Fericirea I: „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor”
Care este fericirea intai si ce inteles are?
„Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o insusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este „saracia cu duhul”. Dar ce inseamna „saracia cu duhul”?
Dupa cum talmaceste Sfantul Ioan Gura de Aur, cuvintele «saraci cu duhul» inseamna «smeriti de buna voie», adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine, pacate prin care au cazut ingerii cei rai si primii oameni. Ele nu arata deci pe cei neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel. Crestinii care cunosc si urmeaza pe Hristos sunt „invatati de Dumnezeu” (I Tes. 4, 9) si „fii ai luminii… nu ai intunericului” (I Tes. 5, 5), intrucat au dobandit invatatura dumnezeiasca de la Biserica, prin harul Sfantului Duh (I Cor. 5 s.u.).
Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii.
Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atata vreme rat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.
Smerenia este deci prima virtute ce se cere crestinului. Fara ea, nimeni nu poate trai o viata cu adevarat crestina; fara ea, nimeni nu poate nici macar intra in aceasta viata crestina, pentru ca ii lipseste dorinta de a se lupta cu pacatele si de a dobandi virtutea. Fara smerenie, crestinul nu se afla in stare de a simti nevoia harului dumnezeiesc si prin aceasta se lipseste tocmai de ceea ce are neaparata trebuinta.
(Vezi şi celelalte 8 „fericiri”)
adriana
martie 5, 2010 @ 12:54 pm
multumesc ca ai scos in fata acest post…stiam ca il citisem pe net dar nu mai stiam unde
adriana
martie 5, 2010 @ 1:25 pm
Smerenia = o pala cereasca de vant care poate sa inalte sufletul din abisul pacatului pe culmile cerului; unita cu rabdarea este temelia tuturor virtutilor; fara smerenietotul devine nimic; prin smerenie nimicul devine tot; deschide poarta cerului si tainele lui Dumnezeu se decopera celor smeriti; iubirea si smerenia sunt o pereche sfanta: una inalta si cealalta ii tine pe cei care s-au inaltat si nu-i lasa niciodata sa cada. (Cuviosul Paisie Aghioritul – Mica filocalie)
Daniel
martie 6, 2010 @ 4:43 pm
Multumesc pentru acest post.Dumnezeule sarac ma-i nascut pe pamant cercetos voi trai precum cerceste saracul un banutz asa cerceste sufletul meu Mila Indurarea Pacea Sanatatea si Linistea Ta si sarac voi muri dar in acelasi timp Tu care esti Smaradul si Diamantul vietii mele mai facut bogat si pe acest pamant.Doamne Iisue Hristoase Fiul Lui Dumnezeu Miluieste-ne pe noi pacatosii ca nu suntem vrednici de al tau Sfant si Binecuvantat Nume.
Maounique
martie 7, 2010 @ 9:56 pm
Eu sunt impotriva oricarei forme de religie, dar unele lucruri sunt foarte adevarate din ceea ce a spus Isus si verificate de mine. Cine urmeaza unele lucruri face raiul pe pamant pentru el/ea.
-Iubeste-ti aproapele, dar mai ales nu uri pe nimeni, pentru ca ura iti face rau tie in primul rand, subiectul urii tale poate nici nu stie sau daca stie mai face si misto ca nu ai ce-i face, si, cine stie, intr-un acces de furie, poate ii dai una si atunci te baga si la zdup sau te pune sa ii platesti cine stie ce despagubiri, nu, ura nu e buna de nici un fel.
-Fii modest, pentru ca un om modest este un om liber, zilele astea imi faceam socoteala ca daca ma da afara de la job pot trai cu ajutorul de somaj, circa 600 lei, fara mari probleme timp de 15 luni, desigur, si cu ceva economii. Asa am refuzat sa semnez reducerea de salariu, eu oricum fac mult mai mult decat ma plateste, pentru ca am refuzat si ultima marire de salariu oferita fara sa o cer. Daca ai mai multi bani te intinzi la cheltuieli si te inveti asa, deci, fii modest/a si esti un om liber.
-Daca poti, daruieste, pentru ca darul tau iti face bine si tie, si celui ce primeste daca stii ce sa daruiesti si mai ales cui. Si nu se poate sa nu poti darui macar dragoste.
-Nu invidia pe nimeni, nu cauta sa ii iei locul sau sa traiesti ca el. Michael Jackson nu a fost deloc fericit desi era frumos, talentat si bogat. Patronul meu munceste ca un rob de 20 ani si treaba tinde sa se intepeneasca, mai ales pentru ca a fost zgarcit la salarii si oamenii buni au plecat. Degeaba se supara si reduce salariile acum, nu mai are 30 ani, viata lui s-a cam dus chiar daca lucrurile vor merge bine. Inainte de a invidia pe cineva, pune-te in locul lui, dar mai ales gandeste-te ca avere nu fac decat un anumit tip de oameni, vrei sa fii dintre ei ? Nu sunt fericiti, ei niciodata nu vor fi multumiti cu ce au.
-Nu lua in seama ce zice lumea. Distreaza-te pe seama barfelor pe seama ta, ai grija sa le dai cat mai multa apa la moara, nu te ascunde, sau chiar prefa-te ca esti asa cum zic ei. In loc sa te necajesti, amuza-te ! Zice lumea ca esti gay ? Ai grija sa lasi tot felul de indicii ca asa si e ! Zice lumea ca esti pupincurist ? Fa-te ca vb cu seful la telefon si inventeaza cele mai absurde hiperbole referitoare la calitatile lui/ei ! Zice lumea ca esti nebun/a ? Perfect, poarta-te ca atare ! Pana la urma tu te distrezi, ei nu mai stiu ce sa creada… Daca te necajesti, ei castiga, tu pierzi.
Ma rog, asta e doar o parte. Sfaturile lui Isus de acum 2000 ani se aplica in parte lumii de azi. Atata timp cat religia nu sadeste ura (anti-gay, anti-evrei, musulmani, martorii lui iehova, etc), cat lasa statul in pace si nu face lobby pentru legi discriminatorii, etc, poate fi un lucru bun, dar preotii sunt si ei oameni si vor putere. Pacat.
Lucia
martie 7, 2010 @ 11:06 pm
@ Maounique:
E bine, într-adevăr, să iubeşti (nu să urăşti), să fii modest, milostiv, să nu-ţi faci idol din muncă, bani etc, să nu ţii seama de „bârfele” lumii (având grijă să nu smintim – totuşi – pe unii, cu prea multă „apă la moară”), să fii chiar nebun (pentru Hristos!)…totuşi, dacă vom rămâne în şomaj, ajutorul (rugăciunile) unor „popi” pentru găsirea unui nou loc de muncă cât mai rapid, n-ar fi de neglijat !
florinm
martie 8, 2010 @ 12:49 pm
Maounique, dar ce te-a facut sa ni te descoperi noua, astfel?
Te plictisesti cumva? Ti-e temi de ceva? Poate de singuratate? Sa stii ca doar cu Dumnezeu nu esti singur. Fara El, oricati prieteni ar avea cineva, e singur cuc si nu are niciun rost pe pamant. Bine ca Dumnezeu ne asteapta pana la sfarsit, dar nu stim noi cand vine sfarsitul. Fereasca Dumnezeu sa ne apuce sfarsitul singuri, fara El!