Cum pot atrage preoții tinerii în parohie?

Acest articol se adresează în principal slujitorilor Bisericii noastre, dar și studenților în teologie, viitorii episcopi, preoți și diaconi de mâine ai României. Nu îndrăznesc să dau sfaturi, sunt prea mic pentru asta, ci vreau doar să mărturisesc câteva lucruri din inimă, ca unul ce am trăit zece ani ai tinereții mele în Biserica lui Hristos. Vreau să le spun slujitorilor Bisericii ce anume caută tinerii în Biserică, după ce criterii aleg să participe la viața unei parohii, și ce-i atrage pe ei cel mai mult spre viața liturghică.

Am nădejdea că vorbesc în numele majorității tinerilor, iar dacă nu, vă rog pe voi, cititorii noștri, să completați prin comentarii, gândurile pe care le aștern aici.

Cum am ajuns eu în Biserică? Un coleg de liceu, Toni, m-a dus odată la Catedrala din Galați, la o slujbă, chiar în Săptămâna Patimilor. Deși mă așteptam să mă plictisesc de moarte și să particip doar pentru a bifa ”o venire la biserică” iar apoi să aștept răsplata lui Dumnezeu, totuși m-a surprins cum cânta corul de la strană. Mi-aduc aminte, era prin ‘97-‘98, nu mai rețin exact, că strana era plină de teologi, diaconi și preoți, și se cânta dumnezeiește, și nu-mi venea să cred că-mi place. Efectiv nu mă așteptăm să îndrăgesc ceva ce respingeam categoric înainte. Dar asta pentru că nu ascultasem niciodată un asemenea cor, o muzică așa de frumoasă, care mergea direct la suflet. Am plecat și n-am mai ajuns pe la biserica câțiva ani de atunci.

Totuși, în anul 2002, Dumnezeu m-a chemat iarăși la El printr-o conjunctură de întâmplări, și astfel, având în memoria sufletului sentimentul înălțător pe care mi-l dăduse muzica bizantină cu câțiva ani în urmă, m-am întors tot la Catedrală căutând să trăiesc iarăși aceeași bucurie. Am venit aici la Sfânta Liturghie trei ani de zile și aveam 3 motive clare pentru care participam la Liturghie doar aici și nu în alte parohii: solemnitatea slujbelor cu arhiereu, cântarea corului și predicile preasfințitului Casian. La aceastea se adăugau arhitectura și frumusețea extraordinară a Catedralei. Totuși, fără cele trei motive principale, arhitectura n-ar fi fost de ajuns să mă atragă.

În tot acest timp, mai aveam momente când mă plictiseam și vroiam să merg și la alte parohii pentru a vedea cum este. Căutam ceva… căutam o predică vie, curată, plină de entuziasm, căutam un păstor de suflete adevărat, căutam o comunitate care să mă primească cu brațele deschise…

A trecut vremea și am plecat la București la facultate. Aici mergeam la slujbe la Patriarhie pentru că știam că grupul de psalți de la strană cântă dumnezeiește și asta mă ajuta mult să fiu atent la slujbe și să particip cu drag. Totuși, uneori nu agream Corala care cânta la Sfânta Liturghie duminica, și slujbele țineau prea mult și intervenea plictiseala.

Odată mi-a venit un gând, și am zis: „mă voi duce acolo unde cântă cel mai bun cor din țară, Stavropoleos.” Am căutat biserica și am găsit-o. De atunci, toată facultatea, 4 ani de zile, am mers numai la biserica Stavropoleos din centrul vechi al Bucureștiului, împreună cu soția și fetița noastră. Ce-mi plăcea aici? Muzica bizantină cântată la strană, rânduiala extraordinară pe care o ținea părintele, numărul foarte mare de tineri, peste jumatate din cei prezenți erau persoane până-n 35 de ani, și predica mereu actuală și conectată la ce se întâmplă în viața noastră de zi cu zi.

Astăzi locuiesc în Galați și merg la biserica parohiei din care fac parte. Deși în continuare caut aceleași lucruri, totuși răspunderile vieții de familie, dintre care creșterea copiilor în principal, mă obligă să fiu mai statornic și să merg la slujbe în parohia noastră.

Îmi pare rău când merg în vizită în alte parohii și văd biserica plină, dar fără tineri, sau în număr foarte mic, și-mi zic: „Aici e o problemă! Tinerii nu găsesc nimic de care să fie atrași…”

Desigur, în acest caz nu intră-n discuție parohiile din cartierele îmbătrânite, unde tinerii lipsesc, sau anumite parohii rurale unde tinerii sunt plecați, ci parohiile care au tineri, dar aceștia nu se regăsesc în marea familie a Bisericii. Totuși chiar și așa, tinerii migrează de la o biserică la alta până dau de ceva ce-i atrage, nefiind legați de parohia în care sunt arondați canonic cu domiciliul.

Mai jos aș vrea să enumăr câteva lucruri care-i impulsionează pe tineri să rămână într-o parohie:

1. Frumusețea slujbelor. În această categorie intră cântarea de la strană, corul parohiei și vocea preotului. Corurile de muzică bizantină sunt cele mai atrăgătoare. Dacă parohia are un asemenea cor, atunci ușor-ușor tinerii se vor lipi de el în număr mare, unii vrând să participe la cântare, alții doar să se bucure de ea. Odată format grupul de tineri, preoții pot săvârși o dată pe săptămână Paraclisul Maicii Domnului cu răspunsuri la strană date doar ei, tinerii, apoi se pot ține privegheri de toată noaptea la marile sărbători ale bisericii, concerte de colinde, etc. Toate acestea vor crește și mai mult număr de adolescenți atrași în biserică.

Vocea preotului atrage, dar dacă nu este însoțită de răspunsuri de calitate de la strană, atunci nu este de ajuns.

2. Predica preotului. Dacă parohia are un preot care predică cu putere, cu mult entuziasm și foarte actual, atunci cu siguranță în timp, tinerii vor sesiza acest lucru și se vor strânge ciorchine în jurul preotului. Predica poate atrage tineri, chiar și fără un cor bun la strană. Totuși trebuie să menționăm că e musai ca predicile să fie actuale, să trimită către probleme concrete al tinerilor din secolul XXI, nu să puncteze la nivel general. Tinerii sunt foarte atrași de preoții care vorbesc pe limba lor, despre problemele lor.

3. Viața curață a preotului. Dacă predica preotului este însoțită de o împlinire a celor spuse, în faptă, atât în viața lui cât și în acea a familiei, atunci efectul misiunii printre tineri este de mii de ori mai puternic. Tinerii, spre deosebire de cei maturi sau bătrâni care sunt mai îngăduitori, au mari așteptări de la păstorul lor, comparând viața lui cu faptele sfinților din sinaxare și cu viețile sfinților din pustia Egiptului, pentru că acestea sunt lecturile lor când fac primii pași spre Biserică. Tinerii pot fi repede dezamăgiți, chiar și de gesturi și fapte pe care preotul le-ar considera „omenești”. Lăcomia după bani, luxul și dorința de confort lumesc, zgârcenia, intoleranța față de cei păcătoși sunt aspecte din viața unui slujitor al Bisericii care vor depărta rapid tinerii de Biserică.

Pe de altă parte, blândețea, mila, îngăduința, curăția, vorba bună și disponibilitatea preotului pentru păstoriții lui vor fi mereu aspecte care-i pescuiesc pe tineri spre Dumnezeu.

4. Duhovnicul. Un preot cu viață curată și cu experiență pastorală, va fi ținta alegerilor ca duhovnic al tinerilor. Tinerii tind adesea să meargă la slujbe în parohia în care-și au duhovnicul, fiind practic „înfiați” aici de părintele lor duhovnicesc. Un duhovnic bun atrage sute de tineri, și parohia înflorește pe zi ce trece. Tinerii, mai ales cei proaspăt întorși la credință, vor căuta întotdeauna duhovnici care să aibe disponibilitate și răbdare să le asculte toate problemele care îi frământă.

Mai sunt și alte aspecte, dar acestea 4, enumerate mai sus, sunt esențiale. Dacă tinerii lipsesc din parohie, atunci cu siguranță niciunul din cele patru aspecte nu sunt împlinite.

Secundar, contează și activitățile pe care le desfășoară parohia cu tinerii: slujbe dedicate lor, serate duhovnicești, pelerinaje, acțiuni sociale, conferințe, etc.

Preoții îi pot pescui pe tineri, mai ales pe cei depărtați de Dumnezeu, în momentele când ei vin la Biserică interesați de: nunți, botezuri și înmormântări. Prin predică și printr-o viață sfântă, preotul poate pescui un tânăr, venit la biserică doar ca membru al familiei, ca participant la bucuria sau tristețea celor apropiați.

La Taina Cununiei tinerii pot fi chemați cu câteva zile înainte la biserică pentru a-și mărturisi păcatele și pentru o scurtă cateheză împreună cu nașii lor. Un preot bun poate face minuni în 30-60 de minute de cateheză, cu ajutorul lui Dumnezeu; la fel se poate la predica de după Cununie, când mulți tineri se află în biserică însoțindu-i pe miri. Același lucru și la Taina Botezului, cateheză înainte cu nașii și părinții, și predică după.

Participarea tinerilor la sluba înmormântării unui apropiat e o mare șansă de a-i pescui, pentru că „toți suntem filozofi în fața morții” și pentru că moartea prezentă palpabil în fața lor deschide în mintea tinerilor dorința de mântuire, de depășire a morții prin Înviere. Atunci e momentul ca preoții să le vorbească despre Împărăția Cerurilor, Judecata Universală, viața sfântă și viața în păcate pe care o trăim pe pământ, mila Lui Dumnezeu și iertarea tuturor prin Cruce și Înviere.

Vizitele la domiciliu pe care le fac preoții de Crăciun, de Bobotează, de Paști, sunt ocazii în care preotul poate arunca o vorbă bună în casele tinerilor care n-au călcat în viața lor la biserică. Predica din noaptea Învierii, când mulți tineri vin, singura dată din an, la biserică să ia lumină, e o ocazie de a le arăta dragostea lui Dumnezeu.

Ar mai fi și alte posibilități, dar cred că aceastea sunt cele mai importante. Dacă mi-a scăpat ceva, vă rog să completați cu ideile voastre la comentarii.

(Claudiu Balan)

P.S.: Odată cu scrierea acestui articol am hotărât să lansăm și o nouă campanie. Mai multe detalii puteți afla dând click pe bannerul de mai jos: