Tanarul… Erou pentru Hristos
Acum cateva zile m-am gandit sa citesc din scrierile Arhimandritului Arsenie Papacioc, cat si din minunatele scrieri ale Parintelui Arsenie Boca. Doi oameni atat de simpli, dar cu un grai si cu o intelepciune nemarginita, fiind doi dintre cei mai importanţi si mai de seama duhovnici ai Ortodoxiei.
Numai Dumnezeu este cel care ne descoperă înţelesurile unei scrieri, oricât de mult ne-am chinui noi, nu putem cuprinde mesajul in totalitate. Printre cuvintele pline de talc si de adevar ale Parintelui Arsenie Papacioc, un citat mi-a atras atentia in mod deosebit: ,,Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.”
Ma gandesc, cum poate un tanar contemporan sa fie un erou? Si mai ales…nu un oarecare erou. Nu vorbim despre un ,,erou” la jocurile de noroc, sau un ,,erou” din filme, ci despre un erou pentru Hristos. Cand faci ceva pentru Hristos, nu doar ca devii erou, ci descoperi modalitatea de a trai, prin comuniune, omul în fiinţa lui Dumnezeu şi Dumnezeu în fiinţa omului. A fi erou pentru Hristos, inseamna a te darui lui Dumnezeu in totalitate. A lupta pentru dobandirea Vietii Vesnice, pentru Cununa cea Nevestejita a Mantuirii.
O sa intrebati: ,,mai vor tinerii sa lupte pentru aceasta? Oare nu e prea frumoasa tineretea?”. Hristos e tineretea noastra. Fara El mai putem fi tineri? Indiferent de varsta, Hristos prin Invierea Sa, ne face pe noi netrecatori, vesnici, tineri. Ne scoate in cale Treapta ce duce spre vesnicie, spre nemurire, spre Viata.
,,Cum sa ma daruiesc lui Dumnezeu in totalitate?” Intr-adevar, cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăm Lui pe noi înşine, pe viaţă- spune Parintele Arsenie Boca. Poate multi cand veti citi aceste cuvinte, va veti gandi la calugarie. Ei bine, aici nu vorbim despre calugarie, nici despre Taina Cununiei. Oare nu va ganditi ca atata timp cat il marturisim pe Hristos oriunde si oricand, ne daruim pe noi insine, ne incredintam Lui? Ortodoxia este credinta drept-maritoare, prin aceasta il marturisim pe Dumnezeu. De ce ne numim ortodocsi daca ne este teama sa-L marturisim pe Hristos, ne este teama de rasul lumii?
Un prieten spunea că ,,Ortodoxia nu înseamnă numai haine negre, lumânări, tămâie, slujbe nesfârşite săvârşite într-un limbaj depăşit, că nu înseamnă neapărat iad veşnic şi draci care au ca „job description” să te chinuie în mod special pe tine şi altele asemenea…Ortodoxia pe cât este de sobră, pe atât este de sublimă când ajungi să o cunoşti.” Asadar, ma intorc la cuvintele Parintelui Arsenie Boca: ,,sa ne dam Lui pe noi insine, pe viata”- nu inseamna a te indeparta de lume, de prieteni; nu inseamna a te inchide in tine insuti ca intr-o celula, a fugi de toti cei dragi si de lumea in care traiesti. Sa ne daruim pe noi Ziditorului, inseamna a-I darui inima-cea care simte, traieste, plange si se bucura in fiecare clipa; Inseamna a-I da sufletul- cel ce la fiecare ruga se imbraca cu haina cea neintinata a Bucuriei celei Vesnice. Pentru asta trebuie sa luptam inca de tineri; darul pentru El este adevaratul si singurul examen care nu trebuie ratat. Sa incercam sa lucram cu folos la mantuirea noastra, sa invatam sa traim azi si acum. Prin asta ne daruim Lui, prin aceasta devenim eroii pentru Hristos.
Suntem tineri, si e firesc sa cautam fericirea. Numai ca de multe ori o cautam pe cea lumeasca; de cea duhovniceasca ne instrainam prin propriile noastre fapte. A fi fericit nu inseamna a te izola de trecut. Domnul nu este doar tineretea noastra, ci este si fericirea. Fericirea nu o gasim fugind la manastire; nu o gasim nici in lume. Nu o gasim intr-o chilie, nici intr-o discoteca. O descoperim chiar in adancul inimii noastre. Daca il avem pe Hristos acolo, putem spune ca in camara inimii a luat nastere un izvor nesecat si vesnic al fericirii neasemanate si negraite.
Un mare dramaturg francez, Victor Hugo, spunea ca ,,fiecare isi culege fericirea de acolo de unde o seamana”. Oriunde vom semana aceasta fericire, roadele se vor imbogati; virtutile si talantii se vor inmulti datorita faptelor noastre bune. Fericirea este oferita si traita numai celor care sunt gata sa-L primeasca pe Hristos in interiorul lor. Suntem ,,gata” doar prin neincetata pregatire, prin neincetata comuniune cu El; prin post si prin rugaciune. Prin vointa, si nu prin putere. Caci, ce putere avem noi sa biruim toate ispitele ce ne vin pe parcursul acestei calatorii? Puterea este numai de la El, vointa ne apartine. Tot scriitorul Victor Hugo spune ca ,,Oamenii nu sunt lipsiţi de putere, ci de voinţă.” Din voinţă se naste credinta, nadejdea, iubirea chiar, care este cea mai inalta dintre virtuţi; precum si alte trepte ce duc spre Mantuire. Cu cat inaintam mai mult pe aceasta Scara, cu atat de apropiem de Dumnezeu, cu atat vointa si credinta ne este intarita.
Eroii pentru Hristos au dreptul la toate bucuriile acestei vieti. Au dreptul la singuratate, dar au si dreptul la iubire. Eroii pentru Hristos sunt asemenea sfintilor, care au indurat nenumarate suferinte si chinuri pentru Cel ce a Inviat din morti, dandu-se jertfa oamenilor. Un erou intotdeauna se distinge prin vitejie și prin propriul curaj. Niciodata nu se intoarce de la lupta, lasandu-si capul in jos si lacrimile lasand sa cada in urma sa. Un erou pentru Hristos stie sa se bucure si de un pahar cu apa pe care Domnul il daruieste. Acesta stie cand trebuie sa vorbeasca, si cand trebuie sa taca. Un erou pentru Hristos stie cand trebuie sa planga, si cand sa zambeasca. Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa avem mereu un zâmbet ascuns în inimă. Un tanar ce I se daruieste lui Dumnezeu in totalitate, trebuie sa stie să moara şi să învieze în fiecare zi. Sa stie sa aprecieze fiecare clipa daruita de Domnul, sa se bucure de intreaga creatie, de fiecare moment cat si de fiecare incercare. Caci si incercarile ne sunt spre folos, desi de multe ori negam acest aspect. Ne lasam deseori doborati de incercari, ne intristam si cadem in capcana inselatoare a diavolului. Insa timpul tristetii nu-i atunci când suntem nefericiti, ci acela în care savârsim raul– ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Nu prin bucurie invatam sa alungam raul, ci prin incercari.
Nu trebuie sa vedem viata in roz; fiindca nici nu este asa. E un paradox sa te gandesti ca vei fi fericit in fiecare clipa a vietii, si defapt sa realizezi ca te afli pe marginea prapastiei. Suntem tineri si ar trebuii sa ne deconspiram, precum ne spune marele regizor Dan Puric : de vestita filosofie…,,Traieste-ti clipa” care de multe ori este altoita cu o filozofie budista. Crestinii sunt cei care se pregatesc in fiecare clipa, se bucura, plang, muncesc…fac totul pentru Hristos. Un tanar nu trebuie sa alerge la bogatie, pentru a fi erou. Multi traiesc dupa principiul ,,a trai pentru a avea”. A fi erou pentru Hristos, traieste pentru El si nu pentru sine.
Hristos traieste defapt in noi, se roaga tainic in interiorul nostru. De noi depinde daca ii deschidem usa inimii, daca il lasam sa salasluiasca in camara launtrica. Cheia se afla in rugaciune. Prin rugaciune neincetata deschidem in noi insine poarta ce duce spre pocainta. Lucrul cel mai important în rugăciune este de a sta în faţa lui Dumnezeu cu mintea coborâtă în inimă.- ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul.
Sa stam in fata Domnului cu iubire si credinta, sa ne coboram mintea in adancul inimii, precum ne invata acest mare Sfant al Ortodoxiei. Sa devenim eroi pentru Hristos, tineri marturisitori ai Invierii Sale celei necuprinse de mintea omeneasca. Sa cugetam in rugaciune si sa inaintam in dragostea fata de El si fata de aproapele, pe care Datatorul ne-o scoate in cale neincetat. Dragostea este singura cale ce duce spre îndumnezeire. Dragostea este puterea dumnezeiasca revarsata din firea omului in unire si comuniune cu Domnul Hristos, singurul Stapan al vietii noastre. Numai din dragoste, si prin dragoste devenim eroi pentru Hristos.
Inchei cu cateva cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel, despre importanta dragostei, descrisa in Epistola catre Corinteni.
Domnul sa ne calauzeasca pasii pe Calea ce duce spre Imparatia nedeslusita a Vesnicei Bucurii, iar sufletele, candele luminoase sa ne fie pe parcursul acestei vieti. Hristos a inviat!
,,Dragostea nu cauta ale sale, toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata. Si acum ramin acestea trei: Credinta, Nadejdea, Dragostea. Iar mai mare dintre acestea este Dragostea”…
(Georgiana)
Ioan
aprilie 10, 2010 @ 12:20 pm
Giorgiana…
-Parintele Arsenie Boca nu a fost un om simplu, chiar daca a ajuns printre Cuviosi;
-limbajul folosit in slujbele Ortodoxe nu numai ca nu este depasit, ci este de dulceata aceea minunata din „graiul dulce al vechilor cazanii”;
-da, sunteti tineri, si e adevarat ca vreti sa fiti fericiti, dar adevarata fericire numai in Hristos o gasiti, iar restul, absolut totul e amagire;
-„A fi fericit nu inseamna a te izola de trecut” – dar ce trecut, iarta-ma ca te intreb, ai tu, Giorgiana la varsta care ne-ai marturisit-o? Sau cum poti sa vorbesti despre cele ce nu le stii, ca nu le-ai trait? Daca citezi pe cineva, mentioneaza pe cine, sau daca ai uitat pune intre ghilimele;
-Marele regizor Dan Puric? Oare e chiar asa de mare?
-Cati reusesc sa-si coboare mintea in inima, cand nu prea reusesti sa o aduni de pe unde zboara vagaboanda si imprastiata, ca sa faci o cat de mica rugaciune? Numai Sfintii reusesc sa faca asta !
Superb !
Si posibil pentru Sfinti !
Asta nu inseamna ca nu suntem chemati cu totii la sfintenie!
Giorgiana s-ar parea ca ai primit intelepciunea cea de la Dumnezeu, iar vorba romaneasca o stim cu totii, si faptul ca ai ajuns la o asemenea adancime intru cele ale Adancimii, inca o data confirma renumita regula cu exceptia ei;
Dar cum ne este tuturor de mare folos sufletesc, chiar si noua celor mai in varsta, eu iti zic FELICITARI, si sa ne mai daruiesti astfel de bucurii.
Si…nu ca ai fi facut discriminare, dar sa stii ca nu orice tanar este cu adevarat Tanar, cum nici orice batran nu este cu adevarat Batran(chemare de la Dumnezeu), nu te supara , dar eu as fi dat alt titlu articolului: „Sufletul tanar…Erou pentru Hristos”
Georgiana
aprilie 10, 2010 @ 12:46 pm
Ar fi fost mai bine daca Admin nu publica acest articol…;-) Dar tinand cont, ca a fost corectat chiar de duhovnicul meu..am sa raspund la intrebarile tale,Ioan.
-Sunt artisti in tara asta care nu iL marturisesc pe Hristos. Dan Puric face asta, de aceea am scris ,,marele regizor”. Trebuia poate sa nu pun accentul f mult pe citate, mai bine ar fi fost daca as fi scris din propria traire…Nu stiu. Dar nu sunt singura care a citit din scrierile Arhimandritului Arsenie Papacioc sau din scrierile Parintelui Arsenie Boca. Am scris ce am inteles, ce am dobandit…cu ce am ramas in urma acelor citate. Ma intristez cand multi tineri citesc si nu raman cu nimic.
-Daca le urmam sfintilor, nu crezi ca putem si noi sa ne coboram mintea in inima, la rugaciune? Sfintii au fost oameni ca si noi,de la pacate grele au ajuns la credinta cea adevarata, la sfintenie. De la intuneric, au ajuns la Lumina. De aceea se si numesc ,,fii ai Luminii”.
Si..pentru ce ,,felicitari” daca intotdeauna se fac controverse? De ce sa daruiesc astfel de bucurii…cand defapt, nu bucur pe nimeni nu nimic?!
Inchei aici, imi cer iertare.
Maria
aprilie 10, 2010 @ 12:50 pm
Georgiana
ma linisteste scrisul tau.
iti multumesc.
cum spuneai, „Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa avem mereu un zâmbet ascuns în inimă,” dar eu am o lacrima. as vrea sa fie zambet insa e greu de tot. nu am vointa, stiu.
Domnul sa fie cu tine.
Hristos a inviat!
Ioan
aprilie 10, 2010 @ 12:53 pm
Giorgiana…
Pe mine m-ai bucurat !
Sa zicem ca astazi sunt carcotasul de servici;
Te rog, nu te supara pe mine ! Si te rog iarta-ma, daca te-am suparat !
Dar stii, eu multe din cele scrise de tine cu atata entuziasm, si e firesc sa-l ai, le traiesc pe pielea mea, si nu doresc nimanui sa poata duce, nu ce duc eu, ci altii care duc si mai mari poveri !
Inca o data, iarta-ma !
Maria
aprilie 10, 2010 @ 12:53 pm
Georgiana, aduci bucurie, sa stii ca aduci bucurie.
doar ca noi oamenii suntem atat de impietriti ca ajungem cu greu la ea.
eu iti multumesc din suflet pentru toate.
Georgiana
aprilie 10, 2010 @ 12:53 pm
Adevarat a inviat!
In spatele acelei lacrime, se ascunde zambetul.Cauta-l… Sunt sigura ca il vei gasi. In inima ta se afla El. Plange impreuna cu tine, se bucura impreuna cu tine..Vointa avem cu totii poate, dar..nu suficienta. Domnul sa ne intareasca credinta!
Dan
aprilie 10, 2010 @ 12:58 pm
A fost o bucurie sa citesc cele impartasite de tine Georgiana. Desi ai mers pe mai multe fronturi (idei secundare) totusi ideea de baza cred ca mi-a ramas in cap si sper sa o pun in aplicare: dragostea de Dumnezeu te face erou. Si cum de n-ar fi asa, atata timp cat trebuie sa te infrunti pe tine (ca om) in fiecare zi ca sa-i poti urma lui Hristos. Trebuie sa stoarcem fiecare strop de vointa din noi pentru Dumnezeu, pentru ca daca nu este data toata vointa noastra lui Dumnezeu atunci cadem infranti. Si de multe ori patim asa. Dar un erou se ridica de fiecare data cand cade rapus…nu-i asa? 🙂
Curaj Maria, Domnul a spus sa indraznim 🙂
Georgiana
aprilie 10, 2010 @ 1:01 pm
Un erou..se ridica…asa e. Dar sunt ,,slaba” si orice mica ispita ma doboara atunci cand ma astept mai putin.
Ioan
aprilie 10, 2010 @ 1:02 pm
Maria,
Inca suntem in Saptamana Luminata, si te rog din suflet, nu plange, ci mai bine razi, sa zicem de ce am scris eu mai sus; ce sa fac, daca azi m-am sculat cu fata la perna? Iaca poftim, ce porcarie am facut ! Poate te-ai intristat din cauza cartelii mele;
Te rog nu mai fi trista !
Poate ca am si eu ale mele, pe care nu le pot spune nici macar duhovnicului, si mi s-a intamplat ca acum sa izbucneasca.
Va rog pe toti sa ma iertati !
Dan
aprilie 10, 2010 @ 1:07 pm
Nu-ti face griji frate Ioane, cu totii avem momente de slabiciune. Important este sa fim ca fratii: chiar daca ne mai atingem ranile din neatentie sau nestiinta, sa ne iertam si sa ne bucuram unii de altii.
Ioan
aprilie 10, 2010 @ 1:26 pm
Dan,
Iti multumesc pentru incurajare.
Doamne ajuta !
Ana
aprilie 10, 2010 @ 3:26 pm
Draga Georgiana m-a bucurat mesajul tau legat de p Arsenie Boca si de p Arsenie Papcioc. Deasemeni in mesajul tau sunt adunate multe idei inaltatoare pentru orice tanar.
Las mai jos doua dintre ele:
„Hristos e tineretea noastra.”
„Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa avem mereu un zâmbet ascuns în inimă.”
Dumnezeu sa-ti ajute!
PS: Nu e vina ta si a nimanui ca am avut sau mai avem incredere in unii care sunt buni oratori si care ne fac sa credem ca sunt adevarati marturisitori. Pentru vremurile noastre ar fi fost prea minunat ca D.P. sa ramana un adevarat crestin marturisitor. Vor mai veni multi ca el, si tocmai din cauza asta Dumnezeu ne-a lasat noua romanilor multi parinti marturisitori ca cei pe care frumos i-ai dat tu exemplu mai sus, care sa ne fie exemplu, dupa care sa ne ghidam.
Lucia
aprilie 10, 2010 @ 4:21 pm
Aş vrea să reţin mai ales acest text:
„Fericirea …O descoperim chiar in adancul inimii noastre. Daca il avem pe Hristos acolo, putem spune ca in camara inimii a luat nastere un izvor nesecat si vesnic al fericirii neasemanate si negraite.”
@ Maria,
Oare cum s-ar mai curăţi sufletele noastre fără „detergentul” lacrimilor ? Cred că are dreptate Georgiana: „In spatele acelei lacrime, se ascunde zambetul.”
ilieradu
aprilie 10, 2010 @ 6:35 pm
am citit tot timpul articolele tale georgiana! sa mai scri sa nu te lasi chiar daca mai primesti si palme! bunul DUMNEZEU sa iti ajute sa mai scri si sa ne ierte pe toti!
Georgiana
aprilie 10, 2010 @ 6:40 pm
va multumesc mult…pentru tot.
Si ,,palmele” imi sunt spre folos, deci le merit pe deplin.
Doamne ajuta!
Laura-optimista
mai 31, 2010 @ 9:21 pm
Felicitări, Georgiana! Mi-ai umplut sufletul de bucurie!
Eşti înzestrată cu o înţelepciune deosebită, ai scris un articol minunat!
Dumnezeu să-ţi ajute să crezi întotdeauna în El, ca acum şi să sporeşti din ce în ce mai mult în viaţa duhovnicească!
PS. Spune-mi, te rog, eşti elevă? Eu am 18 ani, sunt la liceu şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi urma facultatea de teologie.
Mântuitorul Hristos, Viaţa noastră, să fie cu tine şi să-ţi umple sufletul de harul său şi de bucuria credinţei!
Cu drag şi preţuire,
Laura
Doamne-ajută!
soso :p
aprilie 11, 2011 @ 9:58 am
Am nevoie de ajutor.. m-am pierdut..m-am pierdut in ganduri..in lume..in pacate…nu mai stiu ce trb sa fac..:sad: