“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Tabără

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Euharistia continuaDin comorile Sfintei ScripturiCasatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Iunie 2017

30 Iunie 2017

Samaritenii din Markowa

Până la Doilea Război Mondial, în Polonia au trăit cei mai mulţi evrei din Europa. Numărând aprox. 3,4 milioane de persoane, ei reprezentau cca. 10% din populaţia ţării. Acesta a fost motivul pentru care Polonia ocupată de germani a fost aleasă de Al Treilea Reich ca loc principal pentru exterminarea populaţiei evreieşti de pe întregul continent.

Teroarea germană îndreptată împotriva evreilor pe teritoriile Poloniei aflate suh ocupatie a crescut treptat. Încă din anul 1939 naziştii au dispus ca aceştia sâ poarte pe braţ banderole cu Steaua lui David, pentru a-i diferenţia de polonezi. La răscrucea anilor 1940-1941, au început să fie inchişi în ghetouri, unde, înghesuiţi fiind într-un spaţiu mic, mureau în masă din cauza bolilor, muncii istovitoare şi înfometării. Drama trăită de populaţia evreiască a putut fi văzută, de exemplu, în ghetoul din Varşovia, unde 450 de mii de oameni, adică 1/3 din locuitorii oraşului, au fost înghesuiţi de germani pe o suprafaţă ce constituia doar 2,4% din suprafaţa sa.

În anul 1941, evreii de pe teritoriile poloneze ocupate de Al Treilea Reich au fost scoşi în afara legii, ceea ce însemna că uciderea lor nu era pedepsită. În același timp, după închiderea definitivă a evreilor în ghetouri, germanii au introdus pedeapsa cu moartea pentru toţi polonezii care ascundeau, ajutau, hrăneau şi chiar vindeau alimente acestora. Represiunile erau îndreptate nu numai impotriva celui „vinovat", dar şi al întregii sale familii sau al comunităţii locale în care acesta trăia. Pedeapsa cu moartea îi ameninţa, de asemenea, pe toţi cei care cunoşteau evrei care se ascundeau în afara ghetourilor sau polonezi care-i ajutau, dar care nu raportau autoritătilor germane. Informatorii primeau recompense modeste în bani sau obiecte. Evreii prinşi de germani în afara ghetourilor, precum şi protectorii lor polonezi erau, de obicei, omorâţi pe loc, împreună cu familiile lor; de multe ori erau arse chiar şi clădirile în care fuseseră ascunşi evrei. Uneori, erau ucişi toţi locuitorii unui sat pentru faptul de a fi ascuns evrei. În anul 1942, după Conferinţa de la Wannsee, a început perioada de exterminare a evreilor prin lichidarea ghetourilor şi deportarea lor în masă către lagărele de concentrare construite de germani în Polonia ocupată, proces care s-a întins până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Read more

22 Iunie 2017

21 Iunie 2017

Mihaela Marin de doar 14 ani a dispărut de acasă, din 14 iunie 2017. Rugați-vă pentru ea!

Dragilor, vă rog din suflet să o pomeniți în rugăciunile voastre pe Mihaela Marin, fata cea mare a doamnei Rodica Marin din Galați, pe care voi ați ajutat-o în ultimii doi ani de mai multe ori. A dispărut de acasă din data de 14 iunie chiar cu o zi înainte de a se termina școala. Mihaela este o fată foarte cuminte și liniștită. Nu avea calculator, nici telefon, nici internet, și nu era o fată care să lipsească de acasă și să stea în compania prietenilor prin oraș.

Mihaela este un copil sărac, care locuiește cu mama sa și cu cele 4 surioare și 2 frățiori ai săi. Până anul trecut Mihaela a locuit împreună cu familia ei într-o bordei, o casă de chirpici la marginea orașului Galați pe centură, fără apă, fără gaze, fără curent electric, într-o sărăcie înspăimântătoare. Acum primăria le-a oferit o locuință socială în zona portului din Galați.

Mihaela a dispărut de acasă fiind îmbracată în pantaloni scurți, maiou și papuci. Una din colegele sale spune că un bărbat o urmărea la școală și o amenința. Poliția presupune că e posibil ca Mihaela să fie sechestrată. E dată în consemn la vamă și poliția este în alertă pentru a o găsi.

Doamna Rodica, mama ei, este distrusă și plânge în continuu, și se teme ca Mihaela să nu pățească ceva.

Vă rog din suflet, așa cum i-ați ajutat familia material până acum, vă rog ajutați-o și sufletește, rugăndu-vă Maicii Domnului și Domnului Hristos pentru a se întoarce acasă, pentru a-o scoate din mâinile vrăjmașilor și a-o aduce acasă în familia ei.

Dacă ați ști ce este în sufletul unui părinte al cărui copil a dispărut de acasă de câteva zile....!

Domnul ne învață să sprijinim pe cei în suferință, să punem umărul și să ridicăm crucea lor.

Vă rog, oricând vă aduceți aminte pomeniți-o pe Mihaela și pe toți copii dispăruți de acasă, și pe toate femeile chinuite și sechestrate fără voința lor.

Dacă o vedeți pe undeva, vă rog sunați la Poliție la 112.

Din păcate fotografia pe care o avem nu e strălucită dar, vă poate ajuta să o identificați.

(Claudiu Balan)

Read more

Pr. Arsenie Papacioc: "anticoncepţionalele şi alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugală şi atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu"

Relaţiile dintre soţ şi soţie rămân o problemă delicată. Nu se poate porunci: poruncă dau vouă - marţi şi joi". Dacă ar fi singur, ar putea primi poruncă.Trebuie să ştie să fie armonios... Dintre două rele, alegi răul cel mai mic. Decât să-şi caute altă pereche pentru a păcătui, mai degrabă cedează unul din ei. Dacă se întâmplă să fie în relaţie de împreunare în sărbători şi în posturi să se spovedească.

O problemă mai intimă care trebuie lămurită este că cei mai mulţi tineri se gândesc mai întâi la o căsătorie pentru plăceri, cea ce este o mare greşeală. Aceste lucruri ţi le-a dat Dumnezeu gratuit, nu trebuie să te mai preocupe. Nu mănânc pentru că e dulce mâncarea, ci ca să mă hrănesc. Că e dulce are un avantaj, dar nu acesta este scopul. Aşa şi plăcerea, este o consecinţă. Naşterea de copii este o consecinţă, nu e un scop suprem al căsătoriei. Scopul este stimularea reciprocă pentru mântuire. Aşadar este o greşeală să construieşti o relaţie pe nişte motive imediate - să fie o lună de miere şi o viaţă de amar.

Pentru că, uite, se căsătoresc sau, mai bine zis, se împreunează, şi rămân însărcinate şi zămislesc copii în posturi, în sărbători, toate sunt nişte rânduieli care nu trebuie încălcate. Rabdă Dumezeu, se mai poate face şi există îngăduinţă, că cei mai mulţi copii sunt sănătoşi, dar se nasc şi malformaţi: pentru păcatele părinţilor. Scopul căsătoriei nu este numai plăcerea, dragul meu. Plăcerea este o consecinţă, scopul este naşterea de copii. Dar nici naşterea de copii nu este un scop, ci este vorba de o stimulare permanentă reciprocă. Asta este căsnicia! Sigur că va trebui să avem şi marile intimităţi, ca soţ şi soţie, dar cu un scop, nu numai cu plăcere. Aş putea să spun, pentru că lucrul acesta priveşte pe toată lumea: nu are niciun sens căsătoria doar pentru plăcere.

Read more

„Deși mulți din jurul nostru și chiar cei mai apropiați ne condamnă că avem atâția copii, noi vrem să le spunem că este anormal să nu naștem toți copiii pe care ni-i dă Domnul”.

În zilele noastre, se găsesc din ce în ce mai rar familii normale și mai ales creștine, care să Îl aibă pe Dumnezeu în centrul lor, dar și în care cei doi soți să dea naștere la toți copiii. Astfel de familii merită încurajate și promovate, pentru ca oamenii să știe că încă se poate să aibă o familie pe placul Lui, în ciuda societății moderne de astăzi.

Petrișor Iancu este croitor in satul Văleni, comuna Brâncoveni, din județul Olt, are 47 de ani și se bucură de o familie deosebită. Luna aceasta a fost mare sărbătoare pentru el și soția sa, Mihaela, deoarece și-au botezat cel de-al zecelea copil.

La numai câțiva kilometri de Curtea Domnească din județul Olt, unde a copilărit și a trăit și Sfântul Voievod și Mucenic Constantin Brâncoveanu, se naște într-o familie de oameni simpli, Petrișor. „Părinții mei erau credincioși ca toți oamenii în vremea copilăriei mele si, printre multe altele mama m-a învățat rugăciunea Tatăl nostru”, își amintește acesta. Printre sătenii cu frică de Dumnezeu erau și soții Popa, care aveau patru fii. Petrișor era prieten cu Mihai, unul din cei patru, care mergea des la Mănăstirea Brâncoveni. „Într-o zi, m-a luat și pe mine cu el la mănăstire. Acolo am descoperit pentru prima dată bucuria vieții în biserică, dulceața slujbelor și mai ales, ce înseamnă să îl ai pe Dumnezeu cu tine pretutindeni”, mai adaugă Petrișor. Acum, doi dintre frații lui Mihai sunt călugări la Mănăstirea Frăsinei.

Read more

19 Iunie 2017

Cultura Bisericii este temeiul literaturii europene

Deunăzi, un copil îmi spunea ingenuu că nu mai intâlneşti în ziva de astăzi sfinţi. Am devenit brusc atent şi am spus: “De ce crezi asta?". Mi-a răspuns simplu: “Sfinţii au trăit demult:”Uite", i-am zis, „chiar în oraşul nostru sunt trei sfinţi pe care îi cunosc bine. Pe doi dintre ei i-am prins în viaţă. Ce zici de asta?"„Eu pot să zic doar că în clasa mea nimeni nu e interesat de sfinţi. Mai mult de monstruleţi. Dar tu nu vrei să mă asculţi ce spun…”

Am tăcut. Mergeam alături de acest copil şi mă rugam să-mi dea Domnul cuvânt de răspuns. ”Uite, este o carte despre un pescăruş pe care-l cheamă Jonathan Livingston (1). EI trăia doar pentru a zbura din ce în ce mai sus, în timp ce alţi pescăruşi işi foloseau zborul doar pentru a-şi găsi hrana zilnică.”

„Si ce s-a întâmplat cu el?"

„Consiliul pescăruşilor l-a exilat tocmai pe Stâncile Îndepărtate, pentru că ceea ce-şi dorea el a fost socotit drept nesăbuinţă". Copilul m-a privit mirat. “Din cauză că înălţimea la care zbura îl făcea nevăzut ochilor pescăruşilor obişnuiţi, mulţi au început să vorbească despre el ca despre o legendă, ca despre un mit". Copilul avea un zâmbet în colţul gurii. Înţelesese.

Întocmai pescăruşului Jonathan Livingston, idealul sfinţeniei a fost îndepărtat din literatură. Însăşi cultura Bisericii a fost exilată pe „Stâncile indepărtate", iar accepţia literaturii în aceste prime decenii ale secolului al XXI-lea poartă amprenta zborului la joasă înălţime, un zbor mediocru. Dar oare de când au pătruns „monstruleţii" în literatură? După „Jurământul de la Strasbourg" (842), care reprezintă actul naşterii limbii franceze, primele scrieri sunt vieţi ale sfinţilor: „Cantica Sfintei Eulalia" (881), „insemnări pentru o omilie despre Ionă" (cca. 1000), poemul „Patimile" şi „Viaţa Sfântului Leger" (950-1000), „Viaţa Sfintei Fides" şi „Viaţa lui Boethius" (1000-1050), „Viaţa Sfântului Alexie" (1040). Această literatură franceză timpurie, de factură populară, reprezenta cadrul cultural favorabil unor creatori exponenţiali pentru cultura Bisericii. Totuşi, istoria literaturii franceze s-a scris altfel.

Read more

"Literatura în lumina Ortodoxiei" de Sergiu Ciocârlan (recomandare de carte)

Vă recomandăm cu drag cartea domnului Sergiu Ciocârlan: "Literatura în lumina Ortodoxiei" apărută sub egida Editurii Renașterea și a Editurii Areopag cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolit al Clujului, Maramureșului și Sălajului. Cartea nu am găsit s-o comandați online dar poate fi citită și downlodată de pe Scribd. Mai sus aveți linkul către ea.

"Cartea lui Sergiu Ciocârlan este una mai mult decât necesară, una care acoperă, cu adevărat, o zonă destul de albă pe harta receptării critice a literaturii, cea care să uziteze de un punct de vedere ortodox asumat. Ea deschide calea altor contribuţii în acelaşi registru. Odată liniile generale convenite, se poate trece la lucrări cu caracter tot mai aplicat, care să se refere la cazuri particulare, concrete, de mare relevanţă pentru cultura noastră literară. Literatura în lumina Ortodoxiei este o carte care incită la dezbateri, iar acesta este un lucru cât se poate de productiv, ca atare o calitate de preţ a acestei cărţi. O văd cu lansări itinerante în multe centre studenţeşti şi cu dezbateri aprinse, foarte aplicate, purtate în jurul ei cu aceste prilejuri. Va scandaliza poate pe unii, cărora valorile morale ale Bisericii le cad greu, îi va încânta pe alţii, aceia care se vor crede încurajaţi spre o atitudine retractilă. Dar nu acesta din urmă este rolul ei. De altfel, autorul pendulează între o atitudine ortodoxă intransigentă şi una de bine temperată deschidere.

Cum ne-o spune şi Sergiu Ciocârlan, nu blamând şi vituperând împotriva unor cărţi ce ni se par străine de Ortodoxie vom putea afla calea, ci mai degrabă deosebind cu calm adevărul de minciună, lămurindu-ne pe noi înşine, astfel încât Dumnezeu să Se poată reflecta în chipul nostru limpezit şi să Se arate astfel şi altora. Discursul critic ortodox va fi unul echilibrat. Nu apartenenţa la un spaţiu spiritual sau altul dă neapărat calitatea creaţiei respective, după cum nici nu se poate neglija total influenţa pozitivă sau negativă a acelui spaţiu spiritual. Ortodoxia este mai puţin eficace ca instrument exterior, ci se cere asimilată ca instrument interior, care să infuzeze întreaga gândire, astfel încât ea să lucreze lămuritor şi cuprinzător. Este important cu ce ochi citim. Dacă ochiul nostru este curat, lectura noastră va fi curată.

(Fragment din prefaţa făcută de Dl Costion Nicolescu)

Read more

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."