“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Excursie în Munții Făgăraș

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

August 2013

31 August 2013

Divorţul dintre Teologie şi Liturghie. O realitate dureroasă

Ceea ce am încercat să spun în cartea mea şi în alte scrieri este faptul că, în definitiv, esenţa liturghiei („lex orandi”) nu este altceva decât însăşi credinţa Bisericii sau, mai bine zis, manifestarea, comunicarea şi împlinirea acestei credinţe. În acest sens trebuie înţeles faimosul dictum: „lex orandi lex est credendi” („Legea rugăciunii este legea credinţei”).

Acest dictum nu implică o reducere a credinţei la liturghie sau la cult cum se întâmpla, de exemplu, în cadrul cultului de mistere unde credinţa avea ca scop cultul însuşi şi unde puterea mântuirii era considerată a fi un obiect. Nici nu înseamnă un amestec între credinţă şi liturghie ca în cazul pietăţii liturgice (fanatismului liturgic) unde „experienţa liturgică”, experienţa „sacrului” înlocuieşte credinţa şi o face indiferentă la conţinutul „doctrinal”. Nici nu indică o separare a credinţei şi a liturghiei în două „esenţe” a căror conţinut şi înţeles (semnificaţie) ar trebui investigate prin două mijloace diferite după cum face teologia modernă, care înţelege studiul liturghiei ca o arie specială sau disciplină aparte numită Liturgică.

Sensul acestui dictum este acela că leitourgia (termen mai cuprinzător şi mai adecvat decât „slujbă” sau „cult”) Bisericii este o deplină şi adecvată (potrivită) expresie „epifanică”, o deplină şi adecvată (potrivită) manifestare şi împlinire a ceea ce Biserica crede, adică a ceea ce constituie credinţa ei. Acest fapt implică o organică şi esenţială interdependenţă în care un element, credinţa (sursa şi cauza liturghiei), are o nevoie esenţială de un alt element, liturghia, prin care se auto-defineşte şi se auto-împlineşte. Mai exact, credinţa este cea care naşte şi „modelează” liturghia, iar liturghia este cea care, împlinind şi dând expresie credinţei, „poartă mărturia” credinţei şi devine astfel adevărata şi cea mai potrivită expresie şi normă a ei (a credinţei n.t.): „lex orandi lex est credendi”.

Atunci înseamnă că teologia liturgică – şi nu pot să nu subliniez exagerat asta – nu este acea parte a teologiei, acea „disciplină” care are de-a face cu liturghia „însăşi”, care are liturghia ca „obiect” de studiu, ci, mai înainte şi mai presus de toate, încercarea de a înţelege „teologia” ca revelată în şi prin liturghie. Aici este, cred eu, diferenţa radicală şi cu adevărat ireductibilă între cele două abordări ale teologiei liturgice.

Read more

Rugați-vă sfinților Adrian și Natalia care au mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu

Cu adevărat am reușit să gust un strop din mierea dumnezeiască în Săptămâna Mare din acest an dar nu pentru că aș fi vrednică, ci pentru că Dumnezeu s-a îndurat de neputința mea și de strădania pe care am reușit să o am cu ajutorul duhovnicului meu.

Atât îmi plăcea să ascult sfintele slujbe încât inima mea vibra întreaga zi la ideea că în seara ce va veni voi putea merge iarăși la biserică, la denii. Ca să nu mai zic că sunetul clopotelor îmi stârnea o asemenea emoție pe care oricât aș fi încercat să o stăpânesc în fața celorlalți îmi era cu neputință. Prin inima mea a trecut foc, s-a aprins de căldură binecuvântată pe care bunul Dumnezeu nu a omis să mi-o testeze. Pe cine iubește Domnul ceartă, iar necazurile, astfel, trebuie să fie pentru noi creștinii o mare bucurie. Toată nădejdea în Domnul.

Așadar necazurile nu au ocolit nici casa mea, ci au venit negreșit, hotărâte să-mi dezbine familia și liniștea sufletească. Mare adevăr spune starețul Tadei: "liniștea lăuntrică să nu o dăm pe nimic în lume!" Tocmai această a urmărit vrăjmașul, să-mi-L fure pe Iisus, pe preadulcele meu Iisus, tomai când ajunsesem să mă apropii puțin mai mult...

Părinții mei sunt oameni liniștiți, trăiesc în bună înțelegere și, slavă Lui Dumnezeu, amândoi au aceeași vorbă: odată ce ți-ai luat pe cineva, bun, rău, cu el rămâi! Căsătorie pe viață, așa cum a rânduit Domnul, însă în acea săptămână subit cuvântul “divorț” s-a amestecat în concepția lor, mai exact în cea a tatei. Nu am înțeles nici astăzi care a fost motivul, cum a ajuns să se gândească astfel. Cert este că decizia lui a fost următoarea: lăsa să treacă Paștele iar după urma să intenteze divorț. Atâta încăpățânare era în cuvintele lui că nici nu suporta să o vadă pe mama, iar casa noastră, căminul nostru drag, ajunsese, în prag de sărbătoare, să se transforme într-un loc pustiu de armonie, sărăcit de lacrimi și cuvinte grele.

Read more

30 August 2013

Faptele bune sunt o expresie a credinței noastre în Dumnezeu, și în același timp o împreună lucrare a omului cu Dumnezeu

Binecunoscuta formulă dogmatică: „omul se mântuieşte prin credinţă şi fapte bune”, devenită şablon pe băncile şcolilor teologice, dacă nu este nuanţată şi clar lămurită dezvoltă câteva inconveniente pentru gândirea conformă adevărului din spaţiul ortodox.

Mai întâi, semnalăm că formula nu apartine gândirii ortodoxe, ci este împrumutată neatent din scolastica Occidentală, fiind mai cu seamă un răspuns pe care Catolicismul l-a dat ca replică formulei despre „mântuirea exclusivă prin credinţă” avansată de protestantism. Dar, acest adaos catolic, „faptele bune”, alăturat credinţei exclusiviste din protestantism (solla fide), pune în valoare o dogmă specifică viziunii catolice.

Este vorba despre teoria „darurilor sau a meritelor”, care, pe alocuri, pot fi prisositoare. Aceste merite sunt actele de eroism al credinţei, rezultate ale efortului spiritual pe care orice credincios poate, şi este dator, să le arate faţă de Dumnezeu. Pe scurt fiind spus, această învăţătură catolică arată că orice om, prin puterile proprii poate dobândi fapte bune (din exterior sau din vistieria Bisericii) necesare la mântuire, iar dacă efortul este considerabil, atunci faptele care prisosec trec în patrimoniul Bisericii, care, la rândul ei, le împarte după cum binevoieşte.

Lăsând deoparte argumentarea despre meritele prisositoare proprie catolicismului, ne miră faptul că formula scolastică: credinţă şi fapte (şi mai ales modul explicării ei) a pătruns aproape nemodificată în vocabularul de şcoală al teologiei ortodoxe. Însă, Ortodoxiei nu-i este potrivită o astfel de viziune. De aceea, formula scolastică trebuie nuanţată, spunând mai potrivit: „omul se mântuieşte prin credinţa care se arată în fapte bune”. Detaliind expresia, o putem înţelege astfel: noi credem în Preasfânta Treime, sfinţitoarea omului de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt.

Faptele bune sunt rodul acestei credinţe, care-L arată pe Dumnezeu lucrând în fiecare dintre noi mântuirea noastră. Prin urmare, faptele bune nu sunt exclusiv ale noastre. Mai cu seamă, ele sunt lucrările divine care se manifestă distinct într-un dar al nostru, într-o faptă pe care o învederăm fiecare într-un mod unic. Dar, de aceste capacităţi naturale omul, adesea, nu-i conştient şi nici capabil să le activeze, motiv pentru care rămâne uluit de cele ce sunt lucrate de Dumnezeu prin el. De aceea, nici gând să se laude cu ele.

Read more

Interviu cu părintele Ieremia de la Putna, doctor în matematică la Universitatea Berkeley din California, SUA

Matematica şi viaţa în Hristos pot părea multora fără nici o legătură una cu alta. Pentru părintele Ieremia de la Putna, cu un doctorat în matematică dat în SUA, la Berkeley, această lipsă de legătură este doar aparentă. Este ca şi cum două curbe nu se intersectează deloc în planul real, cel al privirii superficiale, al prejudecăţii, al ignoranţei –, dar au o multitudine de intersecţii în planul complex – cel al realităţii adevărate, profunde. Interviul de mai jos e o scurtă pledoarie la studiu şi seriozitate în viaţa duhovnicească.

 

Părinte Ieremia, cum a venit pasiunea pentru matematică?

Mi-a plăcut matematica din primii ani de şcoală, deşi în familia mea nu a existat vreo tradiţie în acest sens. Am început să merg la olimpiade începând cu clasa a IV-a. Anii au trecut, am dat, firesc, la matematică în Bucureşti, unde am intrat fără examen de admitere, pentru că eram olimpic. Am optat pentru Secţia de cercetare. Absolvenţii de după 1989 ai acestei secţii au creat o pârtie către străinătate. S-a creat un renume că matematicienii români sunt buni. Şi, într-adevăr, au fost unii foarte buni la început, spărgătorii de gheaţă, care au plecat în America, iar noi am urmat acest drum deja bătătorit de ei. Este un proces standard de a aplica, trimiţând dosarul la mai multe universităţi din America. Am fost primit la University of California at Los Angeles (UCLA) şi la University of California at Berkeley (UC Berkeley). Am ales-o pe ultima pentru că avea un prestigiu mai mare.

După aceea mi-am dat seama că nu întâmplător am obţinut bursa la Berkeley. Acest oraş este aproape de San Francisco, unde se află biserica cu moaştele Sfântului Ioan Maximovici, despre care citisem înainte să aplic pentru America. Tot timpul cât am stat în America am mers în fiecare săptămână la acea biserică.

Ca să mă întreţin, a trebuit să predau în cadrul Departamentului de matematică.

Read more

Hristos - Judecătorul Lumii

Read more

29 August 2013

Tinerii sunt viitorul Bisericii

Read more

Nu așteptați prea mult de la oameni

Read more

28 August 2013

Bebelușul care a refuzat să moară: 11 ore în salonul 407

Era cu puţin ȋnainte de prânz pe 18 august 2012, ȋntr-o sâmbătă. Şase infirmiere şi asistente ȋi duceau pe mamă şi pe copilul ei ȋncă nenăscut din salonul 407 ȋn centrul de naşteri al Spitalului Aultman din Canton, Ohio. Patul ei pe rotile aluneca uşor pe gresia lucioasă de pe jos, ȋn drum spre secţia de cezariene de urgenţă.

Lui Keri Gerstenslager ȋi curgeau lacrimi pe obraz. Mai erau 14 săptămâni până când trebuia să nască. Mai mult, apa i se rupsese cu şase săptămâni ȋnainte, ȋncetind dezvoltarea fetusului. După naşterea lui Austin, doctorii şi asistentele au folosit tot ce poate oferi tehnologia şi medicina pentru a-l ajuta. Nimic nu avea efect. Toţi şi-au dat seama că plămânii lui nu erau suficient de dezvoltaţi să-l ţină ȋn viaţă.

Roger Vazquez, neonatologul care avea grijă de Austin, a spus că noul-născut nu are nici o şansă de supravieţuire.

Familia Gerstenslager se pregătise pentru acest moment. Ȋnvăţaseră pe de rost ratele de supravieţuire ale copiilor născuţi prematur, ȋn diferite perioade ale sarcinii. Ȋşi cercetaseră credinţa. Se gândiseră serios la linia subţire care desparte deciziile egoiste de cele lipsite de egoism. Aşadar, după un examen de conştiinţă al părinţilor, Austin a fost deconectat de la aparate. A fost dus ȋnapoi ȋn salonul 407. Acolo Keri şi soţul ei Chip ȋşi ȋmbrăţişau copilul şi aşteptau ca el să moară ȋncet.

De abia acum ȋnsă ȋncepe povestea.

Chip, 43 ani, şi Keri Gerstenslager, 34 ani, aveau deja doi copii. Keri nu avusese probleme ȋn a rămâne ȋnsărcinată cu nici una din cele două fetiţe blonde ale lor, Kendra, de 6 ani şi Erika, de 3 ani.

„Am simţit că trebuie să avem un alt copil”, a spus Keri. Au decis să aibă un al treilea copil dar nu i-a fost la fel de uşor să rămână ȋnsărcinată. Ȋn cele din urmă au apelat la fertilizarea in vitro care a avut suces. Ȋn februarie 2012, se prinseseră trei embrioni care creşteau. După câteva luni, ȋnsă, a pierdut doi. La 20 de săptămâni, cu doar un copil rămas, i s-a rupt apa. Keri s-a pregătit să intre ȋn travaliu dar aceasta nu s-a declanşat. Doctorii i-au cerut să stea la pat pentru a salva viaţa celui de-al treilea şi ultimului fetus. Şi-a luat concediu - era terapeut ocupaţional la Centrul Medical „Mercy”. Beia foarte multe lichide pentru a-i creşte lichidul amniotic.

Read more

Tabere la Mănăstirea Oașa în 2017

 

Înscrierea se face strict prin completarea formularului: https://goo.gl/hn4wEW

Termenul limită de înscriere: o săptămână înainte de începerea oricărei tabere.

Persoana de contact: 0727 353 246 (Adi)

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro