Personal am avut multe bucurii cu acest site şi Dumnezeu a avut grijă să ne încurajeze mai mereu să dăm înainte. Au fost şi perioade când lucrurile au mers mai rău şi simţeam că batem pasul pe loc şi nu facem mare lucru, dar până la urmă aceste hopuri au trecut cu bine. Cu toate acestea am un mare regret, acela că tinerii teologi şi preoţii nu vor să scrie pe acest site.

Iniţial am vrut să-mi fac un blog personal unde să vorbesc oamenilor despre Dumnezeu, din experienţa mea mică. Eram student la teologie, şi îmi doream mult să fiu preot şi pentru că mai erau ani buni până aş fi putut fi hirotonit, m-am gândit să-mi fac un blog care să-mi satisfacă oarecum dorinţa aceasta de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu. Vroiam să scriu zilnic câte un articol dar am observat că e greu, că trebuie multă muncă şi mi-a venit ideea să propun şi altor tineri să scrie câte ceva din experiența lor. Am început propunerile cu cititorii care comentau pe blog. Mi-aduc aminte că prima persoană care mi-a răspuns a fost Talita, astfel încât după ce i-am adresat rugămintea imediat a acceptat şi a scris un articol.

De atunci şi până astăzi, noi ca administratori, şi mie în mod special, revenindu-mi această sarcină, am stat cu ochii-n patru căutând tineri cu viaţă curată, cu personalitate, cu experienţă duhovnicească, tineri care pot vedea lumea cu ochii lui Dumnezeu. Am căutat mereu oameni care să poată împărtăşi altora din experienţa lor, oameni care prin felul lor de a fi să-L mărturisească pe Hristos în orice clipă a vieţii.

Astăzi, ”Ortodoxia Tinerilor” are în jur de 50 de autori care au scris articole pe site, unii mai multe, alţii mai puţine. Din toţi aceşti 50 doar 3 tineri sunt studenţi sau absolvenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă: două fete şi un băiat. Toţi trei împreună au scris maxim 20 de articole.
Însă este puţin, e foarte puţin pentru ceea ce mirenii așteaptă de la niște teologi.

Trăind în mediul teologic şi lucrând în sânul Bisericii am cunoscut mulţi teologi şi foarte mulţi preoţi. Am prieteni foarte buni, absolvenţi de teologie, şi chiar preoţi, având aceeaşi vârstă cu mine. Sunt destui care ştiu, aşa ca idee, că "am un site".

Dragilor, vă zic cu părere de rău că niciunul n-a zis nimic, nici că e bun, nici că e rău, nimic. De trei ani de zile, teologii şi preoţii din jurul meu nu şi-au exprimat nicio părere despre ceea ce noi facem aici. Indiferenţa mă doare. Eu, daca aş fi inginer pasionat şi văd pe alt coleg care face o invenţie, m-aş duce la el, l-aş întreba cum a făcut-o, cum funcţionează, aş încerca să fur meserie şi să pun şi eu în practică. Mi-aş da cu părerea, că e bun, că e rau, aş zice ceva, pentru că mă vizează şi pe mine, altfel am facut studiile degeaba.

Există totuşi o singură excepţie, fostul părinte duhovnic al lui Dan, celălalt administrator al site-ului, care după ce s-a uitat a zis: "Mie mi se pare... aşa... un site de fete....". Vorbele părintelui au autoritate pentru noi, este monah, licenţiat  a trei facultăţi, blând, liniştit, echilibrat şi o persoană cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită. La vremea aceea ne-am supărat când am auzit acest lucru şi ne-a durut, dar a fost şi ca o palmă de binefacere pentru noi. Din acel moment ne-am impus să fim mai exigenţi cu articolele pe care le publicăm pe site şi să ne sprijinim mai mult pe ce spun Sfinţii Părinţi şi Sfânta Scriptură.

Ne-am propus ca articolele publicate să fie mai serioase, mai bine documentate, mai puţin copilăreşti. Din acel moment au trecut cam doi ani şi am reuşit parţial ce ne-am propus. Totuşi, nivelul articolelor noastre poate fi mult îmbunătăţit, din punct de vedere teologic, dar pentru că acesta este nivelul nostru duhovnicesc actual şi atât putem, tot atât oferim.

Poate din acest motiv, poate din altul, preoţii şi teologii nu prea ne agrează, sau cel puţin nu-şi dau cu părerea despre ce facem noi aici. Mulţi tineri ne-au încurajat şi ne-au spus că unele articole le sunt de folos şi că e bine să dăm înainte cu ceea ce facem, totuşi teologii şi preoţii n-au zis niciodată nimic, cu excepția părintelui Dorin Octavian Picioruș.

Am propus personal unor tineri şi teologi să scrie la noi pe site dar n-au vrut, sau nici măcar nu ne-au răspuns. Eu ştiu că sunt neputincios, şi pe deasupra şi complexat de faptul că-mi lipseşte trăirea duhovnicească şi că teologia mea este una destul de slabă, şi tocmai din acest motiv am încercat să atrag preoţi, absolvenţi sau studenţi de teologie ortodoxă care să suplinească această lipsă şi să vorbească tinerilor despre bogăţia credinţei ortodoxe. Dar n-am reuşit să cooptăm pe nimeni. De ce oare?

Teologii sunt învăţaţi cu o expunere academică a învăţăturii de credinţă, fiind foarte exigenţi în privinţa limbajului, de frica alunecării spre anumite erezii sau false presupuneri. Poate din acest motiv articolele noastre li s-au părut copilăreşti sau pietiste, poate de aceea teologii nu vor să-şi asocieze numele cu un site care abordează temele în acest fel.

Învăţământul teologic ortodox te învaţă că teologie nu poate face oricine, şi asta este foarte bine. Te învaţă că nu oricine de pe stradă poate vorbi de rugăciune sau de Sfânta Treime, dar Sfinţii Părinţi spun că teologia se vede în fapte nu în vorbe, şi că doar înţelegerea simţită e înţelegerea cea mai înaltă, adică doar cei care trăiesc ceea ce spun sunt teologi.

De ce fug unii teologii doar după diploma de masterat şi de doctorat, doar după fala de a fi autor al unei cărţi, sau de a participa la o conferinţă internaţională? De ce nu vor teologii români să scrie pentru oamenii de rând? De ce se bucură unii din preoţii şi teologii români că le-a apărut un articol în nu-ştiu-care revistă teologică şi care acum e uitată într-un raft, revistă care va fi citită de 10 oameni într-un an, la bibliotecă.

De ce preoţii şi teologii români îşi fac site-uri şi portaluri doar cu copy-paste-uri fără să pună mâna să muncească, să transpire şi să scrie articole proprii, din ce ştiu, din experienţa lor?

Dragilor, dacă bisericile ortodoxe toate ar fi pline duminica la Sfânta Liturghie, preoţii ar vorbi pentru 5% din populaţia ţării. Luaţi aminte însă că televiziunea (PRO TV-ul, Antena 1, Realitatea, etc.) vorbesc zilnic pentru 60% din populaţia ţării. Cine credeţi că va fi mai influent în formarea de opinie?

Nu este deajuns să vorbeşti doar în biserici, mai trebuie să te foloseşti şi de mass-media ca să mărturiseşti Adevărul.

Nu ştiu de ce, poate din invidie, poate din lene, poate din prea mare exigenţă sau acrivie academică... preoţii şi teologii nu vor să le vorbească tinerilor de pe acest site.

Fac încă odată invitaţia oficial şi foarte deschis tuturor preoţilor şi teologilor care ne citesc să vină şi să scrie zilnic pentru 1000 de tineri pe zi.

Gândiţi-vă! Nu e mare lucru? Să scrii un articol din suflet, cu credinţă în Dumnezeu şi să ştii că 1000 de oameni îl vor pune la suflet într-o zi? În ce biserică şi care preot are şansa aceasta ? Adresa de email a noastră este Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Mă iertaţi că scriu aceste rânduri, dar mă doare.

(Claudiu)

Comments  
  •  
  •  

#41 Hrab Alexandru » 29-11-2011 21:09

Să ştiţi că totul se va aşeza şi sincer imi pare rău că nu scriu şi eu. Dar poate mă va ajuta Dumnezeu, îmi voi face curaj şi voi scrie. Sper să fie cât mai curând. Aţi pomenit de rugăciune: cu toţi sunt datori suntem să ne rugăm unii pentru alţi. Doar prin rugăciune se vor aşeza lucrurile pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare.
Profit şi fac o urare: Tuturor celor care îşi prăznuiesc Sfântul Ocrotitor vă doresc un sincer şi călduros LA MULŢI ANI BINECUVÂTAŢI! Şi tuturor românilor fie ca Sfântul Andrei care este încreştinătorul României şi care a dat mărturie pentru Hristos să vă păzească şi să se roage pentru toţi şi nu în ultimul rând La Mulţi Ani pentru ziua noastră a tuturor!

Hrab Alexandru

  •  
  •  

#42 Laura Stifter » 29-11-2011 23:10

Doamne ajută!
La mulţi şi binecuvântaţi ani tuturor celor care poartă numele Sfântului Andrei, Apostolul cel întâi chemat al lui Hristos şi ocrotitorul poporului nostru!
Dumnezeu să vă dăruiască, pentru rugăciunile Sfântului, sănătate, spor duhovnicesc şi mântuire! Lumina dragostei lui Hristos să strălucească neîncetat în inimile voastre, iar Sfântul Apostol Andrei să vă fie model şi călăuzitor în viaţa spirituală!

Laura Stifter

  •  
  •  

#43 Gheorghe Iftimi » 10-05-2012 09:03

"Nu este deajuns să vorbeşti doar în biserici, mai trebuie să te foloseşti şi de mass-media ca să mărturiseşti Adevărul."

Plecăm de la acest citat extras din articolul de faţă. Oare să nu mai fie suficient doar vorbirea din biserici? Poate că da, poate că nu, depinde de poziţia ce o are şi de scopul urmărit de acel ce face afirmaţia. Una este să aud, eu preotul, aceasta de la episcopul meu, spre exemplu, şi alta este să o aud de la o persoană (relativ) virtuală din spaţiul total virtual! Deci, fraţi mei, nu vă arătaţi grabnici spre judecată, ci rămâneţi în smerenia lui Hristos, dacă vreţi să moşteniţi raiul. Aţi început această lucrare; de este duhovnicească sau nu doar Domnul vă va arăta-o la vremea cuvenită. Eu acum însă simt (din cuvintele voastre) că vă plângeţi că nu vin alţii să vă slujească! Ia gândiţi: v-aţi zidit mânăstire şi acum aţi ieşit în lume şi strigaţi că nu vrea lumea să fie călugăr la voi! Bun lucru este mânăstirea (zidirea ei) dar viaţa din ea trebuie să se facă după voia Domnului. Nu acuzând îndreptăm, nu judecând chemăm, nu strigând iubim! Această atitudine este în conformitate cu vârsta voastră; energia, iuţimea şi graba din cuvânt sunt proprii tinereţii (ce lucru minunat este acesta!). Ce ne facem însă, că Împărăţia lui Dumnezeu se câştigă cu înţelepciunea? Iar înţelepciunea vine prin rabdare şi se adapă din smerenie.
(mesaj parţial - continuare în mesajul următor)

Gheorghe Iftimi

  •  
  •  

#44 Gheorghe Iftimi » 10-05-2012 09:09

(continuare)
Revin la citatul de sus: personal nu prea dau gir în duhovnicie mass-mediei. Saitul acesta ca şi altele din aceeaşi lucrare oferă informaţie şi poate pătrunde chiar pâna la inima omului. Dar nu poate substitui, nici măcar parţial, biserica (organizatoric şi la nivel de reprezentare a autorităţii divine). Mi-e groază de ideea că vor fi oameni care vor încerca, pentru câştig lumesc, să prezinte, ca posibil de împlinit şi de folosit, parohia virtuală. Singura lucrare ce trebuie să fie considerată de acceptat pentru mediul virtual este misionarismul, la general, şi catehizarea, în concret. Cât despre adevăr, mai ales scris cu majusculă, rămâneţi in duhul Sfinţilor Părinţi şi încercaţi să deschideţi voi ochii până să călăuziţi pe cei orbi! Aceasta este o referinţă clară pentru studiu şi vine ca urmare a ideii generate, tot în articolul de faţă şi prin comentariile la acesta, cum că în aceste vremuri Biserica are nevoie de "aggiornamento" ca să poată lucra. Are nevoie de mai multă tărie decât se vede la unii membri ai clerului, are nevoie de "cuvânt cu putere multă", are nevoie de multă iubire jertfelnică, însă acestea se vor împlini nu prin "up-date" la cele nepurtătoare de Har, desacralizate, secularizate, ci prin întoarcerea în Duh şi Adevăr la comuniunea reală cu Domnul Iisus, Cel Jertfit de bună voie, şi prin El cu Creatorul! Calea se afla în Biserică, iar în duhul ortodox se mărturiseşte că Adevărul este cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie.
(mesaj parţial - continuare în mesajul următor)

Gheorghe Iftimi

  •  
  •  

#45 Gheorghe Iftimi » 10-05-2012 09:11

(continuare)
Acestea să le prezentaţi, dacă aveţi autoritatea, în locul unde v-a pus Dumnezeu păstori. Preotul are acest loc în parohia sa iar monahul în mânastirea sa. Vai nouă de preoţi sau monahi "de internet" şi iar, vai nouă şi de credincioşi "de internet"! Colecţia de informaţie teologică prin acest mediu chiar... (culmea!!!) informaţional, este foarte binevenită şi deosebit de utilă, dar pentru mulţimea vizitatorilor virtuali ("peste 1000"!!!) să nu cădem în păcatul mândriei şi apoi să judecăm pe apropele nostru!
În concluzie, cred că am simţit chemarea spre a fi folosit dincolo de ascultarea mea, fiindcă internetul nu este biserică. Eu preotul am ascultare în biserică fraţilor, iertaţi-mă! Ce autoritate mai am dacă ies de sub ascultare? Iar dacă nu am autoritate de învăţător în numele Domnului, ce mai caut aici?
Poate nu ve-ţi înţelege atitudinea mea! Vă rog să nu vă încărcaţi cu păcate judecându-mă. Lasaţi judecata Judecatorului. Iar de sunt preot (şi sunt, din mila şi binecuvântarea Domnului Nostru) mai de folos este să mă ascultaţi. Încercaţi şi veţi vedea cât de greu este, pentru că azi ne lipsesc şi preoţii înduhovniciţi dar şi credincioşii care să caute duhovnicia autentică. Aceasta se poate afla doar prin smerenie, fraţilor, iar smerenia fără ascultare este calea cea mai scurtă spre iad!

Domnul să fie cu voi, cu toţi!

Gheorghe Iftimi

  •  
  •  

#46 Administrator » 10-05-2012 09:33

Sărutmâna părinte!

Am citit cu atenție ce ne-ați scris. Sunt sfaturi foarte frumoase și pline de adevăr.
Eu sunt autorul articolului și recunosc că uneori scriu din anumite impulsuri, fără să rumeg și să gândesc prea mult ce va ieși.

Noi am invitat preoții să scrie articole pe acest site, așa cum scriu articole pentru foia parohială, pentru revista eparhiei, pentru reviste teologice de la nivelul întregii Patriarhii, așa cum scriu pentru lucrarea lor de licență, master sau doctorat. Invitația n-a fost nicidecum una de înlocuire a lucrării preotului în biserică cu o lucrarea preoțească virtuală.

Aveți dreptate, un preot ar trebui să aibe binecuvântare de la episcopul lui pentru a se implica într-o astfel de lucrare. Și noi, cei care scriem aici articole, avem binecuvântarea duhovnicului și cerem mereu sfat înainte de a porni un anumit, proiect, site sau campanie.

Recunosc ca afirmația "peste 1000" are în ea și păcatul mândriei, în care cad adesea, dar are și un strigăt către cei care sunt păstori de suflete că aici sunt tineri care nu ajung în parohiie lor, sau ajung mai rar, sau n-au găsit un preot care să-i atragă, iar aici pot fi pescuiți.

Site-ul acesta nu înlocuiește nicidecum lucrarea preoților în Biserică ci trimite cât se poate de des spre duhovnic și spre lucrarea mântuitoare a Sfintelor Taine.

Așa cum sunt preoți care abia așteaptă să scrie un articol în revista eparhiei, pentru a se face remarcați, revistă care nu o citește mai nimeni, noi strigăm sus și tare că aici preoții vor fi ascultați și foarte mult... peste 20.000 vizitatori unici lunar citesc articolele publicate.

Dacă acest site promovează sau susține idei contrarea lucrării Bisericii Ortodoxe atunci sunt de acord ca niciun preot să nu se apropie și să nu-și dea girul pentru această lucrare. Dar dacă munca tinerilor de aici, care scriu din inimă este pe linia Sfintei Tradiții, atunci normal ar fi ca slujitorii Bisericii să o susțină, și nicidecum s-o treacă cu vederea.

Nu veți găsi aici articole de teologie înaltă, pentru că sunt scrise de noi tinerii, copiii în cele duhovnicești, dar veți găsi sentimente curate, strigate de ajutor ale unor adolescenți care n-au găsit ajutor la biserica de lângă blocul lor.

Lucrarea noastră este lucrarea laicatului ortodox, parte integrantă a Bisericii, creștini botezați în numele Sfintei Treimi, și întregește lucrarea slujitorilor Bisericii Ortodoxe.

Preoții nu vor putea niciodată face misiune fără mireni, la fel cum mirenii nu se vor putea mântui niciodată fără preoți.

Concluzia mea este că ar trebuie să colaborăm! Și în mediul real și în cel virtual!

Chiar de este un mediu virtual, el exprima gândurile nevăzute (virtuale) ale unor creșlini ortodocși, mădulare vii ale Bisericii noastre, gânduri pe care poate n-ar avea curaj să le exprime față-n față.

Administrator

  •  
  •  

#47 Gheorghe Iftimi » 10-05-2012 10:32

Citez pe admin:
Sărutmâna părinte!

Am citit cu atenție ce ne-ați scris.


Domnul să vă binecuvânteze gândul cel bun!

De ai citit cu atenţie, să pui în inima frăţiei tale! Va veni o vreme când ceea ce aduni acum îţi va fi hrană şi apă. De tine depinde să nu slăbeşti atunci, sau chiar sa nu cazi!

Lucrarea voastră este, aşa cum spuneam, mânăstire. În spaţiul virtual (o copie palidă a realităţii) avem o lume segmentată şi stratificată. Avem zone tematice, avem interese, avem valori, avem gunoi, avem ridicare dar şi cădere, avem mândrie, avem crimă, avem viaţă... avem multe, aproape orice! Nu avem însă Duhul lui Dumnezeu, care nu lucrează în virtual. Duhul Lui este iubire jertfelnică şi eL nu lucrează decât în şi prin oameni reali. Este o falsă impresie că acei vizitatori unici sunt tot atâţia oameni, şi tehnic vorbind dar mai ales personal. Există însă probleme reale, ori soluţii reale, şi pe care oameni reali le prezintă prin acest mediu. Ajungem deci, iar, la informaţie; aceasta este necesar a fi calculată şi gestionată, dar nu oamenii din acest spaţiu, pentru că aceştia nu există decât virtual aici. Analiza o fac doar referitor la domeniul teologic sau spiritual. Depersonalizare a omului este un vrăşmaş perfid care vrea să pună stăpânire pe lume. Bine este, dacă asta îţi este chemarea, să pui umărul la lucrarea de sprijinire a celui în neştiinţă. Trăim vremuri foarte "înguste" pentru duhovnicie, în mare parte datorită lărgimii imaginare pe care, nu internetul ci lumea virtuală ce subzistă prin acesta o crează în raţiunea omului, mult prea raţional, de azi.

Gheorghe Iftimi

  •  
  •  

#48 Gheorghe Iftimi » 10-05-2012 10:32

Concret, avem tineri ce nu-şi găsesc rostul şi împlinirea căci stau pe lângă scări de bloc, îi "alungăm" de acolo spre biserică prin internet şi apoi îi lăsăm pradă ignoranţei unui stat secularizat ce face din Biserică şi din preotul lui Dumnezeu unelte de propagandă atee!!! Defecţiunea? Este în gândirea leneşă a oamenilor mici de azi: dacă se poate uşor şi prost de ce nu ar rămâne aşa? Înţelept, dar greu, ar fi să-i dăm Bisericii (reale) creditul pe care-l are de la Capul ei, sau să o sfărâmăm! Biserica nu va fi sfărâmată, deci mai devreme sau mai târziu se va hotărî reînvierea Bisericii.
Aceşti tineri educaţi prin şi pentru internet ce loc vor avea atunci, frate, în Biserică? Lasă-i să meargă la duhovnic şi să înţeleagă că este singura cale. Învaţă-i ce este duhovnicia şi roagă-te pentru toţi spre a-L cunoaşte pe Mântuitor, până nu este prea târziu pentru fiecare. Acestea sunt şi misionarismul şi catehizarea de care pomeneam anterior. Aveţi un sait util în această lucrare, nu vă împrăştiaţi spre multe! Domnul va completa ceea ce pare că nu veţi reuşi să faceţi voi.

Domnul cu voi!

Gheorghe Iftimi

  •  
  •  

#49 Administrator » 10-05-2012 11:16

Până la urmă problema se rezumă la o singură întrebare: "este internetul util omenirii sau nu ?"

Răspunsul este: parțial Da, parțial Nu. La fel ca toate lucrările pe care le întreprinde omul, binele este amestecat cu răul. Așa cum spuneați, numai Dumnezeu știe dacă lucrarea bună a internetului (în toate domeniile) este mai mare sau mai mică decât lucrarea celui rău.

Afirmația sfinției voastre: "Nu avem însă Duhul lui Dumnezeu, care nu lucrează în virtual." nu este adevărată pentru că articolele ortodoxe din mediul virtual sunt tot niște scrisori, doar că sunt "imprimate" pe un mediu magnetic nu pe hârtie.

Așa cum Sfântul Maxim Mărturisitorul se folosea de scrisori pentru a comunica cu ucenicul lui, pentru a-l lămuri în diverse probleme duhovnicești, la fel facem și noi astăzi.

Nu puteți spune că Duhul lui Dumnezeu nu lucra între Sfântul Maxim și ucenicul cel tânăr, la fel cum nu puteți spune că Duhul Sfânt nu a lucrat între scrisorile atâtor sfinți și ierarhi, pe care i-a dat Biserica, și păstoriții lor. Însăși Sfânta Scriptură este o scrisoare a lui Dumnezeu către noi oamenii, așa cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, și Duhul lui Dumnezeu lucrează din plin prin ea.

Nu avem pretenția că articolele noastre sunt inspirate de Duhul Sfânt, în felul în care sunt Cărțile Sfintei Scripturii, dar avem nădejdea că ne cercetează și pe noi Dumnezeu și ne dă putere să mărturisim Adevărul, așa cum putem, la măsura micimii noastre.

Un articol pe internet poartă în el cuvintele pline de energie (buna sau rea) ale autorului. Cel care citește acel articol se împărtășește de duhul celui care a scris...

Dacă autorul a scris cu inimă blândă, dragoste și întru Adevăr atunci cuvintele lui vor fi purtătoare ale acestor virtuți, și toți cei care vor citi se vor împărăși din ele. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.

Au fost tineri care au scris unele articole cu atâta dragoste încât cuvintele lor se ridică. măcar pentru o clipă. la înălțimea curăției dumnezeiești a cuvintelor Sfântului Ioan Hrisostom.

Dacă oamenii se bucură de cuvintele din cărți ale Sfântului Ioan, cu siguranță se vor bucura și de cuvintele unui tânăr cu viață curată, stocate pe un server și afișate pe un monitor.

Părinte, eu cred că Duhul lui Dumnezeu lucrează peste tot, și în cea mai mare mizerie, și în sufletele cel mai păcătoase, și în viețile celor sfinți, și în viețile păgânilor.

Cum oare să nu lucreze Dumnezeu între o mână de tineri adunați la discuții despre mântuire pe un site? "Acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu" zice Domnul Hristos.

Asta e minunea, că Cel Nevăzut ne unește pe toți în același Duh, chiar dacă suntem la distanțe foarte mari unii de alții.

Propovăduirea Evangheliei prin mediul online nu este nicicum mai prejos decât propovăduirea ei prin cărți sau reviste.

Așa cum discuțiile și lămurirle prin scrisori între membrii Bisericii, acum 1000 de ani, nu excludea viața și comuniunea reală a credincioșilor în biserica de zid, la fel nici astăzi discuțiile pe internet nu exclud în niciun fel lucrarea preoților în biserică, ci se completează.

Doamne ajută!

Administrator

You have no rights to post comments

Login Form