1 Decembrie – Ziua naţională a României şi a românilor de pretutindeni

Bucura-te Romanie!

,,Copii ai multumirii

Popor de biruinta,

Cat datorati voi mare

Azi Domnului nu stiti.

Cu multa multumire

Si cer recunostinta

Caci de lucrarea Lui

Ati fost invredniciti.

Bucura-te,Romanie!

Iubita esti de Domnul.

De-ti pastrezi credinta vie,

El iti va salva poporul de la rau.(…)”

(Ierodiacon Visarion)

1 Decembrie. Aceasta zi ne aminteste de proclamarea Marii Uniri Nationale din anul 1918. Putini dam importanta acestei zile. Bun, vom spune ca toti ceilalti: este ziua Romaniei, si atat. Nu este o zi foarte importanta, nu suntem obligati sa participam la slujbele de Te Deum care se savarsesc in aceasta zi. Insa stau si ma gandesc, suntem romani, traim intr-o tara atat de minunata, bogata in manastiri si locuri extraordinare. Macar pentru aceasta ar trebuii sa ne salte sufletul de bucurie.

Daca dam putin istoria la o parte, ne amintim de Sfintii Facatori de Minuni care au trait aici: Sfanta Mucenita Filofteia de la Curtea de Arges, Sf. Apostol Andrei cel Intai chemat – ocrotitorul Romaniei pe care l-am sarbatorit chiar ieri, Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, Sfantul Ioan de la Prislop si lista poate continua. Cum spunea Ierodiaconul Visarion:,,suntem un popor de biruinta”.

Ar trebui sa ne veselim de locul natal, de tara pe care o avem, sa ne bucuram si sa-I multumim Domnului pentru aceasta. Ca tineri, nu ar trebui sa gasim in ziua aceasta numai distractia si bucuria in diverse localuri, cluburi,terase sau discoteci. Am putea sa ne unim la rugaciune, si sa-i multumim Lui pentru binecuvantarea poporului roman! Dar…ce tanar mai are aceasta preocupare acum? Cine mai are timp sa se gandeasca la o tara ocrotita de Domnul?! Nu mai vorbim de timp pentru multumire.

Acum suntem mult mai ocupati, patinuarul ,,nu se deschide” daca nu suntem si noi prezenti acolo. Dar inima ta in fata cui se deschide? In fata lucrurilor lumesti sau a celor divine, a celor Dumnezeiesti? Oare chiar  il lasam pe Domnul sa intre in camara din interiorul nostru? Ii multumim Lui pentru tot si pentru toate; ne bucuram cu adevarat de ceea ce El ne da? Cat de mult apreciem acest popor?

,,Poporul roman e altfel de cum l-a socotit genera­tia trecuta, crescuta in mediul laicismului francez. Si daca insisi scriitorii care l-au iubit n-au stiut sa vada din­colo de elementul pitoresc adancurile lui spirituale, el singur ni le descopera cand glasul istoriei ii deschide inima.

Nu cunoastem bine sufletul poporului nostru. L-am privit de la distanta, prin geamul colorat al unor ideologii straine. Si daca nu l-am dispretuit de-a dreptul, l-am sub-pretuit totdeauna. Romanul n-are orgoliul romanismului si inclina sa se injoseasca in fata strainului pe sine si pe consan­geni, in credinta ca-i aduce un omagiu celuilalt.(…)

Nu ma pot opri sa repro­duc, ca incheiere, si aceste randuri ale unui sublocotenent apostol: „Ii invat pe cei tineri „Tatal nostru”. Ma privesc cu ochii inecati in lacrimi. Ei, sufletul rus, sufletul rus! Eu cred in reintoarcerea lui”. E rareori in istorie ca o armata biruitoare sa-si asume cu asemenea constiinta o misiune apostolica.

Acesta este sufletul romanesc cel adevarat. Si pe temelia lui trebuie recladit Statul si cultura nationala.”(fragment ,,Sufletul Romanesc”-Manastirea Putna – Cuvinte catre Tineri) (Georgiana)