Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Aproape toată lumea are un motiv pentru care bea alcool: bea la nunţi, la petreceri, la o întâlnire cu prietenii, unii beau când sunt fericiţi, alţii beau când sunt supăraţi, distruşi, iar alţii fiindcă pur şi simplu le place.

Oare care sunt motivele celor care nu beau alcool? M-am gândit la asta înainte să scriu articolul şi poate, indirect m-am gândit şi în alte zile... Pentru unii un motiv bun ar fi faptul că alcool-ul în sine este destul de nesănătos, chiar foarte nesănătos. Desigur, consumat în cantităţi moderate efectele sale nu sunt distructive, dar totuşi el rămâne nesănătos şi totodată periculos.

Cineva mi-a spus o vorbă într-o zi: „Nu e ok nici să bei în fiecare zi un pahar...nu ştii când ”îţi scapă din mână” acel pahar...

Deși m-am gândit la motivele pentru care ceilalţi nu beau alcool, la motivele pentru care eu nu beau nu m-am gândit. Le aveam în minte, împrăştiate, dar nu le-am pus în ordine, poate fiindcă şi sunt puţine...

Eu nu beau alcool”. Dacă aş afirma asta probabil oamenii m-ar privi unii miraţi, alţii cu un zâmbet de apreciere şi ar fi totul bine.

Eu nu mai beau alcool”, este afirmaţia corectă, iar de aici, inevitabil apar întrebările şi motivele.

Cred că motivul principal pentru care nu mai beau alcool este teama. Şi recunosc, există puţine, extrem de puţine persoane care mă cunosc şi care ştiu motivul principal pentru care nu mai beau alcool.

Nu mai beau alcool pentru că mi-e teamă de alcoolism, pentru că mi-e teamă să nu ajung alcoolică”, cuvintele acestea spuse la 18 ani creează idei nu prea frumoase în minţile oamenilor.

Unii poate cred că exagerezi, alţii cred probabil că nu te cunoşti, că nu-ţi cunoşti limitele, scopul în viaţă sau că nu ai limite şi de aceea ţi-e teamă să nu ajungi alcoolic(ă), crezând că dacă te-ai cunoaşte pe tine însuţi şi ţi-ai impune nişte limite, nu te-ai lăsa pradă alcool-ului. Iar alţii nu zic nimic şi te înţeleg şi poate se gândesc la risc. Poate că sunt slabă, poate că sunt atât de slabă încât am decis să nu mai beau niciodată alcool de teamă să nu „scap din mână” paharul.

Poate că sunt slabă fiindcă am aflat că unul dintre bunicii mei a fost alcoolic până când a murit, iar alcoolismul se moşteneşte şi eu nu zic „pot să beau şi nu am să moştenesc alcoolismul lui, n-am să devin o alcoolică, am limite...

Nu m-am îmbătat niciodată, dar într-o zi sau pe parcursul unui interval de timp mi-am dat seama că deşi nu mă îmbătasem niciodată cât să nu mai pot vorbi coerent, era suficientă ameţeala, ameţeala aceia care m-a făcut o dată sau de două ori să nu mai pot merge drept, ameţeala aceia care mă făcea să râd absurd, din nimic şi mie mi se părea amuzant.

Ameţeala aceia, deşi nu era beţie în adevăratul sens al cuvântului, era tot o oarecare tulburare.

Într-o zi mi-am dat seama că îmi plăcea acea stare. M-am speriat pe moment apoi am ignorat gândul, „nu e nimic, e totul ok”. Iar gândul a rămas ignorat, pentru o vreme.

Beam rar, iar când beam nu beam mult. Însă nu asta era problema, nu în asta constă o pre-dependenţă de alcool.

O pre-dependenţă de alcool o recunoşti dacă priveşti în interiorul tău, pentru câtva timp şi analizezi. Eu am făcut asta şi am văzut pahare de alcool puţine ca număr băute, dar o dorinţă imensă de a bea mai multe. Am văzut alcool băut rar, dar o dorinţă, uneori poate o nevoie, de a bea oricând, în orice zi, la orice ceas al zilei sau al nopţii.

Am văzut lipsa îmbătării, dar plăcerea şi starea care-mi plăcea la nebunie de ameţeală.

Am văzut lipsa de a mă da în spectacol vreodată la vreo petrecere, niciodată nu am păţit aşa ceva şi dorinţa de a bea oricând, dorinţa de a bea atunci când vezi alcool-ul pe masă. Poate că în magazine, văzându-l pe rafturi nu-mi atrăgea atenţia, sticle multe, treceam fără să privesc atent, însă când îl vedeam în faţa mea, pe masă, era diferit.

Mi-am dat seama că eu niciodată nu refuzam să beau alcool când mi se oferea, iar dacă refuzam era de ruşine, nu fiindcă n-aş fi băut.

Am făcut un exerciţiu în minte...m-am gândit cum ar fi dacă o zi întreagă aş sta închisă cu o sticlă de alcool, dacă aş rezista să nu beau deloc, primul gând, prima imagine care mi-a apărut în minte a fost că nu... că nu aş rezista, mă şi vedeam luptându-mă cu dorinţa respectivă şi până la urmă, renunţând eu.

Pentru prima dată am recunoscut faţă de mine că nu era ok. Mi-am zis: „Nu voi ajunge bine, trebuie să mă opresc de tot...”. Pentru o clipă mi-am văzut viaţa şi pe mine distrusă din cauza mea, a nimeni altcuiva.

Am citit undeva un articol în care un medic parcă spunea: „O persoană este 100% non-alcoolică atunci când pentru ea vinul e prea acru, berea e prea amară...etc” şi mi-am dat seama că pentru mine nu era aşa, puteam să beau orice băutură că nu era prea tare încât să nu o pot bea.

Erau momente când îmi autoinduceam acea dorinţă şi totuşi lipsa de refuz, lipsa de simţire că nu vreau să beau, exista şi există şi acum şi probabil va exista. Nu ştiu sigur dacă va exista şi în viitor, dar există o probabilitate că da.

Uneori este bine să ne vizualizăm în viitor, să ne gândim cum vom fi în viitor datorită unor alegeri, unor gesturi pe care le facem în prezent.

Şi oricât ne-ar plăcea unele lucruri, oricât de greu şi de absurd ni s-ar părea, uneori sau tot timpul, să luptăm împotriva acelor lucruri, oricât de naivi am fi sau oricât ne-am minţi, este important ca întotdeauna să ştim ce contează cel mai mult, pentru noi, ce trebuie să conteze cel mai mult. În ziua aceea mi-am dat seama, poate inconştient, fără să realizez, că cel mai mult contează viaţa.

 

(Lili)

Comments  
  •  
  •  

#1 albinuta » 25-06-2013 06:33

Ma bucur de "revenirea "ta ,despre articol ,ce sa spun? Deocamdata nimic ,cunoscandu-te din articolele si comentariile scrise de tine aici STIU ca esti o tanara deosebita iar acest articol nu a facut alceva decat sa-mi comfirme aceasta ,cand ai timpmai scrie ca scrii bine (parerea mea )

albinuta

  •  
  •  

#2 Carol » 25-06-2013 07:52

E foarte important sa iti doresti sa nu mai bei !

Poate ai citit, Lili, articolul meu de Craciun, despre patania mea de la manastire, cand am patit-o rau de tot, de atunci refuz sa mai consum bauturi tari in cantitati enorme.

Simteam si simt si acum o nevoie , cateodata, sa ma mai destind cu amicii la cate o bere, sau singur, dar incerc pe cat pot sa evit.

Stiam ca nu voi putea sa nu mai gust alcool, am promis lui Dumnezeu ca ma voi lupta cu alcoolul tare si voi reduce semnificativ consumul ocazional de bere si vin,daca se poate deloc.

La noi se bea de obicei inainte de masa un paharut de tuica, si dupa unul de vin,traditie pastrata de la strabunica, din mosi stramosi.
Mi-am dat seama ca nu pot fi la extreme, dar trebuie sa pun frana.
Fiecare da lupta asa cum simte el ca trebuie sa o duca, fiecare cu crucea lui.

Carol

  •  
  •  

#3 Ludmila Doina » 25-06-2013 09:00

Am citit si eu articolul si concluzia mea este, fara sa sperii autoarea, ca totusi are o inclinatie spre a consuma alcool, si daca tot suntem intrun site ortodox, o sfatuiesc sa se vindece de asta pe calea credintei, si sa lupte, sa nu se lase biruita; dar nu lupti cu ispita, punand-o la vedere, sau in preajma, ci o elimini din casa ta, si iti schimbi modul de viata. Cum? Pe calea Bisericii.
Foarte bun este Acatistul Maicii Domnului - Potirul Nesecat, ca sa te ajuti in cazul acesta. Fa-l 40 de zile, si daca mai vine ispita, mai fa-l, pana iti iese din minte complet aceasta ispita.

Mie sigur ca imi este mai usor sa vorbesc, facand parte din cei 100% nealcoolici pe care bine i-ai descris, dar am avut si eu ispita mea, fumatul pana la viciu, si stiu ce inseamna lupta; eu eram deja mai in varsta, subrezita de boala, si nu am putut duce lupta la bun sfarsit, si atunci am chemat ajutor din cer, si ce nu am putut face eu, a facut Cerul in locul meu. Si problema s-a rezolvat in urma cu 10 ani; primul pas il facusem, acela ca voiam sa ma las, la fel cum si autoarea articolului a facut primul pas.

Nici in joaca, si nici ca sa va aratati puternici in fata celorlalti, nu consumati alcool, cand este bine stiut ca da dependenta !
Numai prin Biserica puteti rezolva asta, deci cu ajutorul lui Dumnezeu, si a Maicii Sfinte, cand sunteti in situatia descrisa mai sus.
Doamne ajuta!

Ludmila Doina

  •  
  •  

#4 sdaniel » 26-06-2013 16:25

Si eu fac parte din categoria celor care consuma extrem de rar alcool. E drept, la varsta adolescentei, am avut ceva dificultati de a ma integra in grupul colegilor fiind singurul care nu consuma alcool, dar in timp m-au acceptat.
Singurul motiv pentru care nu am consumat alcool este acela ca imi place sa fiu cat mai lucid cu putinta. Am fost la multe chefuri/petrece ri in care eram singura persoana (in special dintre baieti) care eram 100% lucid. Nu va puteti imagina cum ma simteam. Eram, efectiv, imparat, simteam ca lumea este toata a mea. Si a doua zi eram la fel. Practic, eram singurul care stia tot ce se intamplase cu o seara inainte. Minunat sa nu bei alcool (acesta a fost doar un exemplu de avantaj al nonconsumului de alcool, mai sunt multe altele).

sdaniel

You have no rights to post comments

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

 

Linkuri

 Portalul Doxologia