“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

Tu de ce crezi in Dumnezeu   Din comorile Sfintei Scripturi Tu de ce crezi in Dumnezeu Euharistia continua Theologica  Exista distractie si fara alcool

Teologia tipicului sau cum scăpăm de formalisme şi rutină

Tipicul este o sumă de indicaţii după care se săvârşesc slujbele religioase ale Bisericii. Deşi cuvântul a devemit sinonim cu tipar sau model, totuşi, atunci când această regulă este absolutizată, se ajunge la ceea ce numim rutină. Este şi motivul pentru care se tot repetă, în mediile bisericeşti, privitor la aceste exagerări tipiconale: „tipic, tipic şi la inimă nimic!”.

În general, sursele tipiconale provin din vechile tradiţii cultice, dar care se adaptează prin consens, ţinându-se seama de diversele nevoi spirituale ale celor ce cred, de timpul şi modul aplicării lor. De exemplu, alta este rânduiala slubelor în viaţa monahală, alta în viaţa creştinilor de mir; altul este programul catedralelor, altul cel al nevoilor misionare etc. Pe scurt, tipicul este o sinteză a diferitelor rânduieli de rugăciune publică, ce are drept scop omogenitatea sau armonizarea cultică, a oricărei biserici particulare cu întregul Ortodoxiei.

Însă, faţă de înţelegerea şi asumarea tipicului, avem cel puţin două extreme. Una priveşte pe cei relaxaţi, care înlocuiesc recomandarea tipiconală cu o rânduială personală „după bunul plac”. Alţii, şi oarecum la antipodul celor dintâi, tratează tipicul ca o normă căzută din cer, care trebuie respectată în fiecare virgulă a lui. Şi unii şi alţii, exagerează fie prin indiferenţă vinovată, fie prin scrupulozitate rigidă.

Este adevărat că regula cea mare a tipicului este centrată pe sintagma: „cum va voi cel mai mare”. Şi aceasta e o mare binefacere a lui. Cu toate acestea, nu înseamnă că cel mai mare se substituie Bisericii. Mai degrabă, acestă sintagmă opreşte orice motiv de disensiune între relaxaţi şi acrivişti, purtate pe marginea indicaţiilor tipicponale, totodată atenţionând că nu atât prescripţiile sunt importante, ci starea la care ele trimit. De cealaltă parte, nu este deloc recomandat să ai în vedere doar formula tipiconală, considerându-o un fel de act magic, valoros în sine, şi care, prin simpla ei aplicare schematică (de teama unei pedepse divine, care s-ar simţi jignită că se omite ceva din tipicul slujbelor) atrage siguranţa aplicării harului divin.

În alte cuvinte, tipicul nu este decât o recomandare, care trimite la un înţeles mai adânc ce trebuie descoperit, la o stare ce trebuie căutată înlăuntru, nu înafară. Recomandarea are valoare de indicator către, ce are nevoie de o anumită destinaţie, care să-i desopere valoarea.

Această destinaţie nu este altceva decât teologia sau viaţa care stă în spatele tipicului. Ea trebuie căutată, asumată şi aprofundată. Altfel, rămânem la suprafaţă, într-un colţ de autosuficienţă vinovată. Părintele Rafael Noica, afirmă într-una din conferinţele sale, că nimic din rânduiala cultică a Bisericii nu este teorie, ci totul este experienţă, trăire. Această concluzie, deloc exagerată, răstoarnă înţelesurile rigide ale tipicului, aducându-le de la extreme, către o abordare teologică.

Prin urmare, slujbele Bisericii sunt realităţi trăibile total, experienţe de viaţă calitativă sau de calitate dumnezeiască, care ajung în viaţa noastră în măsura în care ne prefacem prin participarea activă şi conştientă la ele. De aceea, în nici un caz, ele nu operează doar prin aplicare strictă, pentru că viaţa se trăieşte nu se imită. Mai mult, această bogoţie de viaţă, ascunsă în spatele unei rînduieli tipiconale, ne este transmisă doar într-o mică măsură la nivelul rânduielii cultice, fiind o invitaţie către o imensă experienţă duhovnicească a Bisericii pe care tipicul doar ne-o recomandă nu ne-o impune. În acest sens, slujbele şi întreaga rânduială cultică este teologie, atât pentru că în fiecare gest şi cuvânt se rememorează întreaga conştiinţă eclesială, prin Duhul cel viu, dar mai ales prin Adevărul experimentat, care se sustrage oricărei raţiuni teoretice sau de rutină. Numai aşa înţelegem de ce dogmele Bisericii sunt cultice, iar cultul are o structură dogmatică. Aşa dogmele ies din zona speculaţiei teoretice, iar cultul scapă de tentaţia magică şi de rigiditate.

De fapt, experienţa noastră în Biserică, ne arată acest adevăr, ori de câte ori participăm la slujbe fără implicare, automat, şi când, nu se observă niciun spor duhovnicesc, iar rutina ne stoarce de orice strop de energie spirituală. Dimpotrivă, atunci când colaborăm, conştienţi de Adevărul celor săvârşite, urcăm către înţelesurile odihnitoare ale fiinţei noastre şi parcă ne sporesc puterile, iar speculaţiile înşelătoare devin uimire şi adorare. Mintea se smereşte, genunchiul se pleacă în faţa Adevărului-Persoană, care ne trăieşte şi pe care-L întâlnim pe fundalul unei rânduieli bisericeşti, timp în care nci nu se ştie cât mai contează forma, tipicul sau virgula lui.

De fapt, aceasta este inima teologiei. Nu a vorbi despre Dumnezeu sau a avea pretenţia că-i aduci închinare prin laudele corect adresate, cât mai ales prin experienţa întâlnirii personale cu El. Chiar dacă nu voim a recunoaşte, cultul este sursa perpetuă a teologiei, mai mult decât orice ştiinţă sau obiect al teologie de şcoală. Aşa ni se confirmă că la slujbe, nu noi slujim lui Dumnezeu, ci El ne slujeşte nouă. De aceea, întâlnirea cu El este atât de copleşitoare încât, adesea, uiţi de orice formulă tipiconală, recomanzi tuturor experienţa şi surâzi oricărei încercări de a rata prin acrivie sau nepăsare, o astfel de frumuseţe, dar aşteptând înţelegător, timpul lămuririi lor.

Peste toate, este un fapt atât de viu, de pătrunzător, de real, şi de binefăcătoar încât revii la el permanent, în şi dincolo de slujbele sau de ritualul bisericesc.

(Gheorghe Butuc)

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Asculta live Radio Ortodoxia Tinerilor

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro