“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Euharistia continuaDin comorile Sfintei ScripturiCasatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

2014

28 Decembrie 2014

[Dialoguri de Suflet] Fuga în Egipt (Duminica după Nașterea Domnului) - Pr. Bogdan Țifrea

Dragilor vă invităm să ascultați o predică frumoasă, minuțioasă și foarte bine pregătită a părintelui Bogdan Țifrea, la duminica după Nașterea Domnului, de fapt la fuga în Egipt a Maicii Domnului cu pruncul Iisus și cu Iosif. Predica a fost rostită astăzi, 28 decembrie 2014 în Biserica Sfântul Mina Păcurari, Iași. Părintele Bogdan este redactor șef al Studioului Radio TRINITAS din Iași.

Read more

27 Decembrie 2014

"Binecuvântată fii închisoare" - film artistic

Vă recomandăm în aceste zile de sărbătoarea să vizionați un film genial inspirat dintr-un episod istoric adevărat.

"Binecuvântată fii, închisoare !" - O poveste reală, plină de durere şi de credinţă. Cartea, lucrare autobiografică, a fost scrisă de românca Nicoleta Valerry Grossu, în limba franceză. În anul 2002, această carte a ajuns pe ecrane, într-un film semnat de regizorul român Nicolae Margineanu. Acesta este primul film romanesc care arată chinurile şi umilinţele la care au fost supuse deţinutele politice din închisorile comuniste din România. Filmul redă o părticică a imensei pete albe pe care o reprezintă istoria ultimei jumătăți de secol, nescrisă din lipsa documentelor, care au fost sau falsificate sau distruse, sau interzise. Dacă pentru majoritatea celor care și-au scris memoriile, închisoarea este dominată de ură, descrierile predominând în schingiuiri, torturi, umilințe, dimpotrivă, în scenariul „Binecuvântată" suferința exorcizează răul, întărește spiritul și face bunătatea și solidaritatea posibile.

Read more

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

-Avea doar o calitate, era caldă, de care profitai doar dacă erai printre primii, altfel, în gerul de afară, zeama, adusă în marmite, se răcea repede. În cele trei ierni petrecute la Capul Midia, ora de prânz era, de fapt, un alt ceas de caznă, căci neavând nici un soi de adăpost, trebuia să stăm în picioare, canonindu-ne să păstrăm bine în mâini bucata de pâine și gamela, a cărei zeamă se înmulțea, adesea, cu zăpada ce cădea peste noi.

Începutul acestei noi cazne, munca la canal, a fost înfrumusețată într-o seară, în Ajunul Crăciunului, 1950, de un neașteptat moment de pioasă și emoționantă trăire creștină. Ne întorsesem de pe șantier. Până ce am sorbit zeama adusă, afară se întunecase. În baracă dormea, ca de obicei zvoana lingurilor ce loveau zănatic gamela în căutarea puținelor boabe de fasole. Zâmbind, cu gândul la o icoană vie, Maica mea, am ieșit în pragul barăcii ca să mă împărtășesc din sfințenia nopții ce priveghea Nașterea Domnului Iisus Hristos.

Read more

25 Decembrie 2014

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. Poate tocmai de aceea primul meu Crăciun petrecut departe de familie a fost atât de trist.

Crăciunul anului 1941, când abia împlinisem 15 ani, l-am petrecut în închisoarea Sibiu, pe atunci loc de detenție pentru minori. Ocupam, noi minorii, două celule mari, cu paturi suprapuse, în care eram înghesuiți aproximativ 40 de Frați de Cruce. Restul celulelor de la același etaj erau ocupate de legionari adulți, etajul unu și parterul fiind repartizate condamnaților de drept comun. Eram sub lacăt numai în timpul nopții. Ziua puteam circula pe coridoare de la o celulă la alta și odată pe zi eram scoși la plimbare. Aveam voie să purtăm și hainele noastre, dar fiecăruia din noi i se dăduseră haine vărgate, e drept, toate nou confecționate.

Aveam asistență religioasă prin serviciile pe care bunul preot Terchilă ni le făcea săptămânal.[...] Aveam voie să scriem acasă odată pe lună, dar recunosc că existau posibilități să comunicăm mai des. Eram trimiși la controale medicale de specialitate la clinicile universitare care erau adăpostite în Sibiu, Clujul fiind de puțin timp sub ocupație horthystă. Era prilejul cel mai bun să trimitem câte o carte poștală pentru cei dragi de acasă, gardianul închizând ochii. Îmi aduc aminte și acum de una dintre scrisorile trimise mamei mele în preajma Crăciunului. Cu toată stângăcia versificării acesteia, nu cred să fi scris vreodată o altă poezie fără să-i fac nici o corectură. Și așa a rămas de atunci și până azi, lăcrimând de fiecare dată când mi-o reamintesc […]

 

Read more

Hristos aduce pacea în ziua de Crăciun pe frontul primului război mondial

Pe 24 decembrie 1914, pe frontul Primului Război Mondial, combatanţii au încetat focul pentru a juca un meci de fotbal!

Chris de Burgh lăcrimează. El, care a înduioşat milioane de oameni cu «Lady in Red», plînge! Ţine în mîini cinci foi îngălbenite de vreme. Sînt mici, scrise cu creionul, pe o parte şi pe cealaltă, nu sînt datate, nici semnate, dar încep cu «Dear Mothter»… A dat 14.400 de lire sterline pe ele, la o licitaţie… Au fost analizate. Datează din iarna lui 1914, de pe front, cînd «Tommy» îi scria mamei sale, din tranşee.

Ypres, undeva în Belgia, frontul de Vest. Distanţa dintre linii nu e mai mare de 100 de yarzi. Englezii au primit ordin să fie atenţi. «De Crăciun, trupele inamice pot replica!», sună mesajul celor din birouri. E frig. Toamna lui 1914 a fost ploioasă, acum a venit gerul. 24 decembrie. Supuşii Reginei deschid «Princess Mary boxes», cutiile primite de acasă. Ciocolată, cacao, prăjituri. Peste dîmb, nemţii fac la fel cu «Kaiserliche». Ţigări, napolitane. Atunci, în liniştea nopţii, un glas Dumnezeiesc începe să cînte «Stille nacht, heilige nacht». Se cutremură cerul, în cei cîţiva copaci se aprind luminiţe.

Fritz şi Hans şi Jürgen şi Wolfgang şi-au atîrnat lanternele pe post de lumînărele. Craciunul bate la uşă. Saxonii nu pot rămîne mai prejos. Doi-trei soldaţi ignoră orice reguli şi se ridică în picioare. «Nu ne-or omorî chiar de Ajun»”, spun în timp ce răcnesc «O comeeee alll ye faithful». Un scoţian rătăcit la ei în batalion îi acompaniază la cimpoi…

Read more

25 Decembrie 2014

Naşterea care ne (re)naşte

Chiar dacă nu ştim sau nu vrem să observăm, viaţa noastră este într-o continuă naştere, renaştere şi moarte deopotrivă. În acest sens, cuvintele Sfântului Efrem Sirul: „Abia m-am născut şi am şi început să mor” îşi dovedesc din plin valabilitatea şi continuitatea. Ele se potrivesc în orice clipă a vieţii noastre bio-psihice.

Astfel, nimeni nu se poate ridica cu gândul la un sens nou şi măreţ, dacă nu a murit faţă de gândul trecut, după cum nimeni nu-şi poate menţine viaţa biologică decât prin procesul atât de minuţos al morţii unor celule în timp ce altele se nasc. Şi iarăşi, istoria nu cunoaşte om care odată născut să nu moară. Prin urmare, suntem născuţi fără să ştim. Suntem renăscuţi dacă voim. Şi murim fără să ne dorim.

De naştere, orice făptură a Universului beneficiază involuntar. Tot ceea ce există, există prin naştere cândva, cumva, de la cineva şi din Cineva. Unde nu vorbim de naştere nu vorbim de existenţă. De altfel, cuvântul existenţă are drept rădăcină latinescul existentia ce are tocmai sensul de a proveni din cineva, opusul lui fiind existenţa de sine, atribut pe care îl deţine numai Dumnezeu. Mai mult, chiar şi Dumnezeu îşi atribuie numele de născut, dar fără categoriile spaţiului, timpului şi calităţii, fiind Unul-Născut şi Unicul Născut, mai înainte de toţi vecii, ceea ce arată că naşterea e o Taină care vizează deopotrivă ontologia dumnezeiască şi a creaţiei.

Pentru ca făpturile create să aibă un început, să se nască, trebuia să fie cineva care să vrea să le aducă la existenţă, să le nască. Şi acest Cineva este Fiul lui Dumnezeu, Care simţindu-Se atât de total iubit de Tatăl prin naşterea din El, gândeşte o altă lume, plină de făpturi născute, care împreună cu El să aducă slavă şi mulţumire Tatălui pentru bucuria de a fi născute. Şi Tatăl, primind cu dragoste iniţiativa Fiului binecuvintează şi dă fiinţă altor făpturi, care să se nască asemenea Fiului Său dumnezeiesc, dar fiind de o calitate cu totul diferită de a Lui.

Read more

23 Decembrie 2014

Dumnezeu flămânzește în iubirea Sa după oameni

"Cât de neastâmpărat ești, Pruncule, Care Te reverși tuturor. Oricui Te întâlnește îi surâzi, oricui Te vede îi zorești în întâmpinarea cu bucurie. În iubirea Ta Te asemeni unuia care flămânzește după oameni.

Nu faci nicio deosebire între părinții Tăi și străini, între cea care Te-a născut și slujnice, între cea care Te-a alăptat și femeile desfrânate. E aceasta năvala sau iubirea Ta, Atoateiubitorule?

Ce te îndeamnă să Te risipești oricui Te vede, bogaților și săracilor? La ei cauți scăpare, fără ca ei să Te fi chemat. De unde îți vine aceea că flămânzești atât de mult după oameni?

Ce este iubirea Ta dacă, atunci când cineva Te ocărește, nu Te mânii, dacă strigă cineva la Tine, nu Te înspăimânți, și dacă Te ceartă nu Te posomorăști? Ești oare mai mare decât Legea care poruncește răzbunare?"

Sfântul Efrem Sirianul, Imnele Nașterii și Arătării Domnului, Editura Deisis, Sibiu, 2010, p. 78.

Read more

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

Era egumenul unei mănăstiri (Tismana). Acest om în etate cam de 40 de ani fusese aşa demult chinuit încât era aproape de moarte. Totuşi avea faţa liniştită. Vorbea despre nădejdea lui de mântuire, de iubirea lui pentru Hristos, despre credinţa lui. Era plin de bucurie. La stânga mea se afla comunistul schingiuitor, care îl schingiuse pe preot până aproape de moarte. Acest comunist fusese arestat chiar de tovarăşii săi. Să nu credeţi ce spun ziarele că comuniştii îi urăsc pe preoţi, sau îi urăsc pe evrei. Nu-i adevărat. Ei urăsc pur şi simplu. Urăsc pe oricine. Urăsc pe evrei, urăsc pe creştini, urăsc pe antisemiţi, urăsc pe antihrişti, urăsc pe toată lumea. Un comunist urăşte pe alt comunist. Se duşmănesc între ei. Şi când un comunist duşmăneşte pe altul, unul pe altul se bagă la închisoare şi îl bate şi îl chinuieşte ca şi pe creştin.

Aşa se întâmplase că comunistul schingiuitor (torţionar), care chinuise pe acest preot până aproape de moarte – fusese şi el bătut până aproape de moarte de către tovarăşii săi, şi-şi dădea sufletul. Sufletul lui se chinuia în ghiarele morţii.

În timpul nopţii mă deşteaptă zicând:

- Domnule, fii bun, roagă-te pentru mine! Nu pot muri, am făcut o crimă înfricoşătoare!

Atunci am văzut o minune. Am văzut pe preotul în pragul morţii chemând pe alţi doi deţinuţi. Sprijinindu-se pe spatele lor, a trecut încet pe lângă patul meu, s-a aşezat pe marginea patului ucigaşului său şi-l mângâia pe cap.

Read more

Cum se năruie iubirea curată dintre doi tineri

Vă invităm să vizionați un filmuleț, care deși realizat de amatori, reușește să expună adevăruri mari ale vieții.

Read more

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."