“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Impresii din Turul României "Fericiți cei Prigoniți" 2016

În perioada 21-27 iunie 2016 am participat alături de Ortodoxia Tinerilor la Turul României, a doua ediţie, ce a avut ca obiectiv vizitarea a celor mai importante centre de detenţie din perioada regimului de opresiune sovieto-comunistă din România, de după cel de-al doilea război mondial.

Am pornit cu entuziasm mare, pe data de 21 iunie 2016 din Bucureşti, de la Biserica Sfântul Silvestru, cu binecuvântarea părintele Nicolae Bordașiu, fost deţinut politic, spre Jilava, unde am vizitat Fortul 13, închisoare de tranzit. Aici au fost întemniţat şi părintele Calciu, alături de Constantin Oprișan, Ioan Ioanid, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt şi alte vârfuri ale culturii româneşti, pentru ca apoi să ajungem la Râmnicu Sărat, unde celebrul Vișinescu comanda un regim de tortură psihică şi fizică dea dreptul inumane.

Aici la Râmnicul Sărat, deţinuţii nu reuşeau să bată nici măcar morse. Pentru cei care cunoscu fenomenul închisorilor comuniste, se ştie că prin perete se puteau transmite informaţii despre cine a mai venit, despre ce mai e în ţară, dar mai ales rugăciuni, psalmi, versete biblice şi poezii care întăreau credinţa deţinuţilor şi îi ajutau să îşi menţină duhul de combativitate cu sistemul ateu care doreai să-i extermine. Aici era foarte greu, la Râmnic, deoarece orice mic zgomot era uşor de depistat, riscând bătăi cumplite şi izolarea la "neagra", adică la carceră. Puteau sta ani de zile fără să ştie cine e întemniţat. Prin ingeniozitate, deţinuţii de aici reuşeau să scârţâie câte un scaun care mai transmitea o informaţie, sau tuşeau de câteva ori, creând un nou mod de comunicare, deşi uneori ajungeau la epuizare totală, după astfel de efort. Aici au pătimit celebrii lideri ţărănişti, Corneliu Coposu şi Ion Mihalache, modele de demnitate şi rezistenţa din perioada aceea, dar şi modele pentru noi cei de astăzi.

Am continuat în zilele ce au venit cu vizita la Târgu Ocna, la biserică din sat, acolo unde Valeriu Gafencu s-a sfinţit şi şi-a găsit obştescul sfârşit, dar care, este astăzi pentru noi mijlocitor şi rugător, cetăţean al Împărăţiei Cerurilor, ai cărui cetăţenie şi lauri, nu le pot anula nici un domn pământean, pentru că le-a primit de la Împăratul Cerurilor, pentru care s-a jertfit şi pentru care a câştigat pe mulţi.

A urmat apoi penitenciarul Sighet, acolo unde, un al corifeul al rezistenţei, Iuliu Maniu, şi-a aflat obştescul sfârşit. Un simbol al rezistenţei anticomuniste, cel ce a reprezentat speranţa multora la alegerile din 1946, a sfârşit în detenţie în acest penitenciar, unde erau reţinuţi toţi o mare parte dintre oamenii care servise vechiul regim, printre care şi mulţi dintre militari ai armatei regale şi din fosta jandarmerie.

A urmat penitenciarul de la Oradea, unde a suferit celebrul Ioan Ioanid, Traian Dorz, Cicerone Ionițoiu şi alte personalităţi duhovniceşti şi luptători anticomunişti. Am vizitat mina de la Baia Sprie, acolo unde părintele Iustin Pârvu a oficiat, pe ascuns, slujba de înviere pentru deţinuţii de acolo, a cărei trăire îngereasca a fost de o mare intensitate, întărind şi apropiind şi mai mult, acolo, în mijlocul pământului, pentru cei robiţi la munci de sclavie, de regimul inuman ateu comunist.

Am vizitat şi cimitirul de la Gherla, a celor aruncaţi în gropi comune, unde a fost o altă celebra închisoare comunistă, care avea ca scop continuarea reeducării de la Piteşti, penitenciarul groazei. Aici a fost arestat şi Părintele Nicolae Bordaşiu, pe aici a trecut şi Ioan Ianolide, şi părintele martir Gherasim Iscu, şi mulţi alţii.

Am vizitat şi Aiudul, închisoarea unde au pătimit o mare parte dintre membrii Mișcării Legionare. Pe aici a trecut şi părintele Bartolomeu Anania, Grigore Caraza, Demostene Andronescu, Nicolae Grebenea, Ilie Tudor şi mulţi alţii. A fost construită de Maria Tereza pentru romani, după modelul vremii, în forţă de T, ca şi la Sighet şu la Râmnic, având ca obiectiv arestarea şi anihilarea tuturor celor ce luptau pentru ortodoxiei şi idealul României unite şi reîntregite, fiind folosit cu acelaşi scop şi de comunişti!

Am vizitat şi Mănăstirile "Petru Vodă" şi Diaconeşti, acolo unde sunt cinstiţi aşa cum se cuvine martirii comunişti, prin publicarea de cărţi, articole, reviste și cd-uri, unde se duce o intensă acţiune de slăvire a tuturor mucenicilor din ţară şi de peste hotare, ce au luptat cu acest flagel.

La Petru Voda este chiar mormântul părintelui Iustin Pârvu acolo unde vin o mulţime de pelerini să se roage la mormântul Voievodului Ortodoxiei Româneşti, şi la celelalte morminte, aflate în cimitirul de acolo, ale lui Radu Gyr, părintelui Gheorghe Calciu, părintelui Atanasie Ştefănescu şi părintelui Paulin Clapon.

La final am vizitat Piteștiul, vârful de cruzime şi de demonism, acolo unde comunismul a adunat toate puterile iadului, pentru a zdrobi suflete de crin. Chinuri inimaginabile precum obligarea de a-şi mânca singuri fecalele, privirea fixă în bec, sau a degetelor de la picioare, fix, timp de 8 ore în poziţie şezând în pat, tortură de a mima urcarea pe pereți, autodemascare ce constă în a spune că a păcatuit cu mama lor, că surorile şi mamele erau de moravuri uşoare, liturghii negre, forțarea prin bătăi şi schingiuiri să batjocorească scenele din Sfânta Scriptură în marile sărbători, prin ritualuri negre, şi multe alte grozăvii greu de povestit!

Dar asta a reuşit parţial, pentru că cei mai puternici au rezistat, iar dintre cei ce au văzut, precum a fost şi cazul Părintelui Gheorghe Calciu sau al părintelui Teodor Stănescu, au reuşit să se ridice, să îşi revină psihic şi fizic, să reziste regimului ateu, pentru ca să ducă mai departe lupta pentru adevăr, că noi să aflăm despre suferinţă lor ce s-a făcut acolo.

Oricâte greşeli şi păcate ar fi avut cei din mișcarea legionară, majoritari în temnițele comuniste, nu putem să nu ne recuperăm istoria şi să nu învăţăm din greşelile lor, dar mai ales, din faptele lor bune, şi modelul de ridicare prin credinţă, urcuş duhovnicesc şi urcarea pe treptele raiului, pe care, mulţi dintre ei l-au dobândit. Să nu uităm că aceşti tineri, au plecat cu o educaţie creştină din Frăţiile de Cruce. Aici în frațiile de cruce, mărturisea o mamă, că a intrat fiul ei, tare leneş la învăţătura şi împrăştiat, şi a devenit un băiat foarte credincios când a luat contact cu aceste fraţii, aşa cum a făcut şi Valeriu Gafencu. Se trezea devreme, se ruga, învăţa, mergea la şcoală şi devenise un elev de nota 10, ca rod al educaţiei din aceste fraţii, din care mărturiseşte chiar vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania că a făcut parte, şi unde a primit educaţie creştină şi naţională.

Personal, m-am simţit atât de neputincios şi de gol în această călătorie, şi nedemn de numele de român, când am văzut cât au putut îndura aceşti oameni acolo, cum au trăit credința, cum trăiau pe Hristos, iar noi astăzi ne lenevim, mâncăm peste măsură, ne istovim organismul cu mâncare de saţiu şi nesănătoasă, nelăsând loc de rugăciune, nefăcându-ne timp să mergem la biserică, să ne spovedim şi împărtăşim cu Sfintele Taine. Vai de ruşine, vai mie păcătosul!

Însă duhul de frăţie şi prietenie între participanţi a fost unul deosebit! Întotdeauna m-am simţim la taberele şi la toate acţiunile Ortodoxiei Tinerilor, că în familie. Oameni care i-ai văzut odată în viaţă, şi parcă-i ştii de o veşnicie, cu care, te cunoşti parcă de veacuri, parcă de mii de ani...

Ajuns acasă însă am simţit mai multă sporire şi râvna, şi tărie duhovnicească, şi dor de trăire creştină, urmând modelul acestor martiri, căci ei nu s-au jertfit pentru îndestularea generaţiilor ce vin, nu pentru americani, nu pentru o bucată de rumenă pâine, cum spune Radu Gyr, ci pentru văzduhul liber de mâine, pentru a avea o ţară aşa frumoasă, plină de icoane şi cruci, de monahi rugători, de slujbe religioase în limba română, de troiţe sfinte, de biserici şi catedrale frumoase, dar mai ales ca să clădească în noi, altare de credinţă şi închinăciune ale Duhului Sfânt. Să naştem copiii, care să fie biserici vii ale lui Dumnezeu, familii frumoase, unite şi binecuvântate!

Sper să ne fie de folos tuturor participanţilor, şi celor ce au avut răbdare să citească până la capăt, şi iertare tuturora.

(Carol Micu)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Asculta live Radio Ortodoxia Tinerilor

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro