de iubire frăţească. Marea descoperire a Judecăţii universale este, deci, identificarea lui Hristos Cel slăvit cu Hristos Cel smerit, pentru a deschide libertăţii şi iubirii noastre milostive uşa mântuirii, aceea de a răspunde la iubirea lui Dumnezeu faţă de noi cu iubirea noastră faţă de semenii noştri, pentru a face iubirea Lui transparentă prin noi, spre bucuria Lui şi a oamenilor pe care îi ajutăm.

Al doilea adevăr înfricoşător, care priveşte direct libertatea noastră, este judecata însăşi, care nu se limitează la păcatele sau faptele rele săvârşite de noi, ci se extinde şi la omisiuni, adică la faptele bune pe care am fi putut să le facem şi nu le-am făcut. În Evanghelia după Sfântul Evanghelist Ioan se spune că drepţii vor fi părtaşi la comuniunea de viaţă şi iubire eternă a Preasfintei Treimi, iar păcătoşii la osânda singurătăţii veşnice: 'Vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii' (Ioan, 5, 28-29).

Nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora

Spre deosebire de Sfânta Evanghelie după Ioan, în descrierea judecăţii universale, Sfânta Evanghelie după Matei nu vorbeşte despre faptele rele săvârşite de oameni. Desigur, se înţelege că toate acestea vor fi pedepsite, dar se mai adaugă ceva neaşteptat: judecata se face şi pentru omisiuni, adică pentru faptele bune pe care ar fi trebuit să le săvârşim şi nu le-am făcut. Cu alte cuvinte, judecata este înfricoşătoare fiindcă nu admite neutralitatea şi indiferenţa unora faţă de suferinţa altora, adică neomenia, cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur:

'- Pentru ce, Doamne, nu pomeneşti şi de celelalte căi de păcat?

- Nu judec păcatul, răspunde Domnul, ci neomenia! Nu judec pe păcătoşi, ci pe cei ce nu s-au pocăit. Pentru neomenie vă osândesc! Aţi avut un leac atât de bun pentru mântuire, milostenia, cu care puteaţi şterge orice păcat, şi aţi dispreţuit o atât de mare binefacere. Ocărăsc neomenia, ca rădăcină a păcatului şi a toată necredinţa; laud omenia, ca rădăcină a tuturor bunătăţilor. Pe unii îi ameninţ cu focul cel veşnic, iar altora le făgăduiesc Împărăţia cerurilor'
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, Omilia a şaptea).

Deci, nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora. Nu e suficient să nu ucizi, să nu furi, să nu jigneşti, să nu asupreşti pe semenul tău, ci este necesar şi să-i faci mult bine după putinţă.

Evanghelia ne spune că celor de-a dreapta Sa, adică celor milostivi, Fiul Omului sau Împăratul Judecător le va zice: 'Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.' Cei milostivi sunt numiţi binecuvântaţi, întrucât pentru ei s-a pregătit, încă de la întemeierea lumii, Împărăţia lui Dumnezeu, adică Împărăţia iubirii veşnice a Preasfintei Treimi. În această Împărăţie a iubirii smerite vor intra oamenii cu suflet plin de iubire milostivă, care s-a arătat în fapta bună, în cuvântul bun, în prezenţa prietenoasă lângă bolnavul din spital sau lângă omul întemniţat. Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că Mântuitorul nu a spus: 'Am fost bolnav şi nu m-aţi vindecat sau am fost în temniţă şi nu m-aţi eliberat, ci am fost bolnav şi în temniţă şi nu m-aţi cercetat'. Adică, Dumnezeu nu ne cere să facem ceea ce întrece puterile noastre, nu ne cere să îl vindecăm pe cel bolnav, ci să îl cercetăm, să fim alături de el în singurătatea şi suferinţa lui, chiar dacă nu putem schimba imediat situaţia în care se află. Aceeaşi atitudine se cere şi faţă de cel străin sau faţă de cel întemniţat.

Iubirea, criteriul ultim al Judecăţii universale

Evanghelia de astăzi ne mai arată că Dumnezeu este iubire smerită şi milostivă, iar criteriul ultim al judecăţii tuturor oamenilor, indiferent de etnie, cultură, poziţie socială sau vârstă, este iubirea milostivă. Câtă iubire milostivă a arătat un om în viaţa sa pe pământ, atâta binecuvântare primeşte el în bucuria iubirii veşnice a Preasfintei Treimi din Împărăţia cerurilor. Cei care au fost indiferenţi şi nemilostivi faţă de semenii lor în suferinţă sunt numiţi blestemaţi. Acest apelativ extrem de aspru este un reproş-sentinţă care explică gravitatea nepăsării unora faţă de suferinţa altora.

Mântuitorul le spune celor nemilostivi: 'Mergeţi în focul (sau iadul) care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui'. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au remarcat că iadul sau focul cel veşnic şi întunecos nu a fost pregătit pentru oameni, întrucât pentru oameni a fost pregătită Împărăţia cerurilor, adică Împărăţia iubirii Preasfintei Treimi. Însă oamenii nemilostivi, care au ascultat mai mult de diavol şi de slujitorii lui decât de Dumnezeu, se despart de Dumnezeu Cel milostiv, deoarece au trăit în indiferenţă faţă de suferinţa celor din jurul lor. Ca atare, deşi nu este destinat iadului, omul nemilostiv se aseamănă cu demonii prin lipsa de iubire smerită faţă de oameni. Demonii, deşi sunt inteligenţi, nu se mântuiesc, adică nu se pot uni cu Dumnezeu, fiindcă nu au în ei iubire smerită sau milostivă.

Evanghelia de astăzi ne pune în faţă problema libertăţii noastre. Şi anume, cum folosim libertatea noastră în timpul vieţii pământeşti? Am folosit libertatea noastră ca să cultivăm iubirea milostivă ori am confundat libertatea cu indiferenţa şi nepăsarea, cu autosuficienţa şi egoismul? Deci, numai când săvârşim binele suntem cu adevărat liberi şi trăim viaţa ca fiind binecuvântare de la Dumnezeu.

Săracii, avocaţi puternici ai celor milostivi

Aşadar, Evanghelia ne arată responsabilitatea totală pe care o avem faţă de oamenii în suferinţă, încât mântuirea noastră depinde de atitudinea noastră faţă de ei. Nimeni nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu ocolind pe aproapele său. La porţile Împărăţiei cerurilor vor sta martori pentru noi cei care au primit ajutorul nostru când se aflau în suferinţă sau în nevoi, dar şi cei care nu l-au primit, au fost uitaţi de noi sau trecuţi cu vederea, dispreţuiţi ori alungaţi. De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa spune că săracii sunt apărători sau avocaţi puternici ai celor milostivi, dar şi aspri judecători ai celor care nu au fost milostivi. Ei sunt portarii Împărăţiei cerurilor. Desigur, cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa sunt inspirate tocmai din această Evanghelie a Judecăţii finale şi universale.

Instituţiile de caritate ale Bisericii s-au născut din lumina iubirii milostive

Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi a inspirat în mod deosebit lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii. Multe alte texte din Noul Testament ne îndeamnă la iubire milostivă, dar Evanghelia de astăzi ne responsabilizează cel mai mult, deoarece ne arată că milostenia este o datorie şi o condiţie a mântuirii sau a dobândirii vieţii veşnice. Pentru iubirea milostivă din faptele bune săvârşite pe pământ dobândim mântuirea sau viaţa veşnică din ceruri. Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioşilor ca persoane individuale, cât şi apariţia instituţiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit şi apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru străini, cămine pentru copii orfani şi cămine pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi şi cantine pentru săraci. De fapt, toată această operă socială de caritate sau filantropică a Bisericii, izvorâtă din Evanghelia iubirii milostive a Domnului Hristos, a creat în timp o civilizaţie, şi anume civilizaţia creştină a carităţii sau a filantropiei. Chiar şi statele europene moderne, care deşi au uitat în mare parte că Evanghelia iubirii milostive a fost sursa solidarităţii sociale, au preluat, de fapt, din lumina Evangheliei mesajul responsabilităţii pentru oamenii care se află în suferinţă, în nevoi, în boală şi în singurătate.

Totuşi, când iubirea milostivă şi sinceră faţă de aproapele nu este alimentată de rugăciune, ca relaţie a omului cu Dumnezeu Cel milostiv, ea riscă să fie redusă la o etică socială secularizată, lipsită de perspectiva iubirii şi a bucuriei eterne din Împărăţia Preasfintei Treimi şi a tuturor sfinţilor. Când însă Duhul lui Hristos Se face prezent în om prin rugăciune, acesta poate să perceapă mai uşor prezenţa lui Hristos în oamenii săraci, bolnavi şi marginalizaţi de societate. Aceasta este experienţa sfinţilor, iar ea confirmă adevărul Evangheliei Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, şi anume că cei care au fost milostivi în istorie vor fi binecuvântaţi în eternitate.

În încheiere, Sfânta Evanghelie de astăzi ne îndeamnă ca în tot timpul vieţii noastre, dar mai ales în perioada Postului Sfintelor Paşti, să unim rugăciunea smerită şi pocăinţa sinceră cu iubirea milostivă sau milostenia spirituală şi materială. Milostenia spirituală poate fi o rugăciune pentru omul aflat în dificultate, un sfat bun sau o încurajare pentru cel dezorientat ori deznădăjduit, o vizită la un bolnav, o vizită la cel izolat sau singur şi alte gesturi asemănătoare. Milostenia materială poate fi hrană pentru cel flămând, haine pentru cei lipsiţi de ele, medicamente pentru cei bolnavi, ajutor material pentru cei săraci. În multe feluri şi în multe ocazii putem arăta iubire milostivă semenilor noştri, care au nevoie de ajutorul nostru. Iar când arătăm iubire milostivă şi smerită în jurul nostru, devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, spre slava Lui, bucuria celor ajutaţi şi mântuirea noastră. Amin!



Predica Patriarhului României la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Read more

26 Februarie 2011

Carte de rugăciuni pentru copii

Carte ortodoxa pentru copii, carte pentru suflet, educaţie religioasă. Conţine ilustraţii realizate în stilul iconografic bizantin. La realizarea proiectului a pus umărul Pr. Clementin Matache (Amara), care a aranjat textul în ordinea firească, liturgică.

,,Această carte răspunde cerinţelor multor părinţi interesaţi de educaţia creştină a copiilor lor, care adeseori pe lângă o Biblie pentru copii ar dori şi solicită o carte de rugăciuni adecvată celor mici. Răspundem pe moment acestei cereri cu această carte, tipărită în cele mai bune condiţii grafice, şi pe viitor intenţionăm să publicăm şi alte lucrări, cum ar fi un abecedar duhovnicesc, care să-i ajute pe copii să crească frumos şi armonios” spune editorul Cristian Şerban. Cartea poate fi comandată pe www.edituracristimpuri.ro

CUPRINS:

Rugăciuni începătoare, Rugăciune către Mântuitorul Hristos, Rugăciune la trezirea din somn, Rugăciunea şcolarilor, Rugăciune către Îngerul păzitor, Rugăciuni pentru cei mici, Axion, Crezul, Rugăciuni de seară, Rugăciune de pocăinţă, Rugăciune către Dumnezeu Tatăl, Rugăciune la icoana Mântuitorului, Rugăciune către Maica Domnului, Rugăciune de Mihai Eminescu, Rugăciune către Sfântul Înger, Condacul Născătoarei de Dumnezeu, Rugăciuni la masă, Rugăciuni ale şcolarilor, Îngeraşul, Rugăciunea copiilor mici, Rugăciunea copiilor pentru părinţi, Rugăciune la ziua numelui sau a naşterii, Rugăciunea dimineţii, La intrarea în clasă,  La ieşirea din clasă, Rugăciunea şcolarului, Închinare, Rugăciune de Vasile Militaru.

Read more

25 Februarie 2011

Replică la campania "Stop îndoctrinării religioase în şcoli"

În urma campaniei „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR) împotriva Bisericii, considerăm că este necesar să ne aducem aminte că noi românii am trăit deja 50 de ani fără religie în şcoli, cu biserici dărmate, cu călugări alungați din mănăstiri, loviți cu pierderea locului de muncă și chiar închisoare pentru curajul de a vorbi despre Dumnezeu, suportând din plin "beneficiile" umanismului ateist. Ne pare rău! dar nu vrem să să facem aceeaşi greşeală de două ori!


Refuzăm oferta vidului spiritual

Răspuns al Patriarhiei Române la campania „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR): 

ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”

Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.

...continuare


Care este adevărata față a organizației ASUR ?

În urma campaniei „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR) împotriva Bisericii, considerăm că este împerios necesar să cunoaștem câteva lucruri esențiale despre această organizație pentru a ști cu cine avem de a face.

Ce este ASUR? Cu ce se ocupă? Cine stă în spatele acestei organizaţii de ateizare a poporului român? Iată câteva întrebări esenţiale pe care le vom pune în lumina adevărului istoric. Intrând pe site-ul ASUR, aflăm că "Asociaţia Secular-Umanistă din România promovează principiile etice umaniste, gândirea critică, cunoaşterea ştiinţifică şi separarea statului de biserică."

Până aici, la o primă vedere lucrurile par în regulă, întrucât orice om neviciat moral îşi doreşte promovarea principiilor etice, a gândirii critice şi cunoaşterea ştiinţifică, toate puse în lumina adevărului şi nealterate de vreo ideologie. Totuși ceva atrage un semnal de alarmă: cum este posibilă promovarea principiilor etice dacă statul este văduvit chiar de organismul divino-uman al promovării și apărării valorilor morale, adică Biserica?

...continuare


Ce ne oferă religia în mod concret?

Religia este necesară omului nu numai din punct de vedere metafizic, istoric şi psihologic, ci şi din punct de vedere moral. Faţă de Dumnezeu, ca şi faţă de părinţi, noi oamenii ne aflăm în situaţia de creaturi şi creaturile sunt dependente de Creator. Cui îţi face un bine, îi mulţumeşti, îi scrii, îi faci complimente, îi arăţi un adevărat „cult civil”. Părinţilor de asemenea le arătăm toată cinstirea şi mulţumirea noastră. Pentru bunurile de trebuinţă îi rugăm, pentru cele date le mulţumim, pentru greşelile făcute le cerem iertare.

Aşa şi neasemănat mai mult decât atât, suntem faţă de Dumnezeu, pe care îl adorăm, îl rugăm, îi mulţumim, îi cerem de toate şi-L proslăvim pentru toate, – şi-I aducem astfel „cult religios”. Omul nerecunoscător este un monstru şi în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu.

În rândul al doilea, religia este necesară familiei, nu numai individului, pentru că nu numai omul, ci şi familia este creaţia lui Dumnezeu. Şi după cum omul e dator să-şi cunoască şi să-şi adore Creatorul, tot aşa şi familia.

...continuare


Mai e nevoie de religie în mileniul III, în era tehnologiei?

Mai este necesară religia? Sunt oameni răzleţi, fără simţul răspunderii, mai mult sau mai puţin certaţi cu bunele moravuri şi cu ideile sănătoase, care aruncă vorba că religia şi-a trăit traiul, că în veacul vitezelor, în epoca civilizaţiei tehnice şi în mijlocul preocupărilor materialiste nu mai avem lipsă de Dumnezeu, că omul poate trăi şi fără de Dumnezeu şi fără religie. Din astfel de gânduri şi şoapte, ne-am trezit cu multe biserici goale, care nu sunt altceva decât semne de răzvrătire împotriva religiei.

Este deci firesc şi logic să ne întrebăm: Mai avem nevoie de religie sau nu? Mai avem trebuinţă de biserici sau… să le închidem? Da sau ba?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, se cuvine să arătăm: Ce înţelegem prin religie? Ce este religia?

Răspunsurile sunt multe. Răspunsul nostru este acesta: Religia e comuniunea de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită lăuntric, în inimă prin evlavie şi în afară prin cultul divin, virtuţi şi fapte bune. Mai pe scurt: Religia este iubirea lui Dumnezeu.

...continuare


Dialog între un preot și un ateu comunist

Propunem în continuare un dialog ce face parte din filele prigoanei comunist-ateiste, a căror protagoniști sunt un anchetator ateu și un preot arestat pentru uneltirea contra ordinii sociale. Ne va ajuta să întelegem mai bine care sunt rădăcinile ateismului de astăzi:

"Cum s-au purtat la anchetă? Cu bătăi?

- Nu! S-au purtat binisor. Mă ancheta un maior care într-o zi mi-a spus:

- Hai să vorbim, părinte, de la om la om. Păcat că n-ai primit propunerile ce ti le-au făcut. Erau hotărâti să te bage la Academie. Şi acum înfunzi puscăria. N-ai fost destept. Eu am răspuns:

- Da! Se poate. Eu însă stiu părerea dumneavoastră despre noi, preotii.

...continuare

Read more

Care este adevărata față a organizației ASUR

În urma campaniei „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR) împotriva Bisericii, considerăm că este împerios necesar să cunoaștem câteva lucruri esențiale despre această organizație pentru a ști cu cine avem de a face.

Ce este ASUR? Cu ce se ocupă? Cine stă în spatele acestei organizaţii de ateizare a poporului român? Iată câteva întrebări esenţiale pe care le vom pune în lumina adevărului istoric.

Intrând pe site-ul ASUR, aflăm că "Asociaţia Secular-Umanistă din România promovează principiile etice umaniste, gândirea critică, cunoaşterea ştiinţifică şi separarea statului de biserică."

Până aici, la o primă vedere lucrurile par în regulă, întrucât orice om neviciat moral îşi doreşte promovarea principiilor etice, a gândirii critice şi cunoaşterea ştiinţifică, toate puse în lumina adevărului şi nealterate de vreo ideologie. Totuși ceva atrage un semnal de alarmă: cum este posibilă promovarea principiilor etice dacă statul este văduvit chiar de organismul divino-uman al promovării și apărării valorilor morale, adică Biserica?

Dat fiind faptul că site-ul ASUR nu furnizează prea multe materiale documentare despre ce înseamnă umanismul pe care îl promovează atât teoretic cât mai ales practic, este necesar să procedăm la o cercetare mai atentă a misiunii pe care o intreprinde direct sau indirect.

Aşa se face că la o cercetare mai atentă a spatiului virtual, descoperim că site-ul ASUR este frate geamăn cu blogul SecularUmanisti.blogspot.com, blog care face legătura cu o pleiadă de alte bloguri ce împărtășesc aceleași principii "etice umaniste": Zergu şi credinţa, DumneZero, Profu' de religie, etc. Aceste bloguri împărtăşesc mai departe aceeaşi  ideologie ateistă cu alte şi alte bloguri precum Dracool, Religionisbullshit, Sclavii lui Dumnezeu, BombaCuNeuroni, etc., făcând defapt misiunea socială a ASUR.

Așadar, vedem că în spatele acestei organizaţii umaniste se află o întreagă reţea de promovare a imoralităţii, a gândirii totalitare şi a pseudo-ştiinţei iar ASUR este reprezentatul de faţadă "blând" şi "diplomat" al acestui curent de luptă împotriva valorilor creştine fundamentale: iubirea de Dumnezeu şi de oameni.

Toate această reţea de bloguri care stă în spatele ASUR urmăreşte în fapt:

- eradicarea credinţei în Dumnezeu şi a valorilor morale;

- blamarea instituţiei Bisericii şi a tuturor membrilor ei, fie simpli credincioşi, fie clerici;

- instigarea la ură faţă de oameni cu alte convingeri;

- promovarea imoralităţii;

De remarcat atitudinea pătimaşă şi limbajul obscen, pervers pe care multe din aceste bloguri, de susţinere a ASUR, le utilizează în mod curent în tratarea problemelor credinţă-necredinţă și creaţie-evoluţie. Lucrul acesta spune multe, deoarece în limbajul acestor bloguri se vede adevărata faţă a "umanismului" de la ASUR: ura faţă de Dumnezeu şi faţă de creştini. Dar această ură faţă de Dumnezeu şi faţă de creştini a mai fost experimentată în istoria recentă a României, iar efectele le cunoaştem prea bine: îngenuncherea neamului românesc sub gulagul comunismului.

Deși suntem asigurați prin cuvinte frumoase că viziunea organizaţiei ASUR este "idealul unei societăţi democratice, seculare, fundamentată pe libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie a cetăţenilor, o societate în care spiritul critic şi libertatea de exprimare stau la baza luării deciziilor." totuși nu putem face abstractie asupra gradul de identitate între ideologia comunismului ateu și ideologia promovată în fapt de ASUR:

- viziunea strict materialistă asupra lumii;

- știința ca mijloc absolut de cunoaștere (idolatrizarea științei);

- moralitate bazată pe știință (nu știința bazată pe moralitate);

- teoria evolutiei ca teorie știintifică;

Care este adevărata esenţă a "umanismului" şi a "libertății de exprimare" tipice ideologiei marxist-leniniste, adoptată pe ascuns de ASUR, recapitulăm în continuare din istoria prigoanei ateist-comuniste:

"După ce toate zgomotele de la capătul coridorului au încetat (au durat câteva zile) , au început să umble prin celule ofiţerii politici.

Încercau cu vorbe bune să-i lămurească pe deţinuţii politici asupra "umanismului" regimului comunist.

Le vorbeau deţinuţilor topiţi de foame şi de suferință cam astfel:

"-Partidul şi guvernul, în grija lor faţă de om, s-a gândit să vă facă o favoare. Să aveţi şi voi aer liber, să vă bucuraţi de soare, de mai multă libertate, să aveţi o mâncare mai bună. Pentru aceasta vă propune să vă scoată la muncă.

Vorbeau aceste năluci satanice deţinuţilor ca şi cum nu ei ar fi fost aceia care le-au răpit libertatea şi i-au smuls din sânul familiilor."

Mai departe, domnii aflaţi în spatele ASUR declară că "ne dorim o societate lipsită de discriminare, întemeiată pe principiile umaniste, o societate care să permită împlinirea neîngrădită a potenţialului membrilor săi."

Dar, câtă lipsă de discriminare poate avea o societate bazată pe principiile umaniste ale materialismului istoric, ne povesteşte memorialistul Ioan Ianolide:

"- Sunt aici oameni de mare valoare care pot fi de folos ţării, spunea el, dar care mor pentru că nu au streptomicină şi nici veşti de la familiile lor. Puteţi să-i salvaţi!

Ei însă nu doreau să-i salveze. În concepţia lor omul nu conta, căci orice om poate fi înlocuit cu un altul, conta numai sistemul. Ori ideile acestor oameni minau tocmai sistemul şi deci sentinţele erau definitive.

O singură dată a mai avut o discuţie pe această temă cu un inspector. Acesta venise de la Bucureşti. S-a oprit la patul lui Valeriu Gafencu şi l-a întrebat:

- Cum te cheamă, deţinut?

- Să trăiţi domnule inspector, sunt deţinutul Valeriu Gafencu, a răspuns el cu formulă obligatorie.

- Aha! a exclamat politrucul privindu-l cenuşiu.

- Domnule inspector, vă rugăm să ne acordaţi drepturile pe care le-au avut şi deţinuţii comunişti aici.

- Noi nu vom repeta greşelile trecutului, a răspuns sec inspectorul. Umanismul nostru nu se aplică reacţionarilor.

- Domnule, a continuat Valeriu, aici suntem oameni bolnavi, neputincioşi, zilnic moare câte unul dintre noi, şi pe lângă toate astea suntem supuşi ameninţării cu teroarea şi tortură.

- Cum îndrăzneşti să vorbeşti astfel cu mine? Nu pricepi că nu vrem să facem din voi eroi? Vom face din voi delatori, iar din nevestele şi surorile voastre prostituate!" (Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos)

Deşi filele recente ale istoriei naţionale arată că ideologia ateismului pus în practică duce doar la orori inimaginabile, totuşi domnii de la ASUR ne asigură că:

"Misiunea noastră principală este ca în termenii cei mai simpli să facem fiinţele umane conştiente de ceea ce poate să însemne Umanismul şi ceea ce le pretinde acestora să fie. Folosind gândirea liberă, puterea ştiinţei şi imaginaţia creativă pentru încurajarea păcii şi în serviciul compasiunii, avem încredere că dispunem de mijloacele necesare să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm cu toţii.

Facem apel către toţi cei care împărtăşesc această convingere să se asocieze cu noi în această strădanie."

Însă adevărata misiune a tuturor celor care stau sub umbrela ASUR, nu este decât continuarea reeducării de Piteşti, în spiritul ateismului cel mai pur. Adevărata faţă a ideologiei umaniste ASUR, este aceeaşi cu cea a comuniştilor torţionari din închisorile comuniste. Tot mărturisitorul Ioan Ianolide ne explică de ce stau lucrurile aşa și cât de mare este pericolul ideologiei ateiste:

"Este o jumătate de secol de când revoluţia comunistă a infectat lumea întreagă. Internaţionala comunistă este forţa politică cea mai puternică azi în lume şi fără rival. Lumea pare hipnotizată. Alte multe forţe stângiste socialiste, umaniste, pacifiste şi democrate fac jocul comunismului. Sunt exploatate racilele societăţii capitaliste şi criza religioasă a lumii civilizate pentru a „restructura” ateu lumea întreagă. Reeducarea, cu mici variante, a fost aplicată în China roşie, în Vietnam, în Coreea, în Cuba, etc. Coordonatele reeducării - alienarea şi mutilarea sufletească şi morală a oamenilor - se pot depista cu uşurinţă de un ochi format în lagărul comunist.

Făcând un tur de orizont în lumea de azi, ne îngrozim de realităţi şi de perspective. Nu degeaba la Piteşti ni se spunea că „aceasta este mica revoluţie, care va fi urmată de marea revolutie”. Altfel spus, acolo a fost „revolutia condensata”, care va fi urmată de „revolutia difuzata”. Consecinţele sunt imprevizibile. Dacă de la oameni avem puţine speranţe, ştim că la cârma omenirii încă n-a obosit Dumnezeu. Şi totuşi Dumnezeu lucrează prin oameni, deci credem că vor apărea oameni care să-i salveze pe oameni şi omenia."

În urma confruntării dintre teoria ideologiei ateiste cu practica aceleiași ideologii asupra neamului românesc, sperăm ca oamenii să conştientizeze ceea ce înseamnă ateismul pus în acțiune până nu este prea târziu. Cine nu învaţă din greşelile istoriei este condamnat să le repete.

Să ne trezim până nu este prea târziu.

Un om care a căzut victimă a ideologiei ateiste ne-a lăsat o mărturie neprețuită ca avertisment pentru generația de astăzi si pentru toate generațiile viitoare:

"Vă rog să mă iertaţi! Am greşit! Nu am crezut că se poate ajunge aici [tortura neîntreruptă n.n.]. Nu este permis să cochetezi cu Satana. Mor ca un nemernic. Nimeni, niciodată, să nu accepte nici cel mai mic compromis cu Satana. Eu sunt victima greşelilor mele. Avertizez oamenii să nu facă ce am făcut eu!" (Alexandru Bogdanovici, inițiatorul reeducării umaniste de la Suceava și Pitești)

Read more

Dialog între un preot și un ateu comunist

Propunem în continuare un dialog ce face parte din filele prigoanei comunist-ateiste, a căror protagoniști sunt un anchetator ateu și un preot arestat pentru uneltirea contra ordinii sociale. Ne va ajuta să întelegem mai bine care sunt rădăcinile ateismului de astăzi:

Cum s-au purtat la anchetă? Cu bătăi?

- Nu! S-au purtat binisor. Mă ancheta un maior care într-o zi mi-a spus:

- Hai să vorbim, părinte, de la om la om. Păcat că n-ai primit propunerile ce ti le-au făcut. Erau hotărâti să te bage la Academie. Şi acum înfunzi puscăria. N-ai fost destept. Eu am răspuns:

- Da! Se poate. Eu însă stiu părerea dumneavoastră despre noi, preotii.

- Care e?

- Ne-ati băgat în două categorii: unii tâmpiti si altii escroci. Tâmpiti ar fi cei ce mai cred azi în Dumnezeu si în valorile religiei după ce, spun comunistii, sunt explicatii stiintifice despre Univers si viată si nu mai e nevoie de explicatiile mistice ale religiei. Iar escrocii sunt preotii destepti ce nu cred, dar se fac că cred, ca să-si mentină posturile si să se mentină.

- Şi dumneata unde te încadrezi?

- Eu la tâmpiti.

- Imposibil, părinte, dumneata esti prea destept. Dumneata te încadrezi la escroci.

- Nu, nicidecum, că eu cred. Eu sunt la tâmpiti. Dar si noi vă împărtim pe dumneavoastră tot asa: în tâmpiti si escroci.

- Adică cum?

- Tâmpiti, cei ce dusi de propaganda comunistă îsi închipuie si cred că nu există Dumnezeu si că lumea asta frumoasă s-a făcut prin hazard, printr-un joc si combinatie întâmplătoare a atomilor, desi, judecând, si cei mai simpli pot vedea că există Dumnezeu. Escrocii sunt cei ce înteleg că există Dumnezeu, stiu că există si unii au si icoane într-o cameră mai dosită, unde se si roagă, dar, dacă vine cineva si întreabă: cum de le aveti? Ei spun: e artă veche pentru soacră-mea. Dar ca să-si păstreze posturile sau ca să placă partidului spun că nu există Dumnezeu.

- Şi pe mine unde mă plasezi?

- La escroci: căci din discutiile noastre deduc că dumneata esti inteligent si e cu neputintă să nu întelegi că există Dumnezeu si că lumea nu s-a făcut la întâmplare. Dar ca să-ti poti păstra postul si gradul, spui că nu există Dumnezeu.

(Mărturia părintelui Constantin Crișan - Amintiri din întuneric, de Nicolae Grebenea)

Read more

24 Februarie 2011

Refuzăm oferta vidului spiritual

Răspuns al Patriarhiei Române la campania „Stop îndoctrinării religioase în școli”, lansată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR):

ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”

Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.

Dacă Legea educaţiei naţionale se află în conflict cu Constituția României, este misiunea Curții Constituționale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendenţioasă, menită să legitimeze această acțiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimţim şi acum.

ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în şcoală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituţie.”

În conformitate cu art. 32, alin. (1) şi art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, este obligatorie prezenţa religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziţia conducerii şcolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educaţiei naţionale). Această prevedere a legii este adusă la cunoştinţa părinţilor de către diriginţi sau învăţători, la început de an şcolar.

ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.”

Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi și părinți, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenţia denigratoare la adresa religiei în şcoală, prin promovarea de sloganuri şi concepţii insuficient susţinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.

ASUR: „Interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicţie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”

Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Aşadar, acest aspect intră sub incidența voinţei familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere şi desfiinţarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinţilor asupra copiilor.

ASUR: „Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”

Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întrucât aceste valori spirituale şi morale stau la baza culturii europene şi naţionale, elevii trebuie să aibă acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat şi de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetării naţionale „Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România”, realizată în anul 2008 în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, arată că 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre părinţi şi 88,6% dintre profesorii diriginţi consideră credinţa religioasă ca fiind importantă în viaţa lor.

Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credinţă a elevului sau a părinţilor acestuia şi o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovării umanismului, ASUR militează pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informaţiei. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspiră convingerea că, în cazul în care copilul ar vrea să fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata să militeze pentru acest drept al copilului!

ASUR: „maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării”.

Acuzaţia este injustă, deoarece educaţia religioasă are ca scop cultivarea propriei identităţi spirituale a elevului şi promovarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni în comportamentul său din societate.

ASUR: „predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios”.

Predarea în școli a religiei se face pe o bază teoretică şi la nivel general, ea urmărind formarea sau educaţia spirituală a elevului. Aşa cum geografia oferă cunoaşterea configurației spațiale a Pământului, esențială pentru cunoașterea patriei și planetei, iar istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi, între persoane și între popoare. Drept urmare, a afirma că studiul religiei în școală este o îndoctrinare, dovedeşte faptul că viziunea clar anti-religioasă pe care o oferă ASUR nu este nicidecum integrativă, ci una exclusivistă.

ASUR: „se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul: să ne alegem prieteni credincioşi sau prin catalogarea drept 'păcătoşi' a celor care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă”.

Biserica Ortodoxă Romană, prin relațiile pe care le are cu alte culte, atât din România, cât și din afara țării, nu dă dovadă de exclusivism. Nicăieri în învățătura creștin-ortodoxă nu se precizează faptul că cei care sunt de altă religie sau confesiune sunt ”păcătoși”. Mai mult, constatăm că pentru ASUR a fi ortodox înseamnă anti-ştiinţific, bigot, izolat. Deşi liberali în gândire, membrii ASUR devin extrem de intoleranţi şi exclusivişti când e vorba de religie.

ASUR: „profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească. În caz contrar, li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă.”

Profesorii de religie nu se află ”la cheremul” nimănui din structura Bisericii Ortodoxe Române când aceștia predau disciplina religie în școlile publice din țara noastră. Ei sunt angajați ai unei instituții de învățământ și respectă ca oricare alt profesor, regulamentele de organizare ale acesteia, fundamentate pe Legea educației naţionale. Ora de religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat și abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației și cultele religioase recunoscute oficial de stat (art. 18, alin. (3) din Legea educaţie naţionale). Cazurile de indisciplină ale profesorilor sunt sancţionate potrivit reglementărilor în vigoare.

ASUR: „şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre 'păcat', 'iad' şi 'diavoli', inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a 'poruncilor' îi condamnă la 'osînda veşnică'.

Reprezentanţii ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist şi superficial, nu existenţial şi social. Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogățesc viața persoanei și a comunității umane. În acest sens, valorile oferite de educația religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial și un liant existențial între toate cunoștințele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate și virtuțile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității. Religia îl învață pe copil și pe tânăr iubirea față de Dumnezeu și de oameni, credința, speranța și solidaritatea, dreptatea și recunoștința față de părinți și față de binefăcători, dărnicia și hărnicia, sfințenia vieții, valoarea eternă a ființei umane, binele comun și frumusețea sufletului profund uman, cultivat și îmbogățit prin virtuți şi fapte bune.

ASUR: „Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, ASUR recomandă părinţilor următoarele:
• să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
• să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.”


Biserica Ortodoxă Română, prin predarea religiei în școală, propune modele viabile de bunătate și sfințenie, oferind tinerilor repere în viața de familie și în viaţa socială. Educația religioasă reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune în societatea românească și nicidecum ”dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriție, înstrăinare de prieteni”. Ea apără și promovează identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză și individualistă din punct de vedere spiritual și social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viaţă în care sunt la modă: minciuna, hoția, corupția, înșelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violența de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creştine tradiționale.

Textul ASUR este vădit anti-creștin, de factură umanist-ateistă, când insinuează că Biserica susține adevărul în contrast cu știința. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „ştiinţific” şi impus în școlile de stat, contrar voinței unui popor religios, ne-au învățat să nu mai dorim cultură fără credință, știință fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaștere fără comuniune, filosofie fără speranță și, îndeosebi, școală fără suflet, adică educație fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existențiale și a formării spirituale a tinerilor.

ASUR: „Includerea din oficiu a elevilor la orele de religie, fără a ţine cont de opinia lor, încalcă art 24, al (1) şi articolul 25 din legea drepturilor omului.”

Biserica propune, nu impune valori. Întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educația religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinței părinților și copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităților locale, în concordanță cu prevederile articolului 26 alin (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului: ”părinții au dreptul de prioritate în alegerea modului de educație acordată copiilor lor”. Aşadar, Biserica respectă şi binecuvintează, în acelaşi timp, libertatea copiilor şi a părinţilor acestora.

Read more

OrthoGraffiti - Revista tinerilor ortodocşi

OrthoGraffiti este singura revistă de lifestyle orthodox care se adresează tinerilor liceeni, dar nu numai acestora. Are o apariţie lunară (pe timpul anului şcolar deocamdată), 24 pagini, format A4, full color, glossy, un conţinut atractiv, cu materiale diverse, de interes pentru tineri.

OrthoGraffiti îmbină teme duhovniceşti cu subiecte de interes general, prezentate însă într-un limbaj accesibil tuturor. Revista OrthoGraffiti a apărut în luna noiembrie 2008, în ziua de prăznuire a Sf. Martin de Tours, despre care şi aveam (întâmplător!?) şi un articol în numărul 1 (pilot).

De-a lungul timpului în revista OrthoGraffiti au scris nume cunoscute din publicistica ortodoxă de azi, precum Ieromonahul Savatie Baştovoi, Ierod. Grigorie Benea, Monahia Siluana Vlad, dl. Ciprian Voicilă, dl. Danion Vasile, dl. Octavian Darmanescu, d-na Elena Dulgheru, dl. Costion Nicolescu, dl. Laurenţiu Dumitru – editor-coordonator al publicaţiei. Însă lista colaboratorilor rămâne deschisă.

Dacă vom primi din partea cititorilor materiale de calitate, adecvate profilului revistei, nu vom ezita, desigur, să le publicăm.

OrthoGraffiti. „Ortho” – înseamnă drept sau corect, iar „Graffiti” (în italiană pluralul cuvântului „graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivă din grecescul γραφειν (graphein) care înseamnă „a scrie”.

Aşadar OrthoGraffiti înseamnă „scriere dreaptă”, „scriere corectă”. Graffiti-ul, ca metodă de exprimare prin „mâzgălire” pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaţii, drept vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea şi markerele permanente deranjează lumea, ci şi cuvântul ortodox scris.

Lucrurile nu stau mai bine, deci, nici cu orthograffiti-urile, cu scrierile drepte, corecte, născute din dreaptă înţelegere a vieţii, din Orthodoxie. Ele fac valuri ori nasc polemici nesfârşite, pentru că vestesc cele nelumeşti şi pe Dumnezeu care ne-a spus, prin gura Apostolului Pavel, să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să ne schimbăm prin înnoirea minţii!

Tinereţea nu înseamnă neapărat muzică, alcool şi distracţii, iar mentalitatea Bravo, Cool Girl şi Popcorn nu reprezintă aspiraţiile de viaţă ale tuturor tinerilor. OrthoGraffiti s-a născut din credinţa că încă mai avem tineri care, chiar dacă sunt în derivă, tânjesc lăuntric după viaţa adevărată şi din dorinţa de a veni în întâmpinarea lor cu „altceva”, cu altfel de informaţii. Principala dimensiune a proiectului OrthoGraffiti este cea misionară, revista fiind, considerăm noi, un instrument util în procesul educaţional.

Revista OrthoGraffiti are binecuvântare arhierească, însă nu este circumscrisă unei Eparhii anume.

În acest sens, unul dintre proiectele noastre de viitor va include o serie de micro-articole, „Cuvinte adresate tinerilor de către ierarhi”.

***

Publicaţie editată de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L. (CUI 24588375, J03/2088/10.10.2008)

ISSN: ISSN 1844 -9867

Tipar: S.C. Accent Print S.R.L.

Editor-Coordonator: Prof. Laurenţiu Dumitru
Membru al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini
www.laurentiudumitru.ro

Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan

Consilier editorial: Radu Hagiu

Redactor Principal: Miruna Ionescu

Read more

Moda amantelor şi amanţilor (adulterul)

Din păcate a ajuns şi la noi în România această „modă” a înşelării soţiei sau soţului, importată din occident, dintr-o cultură a plăcerii şi a patimilor. Adulterul există de când e lumea, unii dintre bărbaţii români şi-au înşelat soţiile şi în timpul comunismului şi acum câteva sute de ani, dar problema este că astăzi adulterul a ajuns să fie considerat nu doar o modă, un gest care te face mai interesat în ochii anturajului, ci și un mod de viață "demonstrat" ca "necesar" prin mijloace "științifice" .

Noi românii nu eram aşa anemici față de fenomenul degradării familiei, deoarece cultura noastră puternic tradiţionalistă, ancorată în dreapta credinţă a strămoşilor noştri, a acordat mereu mare importanţă familiei, ca mijloc de desăvârşire a individului şi de acces în împărăţia cerurilor. Pentru noi românii, familia a fost sfântă iar asta se vede şi astăzi, când chiar dacă trăim într-o societate puternic secularizată, tinerii nu se consideră căsătoriţi dacă nu se cunună în biserică, în faţa sfântului altar. Familiile părinţilor şi bunicilor noştri aveau fiecare câte 5, 6 sau chiar 10 copii, indiferent cât de bogaţi sau de săraci erau.

Tradiţia şi cultura poporului nostru te învaţă că n-ai să fii împlinit în viaţă până când nu-ţi întemeiezi o familie şi nu faci câţiva copii. Pe de altă parte cultura împrumutată din occidentul secularizat promovează un stil de viaţă libertin, mereu în căutare de plăceri, liber de responsabilităţi, în care familia nu este singurul mod de a te împlini. Omul „modern” se poate împlini, spun adepții modernismului, şi prin carieră nu numai prin familie. Din această ciocnire de culturi şi stiluri de viaţă românii înţeleg ce pot şi ce li se pare mai uşor de înfăptuit.

E normal că pentru doi tineri căsătoriţi pare mai simplu să trăieşti fără copii până după 30 de ani, toată ziua la servici peste program, apoi în plimbări, distracţii, cumpărături, cluburi, hobby-uri şi multe altele. Dar vor fi oare împliniţi? Vor fi mulţumiţi cu viaţa pe care o vor avea? Pentru a alege cealaltă variantă aceşti tineri au nevoie de modele, de oameni pe care să-i imite.

Din păcate, de multe ori, tinerii caută modele în filme, emisiuni, ziare, reviste, în lumea mondenă în general, şi ce găsesc e lesne de înţeles. Este şi vina noastră a creştinilor că familia nu mai este o dorinţă arzătoare a tinerilor, pentru că noi suntem lumina lumii, prin faptele noastre bune ar trebui oamenii să-l vadă pe Dumnezeu în viaţa noastră. Dacă noi tinerii creştini am avea copii şi familii fericite, atunci cei din jurul nostru ne-ar imita cu bucurie, fără să ne-o zică.

Astăzi, într-o lume secularizată, ideea unei căsătorii ca o comunitate pentru toată viaţa între un bărbat şi o femeie apare din ce în ce mai îndepărtată în conştiinţa credincioşilor Bisericii, şi asta se-ntâmplă pentru că am pierdut perspectiva vieţii veşnice.

Suntem atraşi şi fascinaţi doar de ce se întâmplă acum şi sub ochii noştri. Căutăm, inventăm şi ne dorim tot felul de lucruri care presupunem că ne vor face mai fericiţi. Această continuă fugă după plăceri şi slavă lumească pare mai interesantă decât slava lui Dumnezeu, decât împărăţia cerurilor, decât lupta pentru dobândirea Duhului Sfânt în familie alături de cei dragi.

Ne-am pierdut încrederea în Dumnezeu şi poruncile Lui nu mai înseamnă mare lucru pentru noi:

Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.(Evrei 13, 4)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.(1 Corinteni 6, 9-10)

La auzul unor astfel de porunci poate doar cei care merg duminică de duminică la Biserică se vor înfricoşa şi vor fugi de desfrânare şi adulter, dar ceilalţi vor întoarce capul ca şi cum n-ar fi auzit nimic.

De ce a ajuns adulterul o modă printre români? De ce bărbaţii îşi înşeală aşa de mult soţiile?

  1. Pentru că s-au depărtat de Dumnezeu şi nu mai simt nici cele mai grosolane mustrări ale conştiinţei.

  2. Pentru că nu mai cred în valorile familiei şi în sfinţenia acestei instituţii dumnezeieşti.

  3. Pentru că familia nu mai e la modă cum era odată, ci acum sunt cariera şi realizările pe plan profesional.

  4. Pentru că femeia a ajuns să se dezbrace oriunde şi pentru orice, fiind considerată de bărbaţi nimic mai mult decât o bucată de carne, capabilă să ofere plăcere sexuală.

  5. Sexualitatea promovată în exces a dezumanizat femeia, spulberându-i taina, frumuseţea sufletului şi personalitatea ei. De vină sunt atât pofta bărbaţilor cât şi dorinţa de afişare în exces a femeii.

  6. Pentru că Biserica prin creştinii şi slujitorii ei a dezamăgit în mod constant de atâtea ori şi prin atâtea exemple, înfăţişate ostentativ în mass-media. Din acest motiv oamenii zic simplu: „dacă ei cred în Dumnezeu şi fac ceea ce fac, eu doar nu omor pe nimeni, ies şi o cu o fată frumoasă-n oraş, că doar ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place”.

  7. Pentru că au ajuns să aibă mulţi bani pe mână iar fetele îi ademenesc şi îi ispitesc chiar dacă ştiu că sunt căsătoriţi.

  8. A fi bogat a ajuns a fi echivalent cu a-ţi înşela soţia... De ce oare? Pentru că banii au desacralizat totul în mintea celui care-i deţine.

Da, şi femeile au început să-şi înşele bărbaţii mai des. Care ar fi motivele?

  1. Femeile, în dorinţa lor de a scăpa de sub autoritatea bărbaţilor, prin adulter îşi exprimă libertatea şi independenţa lor.

  2. Foarte multe femei au început să aprecieze ceea ce deţine bărbatul decât ceea ce este el, şi din acest motiv îşi doresc parteneri cu bani, care să le ofere tot ce-şi doresc, chiar dacă asta însemnă să-şi părăsească valorile morale.

  3. Depărtarea de Dumnezeu şi de Biserică le-a făcut să uite că o femeie este împlinintă în mod desăvârşit doar ca mamă şi soţie, nu ca director sau foto-model.

Concluziile sunt simple:

O mare parte din vină pentru ceea ce se întâmplă o avem şi noi creştinii pentru că nu mai reprezentăm de mult un exemplu pentru cei din afara Bisericii, iar poruncile şi cuvântului lui Dumnezeu nu mai au autoritatea în inima şi în conştiinţa lor, din cauza păcatelor pe care le văd în viaţa noastră.

Cauzele sunt multe şi trebuiesc căutate adânc în istoria omenirii, dar vorbind la general toate se unesc într-una: omul nu mai ascultă de Dumnezeu, considerând că Biserica este învechită şi nu se adaptează societăţii în care trăim. Iată că oamenii fac ce vor, neascultând de Dumnezeu şi Biserică, iar consecinţele sunt evidente: efectele pacatului se văd tot mai pregnant la toate nivelele: ură, mândrie, hoţie, desfrânare, ucideri, lăcomie, certuri, avorturi, adultere, divorţuri, etc.

Indiferent cât de mult ne-am îndreptăţi păcatele şi neputinţele, ajungând chiar să spunem că nu e mare lucru dacă-ţi înşeli isoţia, totuşi consecinţele le suportăm în mod real şi nu cosmetizate după mofturile noastre.

Dumnezeu este printre noi şi are grijă să ne pedepsească şi să ne îndrepte, altfel păcatul ar ajunge a doua noastră natură. Aşa că dacă săvârşeşti adulter, aşteaptă-te şi la pedepse după măsura faptei tale.

Ca şi creştin, nu poţi concepe aşa ceva, nu te poţi gândi să-ţi înşeli soţia, iar mâine familia să se destrame, copiii să stea pe stradă sau pe la neamuri... Pentru cel ce crede în Dumnezeu femeia îi este aşa cum îi este lui Hristos Biserica, mireasă aleasă, pentru care îţi dai viaţă iubind-o pâna la sfârşit.

(Claudiu)

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro