“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Seara de rugăciune

Rugăciune pentru copilașii ai căror părinți sunt plecați în străinătate

Detalii aici >

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorieCasatoreste-te de tanarEuharistia continuaDin comorile Sfintei Scripturi  Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Iulie 2013

13 Iulie 2013

Am compensat lipsa sentimentelor cu gustul păcatului

Multe lucruri m-au legat de tine… Iar dacă nu m-au legat, am decis să îmi impun că mă leagă. Mi-a fost teamă să recunosc că ceea ce simțeam eu nu era iubire, că nu mă împlinea sufletește și că doar mă îndepărta de ceea ce înseamnă iubirea. Din momentul în care mi-ai apărut în cale te-am suit pe un piedestal de sticlă și nu am acceptat să te coboare cineva de acolo. L-am îndepărtat pe Iisus din lăuntrul inimii mele și te-am adus pe tine.

Ori tu nu ești decât un om, la fel ca mine, și nu ai putut să mi te dedici așa cum am vrut. Ori nu ne-am potrivit. Inima mea îmi striga sugrumată că nu e bine ce fac, că nu ești tu cel care îmi va putea oferi sprijinul de care am nevoie, dar am continuat, m-am lăsat purtată de fiorii îndrăgostirii noastre care nu au reușit însă să pridă aripi. Nu mă înțelege greșit, am ținut la tine; încă țin, cumva. Ți-am păstrat amintirea într-un colț de suflet și uneori mai reflectez la ce a fost, în clipele mele de melancolie. Însă nu aceea a fost dragostea, drept dovadă că nu am putut să te privesc și să îți spun niciodată cu toată răsuflarea mea că te iubesc, nu am putut să îți spun și să simt asta. Nu am putut...

În schimb am compensat lipsa simțămintelor cu gustul păcatului, am subjugat vocea rațiunii și ne-am lăsat amândoi purtați într-o minciună ce pe mine m-a secat de toată vlaga, de toată fericirea pe care puteam să o simt. Adormeam adesea plângând și nu puteam măcar schița un zâmbet toată ziua, îmi pierdusem nădejdea în Dumnezeu, deși începusem să merg duminică de duminică la Biserică. Universul meu se restrângea tot mai mult, între noi probleme se agravau, lipsa unui fundament solid își spunea tot mai mult cuvântul iar tu te depărtai tot mai mult.

Read more

12 Iulie 2013

„Lucrurile merg prea bine, trebuie să mi se întâmple ceva”

Poate mulți dintre voi ați avut la un moment dat acest gând: „Prea bine merg lucrurile, presimt că trebuie să se întâmple ceva. Uneori toate ale vieții merg conform dorințelor noastre: toată familia este sănătoasă, profesional lucruile se mișcă bine, cu cei dragi te înțelegi minunat, cu banii nu ai probleme, și pe deasupra îți mai permiți și unele mofturi. Ba chiar au apărut și noi oportunități pe plan profesional pe care nu le-ai prevăzut.

După o astfel de perioadă, stai și te gândești: „Oare cum de-mi merg mie toate așa de bine? E ceva în neregulă. O să mi se întâmple ceva la un moment dat.”

Mi-aduc aminte că mi-a apărut într-un timp și mie temerea aceasta. Au mai fost perioade când totul îmi mergea foarte bine și totuși nu mi-era frică de un necaz. Concluzia mea la momentul apariției temerii a fost următoarea: toate câte făceam, nu erau spre slava lui Dumnezeu ci doar spre binele meu propriu sau pentru binele celor foarte apropiați mie, și atât. Înaintam, dar simțeam că înaintarea mea nu are legătură cu păzirea poruncilor lui Dumnezeu.

E firesc să te întrebi de ce îți merg toate bine, când îi vezi pe mulți lângă tine suferind. Cum să fii fericit când aproapele tău suferă? Cum să fiu împăcat și liniștit în ale mele, care merg foarte bine, când îmi văd vecinul la necaz, prietenul în strâmtoare, pe cel de la colțul străzii dormind în frig și foame, pe cei bătrâni uitați de lume și aruncați într-un pat de spital, pe altul bolnav, pe altul în sărăcie, pe altul în necredință și în patimi....?

De aici vine acel gând de frică: „Trebuie să mi se întâmple ceva!

Glasul lui Dumnezeu din noi ne mustră.

Dacă toate îți merg bine, iar acest „bine” al tău are la bază necinstea ta, necredința, lăcomia, lenea și neiubirea de aproapele, atunci să te temi, că mânia lui Dumnezeu se apropie, dacă nu te îndrepți. Teama că trebuie să ți se întâmple ceva rău transform-o în pocăință! Cere iertare lui Dumnezeu pentru toate câte ai făcut. Mărturisește-ți păcatele și schimbă-ți viața.

Read more

11 Iulie 2013

Interviu cu Prof. Univ. Dr. Grigore Tinică, Medic primar Chirurgie cardiovasculară, Managerul Institutului de Boli Cardiovasculare din Iași

Stimate domnule Profesor, în primul rând vă mulţumim pentru că aţi găsit puţin timp şi aţi primit să ne răspundeţi la câteva întrebări. Începem cu o întrebare generală: Care este misiunea medicului?

- De multe ori am spus că Dumnezeu i-a făcut pe oameni perfecţi la început şi i-a lăsat pe pământ să trăiască şi să se bucure. Numai că oamenii au început să greşească, au început să se streseze unii pe alţii, au început să se alimenteze neadecvat, să facă lucruri urâte, au început să facă diferite agresiuni asupra organismului lor şi în situaţia aceasta au apărut bolile şi oamenii au început să se îmbolnăvească. Şi Dumnezeu, fiind bun, i-a dat pe medici ca să-i vindece. Nu credem noi că suntem trimişii lui Dumnezeu, dar suntem făcuţi de Dumnezeu pentru a-i ajuta pe oameni atunci când au nevoie. Cred că aceasta ar fi misiunea cea mai importantă pe care o au medicii. Apoi, în etapa aceasta, când în ţara noastră poporul este divizat, este rătăcit, este învrăjbit, noi, ca şi medici, ar trebui să ţinem un echilibru.

- Am observat, însă, că în mass-media medicii sunt foarte mult blamaţi şi mă întristează acest lucru, pentru că în viaţa mea nu am prea întâlnit multe profesii unde oamenii să fie atât de dedicaţi cum sunt medicii. Să vă dau un exemplu: aproximativ un sfert de milion de oameni se tratează anual în clinicile sau în secţiile de cardiologie din toată România. Aproximativ 15.000 suferă intervenţii chirurgicale, atât pe inimă, cât şi pe vasele sangvine. Majoritatea acestor oameni sunt externaţi în stare foarte bună. Dar e suficient ca unul să aibă o problemă şi se merge la televiziune, în mass-media, peste tot, şi se dă acest exemplu, care se poate întâmpla pentru că aşa este boala; câteodată şi boala ne învinge. Aceste cazuri sunt în minoritate, dar în mass-media sunt prezentate ca şi cum ar fi o regulă. Nu aceasta este regula; regula este alta: doctorii îi ajută pe oameni.

Read more

Ești pregătit să intri în planul lui Dumnezeu pentru tine, sau încă visezi?

Ne facem timpul vieții așa cum vrem noi. Avem propriile noastre planuri și anumite termene până la care trebuie să finalizăm anumite acțiuni pe care ni le-am propus. Ne propunem să facem mai mulți bani, să ne ridicăm afacerile, să ne creștem salariile, să ne schimbăm joburile. Vrem ca până la anul să ne luăm un apartament, o nouă mașină. Ne propunem ca în vacanța de vară să vizităm locuri exotice pe care doar le-am visat.

Ne facem mereu planuri și orice termen din planul nostru care eșueză ne aduce întristare, ne creează suferință.

Ne bazăm pe propriile noastre puteri ca să întreținem familia, să ne creștem copii. Avem planuri profesionale ambițioase, care după slaba noastră gândire, ar aduce mult folos societății și nouă înșine. Vrem slavă lumească, vrem recunoaștere pentru tot ceea ce facem, vrem să creștem, vrem să muncim din ce în ce mai mult. Ne acoperim de griji și planuri, care, credem noi, odată rezolvate și împlinite ne vor aduce pacea și mulțumirea după care tot alergăm. Dar după ce le-am dus la bun sfârșit, în mintea noastră deja au mai apărut alte 10 idei grandioase. Și uite așa drumul nostru zilnic prin viață e o luptă tulbure cu propriile noastre idei, planuri, cu propria noastră muncă...

Dar vine un moment când Dumnezeu pune Stop la toată agitația noastră. Se întâmplă ceva care dă peste cap tot ceea ce plănuisem noi.

Read more

10 Iulie 2013

Autonomie culturală și identități regionale. Câteva observații cu privire la revizuirea Constituției (I)

Regionalizarea administrativ-teritorială a RomânieiCâteva observații cu privire la revizuirea Constituției

I. Declarația de la Budapesta.

Anul 1989 găsea România izolată pe plan extern, supusă puternicelor presiuni venite atât de la Moscova cât și din Statele Unite și vestul Europei, și care cereau deschiderea regimului politic, înlocuirea regimului personal al lui Nicolae Ceaușescu cu un regim democratic, renunțarea la ideologia comunistă și la naționalism, precum și înlocuirea modelului economic socialist cu un model capitalist.

La 16 iunie 1989 s-au organizat la Budapesta mari festivităţi.

La manifestările desfăşurate cu acest prilej a fost condamnat regimul de la Bucureşti, care încălca drepturile omului, promova o politică de asimilare forţată a minorităţilor naţionale, mai ales a celei maghiare, etc. O asemenea atitudine era în concordanţă cu cea a guvernului Ungariei care în februarie 1989 propusese în Comisia pentru Drepturile Omului de la Geneva elaborarea unei rezoluţii a ONU prin care să se ceară efectuarea unei anchete asupra modului în care România respecta aceste drepturi. Se cultiva o stare de confuzie: drepturile omului, drepturile minorităţii maghiare din Transilvania, drepturile colective, condamnarea Trianonului se împleteau într-o retorică anti-Ceauşescu1.

Conform celor stabilite, în zilele următoare s-a înregistrat o escaladare a disputei româno-maghiare, de parcă cele două ţări nu făceau parte din acelaşi bloc militar. În această dispută, Budapesta avea un avantaj net, fiind sprijinită de mass-media occidentală şi de mai mulţi lideri politici. Însuşi preşedintele François Mitterand a declarat că Transilvania reprezintă cu adevărat o problemă europeană, care urma să fie rezolvată. O asemenea declaraţie încuraja revizionismul maghiar, care a devenit tot mai incisiv.

Read more

Nădejdea Învierii lui Hristos stă la baza structurii sufleteşti a celor botezaţi!

Învierea DomnuluiDe câteva zile sunt internat în spital. Am căzut cu bicicleta şi am o mică ruptura de os la cot care a necesitat o intervenţie chirurgicală. Acum totul este în regulă. Mici dureri care vor trece cu ajutorul lui Dumnezeu. Este prima oară în viaţa mea când stau internat şi recunosc că până în acest moment a fost o experienţă plină de învăţăminte.

De când am ajuns la spitalul de urgenţă, din seara accidentului şi până a 5-a zi când am fost operat, am trăit mai multe sentimente de neputinţă, pe care le-aş încadra toate în categoria suferinţa omului bolnav.

Cu toată deschiderea pe care credeam eu că o am spre omul în nevoi, am fost surprins să-mi dau seama, în calitate de bolnav, cât de indiferent sunt şi cât de egoist m-am comportat adesea cu oamenii de lângă mine.

În primele zile am fost cu mâna neoperată în ghips aproape până la umăr şi am experiat handicapul de a lucra, mânca, spala, îmbrăca şi a face multe alte activităţi banale doar cu o mână. În următoarele am început să trăiesc intens frica de a fi operat, frică de un sistem medical de stat şi alte temeri legate de cum va decurge operaţia.

Nicio mare suferinţă până acum dar toate acestea la un loc au fost pentru mine lupte în faţa cărora mă credeam dinainte învins.

După 5 zile de aşteptat acasă cu mâna în ghips, am ajuns în spital, şi în două ore eram deja în operaţie. Anestezie totală, am adormit în 5 minute, operaţia a ieşit cu bine iar la ora 11 eram deja la reanimare alături de alte persoane abia operate.

După ce mi-am revenit am fost dus în salon, alături de alţi patru colegi de suferinţă. Am intrat repede în vorbă şi am aflat că problema mea de sănătate era o simplă zgârietură pe lângă cele ale lor. Trei dintre noi eram de abia ieşiţi din operaţie iar dispariţia efectului anesteziei lăsa loc durerii puternice a unor oase îndreptate, alipite cu şuruburi, plăci şi alte componente metalice. Ortopedia - clinica oaselor rupte sau deplasate... Un loc al marilor dureri.

Unul din colegii mei de cameră a căzut de la înălţime, zdrobindu-şi călcâiele şi gleznele, iar după operaţie are ambele picioare în ghips şi nu se poate deplasa. Va avea voie să calce abia după trei luni după care vor urma alte luni de recuperare, pentru a învăţa din nou să meargă.

Alt coleg a fost operat a doua oară la braţul stâng după ce prima operaţie a fost cu probleme. Acum va fi operat şi la picior pentru a i se preleva o parte din osul şoldului ca să fie adăugată la braţul fisurat pentru o mai bună recuperare. După operaţie a ieşit cu mâna bandajata dar plină de sânge şi umflată.

Read more

08 Iulie 2013

Moartea din suflet

La ora când a fost vândut Iisus, a fost vândut, post mortem, şi Valeriu Gafencu. I s-a retras, după ce s-a bravat public, titlul de cetăţean de onoare. Nu ştim suma, dar oricare ar fi valoarea ei, la bursa Veşniciei, e mereu aceeaşi: 30 de arginţi.

În fiecare zi, în drum spre birou, trec prin parcul din centrul oraşului. Am astfel dureroasa ocazie de a-i vedea pe liceeni zbătându-se, tot mai slab, în plasa tot mai întinsă şi mai necruţătoare a Culturii morţii.

Îi văd îmbrăţişaţi, pregătindu-se cu fervoare să-i mai facă morţii un copil, la clinica de avorturi. Îi văd sorbind din sângele ei negru ambalat sub formă de băutură răcoritoare. Îi văd trăgând adânc în piept respiraţia morţii, din ţigările fumate până la filtru. Totul cu căştile pe urechi, pentru că acolo pulsează inima vorbitoare a morţii, o muzică ce lasă în urmă o disperare uleioasă ce cuprinde lasciv sufletul şi-l duce, gâdilindu-l, în iad. Parcul e un paradis ocult în care setea de viaţă a tinerilor e preschimbată în sete de moarte...

Ajuns la serviciu, intru într-un alt sector al Culturii morţii: birocraţia. Toţi funcţionarii par a spune pentru Birocraţie ceea ce a spus Sf. Ioan Botezătorul pentru Iisus: Noi trebuie să ne micşorăm, ca ea să crească. Pentru că Birocraţia este o religie care bate cu legea ei numai la minte, cum altădată îi loveau numai la cap pe studenţii creştini, reeducatorii din închisorile comuniste. Despre dumnezeul ei citiţi în romanele lui Kafka, iar despre produsul uman final al Birocraţiei, transformarea lăuntrică a funcţionarului într-o insectă, vedeţi, de acelaşi autor, Metamorfoza.

Read more

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."