De cativa ani buni, in presa din romania, apar  constant dezvaluiri scandaloase despre viata unor preoti sau ierarhi cu activitati misionare indoielnice. Ne putem da seama cu ochiul liber ca se se duce o campanie sustinuta de "vanatoare" a preotilor de acest gen intrucat astfel de subiecte starnesc senzationalul...adica exact ceea ce cauta companiile din domeniul mass-media pentru publicul care iubeste painea ... si circul.

Tin sa precizez ca nu-mi insusesc rolul de avocat al preotilor blamati in public, ci incerc sa ma plasez in ipostaza simplului credincios care doreste mantuirea sa si a aproapelui sau, cu specificatia ca aproapele nostru este inclusiv ierarhul, preotul si calugarul care a cazut de la dreapta credinta prin pacate strigatoare la cer si pe care noi il osandim atat de mult in mintea noastra.

Si incerc sa ma plasez in aceasta situatie pentru ca asta ne si cere Mantuitorul ca sa ne mantuim, sa ne iubim aproapele ca pe noi insine, nu altceva.

Acest circ mediatic, pe seama unor preoti vrednici de plans, nu ne face decat un mare deserviciu mantuirii noastre pentru ca, pe de o parte ii face pe cei cu credinta slaba sau  pe cei necredinciosi sa se indreptateasca de a nu calca pragul bisericii: "Dar ce? eu sunt prost sa pup mana preotului care a facut cutare lucru?...sau sa-mi marturisesc pacatele lui?" iar pe de alta parte, noua, celor credinciosi ne raceste dragostea fata de preoti si biserica in general, cate putin, cate putin pana incepem sa suspectam pe toti de cate ceva, si incepem sa ne consideram mai buni decat preotii nostri.

Stiu ca cei mai multi dintre noi suntem foarte intrigati cand aflam ca un preot, care ar trebui sa fie un model de vietuire crestina, este din contra, un anti-model, si vrem sa se faca dreptate de-indata pentru a inceta sminteala, iar preotul sa fie caterisit, si eventual declarat persona- nongrata. Dar tocmai aici apare greseala noastra: atitudinea pe care o avem noi fata de astfel de preoti, nu cea pe care o au ei fata de cele sfinte (pe care dealtfel o cunoastem in parte).

Si intreb pe fiecare: Esti fericit cand se face dreptate?...desigura ca esti...doar asta vrea toata lumea, dar iti pare rau pentru starea de plans a unui astfel de preot? Te doare inima stiind ca daca ramane in acele pacate dezvaluite se va duce in fundul iadului pentru totdeanuna?

Daca putini sunt cei care se roaga pentru  indreptarea sufletelor preotilor si ierarhilor cazuti in pacate mari, oare la cati dintre noi chiar le pasa de mantuirea lor si chiar ii doare de soarta lor?

Cu adevarat preotii care savarsesc fapte de osanda sunt mai de plans decat saracii fara casa, vaduvele fara ajutor si cei bolnavi din spitale caci acestia desi sufera greu, nu si-au pierdut mantuirea si bucuria cea vesnica, dar un preot nepocait si-a pierdut sufletul si se osandeste la chinuri vesnice.

Noi nu avem nevoie sa promovam "vreascuri duhovnicesti" si pete negre in ochii oamenilor care si-asa au vazut destula uraciune in lume ci preoti induhovniciti, oameni de la care avem de invatat ce sa facem, nu ce sa nu facem (caci asta stim si noi cei "invatati")

Nu avem nevoie de exemple negative caci avem destule in casele si inimile noastre ci avem nevoie de cei care sa ne lumineze calea, sa ne fie repere spirituale si sprijin pe drumul mantuirii.

Vanatoarea de preoti este pe o directie total gresita, caci ea ar trebui sa fie una adresata preotilor placuti lui Dumnezeu nu celor care slujesc patimilor, iar noi pe cei cu har trebuie sa-i cautam, sa-i asaltam si sa-i vestim...nu pe cei care sunt doctori bolnavi. Pentru aceia din urma sa ne rugam Domnului ca sa-i indrepteze.

Asadar propun sa recomandam credinciosilor si cunoscutilor nostri preotii cu statura duhovniceasca, care sunt buni pastori ai turmei lui Hristos. Sa ne gandim fiecare la cate un preot apropiat de Dumnezeu si sa adaugam un comentariu cu numele lui.