Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Pe fondul secularizării treptate a lumii în care trăim, care are ca primă cauză depărtarea omului de Dumnezeu, au apărut tot felul de obiceiuri la Nuntă și Botez, obiceiuri care încearcă să aducă un fast, un plus de încărcătură emoțională. Pentru omul secularizat Taina Cununiei în Biserică nu mai înseamnă mai mult decât o slujbă de-o oră, cu care să închidă gura lumii, și  de aceea în sufletul lui se creează un gol pe care simte nevoia să-l umple cu diferite detalii lumești.

Așa se face că poți observa în biserică stâlpișori colorați, tiul, pampoane, 7 domnișoare de onoare, 7 cavaleri, două-trei perechi de nași, limuzine, cameramani și fotografi cu aparatură de studio, rochii de seară extravagante, porumbei aruncați la ieșire, coșulețe de flori și alte decorații....fără să mai observe nimeni chipul curat al Maicii Domnului, chipul lui Hristos Dumnezeu din turlă care binecuvintează cu Pace pe toată lumea, virtuțile și sfaturile sfinților, minunile Domnului pictate pe pereți, veșmintele îngerești ale preotului, racla cu moaștele unui sfânt (în anumite biserici) etc.

La Taina Botezului se întâmplă la fel, doar că fastul e puțin mai redus, după cum și numărul de participanți e mai mic față de o nuntă. Și aici se pun stâlpișori în biserică, pamblică, tiul, covor roșu, cristelnița se decorează, și multe asemenea.

Urmează petrecerea unde apar alte și alte invenții, atât la Nuntă cât și la Botez. Nu mai este de ajuns o masă mare în familie, unde toți se bucură dansând ci acum nunțile au devenit adevărate spectacole. Sunt invitați: trupe de dans, trupe de muzică, artiști faimoși, ansambluri de muzică populară, figuranți, umoriști, etc.. Se organizează focuri de artificii, lansări de baloane calde în aer și multe altele. Se pare că toată atenția s-a mutat de pe unirea bărbatului cu femeia pe un alt făgaș... pe a place lumii, pe a-i distra cât mai mult și la sfârșit să spună toți: „Ce nuntă frumoasă!”.

Tot pe acest principiu, la petrecerea Botezului, acasă sau mai ales la restaurant sunt invitate trei ursitoare. Tot pentru spectacol și pentru a-i distra pe invitați, ursitoarele fac un mic număr în care îl fericesc pe copilaș cu tot felul de „binecuvântări”.

Înainte de toate haideți să vedem ce sunt ursitoarele. Conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul ursitoare ale următoarele explicații:

Ființe imaginare, despre care se crede că pot hotărî soarta omului la naștere.
Destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Care ursește; care hotărăște soarta cuiva sau a ceva dinainte.

„Ursitoarea este o ființă imaginară din mitologia românească, despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere. Mitul ursitoarele a fost preluat din mitologia greacă unde erau denumite Moirae. Prin tradiție, ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute. În a treia noapte de viață a copilului nou-născut, nașa invită ursitoarele și face o masă cu prăjituri, bomboane, vin, apă, flori și tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în care dorm mama și cu fiul, și prezic destinul copilului. În următoarea dimineață, nașa întreabă mama despre visul său și îi zice dacă au venit ursitoarele, și ceea ce au prezis.” (Sursa: Wikipedia.)

După cum observați ursitoarele fac parte din zona credințelor pâgâne (credința în zeități) prin care oamenii așteaptă tot felul de semne prin vis, din care să înțeleagă ce destin i-au rânduit ursitoarele (zeii) viitorului copil. Tot din această zonă este și obiceiul ca atunci când împlinește un an, copilului să i se ia din moț, și să i se așeze în față o tavă cu tot felul de obiecte și el să aleagă ceva, pentru a vedea ce talent are, ce va ajunge când va fi adult.

Obiceiul luatului din moț ca și cel al ursitoarelor sunt străine de credința în Dumnezeu și Biserica nu le dă gir. De fapt aceste obiceiuri se desfășoară în afara spațiului sacramental al Bisericii, fără implicarea vreunui slujitor al lui Dumnezeu.

Prima problemă, atunci când vorbim de ursitoare, este: Există cu adevărat aceste ființe imaginare? Pentru că sunt imaginare sau nevăzute asta înseamnă că avem nevoie de credință pentru a crede în existența lor. Dar Biserica, prin toată Tradiția ei Sfântă, nu vorbește decât de existența îngerilor ca ființe nevăzute. Atât îngerii buni cât și cei răi, diavolii. În rest nimic. Astfel, pentru un creștin-ortodox, ortodox însemnând drept-credincios... un creștin care are o credință dreaptă, așa cum ne-a fost transmisă de Dumnezeu prin Mântuitorul Hristos, prin apostoli, episcopi, preoți și diaconi, singurele ființe nevăzute sunt îngerii în toată diversitatea lor. Credința în existența ursitoarelor ca ființe imaginare este o erezie, o deviere gravă de la viața adevărată în Hristos.

A doua problemă este legată de faptul că ursitoarele ar avea darul de hotărî soara copilului la naștere. Cine le dă acest dar? Și cum pot ele predestina / prestabili viața unui copil până la moartea sa?

La prima întrebare răspunsul este simplu: ursitoarele trebuie să primească acest dar de la un zeu mai mare ca ele. Cine crede în Unicul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, acela nu poate crede în zei inventați sau în ființe imaginare.

A doua întrebare aduce în discuție o problemă des întâlnită: predestinarea... sau destinul prestabilit dinainte al unui om.

Dumnezeu știe tot ce se va întâmplat dinainte dar nu predestinează pe nimeni, nu obligă pe nimeni să facă binele, nu forțează mâna nimănui.... Viața fiecărui om este efectul alegerilor sale intersectate cu alegerile celorlalți oameni de pe Pământ, intersectate cu alegerile lui Dumnezeu.

Dacă noi creștinii am crede în predestinare atunci toată lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu Tatăl pe Pământ, realizată prin întruparea Fiului și Pogorârea Duhului Sfânt, este doar o șaradă... o mascaradă. E ca și cum te-ai chinui să-l scoți pe un om dintr-o mare groapă, dar ai ști singur că el acolo va muri.

Botezul pruncului în Biserică este defapt îmbrăcarea lui în haina de lumină, este curățirea lui de urmările păcatului strămoșesc (de predispoziția spre rău moștenită genetic de la părinți) și primirea lui în Trupul Tainic al Bisericii. Câți în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am și îmbrăcat! Și câți ne-am botezat în Hristos, în moartea și învierea Lui ne-am botezat!

Și dacă viața noastră e predestinată și eu ajung sigur în iad, prin alegerile mele, orice aș face, atunci degeaba și Minunile lui Hristos, și Propovătuirea Lui, și Răstignirea și Patimile, și Moartea, și Învierea, și propăduiirea la toată lumea... Degeaba tot!

De ce s-ar chinui Hristos să mă curățească la Botez, să mă îmbrace, și apoi să mă crească până la moarte și mereu să-mi dea Trupul și Sângele Lui și toate Tainele Bisericii ca să mă mântuiesc, dacă eu tot în iad ajung.

Dar dacă sunt predestinat să ajung în rai, atunci ce mai atâta chin cu Biserica și cu toate Tainele acestea, oricum orice aș face... tot bine ajung.
Botezul Domnului vine în contradicție radicală cu ursitoarele și predestinația lor.

Chiar dacă astăzi ursitoarele sunt aduse la restaurant doar pentru a face show, totuși nu uitați că toți oamenii invitați au în ei dorința spre veșnicie, apetitul pentru cele nevăzute, deschiderea față de ce nu pot atinge, și vor vrea să înțeleagă ce fac ursitoarele, vor vrea să pătrundă în acest mister... și atunci show-ul pe care noi îl prezentăm nu mai este doar show ci va influența pe toți cei prezenți.

Și pentru că ursitoarele și prezicerile lor sunt doar o mascaradă și un teatru ieftin, atunci îi voi minți pe cei prezenți... și îi voi face părtași minciunii. Și asta cu atât mai mult cu cât copilul a fost botezat în Biserică în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh... și a devenit mădular (parte componentă) a lui Hristos – Trupul Bisericii... Cel ce este prin excelență Adevărul.

Un creștin care aduce ursitoare după Taina Botezului n-a înțeles nimic din ce s-a întâmplat în Biserică. Chiar și așa Taina Botezului își va face efectul dar prezicerile „ursitoarelor” nu.

Amestecarea Adevărului cu minciuna nu poate decât să dăuneze atât părinților cât și copilului.

Și mai e un lucru, dorința unor părinți de a aduce ursitoare la Botez este menită să acopere un gol spiritual din sufletul părinților care nu-L cunosc pe Dumnezeu, care simt după nașterea copilului că trebuie să facă ceva pe plan spiritual, dar nu știu ce. Dar acest gol nu se poate acoperi decât cu participarea prin fapte la taina botezului: prin spovedania părinților și a nașilor înainte de botezul copilului, prin rugăciunea părinților și a nașilor din timpul botezului și mai ales prin educarea pruncului botezat după rânduiala creștină.

Ursitoarele la Botez sunt un obicei păgân, străin de credința adevărată în Marele și Bunul nostru Dumnezeu!

(Claudiu Balan)