“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Sorin: "Dumnezeu ne duce mereu la limita dintre maximul cât putem da și imposibilul"

Poate par că judec foarte superficial lucrurile dar cred că e mare nevoie ca oamenii să înțeleagă cu ce Dumnezeu au de a face. Pot spune din experiența mea că Hristos face minuni și că niciodată nu ne lasă. Eu sunt din Bistrița și niciodată nu m-am gândit că voi pleca în altă parte. Nu erau șanse să plec din respectivul oraș mai ales din cauza problemelor financiare dar și pentru că fiind crescut tot timpul în casă nu prea aveam legături cu oamenii.

De când m-am apropiat de Biserică s-au schimbat foarte tare lucrurile. Sorin, cel care nu era în stare să facă nimic și stătea tot timpul acasă s-a trezit că pleacă de capul lui la mănăstiri prin tot felul de peripeții. Am trecut cu un călugăr exact printre niște câini care mârâiau la noi, am mers vreo 8 km spre peștera Sf. Teodora iarna văzând urme de porc de mistreț, fiind în singurătate totală, și rugându-mă să nu întâlnesc ceva animale sălbatice, mai ales că nu am avut nici o mașină personală și mă duceam singur.

De fapt cum a fost: Nu știam dacă să mă duc la Peștera Sfintei Teodora sau la Mănăstirea Petru Vodă, la care un călugăr de la Mănăstirea Secu îmi spune să pornesc pe un drum și dacă prima mașină care oprește merge spre Mănăstirea Petru Vodă să mă duc acolo iar dacă merge spre Sihla să mă duc acolo. Prima mașină mergea spre Sihla dar era iarnă și când să urce dealul nu putea (nu avea lanțuri la roți) așa că ei au mers la Sihăstria și Sorinaș al nostru s-a dus singur cuc pe șosea 8 km la peșterea Sf. Teodora. Nu îți doresc să simți că tot mergi și vezi și urme de animale și ai și auzit zvonuri că iarna e periculos de mers pe acolo că poate întâlnești lupi. Mă rugam neîncetat și drumul nu se termina și nu venea nici o mașină. Mai târziu am aflat că nu era nici un lup ci mai degrabă porci mistreți (de parcă m-ar mângâia cu ceva dacă m-aș trezi atacat de un porc mistreț).

Iarăși mai citisem despre Mănăstirea Frăsinei și aveam un vis să ajung acolo dar nu era nici o șansă. Și uite că vara trecutăam ajuns acolo. Și aici, pentru că am fost direcționat greșit am mers cred că vreo 10 km cu soarele care îmi bătea în cap.

Iarăși nu aș fi visat niciodată să ajung la facultate la București deoarece financiar nu era posibil. Și ce a făcut Dumnezeu. Am primit din pură întâmplare id-ul de mess al unei femei care mai târziu m-a finanțat și încă îmi finanțează șederea în București. Dar nu e doar asta. Tipa la început îmi tot spunea să vin în București că mă ajută cu bani. Ea totuși neglija să-mi zică că nu prea avea posibilități financiare să mă susțină financiar. Dar când eu aveam admiterea se trezește că își schimbă locul de muncă în altă parte unde e plătită mult mai bine și mă putea întreține.

La începutul întoarcerii mele spre Biserică aud de o conferință organizată de LTCOR în care era invitat un păr. Serafim să vorbească. Îmi aduc aminte că în respectiva seară la tv era și un film cu Harry Potter (după care am fost înnebunit de la început). Mă duc la conferință și omul respectiv are o atât de puternică impresia asupra mea încât nu mai îmi trebuie televizor și Harry Potter. Dar nu doar asta. Omul spunea că la un moment dat a făcut autostopul și a fost luat de un tir și vorbind cu șoferul chestii duhovnicești, șoferul a cerut să fie spovedit și s-a spovedit în mijlocul străzii. Auzind asta îmi doream și eu să îi spun după conferință acestui părinte că vreau să mă spovedesc la sfinția sa. Dar au venit alții și nu am avut oportunitatea. Au trecut zile, săptămâni, luni, ani și eu mai ascultam pe o casetă glasul cald al acestui părinte ce simțeam că mă mângâie. Și stai să vezi minune. După câțiva ani, prietena care mă întreține (M.) știind de depresiile mele îmi spune că a cunoscut la o mănăstire pe un părinte care e foarte îmbunătățit și îmi zice să vin și eu să îl cunosc. Mă duc cu M. la acest părinte care mai târziu îmi devine și duhovnic și care era exact același părinte la care aș fi vrut să mă spovedesc. Eu nu sunt un om important și nu cunosc oameni importanți dar totuși m-am întâlnit și cu Patriarhul Daniel care a schimbat vreo două vorbe cu mine, am vorbit cu părintele Filotei Bălan care mi-a zis de cip-uri, am avut șansa să vorbesc cu părintele Calistrat Chifan care iarăși mi-a descoperit anumite lucruri (ce în momentul respectiv neștiind cine e acest părinte nu înțelegeam ce a spus și credeam că glumește), cu părintele Iustin Pârvu și în general am tot cunoscut părinți destul de îmbunătățiți. Și îi găseam pe acești oameni fără să îi caut. Uneori M. îi găsea și mă chema și pe mine să îi cunosc iar alte ori eu ajungeam să cunosc pe aceștia.

De ce am scris acest lucruri? Am vrut să arăt că Dumnezeu chiar nu doarme și El chiar lucrează și chiar își face treaba. Recent ascultam o conferință cu Katherine Albrecht. Ea dorea să facă un fel de marș împotriva cipurilor și ar fi vrut să fie și ceva pastori care să facă rugăciuni cu poporul. Și în orașul respectiv a căutat în cartea de telefon toți pastorii din orice cult creștin. Toți au spus că nu vin și că nu văd o problemă în cipuri. Femeia se speriase în momentul acela și se ruga: "Doamne, dacă vrei să mă duc singură mă voi duce singură și voi porni eu rugăciunile". Ajunge în oraș și când să strângă oamenii este abordată de un tip ca la 50 de ani care conducea o mașină. Omul îi spunea că îi știe munca ei și că ar vrea să o ajute și el dacă ar putea cu ceva. Tipul era pastor. Deci uite că Dumnezeu iarăși și-a făcut treaba în ultimul moment.

Dar să revin. O spun atât din experiența mea cât și a altora că Dumnezeu nu ne lasă. Dacă noi nu Îl lăsăm El niciodată nu ne lasă. Doar că El ne cere să dăm totul. Nu e mulțumit cu jumătăți de măsură și cu lene. Dacă acea femeie nu mai poate de dureri atunci Hristos nu îi va da copii decât atunci când e în stare să ducă o nouă sarcină. Dacă doctorul a spus că femeia nu poate să mă aibă copii atunci ori se va dovedi că doctorul a spus prostii (nu ar fi prima oară), ori că minuni se întâmplă și nu va naște decât atunci că trupul ei va suporta asta. Atât timp cât noi facem voia Lui, El sigur nu ne lasă. După cum Îl cunosc pe Dumnezeu pot să garantez că dacă părinții dau totul pentru copiii lor atunci chiar de ar fi în vreme de foamete și cu 13 copii și tot vor reuși aceștia să-și hrănească copiii. Nu trebuie să ne facem griji ci să ne lăsăm cu totul în mâna lui Dumnezeu.

Hristos ne cere să fim ca niște copii. Niciodată nu am înțeles asta. Dar totuși surioara mea (care momentan are 9 ani) m-a făcut să înțeleg ce a vrut să spună Hristos. Ea îmi zicea că nu vrea să crească, deoarece atunci când va crește nu va mai avea părinți care să-i fie alături. Deci de aici am înțeles ce vrea Hristos. Copilul când are un necaz îi cere ajutor mamei și tatălui neavând nici o urmă de îndoială că mama și tata va rezolva problema. Nu așa am fost toți? Păi așa vrea și Hristos să ne comportăm. Să apelăm la El fiind foarte siguri că El ne rezolvă problemele.

Repet din nou și subliniez: El ne va da tot ce ne trebuie dar în același timp va trage de noi până ce vom da randament maxim. La El nu prea au șanse de viață liniștită puturoșii. Familiile cumulți copii care rabdă de foame sunt aproape sigur că părinții nu au făcut tot ce au putut. Undeva cineva nu și-a făcut treaba și de asta nici Hristos nu i-a ajutat. El niciodată nu ne lasă și Își face treaba.

Nu trebuie să folosiți tot felul de metode ca să vă feriți de copii. Dați totul pentru copii și pentru Hristos iar El îi va apăra de greutăți peste măsura lor. Ar fi mare păcat din moment ce avem un Dumnezeu atât de bun. Nu vă feriți de a face copii indiferent de vârsta voastră.

Sora mea a apărut dintr-o întâmplare când mama mea a avut o vârstă destul de înaintată și ea se gândise la un moment dat să facă un avort dar din mila lui Dumnezeu i-a venit ideea prea târziu. Fata asta este un copil cum nu am mai văzut. Are niște întrebări cu totul existențiale în legătură cu Dumnezeu și este foarte caldă și bună cu ceilalți. Fata asta o văd că atunci când va fi mare s-ar putea să ajungă o femeie sfântă. Văd că în copilăria ei alături de părinți (care cu toată părerea de rău nu sunt capabili să îi dea o educație creștinească) totuși are o viață și o trăire matură și foarte apropiată de Dumnezeu. Eu încercam să insist pe lângă ea să o apropii de Dumnezeu iar cu facultatea m-am îndepărtat de ea și mă gândeam că nu voi putea să am o influență atât de mare asupra ei. Și mă trezesc în unele momente că îmi spune unele lucruri și mă întreabă unele lucruri de sunt ca trăsnit (în sensul bun al cuvântului).

Eu nu înțeleg pe unii oameni care se vor credincioși. Ei cum cred că o femeie devine însărcinată? Una are noroc să fie însărcinată mai repede decât alta? Sau Dumnezeu e un fel de motoraș care aruncă copii în pântecele femeilor ori de câte ori au relații trupești? Asta arată că Dumnezeu este cu totul în afara relațiilor noastre trupești. Păi dacă am fi ca niște copii și L-am considera pe Dumnezeu tată am spune: Uite, Tată, vezi că sora mea nu se simte foarte bine să devină însărcinată dar bănuiesc că nu te supăr dacă vreau să îmi împărtășesc dragostea cu ea.

Sau mai e o chestie ce nu o înțeleg. Cât de neînțelept își imaginează unii că este Dumnezeu încât oferă un copil unei femei în condițiile în care nu există posibilități pentru ca acel copil să prospere în viață. Ce este Dumnezeu pentru unii? O ființă indiferentă, o ființă crudă?

Doar recent a fost pusă pe site conferința cu părintele Mihail Jar care spunea femeilor să facă toți copiii, că Dumnezeu chiar e alături de văduve și copii. Normal că viața nu va fi ușoară dar nu cred că înțeleg acești oameni că Dumnezeu nu vrea să avem o viață ușoară deoarece viața ușoară ne face leneși în a crește duhovnicește și ajută la creșterea patimilor.

Spuneam ieri că sunt epuizat de oboseală. Și vai ce împlinit și bine mă simt. Și tot nu sunt mulțumit că încă văd că am momente în care în loc să muncesc pierd timpul pe prostii. Deci El poate trage mai tare de mine. Realizez că astfel de situații arată clar în ce Dumnezeu credem.

Aș întreba pe acei oameni ce se vor credincioși: cum cred ei că Dumnezeu pune copilul în pântecele mamei? La întâmplare? Fără să se gândească dacă copilul ar putea să aibă o viață normală în această lume? Și cum cred ei că ar fi o viață trăită în Hristos corect? O viață ușoară în care totul sau marea parte a lucrurilor să fie așa cum vrei? Sau o viață în care să tragi de tine de mori?

Să luăm și exemplu în viața de zi cu zi. Vreau să slăbesc de exemplu. Se poate face asta fără să mă chinui foarte tare? E drept că lumea de azi așa ar vream dar nu se poate. Sau vreau să îmi dezvolt mușchii. Cum fac asta? Stând frumos toată ziua în pat? Nu! Făcând efort fizic până la epuizare. Unii poate ar zice că prea mult efort face rău. Ok, dar problema e că Dumnezeu pune copiii în pântecele mamei și nu noi.

Deci El știe să tragă de noi până ce ajunge la acea linie subțire a limitei dintre maximul cât putem da și imposibilul. Și El ne va cere maximul. O spun asta iarăși din experiența mea și a altor din jurul meu. Toți oamenii sfinți și sporiți nu aveau timp de nimic ci tot timpul se chinuiau cu tot felul de treburi. Să ne uităm și la Părinții la care ne place să îi considerăm sfinți: părintele Iustin, de exemplu, la aproape 90 de ani nu știu dacă dormea pe noapte 5 ore și în rest toată ziua veneau tot felul de oameni, zi de zi. Iar omul se mai ducea și noaptea la slujbe.

Dacă acest om la vârsta asta înaintată era chinuit în halul ăsta, noi ne așteptăm ca Hristos să ne chinuie mai puțin? În fine, asta arată clar cum vedem noi pe Dumnezeu și viața duhovnicească. Nu vreau să judec pe nimeni că am fost și eu în starea asta și realizez că multe din astfel de de gânduri vin pentru că nu credem cu adevărat într-un Dumnezeu iubitor ci într-un Dumnezeu care Își are socotelile Lui iar noi nu intrăm în ele, așa că nu Îi pasă de noi.

(Sorin)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Tabără

Ultimele comentarii

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro