Am intrat in postul Sfintelor Pasti. Dupa cum stim, postul este o perioada de curatire launtrica, de purificare. As numi postul fiind chiar o perioada a iertarii, o perioada a reintoarcerii, a regasirii. Postind, ne intoarcem la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12)- iar prin Tainta Sfintei Spovedanii primim iertarea de pacate. Insa noiide multe ori confundăm Postul cu o dieta, un regim sau un mod de hranire cat mai sanatos.

Nu cunoastem sensul adevarat al postului, si nici nu ne gandim la urmarile acestuia.

,,Batranii postesc, ei bine, de ce sa facem si noi ca ei? Nu e prea frumoasa tineretea? Atatea bunatati...” Intr-adevar, in tinerete suntem orbiti de bunatatile lumesti-si nu de cele duhovnicesti. Poate fi postul o cale spre bunatatile ceresti? Da. Cand postim, in primul rand, postim pentru EL. El ne hraneste, acceptam hrana Lui desavarsita. Hrana fiind insusi Voia Domnului si nu voia noastra. In al doilea rand, postul poate fi şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – Caci ,,Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o in sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa". In acelasi timp este si o renunţare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea şi din respectul pe care le avem faţă de Dumnezeu-precum spunea Parintele Cleopa.

De ce ,,inraripare a sufletului”? Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potoleşte zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesăţioase, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi-l uşurează”. Ce inseamna a inaripa sufletul? Ca rugaciunea sa se inalte spre cer, ii trebuiesc doua aripi; postul si milostenia. Postul ne inaripeaza sufletele incununandu-le cu Bucuria cea Vesnica si Adevarata. Postul nu poate fi insotit fara rugaciune. De asemenea, nici rugaciunea fara post nu poate fi inaltata spre Domnul.

,,Il inalta si-l usureaza”. Cat de minunate sunt aceste cuvinte...doar citindu-le, ar trebuii sa descoperim in noi dorinta de cautare, de cugetare si de neincetata pregatire asupra postului. Asupra ,,inaltarii sufletelor noastre”. Dar pentru aceasta, trebuie sa postim nu doar cu trupul, ci si prin faptele noastre sa iL marturisim pe Hristos, sa se arate in ele lucrarea Domnului. Cum pot fi faptele noastre bineplacute in fata Domnului?

Sf. Ioan Gura de Aur ne spune “Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine… Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase”. Mântuitorul spune: „Când postiţi, nu fiţi ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc” (Matei 6, 16). Pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos erau cărturarii şi fariseii şi alţi oameni care voiau să fie lăudaţi pentru post. Acestia se ungeau cu smoală, ca să se arate că-s slabi, că-s tristi sau necajiti. Dar ce folos avem daca le urmam exemplul? Vom primi oare Cununa cea Nevestejita daca oamenii ne vor aprecia sau lauda pentru post? Vom avea vreun folos daca ne vom intrista in fata celorlalti? ,,Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi spală faţa ta”; să te arăţi vesel, să nu ştie toată lumea că posteşti.

Asadar, sa ne veselim intru cele ale Domnului slujindu-i si multumindu-i pentru Hrana cea Cereasca. Sufletele noastre sa le inaripam cu postul, iar rugaciunea-,,maica" sa ne fie pe Scara Mantuirii.

(Georgiana)