“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Decembrie 2013

30 Decembrie 2013

30 Decembrie 2013

Față-n față

Nici o parte a corpului uman nu e la fel de intimă ca faţa. De regulă ne gândim la alte părţi ale corpului nostru când spunem „intim”, dar chipul nostru e cel care spune cel mai mult despre noi. Faţa este cea pe care dorim s-o privim pentru a ne da seama ce gândesc ceilalţi sau chiar cine sunt. Importanţa feţei este evidenţiată de multe ori în Sfânta Scriptură. În Vechiul Testament, aceasta este expresia comună a modului în care ne întâlnim cum se cuvine unul cu altul – şi rareori – cu Dumnezeu Însuşi – „faţă către faţă”.
 
În Noul Testament, Sf Pavel foloseşte expresia feţei pentru a descrie schimbarea noastră în chipul lui Hristos.
 
Sfintele icoane sunt fără îndoială expresia cea mai grăitoare a „teologiei feţei”, şi poate printre cele mai temeinice contribuţii ale Ortodoxiei în lume şi în afirmarea a ceea ce cu adevărat înseamnă să fii om. Fiecare sfânt, de la cel mai mic până la cel mai mare, împărtăşesc aceeaşi calitate ca Hristos în icoanele lor. Îi vedem pe toţi faţă către faţă. În icoane, nici o persoană nu e reprezentată în profil – cu două excepţii – Iuda Icarioteanul şi demonii.

Căci este în vederea feţei cea pe care noi o întâlnim la cineva ca persoană. Păcatul nostru este cel care ne întoarce faţa unul de la altul – strădania noastră de a ne face pe noi într-un alt fel mai mult sau mai puţin personal. Este o manifestare a întoarcerii feţei noastre de la Dumnezeu.
 
În comportamentul uman, cel mai asociat sentiment cu ascunderea feţei este ruşinea. Sentimentul de ruşine generează un instinct imediat şi profund de a ascunde sau acoperi faţa. Chiar şi copiii care se confruntă cu jena şi ruşinea, îşi vor acoperi faţa cu mânile sau îşi vor ascunde rapid faţa la pieptul celui care îi îmbrăţişează. Este o parte din calitatea de nesuportat a ruşinii.
 
Ascunderea este actul instinctiv al lui Adam şi al Evei. „Eram goi şi ne-am ascuns...” este expicaţia lor. Cititorii au crezut mereu că goliciunea părţilor intime a determinat primul cuplu să se ascundă. Eu consider că mai degrabă feţele voiau cel mai mult să şi le ascundă.
 

Read more

28 Decembrie 2013

Filmul "11.30"

Subiectul filmului „11:30” se bazează pe nuvela scriitorului basarabean Ghenadie Postolachi „Piedici neînsemnate”. Protagoniștii filmului, doi tineri, Vadim și Simona sunt puși față în față cu decizia de a păstra sau nu copilul pe care îl poartă Simona. În timp ce Vadim insistă și face tot posibilul ca avortul să aibă loc, Simona este măcinată de frământări. Un șir de întâmplări îl împiedică pe Vadim să ajungă la clinica unde urma să aibă avortul. În timp ce Vadim luptă cu moartea, se produce o minune care le rezolvă pe toate.

Read more

24 Decembrie 2013

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

După cum ne arată Sfintele Evanghelii, la naşterea Mântuitorului, acum peste două mii de ani, a fost mare agitaţie, din cauza recensământului poruncit Cezarul August (Lc. 2, 1). Atât de mare a fost agitaţia încât, Fecioara Mmaria şi dreptul Iosif n-au găsit nici măcar o casă liberă pentru a se naşte Hristos.

Doar peştera sărăcăcoioasă şi staulul vitelor i-au fost leagăn Domnului, căci aşa a binevoit (Lc. 2, 7, 16). Dar, odată cu naşterea, agitaţia nu s-a sfârşit, ci a prins proporţii alarmante, fiind singura naştere care, în loc să bucure: „că S-a născut nouă Mântuitor” (Lc. 2, 11), a aprins în trufaşul Irod mânia poruncind uciderea celor paisprezece mii de prunci din Betleem şi din toate hotarele lui (Mt. 2, 16).

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel. Singura diferenţă pare-se a fi aceea că atunci puţini erau interesaţi de Mesia şi de venirea Lui, afară de iudeii (şi dintre aceştia nu toţi), pe când astăzi motivul nepăsării şi al agitaţiei inutile este pretextat tocmai de naşterea lui Hristos! În realitate, în ambele situaţii, coexistente peste timp sub diferite forme, avem de-a face cu un soi de atitudine umană, care se încăpăţânează să sărbătorească totul în exterior, uitând prea uşor că întruparea Fiului lui Dumnezeu ne vizează în mod direct. Noi suntem destinatarii naşterii şi prin noi întreaga creaţie.

Ne-am obişnuit să serbăm marile praznice creştine: Naşterea, Învierea, Adormirea Maicii Domnului, Pogorârea Duhului Sfânt, etc, cu zile libere, cu mese întinse, cu petreceri zgomotoase, cu fel de fel de artificii, care ne pot da senzaţii şi fiori, de fapt, adevărate piedici împotriva unei reale pătrunderi în semnificaţia autentică a oricărui prilej la care ne invită Biserica. Şi nu vorbim despre necreştini, ci despre noi înşine, care botezaţi fiind şi declaraţi creştini, aservim plăcerilor proprii ocaziile puse înainte de Biserică pentru a ne trăi cu sens viaţa.

Read more

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro