“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

De la hard rock până la death metal şi înapoi la Hristos

Mântuitorul Iisus HristosDoamne ajută şi Hristos a înviat!

Sunt un fost metalist care am fost implicat la propriu în această muzică. Nu am cântat-o, dar am promovat-o la radio. De la hard rock până la death metal şi înapoi. Mai ales am fost atras de stilurile extreme, dure şi rapide. Au fost ani de zile în care am fost dedicat total pentru această muzică, sacrificând tot timpul, energia şi banii. De fapt, cuvântul dedicat nu e cel potrivit, ci subjugare sau posedare dacă vreţi, e mai potrivit. Credeţi-mă, nu exagerez atâta timp cât ajunsesem să fiu atât de dependent de această muzică încât mă sculam noaptea ca să o ascult. Oare cum vine asta, doar e o simplă muzică,nu-i aşa?

Un lucru de care îmi aduc aminte acum este faptul că în cameră aveam afişat un poster imens al unei trupe extremiste, în care era afişat un cap de diavol cu coarne. Însă eu nu realizăm asta atunci, habar nu aveam că acela era chip de diavol, de fapt, nu mă interesa asta, iar cei care îl vedeau... nu spuneau nimic. Inclusiv un preot a văzut asta dar nu a spus nimic. De fapt, nu conştientizam deloc păcatul ori satanismul. Toate acestea mi se păreau fireşti pentru că duhul meu era nefiresc de subjugat. Nu mergeam la biserică, nu mă spovedeam, nu aveam duhovnic, nu realizăm că eram ortodox botezat nici un moment.

De asemenea, în acea perioadă eram fan înrăit (sau îndrăcit dacă vreţi) al unei trupe, nu îi voi da numele pentru că doar simpla pronunţare a ei ar aduce o profanare. Eram implicat total, trup şi suflet pentru această trupă pe care o idolatrizam fără nici cel mai mic discernământ. Pasiunea era atât de mistuitoare încât fiecare gest sau cuvânt rostit de membrii trupei prin interviuri avea o reverberaţie în sufletul meu. Chiar şi acum, după atâţia ani, când aud pomenindu-se numele trupei sau numele unuia din trupă, ceva tresare în mine. De aceea afirm, nu e o simplă muzica şi atât. E o energie creatoare de patimi care chinuie şi brutalizează sufletul. Iar apoi, în timp, aceste patimi urlă pentru a fi hrănite. Iar patima pe care se centrează totul în rock este mândria, sursa tuturor relelor.

Cum am ieşit din nebunia asta?

Deşi conștiința era adormită, eu fiind întunecat cu totul, nimeni nu m-a atenţionat în vreun fel toţi anii aceştia, și cu toate că eram rupt total de tainele Bisericii şi implicit de adevărata viaţă, trăind ca într-un vis, Hristos nu m-a lăsat. Ceva mă îndemna spre biserică dar neştiind absolut nimic, îmi era o frică teribilă de a merge la un preot.

În urma unei discuţii cu un prieten din aceeași gască, care începuse să meargă la biserică, m-am hotărât să merg la spovedanie pentru prima dată în viaţă, la 25 de ani. Mărturisesc că până atunci nu aveam nici cea mai mică idee despre păcat, absolut totul fiind permis, doar eram cu toţii tineri şi nimeni nu avea dreptul să ne judece.

Trecerea a fost brutală şi fără cale de întoarcere.Pentru Hristos.

De ce am spus toate astea?

Au trecut, cred, vreo 15 ani de când nu mai ascult aşa ceva, dar această muzică, mai bine zis duhul acestei muzici, a persistat mult timp şi chiar şi acum, unele pasaje din acele piese mi le amintesc perfect. Doar dependența s-a şters. La aşa subjugare plătesc un preţ pe măsură. Iar preţul păcatului e moartea, atâta timp cât nu te ridici.

Trebuie să spun că nu doar ascultam această muzică, ci mă interesau foarte mult oamenii din spatele acestei muzici, cum gândeau, ce mărturiseau prin interviuri, cum trăiau. Mi se părea atât de fascinant totul încât nu era loc de o posibilă alternativă, mai ales una creştină. Această fascinaţie spre rău şi spre moarte atrăgea ca un magnet, iar eu primeam totul fără să filtrez nimic. Pentru că îmi plăcea această stare de rebeliune şi o căutam în permanenţă. Simţurile însă sunt atât de înşelătoare, mai ales la vârsta tinereţii...

Majoritatea celor care cântă rock spun că nu sunt satanişti, că nu cred nici în Dumnezeu, nici în diavol. Dar oare voia cui o fac? Și cum se explică invocarea celui rău în textele pieselor? Citiţi versurile şi vă veţi lămuri. Uitaţi-vă la comportamentul lor pe scenă şi în viaţa de zi cu zi. Şi mai mult decât atât, un lucru care te lasă mut: vedeţi şi înţelegeţi de ce moarte au avut parte. Cine citeşte, să înţeleagă.

Sigur, nu toate trupele invocă diavolul pe faţă, unii mai făţiş, alţii vorbesc de mizeria vieţii, alţii de războaie, moarte, desfrâu, misticismul gotic, pe scurt, se invoca un duh. Iar acest duh este cel al deznădejdii,dincolo de rebeliunea afişată. Pe când creştinismul, îţi dă bucuria vieţii şi lumina Lui Hristos. Şi mai mult decât atât: îţi dă viaţa veşnică. Deci, ce alegem?

Din această muzică se degajă o energie foarte puternică care ajunge să te domine în timp iar până ce sufletul nu se schimbă şi se curăţă prin spovedanie şi împărtăşanie, e aproape imposibil să realizezi cu adevărat ce se întâmplă. Pentru că e pe fond spiritual şi implicarea sufletului e inevitabilă, şi de aici rănirea lui. Practic, realizezi cu adevărat cât ai fost de manipulat de abia după ce ieşi din sistem.

Cunosc multe persoane care au trăit această muzică şi s-au întors la Biserică şi mărturisesc la fel ca mine, nu sunt singurul. Şi... da,nu există nici o legătură între Hristos şi mamona, iar dacă cineva crede că se poate sluji la doi domni... Dumnezeu cu mila. Eu însă mărturisesc că nu se poate, e doar amăgire şi atât. Dumnezeu nu ne părăseşte vreodată, doar noi îl părăsim atâta timp cât avem inima împărţită. Un singur pas cât de mic şi El ne vine în întâmpinare. Dar ştiu din proprie experienţă cât de greu e, la mine puteau veni zeci de mii de oameni să îmi spună că nu este ”ok” şi tot degeaba. Asta pentru că duhul fiind întunecat nu poate primi lumină decât prin mila Lui Hristos.

La majoritatea tinerilor apare scuza vârstei şi faptul că această muzică se potriveşte cu starea lor plină de efervescență. E adevărat, când arzi lăuntric şi simţi că ai ceva de spus dar nu ai nici un feedback, înăuntrul tău se dă o luptă şi frustrarea nu poate fi atenuată decât prin urlet. Iar muzica pe care o ascultă cineva reflectă perfect starea sufletească prin care trece. De fapt, muzica rock nu e doar o muzică ci şi un pretext, e puntea de legătură, numitorul comun al răzvrătirii tinerilor. Asta se poate înţelege mai ales în concertele rock, mai mult sau mai puţin agresive. Acolo tinerii se simt cel mai bine pentru că nimeni nu îi judecă. Dar după acele ore petrecute ca într-un delir, ce rămâne?

În privința alegerii muzicii ascultate, Sfântul Ioan de Kronstadt îi sfătuia pe tineri așa: Să nu vă lăsaţi atraşi de sunetul plăcut al unui instrument sau al unei voci, să fiţi atenţi ce urmări au acestea asupra sufletului vostru. Dacă sunetele aduc linişte în suflet şi sentimente curate, dumnezeieşti, atunci vă puteţi hrăni sufletele ascultându-le. Dacă însă sunetele nasc dorinţe trupeşti, îndepărtaţi-le cu totul şi să nu mai ascultaţi o asemenea muzică.” Și toţi sfinţii părinţi spun într-un glas: tot ce aduce tulburare în suflet e de la draci. Sună brutal dar nici mântuirea nu este o glumă. Însuşi Hristos ne-a avertizat că ”nimic necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor.”

Nu vreau să judec pe cei care ascultă această muzică. La urma urmei, fiecare om îl caută pe Dumnezeu în felul său, mai mult sau mai puţin conştient. Iar rockerii, în general, sunt persoane extrem de sensibile la frumos şi de obicei apreciază şi alte genuri mai slow şi chiar muzica clasică. Majoritatea sunt citiţi, culţi, inteligenţi. Există şi multe convertiri din rândul rockerilor, iar întoarcerea la Hristos e şi ea una extremă la fel ca firea lor. Iar sufletul rănit de patimi se vindecă în timp prin mila Lui.

Pentru mine, acea perioadă a fost ca o pregustare a iadului. Eram în întuneric şi nefirescul mi se părea firesc, iar deznădejdea bătea permanent la uşă. De atunci mi-a rămas o amărăciune când îmi amintesc de acel timp, când eram rupt de Hristos.

Însă tot ce facem în viaţă are ecou dincolo de moarte. Iar diavolul, umblă şi răcneşte ca un leu, căutând pe cine să înghită. Pentru că miza e una uriaşă: mântuirea sufletului!

Am vrut doar să fac o mărturisire şi atât. Iertare.

(Cristi)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro