“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Claudiu: "Vă încurajez pe toți să nu ezitați în a avea o viață de familie curată"

Eu și soția mea, Iulia, suntem căsătoriți de șase ani și jumătate, și ne cunoaștem unul cu altul de 11 ani. Astăzi prin darul lui Dumnezeu avem împreună două fetițe, Sofia de 4 ani și 7 luni și Ilinca de 2 ani și 6 luni.

Ne-am apropiat împreună de Dumnezeu și de Biserica Ortodoxă, acum zece ani și am încercat pe cât posibil să avem o viață curată, în acord cu poruncile Lui. De atunci și până astăzi au fost multe ispite, dar niciuna mai presus de puterile noastre, niciuna pe care teoretic să n-o fi putut depăși. Cu toate acestea au fost destule ocazii în care am greșit, când nu ne-am ridicat la înălțimea unei vieți creștinești adevărate. Ne-am cerut iertare, ne-am mărturisit păcatele dragului nostru părinte duhovnic și am mers înainte, încercând să nu mai greșim.

Am fost ispitiți să cădem în păcatul desfrânări încă din primele noastre luni când ne-am cunoscut, în adolescență. Eu știam doar că e păcat să ai relații intime înainte de căsătorie, și nimic mai mult. Nu înțelegeam prea bine de ce, și care sunt efectele acestui păcat asupra noastră, și a celor din jur. Totuși simțeam că așteptând până la căsătorie făceam un lucru tare bun și Dumnezeu ne va răsplăti pentru asta. Aveam un fior în mine și mă simțeam foarte bine că avem un țel, o luptă pe care trebuie s-o ducem, era crucea noastră ca adolescenți. Nu ne-a fost greu, am reușit cu ajutorul Domnului Hristos să trecem cu bine peste perioada critică de început, când nu eram siguri pe crezul nostru, lăsându-ne uneori clătinați de concepțiile lumii.

Cu timpul a început să ni se pară foarte ușor, și așa zisa luptă se transformase în bucuria că avem o conștiință curată. Începeam să înțelegem cât de mult ne apropie unul de altul abstinența de a avea relații intime, și cum creștea în noi dorința de a ne căsători, de a fi permanent împreună. Ne putem împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului și prindeam putere în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, tocmai pentru că sufletul nu ne era apăsat de această vină, de această rușine care ne-ar fi împiedicat să ne apropiem de Tatăl nostru cel ceresc.

A trecut timpul și după aproape cinci prietenie ne-am căsătorit. De aici înainte au apărut alte probleme: frica de a avea copii mulți, abstinența de la relații intime în zilele de post și sărbătoare, abstinența de la relații intime pe motive medicale sau datorită perioadei menstruale ale soției.

În fața acestor ispite prima reacție a fost îndreptățirea, adunarea tuturor argumentelor care să ne convingă că e greu și nu putem să ne supunem întru totul poruncii lui Dumnezeu, că lumea astăzi s-a schimbat și că asta e... merge și așa. Au început să apară gândurile de a folosi mijloace contraceptive și gândul de a controla noi momentul când să apăra copii.

Din primele zile de căsătorie, a apărut teama ca soția să rămână însărcinată, noi fiind învățați de lume că tinerii căsătoriți trebuie să se mai distreze o perioadă... vreo câțiva ani și abia apoi să se gândească la făcut copii.

Nu mai țin minte cum, dar am hotărât ferm în fața soției încâ din primele săptămâni că noi nu vom folosi nicio metodă contraceptivă și ne vom lăsa în mâinile lui Dumnezeu. După ce ne-am chinuit cinci ani să stăm fără să greșim înaintea lui Dumnezeu, neavând relații intime, tocmai pentru a intra în căsătorie oarecum curați, ar fi fost acum o mare prostie să ne lepădăm de voia Lui și să facem ce vrem.

De fapt lucrurile au fost tocmai invers, chiar acea luptă pe care am dat-o împotriva presiunii societății de a ne începe viața sexuală, chiar ea ne-a dat putere să respectăm voia lui Dumnezeu în căsătorie, și să nu folosim mijloace contraceptive.

A trecut vremea, s-au născut cele două fetițe ale noastre și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să ne ferim de aceste ispite de a ne plănui conceperea și nașterea pruncilor noștri. Pe Maica Domnului am luat-o, la Taina Cununiei, drept ocrotitoare a familiei și ei îi datorăm toată pacea și liniștea din casa noastră.

E minunat să te uiți în spate și să ai conștiința împăcată că ai încercat să faci voia lui Dumnezeu și să nu te împotrivești Lui. E o bucurie și împlinire pe care o puteți înțelege doar trăind-o.

Lăsându-ne viața intima în mâinile lui Dumnezeu, este ca și cum am fi lăsat în mâinile Lui cel mai prețios act intim al familiei, și dacă ne-am încrezut în El pentru a ne ghida în cele mari ale vieții (conceperea și nașterea pruncilor), ne este mai ușor să ne lăsăm în mâinile lui când vine vorba de cele mici.

A-L lăsa pe Dumnezeu să dea viață prin noi unor persoane unice, este o modalitate de lepădare de sine, un fel de a ne împropria voia lui Dumnezeu ca și cum ar fi voia noastră. Ori exact asta spunea Sfântul Apostol Pavel când zicea. „Nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine.

Nu vreau să înțelegeți că viața mea și a soției este roz și trăim ca-n rai. Cei care ne cunosc știu că nu este așa, dar încercăm pe cât posibil să rămânem în voia Lui. Avem și noi ispite, încercări, îndoieli, căderi, dar vrem să ne ridicăm, vrem să mergem în continuare spre Hristos, Cel ce este Calea noastră, Adevărul și Viața veșnică.

Acum suntem la punctul în care e posibil să apară oricând al treilea copil. Ne temem uneori de acest lucru. Societatea propovăduiește o familie perfectă cu doi copii, și există presiuni din jur care ne îndeamnă să rămânem cu doar doi copii. De al patrulea sau al cincilea copil nu mai încape vorbă, atunci ești catalogat drept nebun, extremist, încuiat la minte, sau în alte feluri.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să mergem înainte așa cum îi este voia. De la al treilea copil în sus lucrurile se complică în familie, jertfa de a-i crește este mare, timpul acordat lor la fel, resursele pe măsură, și doar credința în Sfânta Treime ne dă curaj că totul va fi bine.

Un lucru vă spun, am nădejde că Dumnezeu ne va ajută să creștem 16 copii, nu doi, dar nu e după voia mea, ci trebuie s-o încurajez și pe soția mea, cea care duce greul nașterii și a creșterii lor, și trebuie să-și mai dorească și Dumnezeu acest lucru.

Vă încurajez pe toți să nu ezitați în alegerea de a avea o viață de familie curată, lasată total în voia lui Dumnezeu, fără a folosi nicio metodă de contracepție.

Vă spun că este mare răsplata celor care duc o astfel de viață, atât aici pe pământ cât și în cer. Noi simțim pe propria noatră piele grija și darurile pe care Dumnezeu le revarsă asupra celor care nu se feresc de copii.

Voi încheia și eu cu cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur:

Că mulți oameni, din pricina dragostei de bani, nu vor să aibă copii; au mutilat firea; nu-și omoară copiii, dar opresc izvoarele nașterii.

P.S. În fotografie sunt fetițele noastre, Sofia și Ilinca.

(Claudiu Balan)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Asculta live Radio Ortodoxia Tinerilor

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro