“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Iunie 2011

30 Iunie 2011

Pelerinaj la Mănăstirea Putna pe 2 iulie

Doamne ajuta!

Sambata, 2 iulie, de praznicul Sfantului Voievod Stefan cel Mare, este hramul Manastirii Putna. La invitatia Ascor Suceava, cativa dintre membrii Cercului Studentesc "Floarea de Foc" vor participa la acest praznic.

Desi va anuntam destul de tarziu, intrucat mai avem cateva locuri libere, avem rugamintea, ca daca este posibil, sa ii anuntati pe utilizatorii site-ului Ortodoxia Tinerilor, tineri intre 14-35 ani, elevi sau studenti, ca, daca doresc, pot merge cu noi la Manastirea Putna, plecarea din Bucureşti.

Pe langa participarea la Sfanta Liturghie, in zilele de 2-3 iulie, vom vizita Manastirea Sihastria Putnei, Schitul Sfantul Daniil Sihastru si chilia Sfantului Daniil.

Cazarea si masa sunt asigurate, iar deplasarea pana acolo o vom face cu trenul. Costul biletului, dus intors, este de 64 de lei pentru studenti (legitimatie + cupoane de reducere), 84 de lei pentru elevi, si 128 de lei pretul intreg. Se va pleca vineri seara, la ora 21, cu trenul accelerat. Nadajduim sa ajungem in Putna la ora 8, inainte de inceperea Sfintei Liturghii.

Intoarcerea in Bucuresti se va face luni dimineata, la ora 6:00, cu plecare din Putna duminica la ora 17:18.

Ii rugam pe cei care doresc sa vina, sa ne anunte pana cel tarziu vineri, 1 iulie, la pranz.

Va multumim!

Eugen Jercan, coordonator „Floarea de Foc
Tel: 0761.53.44.66
Cercul StudențescFloarea de Foc

Read more

Transalpina - poate cel mai frumos drum din România

Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania si chiar din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din Romania cat si diin afara ei, atingand altitudinea maxima in Pasul Urdele 2145 m.  Soseaua  traverseaza Muntii  Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului aflandu-se intre acestea. Desi este mai inalta mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru  ca, Transalpina, cu toate ca este catalogat  drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata.

Poate ca tocmai faptul ca a fost  un drum asa greu de parcurs a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la... nori si chiar deasupra lor. Si daca nu  credeti priviti pozele de mai jos. (transalpina.biz)

Drumul leagă la un capăt oraşul Sebeş iar la celălalt intersecţia cu drumul dintre Târgul Jiu şi Râmnicul Vâlcea. Anul trecut am mai fost odată dar din păcate partea cea mai frumoasă dintre Obârşia Lotrului şi Rânca era închisă. Anul acesta, pentru ca am ajuns pe la Alba Iulia am hotărât să ne întoarceam pe Transalpina, fiind asfaltat şi complet accesibil.

E un drum extraordinar, care merge pe coasta muntelui într-un peisaj mirific, cu un aer rece şi curat care-ţi pătrunde până în creier. Am ajuns şi la Rânca, o staţiune montană superbă. Vă recomand tuturor să-l includeţi pe lista destinaţiilor voastre din România. Aici puteţi vedea harta interactiva a drumului.(Claudiu)

Read more

Reîntâlnirea cu cei cu care ne-am certat

Astăzi mi s-a întâmplat un lucru pe care-l tot trăiesc de atâţia ani în viaţa mea. M-am reîntâlnit cu o persoană de care mă despărţisem mai puţin amiabil. Este paradoxal cum aproape mereu mă reîntâlnesc cu persoanele cu care m-am certat, sau care s-au supărat ele pe mine din diferite motive. Paradoxal pentru că în momentul despărţirii m-am gândit: “Asta e... oricum nu mai am treabă cu el, oricum n-o să-l mai văd niciodată.”

Părintele Dumitru Stăniloae spunea:

“Aşa cum timpul e dat pentru libertatea persoanelor create, aşe e dat şi spaţiul pentru libertatea lor de a se apropia sau depărta, sau de a rămâne la distanţele la care sunt între ele. E dat un timp şi un spaţiu, pentru a întreţine "dorul" sau "dorinţa" între ele, însă pentru a le da şi putinţa de a se depărta când nu se iubesc.”

“Spaţiul poate fi astfel o realitate chinuitoare - dacă e folosit pentru evitarea comuniunii, şi o realitate pozitivă - când serveşte ca mediu de manifestare a unei comuniuni, care nu se confundă. Ca şi de timp, tot aşa şi de spaţiu se poate face un uz ambiguu, dar totdeauna ca de o formă a relaţiei. Spaţiul dă posibilitatea retragerii unui om din faţa altuia şi a apropierii lui de acela. Spaţiul e dat ca un interval, dar şi ca o legătură între om şi om, ca şi timpul. Putem conserva şi mări acest interval, dar îl putem şi reduce şi copleşi cu totul, cum putem face şi cu intervalul timpului.”

Firea noastră păcătoasă şi depărtarea noastră de Dumnezeu ne împinge aproape instinctual să ne depărtăm de cei cu care ne-am certat, dar această depărtare lasă un gol, o suferinţă chinuitoare în adâncul sufletului. Depărtarea aduce cu sine şi frica revederii, şi o frustrare permanentă în situaţiile în care acea persoană ar putea să apară.

Când aveam vreo 7-8 ani mi-aduc aminte că un băiat m-a lovit cu pumnul. Eu fiind mai grăsunel, mai puţin atletic şi fără a avea curajul să-l înfrunt faţă în faţă n-am reacţionat, dar mi-a rămas în inimă dorinţa de a mă răzbuna. După ceva timp m-a dus către Irinel, pe la spate şi l-am lovit cu pumnul şi apoi am fugit. Nici el n-a reacţionat, nu ştiu bine de ce, dar ştiu sigur că am rămas de atunci cu frica de a-l revedea, deşi el stătea la blocul din faţa mea, la 50 de metri. După aproape 20 de ani de atunci, acum câteva săptămâni m-am întâlnit pe stradă cu tatăl lui, care nu mă cunoaşte. Prmul instinct al meu la vedere lui a fost: “Dacă mă recunoaşte... dacă şi-aduce aminte... dacă se ia de mine.”

După 20 de ani de la acea faptă a mea, pe care tatăl lui Irinel aproape sigur nu o ştie, conştiinţa mea a reacţionat şi instinctual m-a luat o stare de frică în momentul întâlnirii. Mare taină este omul! Şi minunat este felul cum Dumnezeu ne-a creat.

Trecând peste asta, mi-aduc aminte cum am plecat de la primul meu job la BRD. Eram student în anul 3 la Facultatea de Știinţe Economice din Galaţi şi un prieten m-a ajutat să ajung să lucrez acolo la biroul de informaţii, la început fără bani şi apoi cu un contract pe 3-4 luni. Mama, familia şi prietenii erau foarte încântaţi şi-mi spuneau că e o mare oportunitate pentru mine. Am lucrat 3 luni şi am plecat de acolo din mai multe motive, fără să zic nimic, pur şi simplu n-am mai venit a doua zi la servici.

Au trecut câteva luni şi mama îmi tot spunea că am făcut o mare prostie, că trebuia să rămân, că a fost şansa vieţii mele. După multe insistenţe m-a convins să mă reîntorc şi s-o rog pe directoarea cu care eu nu mă înţelegeam bine să mă reangajeze. A fost foarte greu pentru mine să mă duc, dar am acceptat sperând că e pentru binele meu. M-am reîntâlnit cu multă frică şi strângere de inimă cu doamna Dima care mi-a spus după o discuţie scurtă: “Ai pierdut trenul vieţii tale!”. Am plecat plângând de acolo şi de atunci mi-am pus în gând să nu mă mai reîntorc niciodată la o persoană cu care m-am certat, sau care s-au supărat pe mine. Dar m-am înşelat.

Uitându-mă în urmă, vă pot spune că de atunci am mai lucrat la 6 firme şi de la toate mi-am dat demisia, din motive personale. Paradoxal m-am întors la 4 din ele pentru a mă reangaja deoarece nu-mi găseam alt job.

O vorbă românească spune: “Lasă mereu loc de bună ziua! acolo unde te duci!” sau “lasă-ţi mereu uşile deschise”. Eu nu prea făcusem acest lucru şi totuşi a trebuit să mă reîntorc şi să vorbesc cu cei pe care îi părăsisem cu ceva timp în urmă.

Exemplele pot continua. Mi-aduc aminte cum am vândut apartamentul din Bucureşti şi cum era cât pe ce să intru într-o stare de conflict juridic cu un posibil cumpărător, după ce ne-a încurcat, amânând cumpărarea apartamentului. Ne-am despărţit de Alina, persoana respectivă, apelând la alt posibil cumpărător dar după puţin timp am aflat că nu mai puteam vinde apartamentul decât după ce închidem precontractul pe care-l făcusem cu primul doritor. A trebuit să o sunăm şi să o rugăm să meargă cu noi la notar pentru a ne ajuta în acest sens. Dacă ne-am fi certat înainte de asta s-ar fi ajuns cu siguranţă la un proces civil, pentru că noi nu puteam vinde apartamentul din cauza ei.

Acum ceva timp m-am întors iarăşi la o persoană, de care mă despărţisem pentru că-mi făcuse viaţa grea, şi de care acum aveam nevoie pentru a-mi semna o hârtie. Dumnezeu m-a readus din nou în faţa aceluia pe care l-am judecat.

Aproape de fiecare data mi se întâmplă acest lucru şi vă spun sincer că mi-este frică să mai dezămagesc pe cineva sau să supăr, sau mai rău, să mă cert şi să ne despărţim mai puţin amiabil. Mi-e frică pentru că după fiecare astfel de despărţire rămâne în sufletul meu o părere de rău, o mustrare de conştiinţă şi o frică adâncă de a mă revedea cu aceste persoane. Toate izvorăsc bineînţeles din mândria mea şi din părerea de sine, de frica să nu fiu criticat şi acuzat.

Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni:

“Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.” (Flp 2:3 )

Vă recomand cu dragoste să nu vă certaţi cu nimeni, să lăsaţi mereu loc bună ziua!, să iubiţi pe ceilalţi, să-i iertaţi, să-i înţelegeţi şi mereu să lăsaţi o uşă deschisă în inima voastră pentru oricine, chiar dacă alţii v-au închis-o pe a lor.

Aşa cum vedeţi, Dumnezeu din multa iubire pentru noi oamenii şi din dorinţa Lui de a ne comporta ca fraţii unii faţă de alţii aşează lucrurile în aşa fel încât să ne reîntâlnim chiar cu cei de care fugeam şi pe care-i judecam. Poate uneori noi am greşit, şi timpul ne face să înţelegem asta. Poate e bine să reînnoim noi relaţiile cu cei cu care ne-am certat sau de care ne-am depărtat.

Mândria ne opreşte adesea să refacem prietenii vechi sau relaţii care la un moment dat au fost foarte frumoase.

Dragul nostru Apostol Pavel zice iarăşi:

“Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?” (1Co 3:3 )

Uităm sau considerăm că porunca Domnului de a ne iubi vrăjmaşii nu este pentru noi. Dar această poruncă tradusă ar însemna cam aşa: “împăcă-te cu toţi, iartă tot răul pe care l-ai suferit, acceptă-i pe toţi aşa cum sunt, rezolvă-ţi supărarile în mod amiabil cu cei care ţi-au greşit foarte puţin dar şi cu cei care ţi-au greşit foarte mult. Cere-mi ajutorul Mie! şi eu îţi voi da ocazia şi puterea de a te împăca şi de a-i iubi pe toţi!”

E o lege nescrisă a creaţiei lasătă de Dumnezeu între noi, să dai ochi în ochi cu cel cu care te-ai certat, şi asta se întâmplă pentru a ne descuraja să ne mai certăm.

Cine are urechi de auzit să audă! Cine ia aminte, va pune în practică poruncile Mântuitorului, cine nu, va suporta chinul frustrărilor sufleteşti.

"Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi." (Ioan 8:31-32)

(Claudiu)

Read more

Cearta în Sfânta Scriptură

Mai jos am ales câteva pasaje din Sfânta Scriptură care vorbesc despre cearta dintre oameni, despre neînţelegerea lor. Termenul mai apare şi cu sensul de certarea a oamenilor de Dumnezeu pentru păcatele lor dar şi pentru certarea celui ce te-a supărat cu blândeţe. Versetele alese se concentrează în principal pe problema conflictelor între oameni.

Proverbe 10:10  Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea.

Proverbe 10:12  Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile.

Proverbe 13:10  Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.

Proverbe 16:28  Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni.

Proverbe 18:6  Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări!

Proverbe 20:3  Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă.

Proverbe 26:17  Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.

Proverbe 28:23  Cel care ceartă pe un om va avea mai multă mulţumire decât cel care-l linguşeşte.

Proverbe 29:9  Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

Rom 1:27-29  Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori... 

Rom 2:7-10  Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;  dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.

Rom 13:13-14  Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.

1Co 3:3  Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?

Flp 1:15  Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă.

Flp 2:2-3  Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi cugetare. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi.

1Ti 6:4  Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene.

2Ti 2:22-25  Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului.

Evrei 12:6  Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".

Read more

29 Iunie 2011

"Împacă-te cu pârâşul tău degrabă..." şi Codul de Procedură Civilă

"Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban." (Matei 5: 25-26)

Iată o lege duhovnicească care vom vedea că se dovedește a fi la fel de universală ca şi legea gravitaţiei. Însă de ce să numim cele spuse de Mântuitorul în predica de pe munte, drept lege duhovnicească şi nu un simplu îndemn valabil doar pentru cei mai râvnitori dintre creştini?

De vom fi mai atenţi, vom vedea că Mantuitorul nu spune ar fi bine/ar fi de apreciat/ar fi recomandat să ne împăcăm cu pârâşul nostru pe cale. Nu, ci spune simplu împacă-te! Adică Mântuitorul ne vorbește la modul imperativ, căci împacă-te este un deziderat al desăvârşirii.  Defapt împacă-te, până ești pe cale nu reprezintă altceva decât profilaxia/evitarea consecinţelor și mai nefaste ale unui rău deja început. Nu, nu s-a întrupat Dumnezeu pentru a veni între oameni cu jumătăţi de măsură ci cu întregul, cu desăvârşirea care aşa arată pusă în practică. Dar iată cum stau lucrurile în practica zilnică a omenirii decăzute:

Oamenii se judecă pentru bani, case şi petice de pământ, pentru drepturi reale sau închipuite, mai bine spus se judecă pentru orice.  Dar cine se judecă mai mult şi mai mult dintre oameni? Tocmai vecinii, fraţii, fii cu părinţii, prietenii, partenerii de afaceri și soții, adică tocmai aceia dintre noi care ar fi trebuit să se înţeleagă şi să se iubească mai mult.

Și de unde apar toate neînţelegerile acestea, neînțelegeri care odată agravate ne silesc spre înstanţa de judecată? Iată ce ne spune Mantuitorul: "Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este." Așadar, de ce oare ajung soţii la tribunal ca să divorţeze? Pentru că nu şi-au ţinut cuvântul dat la căsătorie: iubire, respect, răbdare, blândeţe, deci bună înțelegere.

De ce ajung vecinii la tribunal pentru un petic de pământ? Pentru că nu s-au ţinut de cuvântul dat în scris prin semnarea contractului de proprietate, contract care reglementează clar limitele de proprietate, deci buna stăpânire.

De ce ajung societăţile comerciale în litigiu unele cu altele? Pentru că de multe ori reprezentanţii lor nu s-au ţinut de cuvânt în privinţa termenelor de livrare/achitare a mărfurilor și serviciilor tranzacţionate, deci nu s-au ținut de buna colaborare. Toţi aceştia şi multi alţii, ajung la judecată pentru că nu şi-au ţinut cuvântul dat prin angajament scris: ceea ce este da, da si ceea ce este nu, nu.

Pentru a înţelege mai bine cât de reală şi profundă este legea duhovnicească a împăcatului cu pârâşul pe cale, vom păşi pe tărâmul legislațiilor naționale, a căror alcătuire de legi nu este altceva decat imaginea fidelă a modului în care națiile au perceput legile duhovniceşti care sunt universale.

Spre exemplu, în Codul de Procedură Civilă național și actual avem reglementat la articolul 720, alin. 1 următorul aspect: "În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte." Aşadar, mai înainte de judecată, reclamantului i se cere să-și convoace pârâtul la conciliere/împăcare directă. Adică ceea ce ne cere Dumnezeu în plan duhovnicesc s-a reglementat juridic pentru că s-a dovedit a fi o necesitate practică.

Patronii, fie ei cât de mici sau mari, știu că litigiile în instanță sunt consumatoare de timp și bani, ceea ce le poate afecta serios activitatea economică prezentă și viitoare. Și de aceea, patronii isteți adoptă conduita de afaceri a evitării litigiilor. O întreprindere care nu are litigii, sau are foarte puține, se dezvoltă mult mai repede decât una care are activitatea paralizată de procese în instanță. Ca o modalitate de a preîntâmpina litigiile în plan economic, aproape că nu există contract comercial în care să nu se specifice faptul că "orice litigiu ce decurge din contract se va soluţiona pe cale amiabilă". Abia apoi, dacă acest conflict nu stă în voinţa de împăcare a părţilor, se va apela la instanţa de judecată competentă.

Însă, chiar și fără urmarea căii amiabile explicite, există numeroase cazuri când patronii renunță de bună-voie la recuperarea unei datorii, tocmai pentru că apărarea acelui drept în instanță ar aduce costuri și mai mari decât neexercitarea dreptului. Patronul unei societăți, știe că există unele cazuri în care decât să dea bani pe avocați pentru recuperarea unei creanțe mici, este mai bine să nu mai recupereze creanța prin judecare, tocmai ca să nu-și blocheze resursele existente de bani și timp. Deci, în termeni teologici patronul iartă datornicul/debitorul ca să nu se păgubească și mai mult prin judecata costisitoare.

Revenind la Codul de Procedură Civilă, legiuitorul a reglementat soluţionarea conflictelor pe cale amiabilă tocmai în virtutea scopului de a preîntâpina prejudiciile și mai mari care decurg din neînțelegerile inițiale. Aceasta se întâmplă deoarece litigiile blochează procesele economice, rigidizează relațiile dintre oameni și se răsfrâng asupra întregii societăți ca un factor consumator de resurse. Tribunalele produc costuri enorme de resurse umane şi materiale și mai ales, nu fac întotdeauna dreptate. Și cine doreşte să piardă timpul prin tribunale? Cine are bani de cheltuit pe avocaţi şi cine are nopţi de nedormit din pricina grijilor?  Nimeni nu ar vrea cu adevărat să calce pragul tribunalelor, însă din neiertare şi mai ales din nedreptatea făcută prin încălcarea cuvântului, tribunalele sunt pline. Şi din cauza aceasta pierdem bani, timp, sănătate şi bună-viețuire. Iată cât de real se manifestă cuvintele Mântuitorului în viața de zi cu zi: nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.

Și ce soluții avem pentru a ieși din aceste situații ingrate? Iată soluția Mântuitorului care sminteşte însă chiar şi pe mulţi dintre creştini: "Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa." Acesta este un alt fel de a spune "iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc", căci oare nu iubire de dușmani îți trebuie ca să-ţi dai şi cămaşa de pe tine celui care se judecă pentru haina ta? Și de ce tot acest sacrificiu fraților?"Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri" ne spune Mântuitorul. Desigur, vom spune că totuși există o limită în a renunța la sine nedreptățiți fiind, și pe drept așa este căci nu poți să-ți lași familia în stradă dacă vecinul se trezește pe nedrept să-ți ceară casa în instanță. Dar esențial este să înțelegem că suntem mult mai câștigați dacă renunțăm la sine de dragul împăcării, atâta timp cât împăcarea se dovedește a fi pe termen lung mai benefică decât apărarea lucrului care ni se cere.

Însă există un sens mai profund al renunțării la cămașă pentru împăcare. Nouă oamenilor ni se pare prea mult să cedăm "haina" celui ce voieşte să ne-o ia prin judecată, dar nu realizăm că noi suntem deja beneficiarii acestei iubiri care nu caută la ale sale. Noi știm că Mântuitorul mai înainte de a ne fi cerut ceva nouă, El ca om şi ca Dumnezeu a înfăpuit ceea ce ne-a cerut, după cum însuși mărturisește: "Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine". (Ioan 10: 37)

Deci privind în oglindă aceste legi ale desăvârșirii date nouă de către Cel Desăvârșit, realizăm că în acest pasaj avem dovada iubirii necondiționate a lui Dumnezeu față de omenire. Așadar, Dumnezeu s-a purtat și se poară față de noi, așa cum ne cere nouă să ne purtăm față de dușmanii noștri. Și iată cum fraților:

Noi oamenii, prin ticăloșiile pe care le săvârșim zilnic, ne punem în vrăjmaşie cu Dumnezeu. Fiind călcători ai legilor duhovniceşti, facem nedreptate și cerem judecata Celui care a dat Legile. Deci îl scoatem pe Dumnezeu din ipostaza de Tată şi îl aşezăm în ipostaza de Judecător. Însă Dumnezeu nu vrea să meargă cu noi la Judecată, ci vrea să se împace cu noi cât încă suntem pe cale în această lume trecătoare. Iar pentru asta Dumnezeu a renunțat la Sine, întrupând zdreanța firii omenești și dezbrăcându-se de haina slavei Sale pe care vrea să ne-o dea nouă: numai și numai de dragul împăcării. Apoi ne-a trimis Dumnezeu apostoli, preoți, săraci, şi tot felul de necazuri sau binecuvântari ca să ne înmoaie inima şi să ne aduca la împăcare cu El.

Așadar, Dumnezeu a făcut și face totul pentru a se împăca cu oamenii cât încă nu au ajuns la judecata particulară şi mai ales cât încă nu au ajuns la Înfricoşătoarea Judecată. Face orice Dumnezeu ca sa câștige împăcarea cu noi, deși El este Cel nedreptățit de oameni. Iată acesta este sensul mai profund al lui "împacate cu pârâşul tău pe cale". Dumnezeu ne cheamă în chip tainic la împăcare cu El, prin împăcarea cu semenii noștri, ca toţi să fim una.

(Dan)

Read more

Spovedanie

Ieri, m-ai privit şi m-ai chemat să stau lângă inima ta, fără să-mi spui nimic.

Am pornit apoi, impreună, pe drum de suflet uscat şi ţi-am arătat pajişti arse tânjind după un strop de apă. Le-ai privit cu ochi blanzi, fără să spui nimic, şi sub privirea ta ele s-au înviorat ca atinse de o ploaie binefăcătoare.

Mai departe, ţi-am arătat pomi trişti cu frunze veştede. I-ai privit cu milă şi, sub atingerea degetelor tale, toate frunzele s-au deschis pline de viaţă, iar vântul îşi cânta bucuria în verdele lor. Am păşit mai departe, fără sa-mi spui nimic.

Am întâlnit, apoi, rîuri demult secate şi tu te-ai oprit în dreptul lor. La un semn al mâinii tale toate şi-au revărsat din plin apa curată şi-ţi udau picioarele cu picurii lor argintii. I-ai privit cu duioşie, fără să-mi spui nimic.

Apoi, am privit amândoi spre cer şi am văzut adunaţi nori grei şi negri, iar tu i-ai alungat cu seninul privirii tale. Întreg văzduhul a răspuns ochilor tăi şi s-a luminat aruncând pete de lumină pe câmpii.

Iar tu păşeai pe cărările mele, fără să-mi spui nimic, şi în urma ta răsăreau flori umplându-mi sufletul.

La întoarcere, am cules o floare de tei şi am aşezat-o la icoana Ta, Hristoase, Domnul meu drag, privindu-Te fără să-Ţi spun nimic ...

(Talita)

Read more

27 Iunie 2011

Despre bucurie, ca rod al Sfântului Duh

Bucurie! Cuvânt drag, cuvânt mult-dorit, cuvânt ce ai putinţă de a mişca sufletele oamenilor, cuvânt ce arăţi veselie, ce însemni bucurie curată, desfătare şi  plăcere duhovnicească. Bucurie! Cu ce cuvinte aş putea descrie simţământul pe care mi-l deştepţi în inimă? Cu ce penel să-ţi zugrăvesc chipul şi în ce fel aş putea arăta tainica ta însuşire?

Nici o putere în mine nu poate descoperi taina ta; nici un glas nu are puterea de a vorbi despre lucrarea ta ce rămâne tainică şi ascunsă în ungherele cele mai adânci ale inimii, arătându-se doar sufletului şi făcându-l să tresară de o negrăită mângâiere.

Bucuria îmbata sufletul că o băutură divină şi se face desfătare a sa mult-dorita. Bucuria face că limba celui ce se umple de ea să fie mai dulce ca mierea; ea face să răsune în inima canturi pe care buzele sunt neputincioase a le cânta; inima vorbeşte şi buzele tac şi se slujeşte în chip tainic ceea ce este mai presus de fire.

Inima se bucura, fiindcă iubirea lui Dumnezeu s-a sălăşluit intr-ansa. Inima se bucura, fiindcă se simte plină de binele cel mult-dorit. Inima se bucura, fiindcă a primit tainică încredinţarea că Dumnezeu o iubeşte. Inima se bucura, fiindcă pacea, liniştea şi netulburarea domnesc intr-ansa.

Inima se bucura, fiindcă L-a cunoscut în credinţă pe Domnul. Inima se bucura, fiindcă s-a încredinţat în nădejde de bunurile viitoare. Inima se bucura, fiindcă în iubire L-a cunoscut de domnul care locuieşte intr-ansa.

O, bucurie sfântă! O, bucurie, desfătare şi pregustare a Raiului! O, bucurie ce prevesteşti dulceaţă cea negrăită! Pe tine te doresc, pe tine te caut şi, pe tine dobândindu-te zălog aici pe pământ, fie să te cunosc şi în ceruri, acolo unde se aude glasul neostenit al celor ce te cinstesc şi acolo unde este plăcerea nespusă a celor ce văd negrăită frumuseţe a chipului lui Dumnezeu. Amin!

(Sfântul Nectarie)

Read more

Mănăstirea Cozia - podoabă a arhitecturii bisericeşti

Una dintre cele mai autentice podoabe ale arhitecturii bisericeşti autohtone, Mănăstirea Cozia trăieşte şi va dăinui în istoria poporului român deopotrivă prin însemnătatea ei artistică şi spirituală, cât şi prin vechimea ei.

În cei peste 600 de ani de la întemeiere multe mii de călugări au vieţuit şi s-au format aici, unii ajungând ierarhi vestiţi şi cunoscuţi oameni de cultură.

Pe plan istoric Mănăstirea Cozia va aminti întotdeauna de Voievodul Ţării Româneşti Mircea cel Mare, gloriosul ei ctitor, precum şi de alţi mari domnitori români şi străini de care trecutul ei este legat. Asemenea lor, sub raport bisericesc, numeroşi patriarhi ecumenici au avut legătură cu această mănăstire, dându-i cărţi patriarhale, ori întărindu-i documente. Patriarhii Eremia al Constantinopolului şi Chiril Lucaris, Macarie patriarhul Antiohiei, Nectarie, Paisie şi Dosoftei al Ierusalimului, sunt doar câteva dintre aceste personalităţi.

Prin comorile de artă din cuprinderea ei, Mănăstirea Cozia a pus la îndemâna cercetătorilor un bogat, interesant şi variat material arhitectonic, de sculptură în piatră sau lemn şi pictură murală. Poeţilor şi scriitorilor le-a oferit teme pentru operele lor. În decursul frământatei noastre istorii, mănăstirea a fost şi un însemnat punct strategic. Fiind unul dintre cele mai vechi şi complexe monumente istorice şi de artă, bucurându-se şi de o pitorească situare, Cozia este mult căutată de pelerinii din ţară şi din străinătate. (Prezentare preluată de pe site-ul mănăstirii)

Fotografiile sunt făcute pe 3 iunie 2011.

Read more

26 Iunie 2011

Imoralitatea rezolvării problemelor prin pile, cunoştinţe şi relaţii (PCR)

Până acum, am vorbit în două articole despre şpagă, dar astăzi aş vrea să discutăm despre imoralitatea rezolvării problemelor prin pile, cunoştinţe şi relaţii chiar şi atunci când nu dăm şpagă.

Este ceva normal să suni un prieten şi să-l întrebi dacă ştie vreu stomatolog bun, sau dacă-ţi poate recomanda un service auto de nădejde sau un instalator priceput. Este la fel de normal şi plăcut înaintea lui Dumnezeu să-i întrebi pe cei apropiaţi dacă ştiu un medic sau un profesor bun pentru copilul tău. Toate acestea se numesc recomandări, şi se întemeiează pe încrederea pe care ne-o punem noi în experienţa pe care au avut-o cei apropiaţi ai noştri cu alte persoane.

Nu poţi spune că Florin mi-a pus o pilă dacă mi-a recomandat să merg la agenţia de turism nu-ştiu-care, pentru că aceia nu-mi vor face niciun favor, ci mă vor trata ca şi pe ceilalţi clienţi ai lor.

Noi ne-am învăţat să rezolvăm problemele prin cunoştinţe, fentând mereu regulile, evitând să stăm la cozi sau să urmăm procedurile normale, care de obicei durează. Această boală o moştenim din comunism unde nu degeaba partidul de guvernământ PCR a fost asociat cu sintagma: Pile-Cunoştinţe-Relaţii. Membrii PCR aveau mereu întâietate în rezolvarea problemelor şi tot sistemul de stat le stătea la picioare. La scara naţională, ca să-ţi fi fost bine pe vremea comunismului, trebuia să ai pile la vânzătoare pentru a nu cumpăra mâncare doar la raţie ca marea majoritate, trebuia să ai relaţii ca să poţi procura combustibil la discreţie, şi exemplele pot continua.

Gândiţi-vă la ipostaza de a trebui să mergi cu copilaşul bolnav la Spitalul de Urgenţă, şi acolo mai sunt şi alţi copii care aşteaptă. Dai 2-3 telefoane şi când ajungi acolo, te bagi în faţă fără să mai aştepţi, sau eşti invitat de funcţionari pe uşa din spate pentru a fi ferit de ochii celor care n-au altă alternativă decât să fie corecţi şi să stea la rând.

Oare ce este în sufletul unor părinţi care-şi ţin copilul suferind în braţe şi văd că asistenţa medicală le este amânată pentru că alţi părinţi au avut prioritate datorită unor pile pe care le au? Oare copilul lor este mai puţin om decât copilul acelor părinţi? Oare nu suferă şi unul şi altul?
Sunt sigur că inima încearcă sentimente de frustrare şi revoltă, de părere de rău că lipsa banilor îi împiedică pe părinţi să-i ofere copilului acelaşi tratament ca şi cei favorizaţi de pile, cunoştinţe şi relaţii.

Mi-aduc aminte că acum opt ani când m-am dus să-mi fac fişa medicală pentru examenul auto am mers la Spitalul CFR unde cunoşteam pe cineva. Trebuia să trec prin mai multe cabinete pentru a fi consultat şi pentru a primi viza medicală. La fiecare uşă de cabinet erau multe persoane care aşteptau, iar eu de mână cu o asistentă intram în faţa lor şi evitam o lungă aşteptare. Chiar şi aşa am stat în spital în jur de 2-3 ore până când am terminat. Oare cei care au fost corecţi cât au aşteptat faţă de mine?

Am auzit multe întâmplări de acest gen şi sunt sigur că nici vouă nu vă sunt străine. Oriunde este coadă şi durează mult există şi o "uşă laterală" prin care problemele se pot rezolva mult mai simplu: P.C.R.

De ce este imoral să-ţi rezolvi problemele prin pile şi relaţii?

Pentru că-ţi urmăreşti interesul tău în dauna celorlalţi. Pentru că-ţi rezolvi problemele furând din timpul şi răbdarea semenilor. Pentru că-i faci să le pară rău celor care se comportă cinstit. Pentru că acei oameni pe care i-ai păcălit astăzi intrând înaintea lor, mâine vor încerca şi ei să facă acelaşi lucru, propagând imoralitatea ta într-un efect de domino.

Apelând mereu la rezolvări rapide uităm că trăim în societate, alături de ceilalţi oameni, pe care Mântuitorul Hristos ne-a recomandat să-i iubim la fel ca pe noi înşine, şi chiar să renunţăm la binele nostru de dragul binelui lor.

În Evanghelia după Marcu, capitolul 10, verstele 35-41 se relatează un caz asemănător de rezolvare a problemelor prin relaţii şi cunoştinţe.  Sfinţii Apostoli Iacob şi Ioan au încercat să obţină un loc în împărăţia cerurilor, chiar lângă tronul lui Dumnezeu, prin uşa din spate, direct, fără să se mai străduiască asemenea celorlalţi prin iubire şi fapte bune. S-au dus la Mântuitorul Hristos şi i-au cerut acest lucru profitând de apropierea şi buna înţelegere pe care le-o arăta:

"Şi au venit la El Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: „Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce-Ţi vom cere“. Iar El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?“ ar ei I-au zis: „Dă-ne să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta“. Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“ Iar ei I-au zis: „Putem“. Şi Iisus le-a zis: „Într'adevăr, paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s'a pregătit“ Şi auzind cei zece, au prins a se supăra pe Iacob şi pe Ioan."

E uşor de observat cum Domnul Hristos observând dorinţa lor pătimaşă şi mândră de a şedea lângă tronul lui Dumnezeu pentru a fi mai presus decât toţi oamenii le pune înainte calea cea dreaptă de a ajunge acolo: botezul şi suportarea suferinţei cu mulă răbdare, ca o consecinţă a iubirii aproapelui.

Fericirea de apoi nu depinde de niscaiva favoruri divine prestabilite, ci de credinţa, faptele şi gândurile celor judecaţi şi care astfel îşi vor determina ei înşişi poziţia meritată în împărăţia cerurilor. „Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec, iar judecata Mea este dreaptă“ (In 5, 30), în sensul că faptele omului au ajuns în mâna Tatălui, iar Acesta I le predă Fiului spre judecată. (IPS Bartolomeu Anania)

E interesant de observat şi cum ceilalţi apostoli s-au supărat auzind de cererea celor doi fraţi, care au cerut favoruri în detrimentul lor.

Iată care este răspunsul lui Dumnezeu pentru toţi cei care se simt nedreptăţiţi dar şi pentru cei care încearcă să rezolve problemele rapid, călcând peste ceilalţi:

"Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: „Ştiţi că cei ce se socotesc conducători ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mari ai lor le stăpânesc; dar între voi să nu fie aşa, ci cel ce va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru, şi cel ce va vrea să fie întâiul între voi, să le fie tuturor slugă."

Ne plângem că trăim într-o Românie coruptă dar nu schimbăm nimic în viaţa noastră de zi cu zi.

Fii tu cinstit în toate şi vei schimba mulţi în jurul tău!

Când spun că este imoral să te foloseşti de pile să-ţi rezolvi o problemă înseamnă de fapt că este un păcat. Iar păcatul este fapta rea de pe urma căreia sufăr şi eu şi cei din jurul meu.

Iar păcătosul este pedepsit de Dumnezeu pentru a nu-i contamina şi pe ceilalţi, şi pentru a scăpa de "boala" care-l stăpâneşte.

(Claudiu)

Read more

Troparul Sfinţilor Români

Cuvântul dumnezeiesc pe pământul românesc au odrăslit iar Biserica străbună cu Sfinţi s-a împodobit, vrednici luptători s-au arătat Mucenicii şi Mărturisitorii care pentru Hristos viaţa şi-au jertfit iar Cuvioşii şi Pustnicii întru nevoinţe urmând calea Domnului chipuri îngereşti au dobândit, Arhiereii şi Preoţii neîncetat vestind Cuvântul Evangheliei au mărturisit, iar binecredincioşii Voievozi Biserici au înălţat şi cu dreptslăvitorii creştini cu râvnă şi jertfelnicie credinţa ortodoxă şi ţara au apărat, toate cetele Sfinţilor împreună rugaţi pe milostivul Dumnezeu sa mântuiască sufletele noastre.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro