“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Septembrie 2013

28 Septembrie 2013

Omul nu are vrăjmași pe pământ

Read more

27 Septembrie 2013

"Spovedania ne oferă o oglindă clară a propriei persoane" (interviu cu Părintele Nicolae Dăgău)

Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Marseille (Franta)- Vă mulţumesc mai întâi pentru că aţi acceptat acest interviu pentru Ortodoxia Tinerilor. Ştiu că vă ocupaţi în prezent de comunitatea de creştini-ortodocşi români din insula Corsica. Ce îmi puteţi spune despre activitatea Bisericii din afara ţării? Îl putem mărturisi pe Hristos oriunde, în orice loc? Este greu să le vorbim şi altora despre existenţa lui Dumnezeu?

Mulţumiri dumneavoastră pentru grija ce-o purtaţi faţă de site-ul Ortodoxia Tinerilor în contextul actual.

Biserica din afara hotarelor ţării, încearcă în primul rând, să ofere tuturor credincioşilor români ortodocşi, posibilitatea de a fi în comuniune cu Hristos prin intermediul Sfintei Liturghii şi a Sfintelor Taine şi să apropie la dreapta credinţă pe cei care din neştiinţă sau chiar nepăsare au pierdut drumul spre veşnicie; de asemenea Biserica se străduieşte să înlăture şi posibilele probleme, legate de limba şi cultura neamului nostru, întâmpinate de membrii ei.

Mărturisirea lui Hristos nu trebuie pusă niciodată sub semnul întrebării, ci dacă vreţi a exclamării, în sensul că ea trebuie să fie o bucurie deplină pentru toţi şi bineînteles o datorie asumată şi conștientă care să poată să învingă dificultăţile aparente ale locului şi ale timpului. Mărturisirea lui Hristos s-ar putea face oriunde şi oricând dar nu oricum.

Read more

Învăţaţi să vă bucuraţi şi când sunteţi în suferinţă, pentru că suferinţa asumată întăreşte sufletul.

Toamna frumoasaTrăim vremuri grele, vremuri în care inocenţa, seninătatea şi acel licăr de iubire care strălucea în ochii noştri pe vremea când eram nişte copii zburdalnici, parcă au dispărut. Mă plimb adesea pe străzi şi citesc pe chipul trecătorilor grăbiţi efectele stresului şi al lipsei acelei bucurii tainice care a mai reuşit să dăinuie în puţine suflete contemporane. Ne încărcăm sufletele cu mult prea multe griji ce devin o teribilă boală care ne ucide treptat, lipsindu-ne de bucuria lucrurilor mărunte.

Căutam libertate, iubire, ajutor, dar de multe ori le căutam într-o direcţie greşită. Acceptăm benevol şi cu o uşurinţă îngrijorătoare iluziile pe care alţii ni le vând, fără a ne pune problema dacă acestea sunt adevărata cale de scăpare.

Dragi tineri, voi sunteţi viitorul! Nu permiteţi ca sufletele voastre să fie distruse de mizeriile ce ni se oferă la tot pasul, nu vă călcaţi demnitatea în picioare şi ţineţi minte un lucru: libertatea nu v-o poate lua nimeni, decât dacă voi înşivă o cedaţi! În voi stă adevăratul licăr de seninătate, de iubire... nu-l căutaţi în altă parte, pentru că nu îl veţi găsi. Nu-L căutaţi pe Dumnezeu într-o societate morbidă care neagă existenţa Sa, ci căutaţi-L în inimile voastre, iar acolo Îl veţi găsi şi, odată cu El, veţi descoperi adevărata libertate.

Evadaţi pentru câteva zile din acest mediu încărcat de prea multă tehnologie şi mergeţi în natură, unde sufletele voastre vor simţi esenţa adevărată a vieţii; acolo veţi înţelege că există seninătate, libertate, fericire, acolo vă veţi întâlni cu voi înşivă fără să fiţi constrânşi de informaţii vătămătoare.

Read more

26 Septembrie 2013

Urmăriți cu atenție acest clip… și veți înțelege efectele proiectului Roșia Montană Gabriel Resources

#Rosia from Florin Cofar on Vimeo.

Cândva, la Geamăna, în munţii Apuseni era un sat. Acum e acoperit aproape în totalitate de deşeuri provenite de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Localnicii au fost obligaţi să se mute de la un an la altul tot mai sus de vatra satului, pentru a scăpa de invazia sterilului, care în timp le-a acoperit biserica, le-a înghiţit cimitirul.

Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. La acea vreme era cea mai mare din Europa. La început, locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat, probabil, că se vor îmbogăţi, însă n-a fost chiar aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. Sumele primite au fost în funcţie de proprietăţi.

În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Acum, în căsuţele moţeşti, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului în care ajunge tulbureala de steril de la cariera de cupru, mai trăiec 20 de suflete.

Mâlul cenuşiu, la ştreaşina Bisericii

Casele rămase au fost aşezate de destin mai deasupra, pe culme, cum spun localnicii. Tot pe deal a fost ridicată şi biserica satului, cam la 100 de metri de vatra satului. Este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. Nămolul a ajuns,însă, la nivelul acoperişului. Sub biserică, în valea Şeşii, se află lacul cu tulbureala de steril, înroşit de deşeurile de la cariera de cupru de la Roşia Poieni. Aici a fost până în urmă cu aproape trei decenii vatra satului Geamana. „Primul sămn rău o fost atunci când au început să se uşte cireşii, vişinii. Or fi sâmţit de la bun început otrava care atunci era doar sub pământ. Ce vă săpui se petrecea pe la sfârşitul anilor 1970. Apoi, pâraiele ce curgeau pe aici s-au înroşit rând pe rând, ca şi când torni în ele sânje“, spune cu năduf unul dintre oamenii care au rămas în Geamăna, Nicolaie Praţa. Gospodăria sa este ca pe o insuliţă, între două dintre pâraiele otrăvite, după cum le numeşte.

Read more

Cum a învățat Sfântul Ioan Teologul un copil sã picteze icoane luminoase ca soarele

Este o cetăţuie mică, aproape de Constantinopol, şi în aceea era un oarecare copil sărac, cu numele Guşar. Deci, avea el un obicei, că se tocmea să păzească gâştele. Însă la porţile cetăţii aceleia era chipul Sfântului Ioan Teologul, făcut cu vopsele. Şi el, când trecea cu gâştele pe dinaintea porţii, scria totdeauna cu degetul pe nisip, căutând la chipul Teologului şi zicând: "Doamne, dă-mi mie ca să învăţ să zugrăvesc doar chipul acesta, că mult îmi doreşte sufletul meu." Şi, uneori, nu-i potrivea mâinile, ori capul, sau ochii, ori celelalte semne nu le izbutea. Şi, iarăşi ştergând, scria. Şi aceasta a făcut-o el în trei ani.

Deci, odată, scriind el, a venit la dânsul chiar adevăratul Sfântul Ioan Teologul cu chipul cărunt, cum era şi zugrăvit pe porţile cetăţii, şi i-a zis lui: "Ce este acesta, ce faci Guşar, scriind pe nisip?" Iar Guşar a zis: "Mă uit la poarta cetăţii şi văd chipul lui Ioan Teologul, că aceasta învăţ de trei ani, scriindu-l pe nisip". Şi, iarăşi, i-a zis Sfântul Ioan: "Au, doară, voieşti să zugrăveşti chipul icoanei?" Zis-a lui Guşar: "Aşa, stăpâne, foarte mult doresc aceasta".

A luat atunci Ioan condei şi cerneală şi a scris o scrisoare aşa: "Eu, Ioan Teologul, cel ce m-am rezemat de cinstitul piept al Domnului şi am băut paharul cel de taină al Lui, am trimis la tine, Hinare, pe acest copilaş, Guşar, să-l înveţi pe el să zugrăvească icoane, mai bine decât tine". Şi, pecetluind-o cu pecetea, a dat-o lui Guşar, zicându-i: "Mergi la Constantinopol, că este acolo un zugrav împărătesc, anume Hinar, care zugrăveşte în palatele împărăţiei cele aurite şi merge totdeauna la Utrenie, în Sfânta Sofia. Şi, după ce va sosi el, să-i dai lui scrisoarea aceasta şi spune-i: Mi-a dat-o mie Ioan Blagoslovul; şi să mergi după el". Şi acestea zicând el, s-a făcut nevăzut.

Deci, a alergat Guşar degrabă în cetate şi, făcându-se dimineaţa, a văzut pe acel zugrav împărătesc, mergând de la Sfânta Sofia şi i-a dat lui scrisoarea şi a mers după dansul. Iar zugravul, citind scrisoarea, s-a minunat cum era scrisă. Deci, Guşar i-a spus lui toate cele ce i s-au întâmplat, pe când păştea gâştele. Însă zavistia a cuprins inima zugravului, încât gândea de ar fi putut să nu-l înveţe pe el.

Read more

Sf. Evanghelist Ioan: "Eu voi pătimi pentru tine: asupra mea să fie sângele pe care tu l-ai vărsat"

Marele Mucenic al lui Hristos, Ioan Evanghelistul, venind în cetatea Asiei (Efes), a aflat pe un tânăr de bun neam, mare la trup şi frumos la chip şi voia sufletul lui să fie credincios. Deci, învăţându-l din destul pe el poruncile lui Dumnezeu, mai pe urmă l-a dus pe el la episcopul cetăţii aceleia şi i-a zis lui: "Episcope, pe acest tânăr ţi-l dau ţie, martor fiindu-ne Sfântul Duh, ca să-l păzeşti pe el de tot lucrul rău." Şi, acestea zicând, Ioan Apostolul s-a dus în alte părţi, ca să-i înveţe pe oameni a crede în Hristos. Iar episcopul luându-l pe acel tânăr, îl învaţa şi-l povăţuia cu tot dinadinsul. Şi, nu după multe zile, l-a botezat.

Deci, socotind că l-a întărit pentru totdeauna cu botezul pe tânăr, episcopul după aceea nu-l mai povăţuia pe el, că la începutul învăţăturii. Dar, nu după multă vreme, tânărul a slăbit în credinţă şi s-a lipit de nişte tineri, oameni fără de minte şi a început împreună cu dânşii a umbla la ospeţe scumpe, la vin mult şi la desfrânări de toată noaptea, iar, după aceea, la tâlhărit, încât mai pe urmă l-au luat acei rai prieteni până şi în munte. Şi, pentru că era mare la trup, tâlharii şi l-au pus vătaf şi cu totul nemilostiv l-au făcut pe el şi fără de Dumnezeu, amarnic şi cumplit.

Şi, trecând un an, a venit Ioan la Efes şi înaintea tuturor a zis episcopului: "O, episcope, să-mi aduci mie datoria, care ţi-am încredinţat-o". Iar episcopul s-a mirat de acel cuvânt, ca şi când Ioan îl întrebă pe el, despre lucruri scumpe sau despre aur. Şi dacă Ioan l-a văzut că nu se pricepe, i-a zis: "Să-mi aduci mie pe tânărul pe care ţi l-am încredinţat". Iar episcopul, auzind, a suspinat foarte şi a zis către Ioan: "A murit tânărul". Iar Ioan i-a zis: "Cum şi în ce chip? Cu moarte sufletească sau trupească?" Şi a zis episcopul: "Adevărat este, cu moarte sufletească. Că foarte vrăjmaş s-a făcut şi, mai ales, tâlhar cumplit". Şi a zis Ioan episcopului: "Au nu te pusesem păzitor sufletului tânărului acestuia şi bun pastor la oaia lui Hristos? Deci acum să-mi aduci mie un cal, ca să încalec pe el, şi voi merge la locul unde este tâlharul".

Şi, încălecând Ioan pe cal, a alergat degrabă, căutând oaia cea pierdută a lui Hristos. Şi, ajungând la munte, unde făcea tâlharii, îl prinseră străjile tâlhăreşti. Şi se ruga Ioan, zicând: "Să mă duceţi pe mine la căpetenia voastră". Şi, luându-l pe el, l-au dus. Iar el stă întrarmat.

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro