Unde Îl găsesc pe Hristos? (povestioară)
Un copil întreabă pe mama sa:
– Mama, vreau să mă întâlnesc cu Hristos şi nu ştiu unde să Îl găsesc? Mama mirată îi răspunde: Fiule nu stiu, mergi şi întreabă-l pe tatăl tau.
Copilul se duce la tatăl său şi îl întreabă:
– Tată spune-mi, te rog unde Îl găsesc pe Hristos? Tatăl şi mai mirat, neştiuitor din fire…îi răspunde cu blândeţe că nu ştie şi îl trimite la bunica s-o întrebe. Bunica mai departe, la rândul ei îl trimite la un bătrân din sat, bătrânul la rândul lui, îl trimite la alt bătrân, iar acela, în cele din urmă, îl trimite la un stareţ de la mănăstirea din deal.
– Părinte, am venit să-mi spui cum pot să-l întâlnesc pe Hristos?
– Vrei să afli cum să-l întâlneşti pe Hristos… stai puţin aici, ia o mătura şi fă oleacă de curăţenie prin mănăstire şi îţi spun.
Stă copilul cu ascultare, o luna, 6 luni…2 ani,..tot făcând curaţenie şi tot a aşteptat răspunsul părintelui până când într-o zi, copilul deja crescut mare, dupa Sfânta Liturghie, rugându-se lui Hristos…cu mare dragoste, văzându-l pe cruce, iar pe călugări mâncând liniştiţi..se gândeşte…
-Măi, dar fraţii călugări, după Sfânta Liturghie, se duc beau, mănâncă, şi bisericuţa o închid, iar săracul Hristos rămâne aici pe cruce, făra mâncare, făra un pic de apa, însetat…Ia, că mă duc eu să aduc puţină apă şi să pregătesc ceva de mâncare.
Şi se duce el, ia apa şi mancarea şi vine în bisericuţă şi îi aduce lui Hristos, cu multa dragoste…iar atunci Hristos a coborât de pe cruce şi a stat lânga el şi a luat masa împreună cu el.
După câteva zile, părintele stareţ îl întreabă:
– Măi copile, dar ce faci tu noaptea cu lumânările aprinse şi cu mâncarea în Biserică după ce noi ne culcăm?
-Părinte mă întâlnesc cu Hristos!
Părintele, minunat, închinându-se…îl întreabă ma apoi:
-Păi cum?
-Eu îi aduc de mâncare, să mănânce şi apă de băut, şi El coboară de pe cruce şi stă lângă mine şi mănâncă cu mine.
LEGENDĂ:
„curăţenie”- Sfânta Taină a Spovedaniei
„stă copilul cu ascultare”-ascultarea de duhovnic şi îndeplinirea canonului
„Şi se duce el, ia apa şi mancarea şi vine în bisericuţă şi îi aduce lui Hristos, cu multa dragoste..”-milostenia,calea spre mântuirea sufletului.
Iuliana
mai 30, 2009 @ 12:21 pm
Minunat este Dumnezeu intre sfintii Sai! Pe care nici nu-i cunoastem datorita smeritei lor vieti.
Georgiana
mai 30, 2009 @ 1:01 pm
f frumoasa mica poveste..
Si noi ar trebuii sa fim ca acel copil…:-)
Claudiu
mai 30, 2009 @ 2:17 pm
Ce mi-ar placea sa fim si noi asa inocenti si curati, sa vorbim cu Dumnezeu ca si cum am vorbi cu mama noastra.
andrei
mai 30, 2009 @ 3:51 pm
…unii suntem asa de ticalosi ca ne-am indepartat si de mamele noastre, care ne iarta si ne asteapata cu drag pe Cale! Dar Mantuitorul!!! cata bunatate are si ne iarta , chiar daca ne lasam pe bratele Sale chiar si inainte de ultima suflare!? Acest site incepe sa ma linisteasca din ce in ce mai mult! Doamne Ajuta si HRISTOS S-A INALTAT!
ionutz
mai 30, 2009 @ 5:02 pm
Cred ca incep sa ne farmece povestile:D
camelia
mai 30, 2009 @ 6:58 pm
minunata povestioara;mi-aduce aminte de intamplarea povestita de
Parintele Rafail Noica – O intamplare din lumea ortodoxa
http://www.youtube.com/watch?v=kP7s3pRNl6M
admin
mai 30, 2009 @ 9:30 pm
Andrei ma bucur ca ti-e de folos site-ul, dar cred ca Dumnezeu iti da bucuria pe care o simti in suflet.
Ionutzu18
februarie 17, 2010 @ 5:48 pm
Georgiana, dar nu crezi ca s-ar putea sa aduci degeaba mancarea?… crezi ca v-a manca cu tine?…eu unul cred ca el totdeauna mananca cu noi, sufera cu noi, se bucura cu noi…:-)
ingrid
februarie 17, 2010 @ 6:01 pm
Eu am impresia ca povestioara a fost cenzurata, i s-a scurtat finalul care este si acela foarte folositor duhovniceste.
Laura-optimista
mai 31, 2010 @ 9:44 pm
Vă voi spune şi eu o povestioară cu tâlc despre Dumnezeu. 🙂
Un intelectual ateu, trecând pe o stradă, a văzut un copilaş, care îşi făcea semnul Sfintei Cruci în faţa unei biserici. Atunci, plin de orgoliu, ateul i-a spus copilului: „Măi, copilaş, uite, dacă tu-mi spui mie unde este Dumnezeu, eu îţi promit că-ţi dau un măr!” Copilul, privind nedumerit o clipă, a răspuns zâmbind: „Domnule, eu vă dau două mere, dacă-mi spuneţi unde nu este Dumnezeu.” 🙂
Domnul nostru, Care este prezent pretutindeni, să fie întotdeauna cu noi şi întru noi!
PS. Această anecdotă, pe care v-am împărtăşit-o, a fost rostită de către vrednicul de pomenire părinte mitropolit Antonie Plămădeală în cadrul unei conferinţe.
Dumnezeu fie cu noi!
Bogdanabogdana.c
iulie 8, 2010 @ 6:14 pm
Intr-adevar exista o versiune mai lunga 🙂