“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Casatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu    Din comorile Sfintei Scripturi Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Beţia condamnată de Sfinţi Părinţi

„Beţia, demon de bună voie, băgat în suflete de către plăcere, beţia mamă a păcatului, vrăjmaşa virtuţii, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat; nu ştie de dreptate, ucide chibzuinţă. După cum apa stinge focul, tot aşa şi vinul nemăsurat întunecă mintea".

„Beţia, distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte în scurtă vreme".

”Indrăcitul este vrednic de milă; beţivul, însă, care suferă ca şi îndrăcitul, nu-i vrednic nici de milă, că se luptă cu un demon pe care singur l-a ales".

(Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omil. a XlV-a, VII, în PSB, voi. 17, p. 506)

„Intr-adevăr beţia este o îndrăcire de bună voie."

(Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. XXIX, V, în PSB, voi. 21, p. 3 71-3 72)

„Chiar dacă Domnul a prefăcut la nuntă apa în vin, totuşi n-a îngăduit beţia."

„Trebuie să vă feriţi de beţie ca de cucută, că amândouă duc la moarte." (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea II, Cap. VII, 56.3., în PSB, voi. 4, p. 263)

„Cumplit lucru, iubite, cumplit lucru e beţia! E în stare să betejească simţurile, să întunece mintea! Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, pe omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ, legându-1 cu lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu poate face nici rău, nici bine; omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău; face de râs pe toţi: şi pe femeie şi pe copii şi chiar pe slugi. Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui; duşmanii se bucură, îşi bat joc de el, îl blestemă şi aproape că îi spun aceste cuvinte: «Trebuie, oare, să mai trăiască? Vita! Porcul!». Se rostesc şi alte cuvinte mai grele ca acestea. Beţivii sunt într-o stare mai rea decât cei
ce se întorc din bătălii cu mâinile mânjite de sânge şi purtaţi pe sus. Probabil că pe aceia mulţimea îi laudă din pricina trofeelor, a victoriilor, a rănilor şi a loviturilor de moarte primite; pe beţivi, însă, îi nefericesc, îi numesc ticăloşi şi-i blestemă în fel şi fel de chipuri. Poate fi, oare, om mai ticălos ca beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în fiecare zi, de-şi strică judecata gândurilor?

„ (...) voi, beţivilor, sunteţi mai răi chiar decât animalele cele necuvântătoare; nu numai oamenii treji vă socotesc aşa, ci chiar voi înşivă. Că voi înşivă vă socotiţi mai răi decât câinii şi măgarii se va vedea din cele ce voi spune. Pe animalele acestea nu le sileşti să mănânce peste măsură; iar dacă cineva te-ar întreba: Pentru cel, i-ai răspunde: Ca să nu se îmbolnăveascăl De tine însă n-ai niciodată această purtare de grijă! Vezi că te socoteşti a fi de mai puţin preţ decât animalele acelea? N-ai nici o grijă de tine, deşi eşti necontenit în mijlocul furtunii. Nu te simţi rău din pricina beţiei numai în ziua în care te-ai îmbătat, ci şi a doua zi. Şi după cum unui om, care scapă de friguri, îi mai rămâne în trup slăbiciunea pricinuită de friguri, tot aşa şi ţie, după ce ţi-a trecut beţia, se mai învârte în sufletul şi trupul tău mahmureala pricinuită de beţie".

„Unul ca acesta nu se deosebeşte de un îndrăcit: este tot atât de neruşinat, tot atât de furios. De îndrăcit ne este milă, pe acesta îl urâm, îi întoarcem spatele.
- Pentru ce?
- Pentru că de buna lui voie aduce asupra sa nebunia asta şi face canaluri de hazna din gură, din ochi, din nas, într-un cuvânt, din toate mădularele sale. Dacă ai putea să te uiţi acum şi înăuntrul lui, ai vedea că sufletul lui e îngheţat şi amorţit ca în vreme de iarnă şi de ger, iar din pricina furtunii prea mari cârma sufletului nu-i mai poate fi de vreun folos. Mă ruşinez să spun câte rele suferă - bărbaţi şi femei - din pricina beţiei şi a îmbuibării; o las pe seama conştiinţei acelora care cunosc, pe propria lor piele, relele acestea.

Ce poate fi mai ruşinos decât o femeie beată sau numai ameţită? Cu cât vasul e mai slab, cu atât şi naufragiul e mai mare, fie că e femeie liberă, fie că e roabă. Femeia liberă se face de râs în faţa cetelor ei de roabe; roaba iarăşi la fel, între roabe. Şi fac - şi una şi alta - să fie hulite de oamenii fără de minte darurile lui Dumnezeu."

„Şi după cum o corabie, naufragiată de furtună, după ce a trecut furtuna, rămâne cu paguba pricinuită de furtună, tot aşa şi cu beţivul. Şi după cum corăbierii, în timpul furtunii, aruncă în mare mărfurile din corabie, aşa şi beţivul aruncă de la el toate faptele lui bune. De-ar fi cu trupul şi cu sufletul curat, de-ar fi ruşinos, priceput, blând, smerit, beţia le aruncă pe toate acestea în oceanul fărădelegii. Dar după ce a fost aruncat totul afară, nu mai este nici o asemănare între corabie şi beţiv. Corabia se uşurează după ce a aruncat încărcătura, dar beţivul se îngreuiază şi mai mult. în locul bogăţiei aceleia primeşte nisip, apă sărată şi toate gunoaiele beţiei, care îneacă îndată corabia cu călător şi cu cârmaci cu tot".

„Nu poţi vedea împărăţia cerurilor dacă eşti beţiv. Nu vă înşelaţi, spune Pavel, nici beţivii, nici hulitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Dar pentru ce vorbesc eu de împărăţia cerurilor? Dacă eşti beţiv nu poţi vedea nici lucrurile de pe lumea asta. Beţia face din zi noapte şi din lumină întuneric. Beţivii au ochii deschişi, dar nu văd nici ceea ce le stă înaintea picioarelor. Grozăvia nu-i numai atâta, ci, pe lângă asta, beţivii mai îndură o altă pedeapsă şi mai cumplită: sunt trişti fără pricină, furioşi, bolnavi, luaţi necontenit în râs şi ocărâţi. Ce iertare mai pot avea aceşti oameni, care îşi pricinuiesc singuri atâtea nenorociri? Nici una!".

"Unde-i beţie, acolo-i diavolul".

(Sf. loan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXX, IV, în PSB,vol.23,p.809)

„Că ochii (beţivului), mişcaţi necontenit de căldura vinului, văd multiplicată imaginea unui singur obiect. Beţivul nu face deosebire dacă vederea i se mişcă sau dacă obiectul se mişcă; dar în amândouă cazurile vederea are aceeaşi senzaţie, pentru că vederea, din pricina tulburării produse de vin, nu poate percepe exact obiectele. Mersul beţivului este tremurat, ca şi cum ar fi purtat de un şuvoi de apă; apoi se pornesc sughiţurile, vărsăturile şi nebuniile.

Şi după cum spune tragedia: "Tot omul beat este biruit de mânie şi-i lipsit de minte. Ii place ca limba să spună multe în zadar Şi să audă fără de voie acelea pe care le grăieşte rău»" (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea II, Cap. II, 24.1., în PSB, voi. 4,p. 243-244)

„Măsura cea mai bună pentru băutul vinului este trebuinţa trupului. Dacă vei depăşi hotarele acestei măsuri, a doua zi te vei scula cu capul greu, neodihnit, ameţit, cu gura plină de miros greu de vin; ţi se va părea că toate se învârt în jurul tău, că toate se clatină. Beţia aduce somn, fratele morţii, dar şi o veghere, care se aseamănă cu visurile."

„Beţia nu primeşte pe Domnul; beţia alungă Duhul Sfânt. Fumul alungă albinele, beţia alungă harurile duhovniceşti".

„Beţia, demon de bună voie, băgat în suflete de către plăcere, beţia mamă a păcatului, vrăjmaşa virtuţii, face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat; nu ştie de dreptate, ucide chibzuinţă. După cum apa stinge focul, tot aşa şi vinul nemăsurat întunecă mintea".

„Pe măsură ce băutul se prelungeşte, au loc întreceri, dispute, lupte, silindu-se fiecare să întreacă pe celălalt în beţie. Arbitrul lor este diavolul, iar premiul victoriei, păcatul. Cel care toarnă în el mai mult vin, acela învinge pe ceilalţi".

„Beţia, distrugere a gândurilor, istovire a puterii, îmbătrânire înainte de vreme, moarte în scurtă vreme".

„Vinul îneacă raţiunea şi mintea; şi, ca un roi de albine, aţâţă patimile şi plăcerile. Care trăsură, fără vizitiu, trasă de mânji este purtată cu atâta neorânduială? Care corabie, lipsită de cârmaci şi purtată la întâmplare de valuri, nu este mai în mare siguranţă decât un beţiv?" (Sf. Vasile celMare, Omilii şi cuvântări, Omil. aXIV-a, VII, înPSB, voi 17, p. 506,507)

„Beţivii, spune Pavel, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Poate fi, oare, o mai mare ticăloşie decât aceea de a fi izgonit din pridvoarele împărăţiei pentru o plăcere vătămătoare şi de scurtă durată?".

„Beţia întunecă mintea mai cumplit decât îndrăcirea şi lipseşte pe omul beat de orice judecată. Adeseori când vedem pe un îndrăcit avem milă de el, suferim pentru el şi-i arătăm multă simpatie; cu beţivul, însă, ne purtăm cu totul altfel; ne revoltă, ne supărăm, îl blestemăm în fel şi chip. Pentru ce? Pentru că un om chinuit de demonul cel rău face fără voia lui ceea ce face; merită iertare fie de izbeşte cu picioarele, fie de-şi sfâşie hainele, fie de rosteşte cuvinte de ruşine; beţivul, însă, nu merităiertare pentru ceea ce face; este învinuit cumplit şi de rude şi de prieteni şi de vecini, de toţi, pentru că de bună voie a ajuns aşa de rău, pentru că de bună voie s-a dat în mâinile beţiei".

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omil. XXIX, V, în PSB, voi. 21, p. 371-372)

„Când se întâmplă astfel de beţii, aud pe mulţi spunând: Să nu mai fie vin. Ce nesocotinţă! Ce nebunie! învinuieşti darurile lui Dumnezeu pentru că păcătuiesc alţii? Aceasta însă e curată nebunie! Nu-i vinul de vină, ci neînfrânarea celor care se folosesc rău de vin. Spune, dar, Să nu fie beţie! Să nu fie îmbuibare!; dar dacă spui: Să nu fie vini, vei spune, păşind înainte puţin câte puţin: Să nu fie cuţitl, din pricina ucigaşilor; 5a nu fie noaptel, din pricina hoţilor; Să nu fie lumină], din pricina clevetirilor; Să nu fie femeiel, din pricina desfrânărilor; şi, ca să spun pe scurt, ai desfiinţat tot ce e pe lume.
Dar să nu faci aşa! Gândul acesta vine de la diavol. Nu huli vinul, ci beţia! Ia pe beţiv, când este treaz; zugrăveşte-i toată hidoşenia beţiei şi spune-i: Vinul a fost dat ca să ne veselim, nu ca să ne facem de ocară; ca să râdem, nu ca să fim de râs; ca să ne însănătoşim, nu ca să ne îmbolnăvim; ca să îndreptăm slăbiciunea trupului, nu ca să surpăm tăria sufletului. Dumnezeu te-a cinstit când a dat pe pământ acest dar, vinul. Pentru ce te faci de ocară cu necumpătarea ta? Ascultă ce spune Pavel: Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale suferinţe. Dacă Timotei, sfântul acela, care era bolnav şi suferea de nenumărate boli, n-a băut vin până ce nu i-a îngăduit Pavel, dascălul lui, ce iertare mai putem avea noi care, sănătoşi fiind, ne îmbătăm? Aceluia Pavel îi spunea: Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău; iar acelora dintre voi, care vă îmbătaţi, vă spune: Folosiţi-vă de puţin vin pentru desfrânările voastre, pentru desele voastre cuvinte de ruşine, pentru celelalte pofte rele, pe care de obicei le naşte beţia!".

„... abţineţi-vă cel puţin pentru ruşinea şi necazurile ce le aduce cu sine beţia! Vinul a fost dat ca să ne veselim. Vinul, spune Scriptura, veseleşte inima omului; dar voi pângăriţi şi această însuşire a vinului. Ce veselie poate să-ţi mai facă vinul, când nu mai eşti în toată firea, când te doare tot trupul, când vezi că toate se învârt în jurul tău, când te ia ameţeala şi când te legi la cap ca bolnavii de friguri, care-şi frecţionează capetele cu untdelemn?
Aceste cuvinte nu le adresez tuturora; dar, mai bine spus, le adresez tuturora; nu pentru că toţi vă îmbătaţi -Doamne fereşte, ci pentru că cei care nu se îmbată n-au grijă de cei ce se îmbată. De aceea mă adresez mai degrabă vouă, celor sănătoşi; pentru că şi doctorul lasă pe bolnavi şi vorbeşte cu cei care stau lângă bolnavi. (...) Animalele nu beau mai mult decât au nevoie; beţivii însă sunt mai lipsiţi de judecată decât animalele, că depăşesc hotarele cumpătării. Cât de superior le este măgarul! Cât de superior le este câinele! Fiecare din aceste animale şi din toate celelalte animale, fie de mănâncă, fie de bea, cunoaşte hotarul saţiului şi nu trece dincolo de trebuinţă! Chiar de-ar fi nenumăraţi cei care le-ar sili, nu vor vrea să mănânce şi să bea mai mult decât le trebuie".

(Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Matei, omilia LVII, V, în PSB,vol.23,p. 669)

(Despre patima beţiei - Alcoolismul, o fiară care înghite bărbaţi, femei şi copii - Cezar Salahor)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro