Dacă-mi iau mătăniile la mine Îl iau de fapt pe Hristos!
Sunt ultima persoană din lumea asta care ar trebui să vorbească despre frumoasa şi tainica rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-mă pe mine păcătosul!” dar încerc să vă povestesc câte ceva.
Imediat după ce am ajuns în Biserică şi L-am cunoscut pe Dumnezeu, am început să citesc multe cărţi duhovniceşti. Din ele am aflat şi eu de rugăciunea „Doamne Iisuse…”. Am citit despre ea şi eram oarecum mirat şi totodată bucuros că aveam la îndemână un medicament imediat şi o soluţie rapidă de a mă apropia de Dumnezeu. Am început şi eu să zic seara câte puţin, o mai ziceam şi ziua dar îmi zbura imediat gândul şi uitam de ea. Încercam sa o zic pe stradă, la şcoală, cu prietenii, oriunde mintea nu era concentrată să facă altceva.
O ziceam dar uitam repede c-o zic şi îmi aduceam aminte peste mai mult timp şi-mi dădeam seama că gândurile mele erau pe câmpii departe. Încercam s-o zic cu gura dar fără să deschid gura, ca să nu mă vadă ceilalţi pe stradă şi să zică că bolborosesc singur, şi reuşeam uneori să mă rog mai mult, dar îmi obosea şi gura… şi mai ales mintea.
Vroiam foarte mult să mă rog lui Dumnezeu zicând „Doamne Iisuse…” dar nu reuşeam prea bine. Deşi aveam mătănii pe mână nu ştiam la ce se folosesc. Spre surprinderea mea, când am fost la ţară, unchiul meu care nu dă prea des la biserică, mi-a zis că el ştie de la Maica (sora mamei lui, care era măicuţă) că la fiecare bobiţă de la mătanie se zice o rugăciune. În momentul acela, deşi trecuseră luni de zile de când citeam cărţi duhovniceşti şi ştiam de rugaciunea Doamne Iisuse, şi aveam de multă vreme mătăni la mână, m-a luminat Dumnezeu şi am înţeles care e folosul lor.
Ce tare m-am bucurat! Imediat după ce mi-a zis, am scos mătania de la mână şi am început să mă rog zicând „Doamne Iisuse…” O! ce bine era, ce diferenţă mare ! ce ajutor! puteam să mă concentrez mult mai bine, mintea nu mai zbura aşa repede de la rugăciune, şi chiar dacă zbura, mi-aduceam aminte repede şi mă-ntoarceam iar cu gândul la Dumnezeu.
De atunci am început să caut mătănii mai frumoase şi mai de calitate, şi oriunde mergeam încercam să mă folosesc de ele ca să mă rog. Odată, plictisit de mătăniile mici pe care le folosesc mirenii am cumpărat de la Mănăstirea Sâmbata nişte mătănii puţin mai mari, cu biluţe de lemn. Am intrat în biserica mănăstirii, şi era slujbă, şi văzându-i pe călugări că stau la slujbă şi folosesc şi mătăniile, am început să mă rog şi eu cu noile mele mătănii, bucuros că pot fi şi eu în rând cu ei. În acele moment mi-a dat Dumnezeu o mare bucurie în rugăciune şi mi-a rămas în minte imprimat că trebuie să ai şi mătănii bune ca să poţi să te rogi lui Dumnezeu frumos.
A mai trecut vremea şi aveam multe mătănii mici prin casă, pentru că le mai şi pierdeam şi de aceea îmi cumpăram de rezervă, pentru că nu vroiam să plec nicăieri din casă fără ele, mai ales că eu mă plictisesc foarte repede, şi mătăniile mă ajutau să stau cu Dumnezeu de vorbă şi să-mi mai cer şi eu iertare rugându-mă.
Îmi doream şi eu să am mătănii ca ale călugărilor, de acelea mari, din material bun. O dată am văzut la naşa noastră de cununie că-şi cumpărase de la Putna şi mi-au plăcut foarte mult. Ea văzându-mi sclipirea din ochi peste puţin timp îmi dăruieşte şi mie un şir de mătănii adevărate, aşa cum primesc toţi călugării când părăsesc lumea.
Doamne ce m-am bucurat! Le luam peste tot după mine, aşa mari cum erau. Mergeam cu ele şi la mall şi pe stradă, şi la şcoală. Poate unii o fi crezând că sunt nebun, dar ce să fac, dacă-mi plăceau! Mă rugam cu ele frumos. De atunci naşa ne-a dăruit alte 3 seturi de mătănii care seamănă cu mătăniile arhiereşti, care miros a mir şi sunt albe şi ţi-e mai mare dragul să le foloseşti.
Am avut momente de bucurie zicând rugăciunea Doamne Iisuse, momente când simţeam că toţi îmi sunt dragi. Am avut momente cănd mă rugam aşa lin şi în pace, momente când îl simţeam pe Dumnezeu aproape. Nu pot pleca nicăieri fără mătănii la mine, pentru că mă plictisesc.
Dacă-mi iau mătăniile la mine Îl iau de fapt pe Hristos! Nu ştiu cât de mult am sporit eu zicând rugăciunea aceasta, dar un lucru l-am învăţat sigur: că dacă-mi las mintea să facă ce vrea şi să gândească ce vrea, mă cuprinde întristarea repede. Şi pentru că vreau să fiu fericit tot timpul, strig mereu către Dumnezeu: „Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu milueşte-mă pe mine păcătosul!”.
Câteodată simt că e cam lungă rugăciunea şi zic doar „Doamne Iisuse milueşte-mă” sau când sunt foarte obosit zic „Doamne milueşte” sau „Iisuse milueşte-mă”. Când mintea-mi oboseşte zic „Tatăl nostru”, „Cuvine-se cu adevărat” şi alte rugăciuni mici, şi apoi încerc iar să zic „Doamne Iisuse…”.
(Claudiu Balan)
Talita
mai 20, 2009 @ 2:38 pm
Frumos! Si eu am primit anul trecut un sirag de matanii ca ale calugarilor. Mi l-a impletit o maicuta din Galati. Am ramas impresionata cand sora ei (colega de-a mea) mi-a spus ca maica vrea sa-mi impleteasca un sirag de matanii, mai ales ca nu o cunosc personal pe maica. Tare m-am bucurat cand le-am primit, numai ca acum am ceva restante…la rugaciune.
Claudiu
mai 20, 2009 @ 3:37 pm
Este vreme Tallita! Ai timp sa recuperezi 🙂
andrei
mai 20, 2009 @ 3:47 pm
Foarte frumos!Indiferent de ierarhia metanilor folosite, „Rugaciunea inimii”, pe care am descoperit-o real , citind viata „Sfantul inchisorilor” -Sfantul Valeriu Gafencu- martir ortodox , este bine placuta si linistitoare, reusesti sa-ti vezi pacatele din adancul tau! Doamne Ajuta!
andrei
mai 20, 2009 @ 3:48 pm
si ceva frumos pentru toti fratii ortodocsi care viziteaza acest site ziditor:
http://www.youtube.com/watch?v=hagBx2v2e9A
Monicell
mai 20, 2009 @ 4:27 pm
Foarte frumos ! Rugaciunea inimii ne ajuta sa ne despatimim si sa fim in permanenta legatura cu Mantuitorul. Foarte multe despre aceasta rugaciune ne spune si parintele arhimandrit Teofil Paraian de la Manstirea Brancoveanu – Smbata de Sus in cartea „Rugaciunea – piatra de incercare a tuturor lucrurilor”
nicoleta
mai 21, 2009 @ 1:40 pm
Hristos a inviat!
Citind postarea aceasta m-am bucurat pentru ca ,oarecum , m-am regasit.Si eu cand plec de acasa verific daca mi-am luat telefonul,cheile si metaniile.Metaniile incerc sa le folosesc pe drum dar, mi se intampla foarte des , sa imi zboare gandul de la rugaciunea lui Iisus . Apoi cand o reiau incep si cu metaniile de la inceput.Asa imi dau seama ca parca niciodata nu reusesc sa fac macar un rand de metanie(cu 33 bobite)pe zi.Eu cand le folosesc pe strada sau la facultate(mai ales in timpul cursurilor ,cand nu reusesc sa fiu atenta nici la cursuri din cauza gandurilor imprastiate , si incerc sa le adun cu rugaciunea)obisnuiesc sa le ascund de privirile celorlati deoarece ma gandesc ca daca vor vedea isi vor da seama ca ma rog si eu as parea un om rugator,ceea ce nu sunt.
Imi aduc aminte ca PF Hristodulos al Atenei(de curand trecut la Doamnul) scria in cartea „Misiunea Sociala a Bisericii” asa:”De altfel,multi tineri obisnuiesc astazi sa mearga pe strada cu metanii de calugar pe mana,sa viziteze Sf.Munte,sa citeasca scriei ale Sf.Parinti,sa participe la privegheri,sa vorbesca despre Traditie.Insa acestea toate constituie ele singure viata bisericeasca?Au o legatura fiintiala cu morala ortodoxa?”.Iar Pr.Constantin Necula in”Provocarile strazii” da un raspuns la nelamurirea cuiva care descrie urmatoarea situatie „Un parinte mi-a spus ca nu e bine sa port la mana metanii.Eu cred ca e bine sa le port.D-stra ce ziceti?”.Parintele zice asa:”Aha…M-am uitat odata la televizor.Era un meci de fotbal.La un moment dat,unul din fotbalisti,cu metanii la mana,cand i-o tras una la celalalt!…Se vedea la televizor!Cand porti metanii la mana,Il expui pe Hristos la critica celorlati,cand nu implinesti cele ale metaniei”.Si eu stiindu-ma pe mine incerc sa nu-l expun pe Hristos la critici.Insa ma bucur foarte tare cand vad tineri,oameni rugandu-se asa ca si calugarii si vazandu-i imi reamintesc sa fac si eu la fel.
Iertati-ma!(….si pentru ca v-am furat din timpul prea pretios )
andrei
mai 21, 2009 @ 2:58 pm
Nicoleta scrii foarte frumos! M-as bucura sa vad ceva articole pe siteul acesta, al nostru al tinerilor! Doamne Ajuta!
florinm
mai 21, 2009 @ 3:50 pm
Putem spune Rugaciunea inimii numarand pe degete…
Sau mai bine fara sa numaram de cate ori o spunem. Pentru ce numaram?
Parintii bisericii ne invata ca e bine sa spunem prima parte „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu” pe inspiratie (cand tragem aer in piept) si partea a doua „miluieste-ma pe mine, pacatosul/pacatoasa. Amin” pe expiratie.
Mai invata ca nu e bine sa o modificam, ci sa o spunem in felul asta, asa cum am mostenit-o de la Sfintii Parinti. In semn de smerenie.
admin
mai 22, 2009 @ 8:23 am
Nicoleta, si mie imi e rusine cateodata sa le folosesc dar mi-am dat seama ca oamenii nu stiu ce inseamna aceste matanii, si cum se folosesc. Foarte rar, unii se uitau la mine mai lung si mai atent, pe seama ca au inteles ce faceam, dar in rest nu prea intelege nimeni. Pe strada nu ma rusinez deloc, la metrou cateodata ma mai ascund, sau la facultate caci acolo la teologie cam toti stiu.
Si eu ma bucur cand ii vad pe altii ca folosesc mataniile si repede le scot de pe mana sau din buzunar si le folosesc.
Doamne ajuta! Nicoleta!
geob
aprilie 7, 2010 @ 12:31 pm
nu uitati dragilor sa luati binecuvintare de la duhovnic pentru folosirea acestor matanii. altfel nu aveti spor desavirsit in folosinta lor.
Saurian
aprilie 7, 2010 @ 1:52 pm
Cred că ar fi corect „metanii” nu „mătănii”. Mai degrabă cei de la ţară spun „mătănii”. Nu de altceva dar mă cam deranjează acest cuvânt. 😛
Saurian
aprilie 7, 2010 @ 2:01 pm
Iar dacă am rămas la faza cu poveşti despre metanii să vă spun şi eu una. Nu demult am primit de la păr. Serafim metanii pentru a face un canon dat de părintele ( până atunci aveam metanii din acelea micuţe cu vreo 30 de mărgele şi aş fi vrut mult să am şi din astea mari dar nu prea aveam de unde să le cumpăr… ). Şi încercam la început când le-am primit să le folosesc mergând pe stradă ( când am fost la păr. Serafim am făcut un pelerinaj mai lung şi anume am pornit spre Dej după care la Iaşi şi apoi la Petru Vodă în judeţul Neamţ) prin Iaşi dar mă trezeam cu câini sau că mă pierdeam prin Iaşi sau alte ispite ( mai ales că am mers toată noaptea pe tren şi n-am putut dormi că acolo era o femeie în chef de vorbă… un om bun ). Văd ispitele şi atunci pun metaniile în buzunar şi scap de ele. Apoi mergând spre Petru Vodă acei 5 kilometri iarăşi merg folosind metaniile dar şi aici apar ispite. Şi realizez că Dumnezeu nu vrea să le folosesc pe stradă sau când merg printre oameni deoarece mă mândresc foarte tare cu ele. Aşa că le ţin doar acasă şi le folosesc doar când îmi fac canonul dat de păr. Serafim.
Maria
aprilie 7, 2010 @ 3:43 pm
Saurian, tu scrii frumos. Tocmai citisem ce ai scris despre rugaciune, de la parintele Serafim. As dori foarte mult sa imi mai spui cate ceva despre parintele. Admin iti poate da adresa mea de mail. M-as bucura foarte mult daca mi-ai mai spune despre parintele.
Hristos a inviat!
Saurian
aprilie 7, 2010 @ 7:09 pm
Cred că te înşeli. Unde am scris ceva ce a spus despre rugăciune păr. Serafim?
Maria
aprilie 7, 2010 @ 7:37 pm
mesajul acesta:
Hristos a înviat! Nu ştiu dacă ai auzit de păr. Serafim Bădilă de la mănăstirea Căşiel din Dej ( judeţul Cluj ). E un părinte cu viaţă sfântă. Fă-i o vizită dacă poţi. În fine, sfinţia sa a făcut o listă de canoane de rugăciuni pentru diferite nevoi. Trebuie făcut timp de 40 de zile. În acelaşi timp păr. Serafim subliniază că acel canon de rugăciune să se facă doar cu binecuvântarea duhovnicului. Pentru cununie grabnică avem:
– psalmii: 37, 67, 50, 142;
– Psaltirea de 3 ori;
– Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Ier. Nicolae;
– Marţi, Joi, Sâmbătă – Ac. Sf. Ier. Spiridon;
– Sâmbătă, Duminică – Ac. Buneivestiri.
Acum bănuiesc că ştii că trebuie să duci o viaţă duhovnicească normală ( mersul la Sf. Slujbe, Spovedanie, Împărtăşanie, post etc. ). În acelaşi timp încearcă să vezi care îţi sunt defectele tale şi fă tot ce poţi să le rezolvi. Dacă Hristos ştie că nu eşti în stare să duci o căsnicie în spate atunci nu îţi va dărui. Oricum sfatul meu e să mergi să te sfătuieşti şi cu acest părinte.
nu e al tau?
ii scriai cuiva despre rugaciunea pentru casatorie.
daca gresesc, te rog sa ma ierti.
Saurian
aprilie 7, 2010 @ 10:56 pm
Aş vrea să mai adaug ceva despre păr. Serafim, ce a vorbit la ultima conferinţă ce a fost în acest Post al Sf. Paşti. A fost întrebat de preotul de la LTCOR Bistriţa care e şi şeful Ligii despre păr. Cleopa şi întâlnirea cu sfinţia sa iar păr. Serafim vorbeşte despre faptul că atunci când a fost sfinţia sa la păr. Cleopa a fost acuzat că împărtăşeşte prea uşor şi după asta s-a schimbat. Spunea păr. Serafim că împărtăşea uşor că îi era frică că nu vor mai veni credincioşii la biserică. Iar părintele de la LTCOR întreabă pe păr. Serafim: „Iar de când aţi început să nu mai daţi Sf. Împărtăşanie aşa uşor vin mai puţini oameni la Spovedanie la sfinţia voastră?” iar păr. Serafim răspunde: „Vedeţi, oamenii sunt foarte naivi. Că dacă ar şti cât de păcătos sunt nimeni n-ar veni la mine”. Îţi dai seama ce faţă au făcut toţi din sală când au văzut cum se smerea păr. Serafim. Aşa de dulce era acest părinte… oamenii sunt naivi şi de asta vin la sfinţia sa… 🙂 Şi a mai spus chestii frumoase că ştie tineri care s-au căsătorit fără să se fi îmbrăţişat sau sărutat înainte şi care după nuntă au plecat direct la mănăstire şi au stat acolo o zi-două. Spunea că sunt tineri care fac nunta fără petreceri şi spunea păr. Serafim că la astfel de nunţi vine şi sfinţia sa. Şi crede-mă că orice tânăr ce îl cunoaşte ar renunţa uşor la astfel de lucruri doar ca să aibă bucuria de a-l avea pe păr. Serafim alături.
Sau un cuvânt ce mi l-a povestit prietena ce m-a dus la păr. Serafim. Când am fost cu ea şi ea s-a spovedit la păr. Serafim după care am vorbit şi eu cu sfinţia sa ( aşa de cald era cu mine… ). Iar după asta păr. Serafim mi-a dat metaniile în chilia ce eram cazat şi o carte cu minuni ale Maicii Domnului. În fine, după asta mergea cu fata asta la chilia ei ce era cam pe unde era şi chilia păr. Serafim. Mergând ei doi întâlnesc o măicuţă abătută. Şi întreabă păr. Serafim: „Ce faci, maică?” iar maica spune: „Păcate, părinte” iar păr. Serafim răspunde: „De ce te iei după mine?” :-))
Sau atunci când lucram la mănăstire îl vedeam pe păr. Serafim cum se plimbă pe afară şi spune: „Toţi muncesc doar popa trişează” sau că se mânca de la 15 şi vine păr. Serafim şi ia mâncare mai devreme şi spune: „Iarăşi popa trişează” sau când să vorbesc cu păr. îmi spune: „Tu ştii că la popa ăsta îi trebuie bani dacă vrei să vorbeşti cu el. Ai bani?” iar eu spun că nu şi atunci păr. Serafim îmi dă 50 de lei şi spune: „Să punem banii să circule”. E foarte, foarte bun. Şi dacă te uiţi mai ales la conferinţa de pe google vei vedea că tot timpul zâmbeşte. Aşa e firea păr. Serafim: tot timpul zâmbeşte.
Saurian
aprilie 7, 2010 @ 10:57 pm
Aaaa!… Mă gândeam că am spus undeva cuvinte ale păr. Serafim despre rugăciune. Acum dacă te interesează îţi dau şi nişte linkuri:
– întâi de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=6RqGge2Nolc&feature=PlayList&p=A24C05F8BA16BA36&playnext_from=PL&index=0&playnext=1
– apoi de pe google: http://video.google.com/videoplay?docid=6321223071397083981#
– şi am mai găsit pe site-ul postului de radio România Actualităţi: http://www.romania-actualitati.ro/parintele_serafim_badila-8189
Maria
aprilie 8, 2010 @ 7:59 am
iti multumesc mult.
Guest
octombrie 11, 2010 @ 5:44 pm
frumos
da am reusit sa impletesc si eu 😀
Guest
octombrie 11, 2010 @ 5:45 pm
as vrea sa vand metanii dar nu stiu cum si unde sau la cione ma putetio ajuta?
😀
ion
martie 26, 2011 @ 7:20 pm
bravo, frate, pt marturie. mi-ai ajutat prin cele povestite, Domnul sa rasplateasca!
maria
martie 26, 2011 @ 8:14 pm
Dintre articolele tale claudiu cred ca acest articol este poate cel mai drag mie,il simt ca pe o scriere atat de curata,simpla aproape ca te face sa simti emotia si curatia sufletului tau,asemenea curatiei unui copil…Domnul sa-ti ajute in mijlocul tuturor acestor lucruri complicate sa nu-ti pierzi niciodata "simplitatea".Harul Sfant a Lui Dumnezeu se va lipi intodeauna unei inimii simple,umile,smerite!
Claudiu
martie 26, 2011 @ 10:45 pm
Din păcate Maria, experienţa vieţii şi vârsta m-au făcut să nu mai am o inimă de copil. Astăzi sunt mult mai complicat şi mai rău… Când l-am cunoscut pe Dumnezeu acum 9 ani, lucrurile erau altfel…astăzi mă lupt cu neputinţele mele, cu mândria, cu judecarea oamenilor, şi cu multe păcate care m-au transformat într-un om matur plin de griji, frustrări şi ranchiună.
Maria Vicol
septembrie 30, 2011 @ 6:46 pm
http://calindragan.wordpress.com/2009/09/13/cum-se-implete%C8%99te-un-metanier/
un filmulet care arata tehnica impletirii unui metanier!
spor la „rucodelie”! sa nu uitam ,cu binecuvantarea duhovnicului,neaparat!
Doamne ajuta!