10 motive pentru a nu face un avort
1) Implică tragedia
Uneori, circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost violată. Poate că fătul a fost diagnosticat cu o afecţiune. Sau sănătatea femeii ar putea fi pusă în pericol. Însă o tragedie nu acoperă o alta. Nu ştergem efectele unui viol ucigând un copil. Nu vindecăm un bebeluş luându-i viaţa. Şi nu putem evita toate problemele de sănătate evitând realitatea unei alte fiinţe umane.
Femeile care au fost violate trebuie îngrijite cu compasiune. Dar grijă plină de compasiune nu include executarea pruncului. Părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie să primească dovezi clare şi să fie direcţionaţi spre persoane cu experienţă. Ei nu trebuie forţaţi să aleagă avortul, ci să li se dea șansa de a sfida şansele mici ce li se oferă. Femeile cu sarcini de mare risc trebuie tratate de personal medical calificat. Însă tratamentul nu trebuie să includă uciderea deliberată a copilului.
2) Se distrug vieţi inocente
Ştiinţa nu poate fi mai clară de atât. Fiinţele umane nenăscute sunt vii, irepetabile şi unice. Din momentul fertilizării – cunoscută mai bine drept concepere – o nouă viaţă umană prinde viață. Punând capăt acestei vieţi nu se distruge „potenţialul”. Se ia pur şi simplu o viaţă. Am face bine să înţelegem ramura ştiinţei moderne care dezvăluie natura umană a celor nenăscuţi.
3) Încalcă drepturile civile
Drepturile civile sunt încălcate atunci când oamenii sunt privaţi de drepturile lor de bază, în mod discriminatoriu. Copiii nenăscuţi sunt privaţi de viaţă – un drept fundamental – doar pentru că se află în pântecele mamei şi datorită stadiului lor de dezvoltare. Acest lucru este discriminatoriu, inuman şi crud.
4) Pedepseşte suflete nevinovate
Un copil nu merită să moară pentru păcatele părintelui său. Un copil de cinci ani nu poate fi ucis pentru că tatăl său este un violator. Nu ar trebui să fie permis ca un copil nenăscut, de cinci luni, să fie ucis pentru acelaşi motiv.
Un copil nu merită să moară din cauză că mama sau tatăl lui au fost iresponsabili. Un copil este întru totul nevinovat. Un copil nu a hotărât ca părinţii lui să facă sex sau să folosească metode contraceptive ineficiente. Un copil nenăscut este întotdeauna nevinovat şi nu ar trebui pedepsit niciodată.
5) Poate dăuna femeilor
Poveştile din viaţa reală nu contenesc să demonstreze că avortul dăunează femeilor. Vătămarea ia multe forme – mentală, emoţională, relaţională şi fizică – şi, în unele cazuri, viaţa femeii se pierde odată cu avortul. Acestea pot, de asemenea, să îşi piardă fertilitatea sau să crească şansele pierderilor de sarcină, după efectuarea unui avort.
6) Dăunează relaţiilor şi familiilor
De fiecare dată când cineva din familie moare, restul familiei este afectat. Acest lucru este valabil şi în cazul avorturilor. Un copil real, viu şi de neînlocuit a fost ucis, iar părinţii şi fraţii sunt afectaţi. Taţii care încearcă să oprească avorturile ar trebui să citească acest articol. Fraţii care doresc un loc în care să-şi exprime durerea, ar trebui să meargă aici. Şi pentru mai multe informaţii despre cum afectează avortul relaţiile, citiţi asta şi asta. Multe femei care avortează doar pentru a-şi convinge iubitul să rămână cu ele descoperă că sunt părăsite oricum, la scurt timp după avort. Avortul nu este niciodată răspunsul pentru o relaţie de succes şi plină de iubire.
7) Nu dispare niciodată
Oricât am încerca, nu putem şterge niciodată efectul avortului. Avortul răpeşte – ucide – o fiinţă umană nevinovată. Timpul nu şterge urma crimei şi nici nu uşurează realitatea de drept. Avortul este o tragedie cruntă şi este o alegere ce n-ar trebui făcută niciodată. O asemenea alegere îşi pune amprenta asupra noastră pentru totdeauna.
8) Se creează noi probleme
Unii oameni au convingerea că făcând un avort şi punând capăt vieţii unui copil își vor soluţiona problemele. În viitorul apropiat poate părea că problemele au dispărut. Poate că varianta facultăţii devine o opțiune mai uşoară, poate că părinţii nu vor afla niciodată că fiica lor a fost însărcinată sau poate că o aventură rămâne nedescoperită. Dar de fapt, avortul doar maschează problemele – nu le găseşte o rezolvare. Multe femei termină facultatea şi în acelaşi timp dau viaţă copiilor lor. Mulţi părinţi sunt mult mai deschişi şi iubitori decât au crezut fiicele lor că este posibil. Iar adevărul este mai bun decât o minciună, atunci când preţul pentru minciună este viaţa unei persoane nevinovate. În final, despre asta este vorba cu adevărat: problemele noastre nu îşi găsesc rezolvarea prin uciderea unei persoane nevinovate. Doar pentru că este ceva legal, nu înseamnă că este şi moral. Şi doar pentru că este adesea o alegere secretă, nu înseamnă că nu îşi va pune amprenta asupra ta pentru totdeauna.
De multe ori, părinţii resimt o mare presiune, fără a li se fi deschis ochii cu privire la marele dar care le-a fost oferit…
9) Se evita responsabilizarea
Avortul este uneori un instrument de a ascunde cu uşurinţă o aventură de-o noapte sau o relaţie ce a mers prost. Totuşi, atunci când doi adulţi iau decizia de a se implica într-o activitate ce presupune conceperea copiilor, aceşti adulţi trebuie să îşi asume responsabilitatea. Metodele contraceptive pot eşua. Cel mai bun planning poate să se destrame. Dar responsabilitatea nu trebuie evitată cu preţul vieţii unui copil nevinovat.
Şi oamenii responsabili sunt nevoiţi să ia decizii grele câteodată. Sincronizarea poate părea defectuoasă, iar circumstanţele pot fi dificile. Însă asta nu justifică uciderea unei persoane nevinovate. A alege să creşti un copil te face responsabil. A alege să adopţi un copil te face responsabil. Însă a alege avortul şi a priva un bebeluş (care deja există) de viaţă este ceva iresponsabil şi greşit, în mod iremediabil.
10) Nu este eliberator
Ca şi femeie ce se consideră drept o feministă, găsesc că este îngrozitor faptul că avortul este considerat un „drept al femeilor”. Nu este „dreptul” meu să îmi ucid pruncul. Nu ar trebui ca eu să fiu singura persoană care are puterea să comande execuţia copilului meu de mâna unui medic de avorturi. A-mi lăsa bebeluşul să aibă parte de o moarte prin aspirarea coloanei sale vertebrală într-un tub, prin smulgerea membrelor sale sau prin oprirea inimioarei prin intermediul otravei, nu defineşte puterea sau sentimentul de eliberare. Aceste opţiuni nu ar trebui să fie nicidecum opţiuni. Ele reprezintă crunte tragedii pentru toţi cei implicaţi şi nu ar trebui permise într-o ţară civilizată. Femeile nu au parte de libertate cu preţul sângelui copiilor lor.
Toate femeile ar trebui să conştientizeze ce înseamnă exact avortul.
de Kristi Burton Brown, 10 noiembrie 2013
Sursă: LiveActionNews
Traducere: Andreea Dancu (http://stiripentruviata.ro/10-motive-pentru-nu-face-un-avort/)
.jpg "Marșul pentru Viață la Galați (2018)")
sdaniel
ianuarie 4, 2014 @ 4:18 pm
Parerea mea este ca motivele 8 si 9 sunt gresite.
„9) Se evita responsabilizarea” Asta nu e un motiv pentru care sa nu se faca un avort ci este unul din principalele motive pentru care se face avort. Femeia sau cuplul face avort din lasitatea de a-si asuma cresterea unui copil nevinovat.
„8) Se creează noi probleme”. Poate, dar in realitate cel care face avort face asta exact pentru a scapa de probleme. Avea o viata si niste planuri iar aparitia unui copil ii da peste cap toate planurile si asa alege sa-l omoare.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Eu sunt impotriva avortului, vroiam doar putina acuratete.
Referitor la avorturi in Romania, numarul lor e infiorator de mare, adica peste 7 milioane de avorturi din 1990 incoace. Oare chiar asa denaturati (ca sa nu zic ucigasi) suntem?
sharbinsk
ianuarie 4, 2014 @ 5:16 pm
…
Dan Tudorache
ianuarie 4, 2014 @ 7:59 pm
La mulți ani Daniel și Ioan!
Daniel, ai dreptate, formularea ideii ”se evită responsabilizarea ”de la punctul 9 este greșit formulată atâta timp cât titlul articolului este ”10 motive pentru a nu face un avort”. Deci ”se evită responsabilizarea” este unul din principalele motive pentru care se face avort!, așa cum ai spus. În rest, ideea de la punctul 9 este argumentată corect, doar titlul ideii trebuie adaptat. Nota 10 pentru vigilență.
La punctul 8, într-adevăr, cel care recurge la avort face asta pentru a scăpa de probleme… mai bine spus face asta crezând că va scăpa de probleme! Și vai, câtă amăgire.
Foarte bună și observația lui Ioan: se declară marea iubire între tineri (noi n-așteptăm până la căsătorie dacă tot ne iubim)… dar când e vorba să se întrupeze iubirea celor doi… este ucisă. Cu alte cuvinte… iubirea lor numai iubire nu e.
sharbinsk
ianuarie 5, 2014 @ 12:18 am
Doamne ajuta si la multi ani!
Nu e observatia mea, ci am preluat-o dintr-o carte a parintelui Savatie Bastovoi, in care se descria tensiunea prin care trec 2 tineri cand merg la primul chiuretaj.
Cum crima impotriva copilului conceput intr-o relatie de prietenie e o crima impotriva iubirii si cum femeia ce odinioara era plina de viata inaintea conceptiei si a avortului, iese slabita de interventie iar, prietenul ei n-o mai recunoaste si constientizeaza ca odata cu avortul a murit ceva din ea.
Nu-mi amintesc din pacate cum se numea cartea fiindca am citit-o acu 2 ani, ca era o carte de recomandat.
Chiar ma miram cum un calugar poate surprinde atat de fidel astfel de scene pana sa aflu ca el a luat si premiu de la Consiliul Europei pt cartea Nebunul.
Laura Stifter
ianuarie 7, 2014 @ 6:04 pm
[quote name=”sharbinsk”]Doamne ajuta si la multi ani!
Nu e observatia mea, ci am preluat-o dintr-o carte a parintelui Savatie Bastovoi, in care se descria tensiunea prin care trec 2 tineri cand merg la primul chiuretaj.
Cum crima impotriva copilului conceput intr-o relatie de prietenie e o crima impotriva iubirii si cum femeia ce odinioara era plina de viata inaintea conceptiei si a avortului, iese slabita de interventie iar, prietenul ei n-o mai recunoaste si constientizeaza ca odata cu avortul a murit ceva din ea.
Nu-mi amintesc din pacate cum se numea cartea fiindca am citit-o acu 2 ani, ca era o carte de recomandat.
Chiar ma miram cum un calugar poate surprinde atat de fidel astfel de scene pana sa aflu ca el a luat si premiu de la Consiliul Europei pt cartea Nebunul.[/quote]
La mulţi ani cu ocazia zilei onomastice! 🙂
Nu ştiam că părintele Savatie a luat un astfel de premiu pentru „Nebunul”. Citesc cu multă bucurie scrierile pr. Savatie, are un talent deosebit şi o mare delicateţe sufletească, pe care atât de frumos reuşeşte s-o exprime.
Doamne ajută!
Dan Tudorache
ianuarie 7, 2014 @ 6:32 pm
Nu e cel mai bun loc de urare dar e cel mai bun prilej așa că La mulți ani Ioane! (și la mulți ani tuturor Ionilor și Ioanelor)
Domnul să-ți sfințească viața și familia!
sharbinsk
ianuarie 8, 2014 @ 2:10 pm
Mulțumesc pentru urare, Dane, asemenea și ție, familiei tale, lui Claudiu și familiei sale, dar și comunității Ortodoxia Tinerilor.
Vreo 2 luni tot o să fiu prins cu nebuneala treburilor, de aceea răspund cu reacție întârziată(și o să-i scutesc pe pretini de intervențiile mele).
Să ajute Dumnezeu ca proiectele voastre să prindă contur și să ajungă la sufletele oamenilor !
Fără să umbresc celelalte proiecte, siteul Fericiți cei Prigoniți e o lovitură națională(despre care se discută și în anturaje non-teologice) și parcă ne antrenează pt viitoarele prigoane ce vor veni.
Sper să NU se cenzureze popularizarea memoriei exilului și temniței sau a unor mari duhovnici trecuți la Domnul(indiferent că au fost legionari o parte din cei prigoniți) prin legea anti-legionară care se pregătește acum.
Da, Laura, e deosebit părintele Savatie, și eu am citit in descrierea cărții Nebunul pe un site, de treaba cu premiul.
Cred că în cartea „[i]Între Freud și Hristos”[/i] era descrisă secțiunea cu avortul, pt cei care o vor citi îi avertizez că se problematizează în jurul sexualității, deci să știe de la început despre conținut ca să nu se smintească dacă le e peste puteri subiectul.
Am înțeles că ediția din 2008, de la Cathisma, a cărții are vreo 2 capitole în plus față de celelalte.
Dan Tudorache
ianuarie 10, 2014 @ 11:02 am
Upss, Ioane nu trebuia să spui treaba cu Fericiți cei Prigoniți că-l faci ”gelos” pe Claudiu :))) E și el supărat că l-am lăsat cam singur pe OT dar n-avem ce face, altfel nu putem să le ducem mai departe.
Deși ne-am prins între timp că ne-a rânduit Domnul la un proiect de mare anvergură națională până la urmă contează doar ceea ce rămâne în inimile noastre, ale tuturora, din ceea ce facem prin aceste proiecte. Iar asta se reduce la câtă dragoste de Dumnezeu, de sfinți și de oameni am strâns în noi până la ultima suflare. Să dea Domnul să avem inimile pline până la ”refuz”! 🙂
Nu știu ce va fi în viitor, dar ori cu legea anti-legionară adoptată, ori fără ea…. Adevărul întotdeauna va fi prigonit așa că la ce ne putem aștepta bun din partea celor care nu-l iubesc pe Domnul sau se prefac că-l iubesc?
Până atunci… învățăm curajul mărturisirii, că slavă Domnului, avem de la cine: pe alese.
Claudiu Balan
ianuarie 10, 2014 @ 11:18 am
Știți cum e? Tot binele făcut de fiecare om de pe lumea această, în orice secundă, oriunde ar fi, pe orice plan ar acționa, profesional sau personal, este de fapt parte dintr-un plan de anvergură mondială prin care Dumnezeu pune la cale mântuirea tuturor.
Proiectele noastre nu sunt cu nimic mai presus ca o mână întinsă unui om sărac, ca o haină oferită unui om gol, ca un pat cald oferit unui om al străzii, ca o vorbă bună spusă unui bolnav sau întemnițat.
Proiectele noastre, indiferent cât de publice și apreciate vor fi, nu se compară cu jertfa unei mame de a-și crește copilul, cu dragostea unui preot ce-și păstorește turma cea cuvântătoare, etc.
Clasamentele nu-și au locul în planurile lui Dumnezeu, la El totul e iubire și dorință de a se mântui toate lumea. El S-a făcut tuturor toate și ne îndeamnă și pe noi să ne facem tuturor toate ca pe toți să-i cucerim.
Tot binele, absolut tot, pâna la ultima păticică, este izvorât din Dumnezeu și nimic nu este de la noi.
Când căutăm slava noastră personală, atunci da, au loc clasamentele…. Dar când căutam slava lui Dumnezeu nu mai există ierarhie ci doar iubire împărtășită din belșug întregii lumi.
Slavă Ție Doamne pentru toate!
Dan Tudorache
ianuarie 10, 2014 @ 12:12 pm
Caludiu a vrut să zică ”…cu nimic mai presus”, așa că am corectat eu în mesaj.
Laura Stifter
ianuarie 10, 2014 @ 12:12 pm
[quote name=”Claudiu-admin”]Știți cum e? Tot binele făcut de fiecare om de pe lumea această, în orice secundă, oriunde ar fi, pe orice plan ar acționa, profesional sau personal, este de fapt parte dintr-un plan de anvergură mondială prin care Dumnezeu pune la cale mântuirea tuturor.
Proiectele noastre nu sunt cu nimic mai presus ca o mână întinsă unui om sărac, ca o haină oferită unui om gol, ca un pat cald oferit unui om al străzii, ca o vorbă bună spusă unui bolnav sau întemnițat.
Proiectele noastre, indiferent cât de publice și apreciate vor fi, nu se compară cu jertfa unei mame de a-și crește copilul, cu dragostea unui preot ce-și păstorește turma cea cuvântătoare, etc.
Clasamentele nu-și au locul în planurile lui Dumnezeu, la El totul e iubire și dorință de a se mântui toate lumea. El S-a făcut tuturor toate și ne îndeamnă și pe noi să ne facem tuturor toate ca pe toți să-i cucerim.
Tot binele, absolut tot, pâna la ultima păticică, este izvorât din Dumnezeu și nimic nu este de la noi.
Când căutăm slava noastră personală, atunci da, au loc clasamentele…. Dar când căutam slava lui Dumnezeu nu mai există ierarhie ci doar iubire împărtășită din belșug întregii lumi.
Slavă Ție Doamne pentru toate![/quote]
Cât de frumos ai scris, Claudiu!!!
Dan Tudorache
ianuarie 10, 2014 @ 12:42 pm
Da, ce-i drept, scrie corect gramatical, cu diacritice, punctuație, tot ce trebuie. Jos pălăria :)))
Apropos Laura, ți-am mai spus că una din motivațiile principale pentru care am început să scriu cu diacritice la comentarii se datorează ție?
Citeam cu drag comentariile tale, scrise atât de îngrijit, și când mi-a spus Claudiu că mai ai și o problemă de vedere, am zis: cum se poate ca Laura, cu o neputință permanentă, să scrie atât de îngrijit, iar eu, sănătos tun, nu îmi dau silința?
Și uite așa m-am pus și eu pe treabă.
sharbinsk
ianuarie 10, 2014 @ 3:18 pm
…
Laura Stifter
ianuarie 10, 2014 @ 11:20 pm
Dan, mulţumesc din suflet pentru aprecieri! 🙂
„Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întăreşte”!
Ioan/ sharbinsk,
Ar fi absurd să apară o asemenea lege!
Cum adică să nu poţi deţine un anumit tip de literatură??? „Index Scriptorum Prohibitorum”, sau cum?
Unde-i libertatea de exprimare?
Nu sunt nicidecum de acord cu ideologia legionară, dar am două obiecţii faţă de posibila promulgare a unei astfel de legi:
1. multe dintre proiectele de promovare a Sfinţilor închisorilor ar putea fi interzise (fapt ce ar fi strigător la Cer);
2. principial, interdicţia de a deţine şi promova o anumită categorie de scrieri constituie o încălcare gravă a libertăţii de exprimare.
Să sperăm că un asemenea regres nu va avea loc, totuşi…
Dumnezeu să le ajute în continuare lui CLaudiu şi Dan în minunata lor iniţiativă a cinstirii martirilor lui Hristos din perioada comunismului!
Doamne ajută!
Laura Stifter
ianuarie 10, 2014 @ 11:41 pm
În legătură cu avortul, aş avea o propunere pentru voi.
Am primit mail-ul vostru, de la adresa Fericiti Cei Prigoniti, despre iniţiativa de a-i convinge pe cei de la MS să nu mai finanţeze crimele, pardon „avorturile la cerere” din bani publici şi cred că ar exista şanse destul de mari ca o astfel de idee să fie acceptată de către „reprezentanţii” noştri, pentru că nu le cerem bani pentru ceva, ci, dimpotrivă, propunem o soluţie pentru a se economisi bani. Chiar am văzut, recent, o ştire în care se anunţa că statul nu va mai finanţa operaţiile de cezariană. Nu s-ar putea economisi chiar sume mai mari de bani, dacă s-ar opri finanţarea avorturilor la cerere?
În plus, iniţiativa voastră nu este radicală: nu aţi solicitat scoaterea avortului în afara legii (ceea ce nici n-ar fi de competenţa Guvernului, ci a Parlamentului şi, oricum, nu ar fi acceptat), ci doar oprirea finanţării de către stat.
De aceea, v-aş propune să faceţi o cerere oficială, din partea Asociaţiei O T şi s-o semnăm toţi.
Mulţi abia îşi mai citesc mail-urile… dar să mai stea să trimită cereri la MS? În schimb, le-ar fi mult mai uşor să-şi scrie numele pe un document deja formulat.
Şi vă sugerez să le cereţi semnatarilor doar numele, nu şi alte date personale (adresa, cnp-ul etc), fiindcă unii ar putea avea reţineri, ţinând cont de faptul că documentul va fi făcut public, pe internet. Personal chiar nu aş fi reticentă în acest sens, dar am redirecţionat mail-ul vostru pe câteva grupuri yahoo de studenţi teologi şi după aceea, intrând în vorbă cu unii dintre ei pe această temă, câţiva mi-au spus că ei ar evita să semneze o cerere în care li s-ar solicita date personale care ar urma să fie publicate pe internet.
Vă felicit din toată inima şi pentru această iniţiativă! Aveţi atât de multe idei constructive, dragilor, Dumnezeu să vă ţină tot aşa!
Dan Tudorache
ianuarie 11, 2014 @ 10:06 am
Laura, răspund pe scurt, că-s strâns cu timpul: ideea aceasta nu este a noastră, noi doar am furnizat-o mai departe. Deci bravo celor care s-au gândit la asta. Din păcate ideea ta nu se potrivește contextului pentru că ar dura prea mult un memoriu + strângere de semnături întrucât termenul limită de trimitere a solicitărilor este 14 ianuarie deci vă rog, grăbiți-vă!
În plus, mai mare impact au 1000 de solicitări decât una singură cu 1000 de semnături în spate.
Vă rog pe toți pe această cale, făceți-vă timpul pentru că este o datorie! de conștiință. Suntem contribuabili la stat, dar creștini, și de asta trebuie să combatem folosirea contribuției noastre împotriva vieții.
Abătându-mă de la subiect, fapt pentru care îmi cer iertare, spuneai mai sus că ”Nu sunt nicidecum de acord cu ideologia legionară”. Ei bine, cred că te-am prins în offside! Să mă explic:
Ai ajuns la concluzia aceasta tranșantă și unilaterală pe baza cercetării proprii sau ai preluat un șablon de la alte persoane, pe baza autorității lor? Pentru că nu poți emite o concluzie categorică decât dacă ai studiat cărțile de doctrină legionară, ceea ce eu mă îndoiesc că ai reușit. Deci atenție, vorbim de ideologia legionară, nu de fapte reprobabile sau controversate în istorie.
Personal, deși am citit n cărți de proveniență legionară, n-am citit aproape nimic de doctrină (deși doctrina se răsfrânge în viziunea de viață a fiecărui legionar sau frate de cruce). Și pentru că n-am citit, nu mă pronunț nici favorabil, nici condamnabil. Sunt doar rezervat.
De ce ți-am spus asta? Pentru că este mare nevoie ca fenomenul legionar, la fel ca și fenomenul Vladimirești, să fie studiat și cântărit cu cântarul teologiei, atât la nivel faptic cât mai ales la nivel doctrinar. Și este un mare gol în acest subiect de mare sensibilitate și importanță (ține de asumarea istoriei noastre naționale).
Așadar, invit studenții teologi să reflecte la subiectul aceasta. Sunt sigur că până la urmă, prin slujitorii săi, Biserica va evalua legionarismul în lumina Evangheliei (nu a corectitudinii politice) și va decanta ceea ce este bun de ceea ce e rău ca să ne fie de folos pentru mântuire.
Dan Tudorache
ianuarie 11, 2014 @ 10:17 am
Ioan, cu trierea n-am terminat nici acum… mai este mult și bine. Și asta-i partea ușoară 🙂 Dar tot ce este de făcut, e frumos tare, mie îmi aduce mare împlinire sufletească.
Poate că la un moment dat vom fi susținuți și de Patriarhie, dacă acesta este planul Domnlui. Dacă nu… nu ne supărăm.
Într-adevăr aici nu se poate face bășcălie pentru că suferința aceasta enormă prin care au trecut atâția oameni, oricât nu le-ar suporta unii părerile, sensibilizează atât de mult, încât se declanșează o cenzură bazată pe compasiune. Totuși, asta ar trebui să ne învețe să fim compasionali în orice situație, față de oricine. Așa e Domnul nostru, are inimă de mamă. Sf. Paisie Aghioritul adesea îndemna să avem inimă de mamă față de toți oamenii.
Pe scurt, legea respectivă pune iar capac cunoașterii istoriei recente și a asumării înaintașilor noștri cu bune și rele, ca să învățăm și noi din ele. Trist, chiar revoltător, este că această lege este girată tocmai de un fost profesor de istorie! Mai, mai că nu-mi vine să cred.
În fine, zilele trecute m-am uitat la filmul Hobbitul 2 (nu vă recomand, e o pierdere de timp) și la un moment dat un personaj spunea că răul are prostul obicei de a ieși mai devreme sau mai târziu la suprafață. Parafrazez și zic că adevărul are ”prostul” obicei de a te ”lovi” în obraz când credeai că l-ai îngropat definitiv.
Dan Tudorache
ianuarie 11, 2014 @ 11:25 am
Da, Tibi, când respectivul vesel va învăța să nu înjure și să nu facă bășcălie de a ucide oameni, atunci îi voi asculta și opinia contrară… .și tot atunci o voi lăsa și publicată pe site. Până atunci, puteți râde ca nebunii!
tibi
ianuarie 11, 2014 @ 11:32 am
Apreciez oricum raspunsul civilizat. Nu am o problema ca nu ati lasat linkul publicat, este situl dvs. Eu totusi consider ca in spatele umorului si ironiei se afla un mesaj. Aceasta a fost intentia. Multa sanatate si toate cele bune !
Dan Tudorache
ianuarie 11, 2014 @ 11:56 am
Tibi, sigur că este un mesaj în spatele acelor ironii. Dar scopul nu scuză mijloacele, altfel și inchiziția ar fi nobilă!
Cu toate acestea suntem deschiși spre a purta o discuție, oricât de polemică, dar bazată pe argumente și bun simț. Eu cred că le poți pe amândouă, fără efort. Dacă consideri că în acel show s-au adus argumente pertinente, dincolo de bășcălie, te invit să decantezi acele argumente de forma ”umoristică” în care au transmise și să le prezinți aici ca să dezbatem și să învățăm unii de la alții.
sharbinsk
ianuarie 11, 2014 @ 2:54 pm
…
sdaniel
ianuarie 12, 2014 @ 11:00 pm
Foarte buna ideea cu „taxarea” avorturilor. Aveti vreun model de petitie, un link ceva?
Eu o semnez cu numele intreg si cu CNP, nu mi-e rusine sa consider avortul ca fiind o crima.
Dan Tudorache
ianuarie 13, 2014 @ 9:37 am
Ioan, ziua bună!
Cred că îți voi răspunde pe mail când voi avea timp pentru că deviem prea mult aici.
Daniel, reproduc aici modelull trimis de inițiator: ”Catre cei care ar putea fi interesati,
Vă scriu pentru a va semnala o propunere privind Strategia Națională de Sănătate 2014 – 2020.
Astfel, în calitate de contribuabil la bugetele prin care se asigură plata serviciilor de sănătate către populație,
solicit eliminarea finanțării din bani publici a avortului la cerere în România. Consider că finanțarea avorturilor
din bani publici este o măsură care încalcă dreptul la viață și la integritatea fizică a persoanei, garantat prin
Art.22 din Constituția României.
De asemenea, prin menținerea finanțării publice pentru avorturi, Ministerul Sănătății nu face altceva decât să
agraveze fenomenele îngrijorătoare care caracterizează starea sănătății populației din România, precum soldul
demografic negativ și incidența unor boli a căror etiologie este în strânsă legătură cu practicile avortive
(diverse forme de cancer, afecțiunile neuoropsihice, etc.).
Mai mult chiar, consider total nepotrivit ca sa fie incurajat dreptul la o conduita care pune in pericol viata celor
care o urmeaza de chiar ministerul care trebuie sa aiba grija de ea. Toate studiile serioase arata dezavantaje
majore pentru cei care incurajeaza astfel de practici si tendinte. (atasat cateva date in acest sens).
De aceea sustin obligativitatea introducerii unui consult psihologic al celor care solicita o astfel de interventie
chiar si la clinicile private, in speranta ca cele de stat nu vor mai face acest lucru.
Cu consideratie,”
Trebuie trimis aici: propuneri@ms.ro, detalii despre propunere aici: http://www.ms.ro/?pag=22
Dan Tudorache
februarie 17, 2014 @ 11:57 am
Daniel, eu sunt bucuros de compasiunea ta față de copii nenăscuți și tratați ca sub-oameni dar ideea cu ”taxarea” avortului e greșită pentru că tocmai instituirea unei taxe pe avort l-ar menține legat (ca un serviciu care costă). Ori noi creștinii ne străduim să scoatem avortul în ilegalitate fiindcă este o crimă cu premeditare.
Ideea unei astfel de taxări a mai fost vehiculată și cu ocazia combaterii acumulării de averi ilicite. Ex: [url]http://www.cotidianul.ro/o-lege-pentru-oamenii-puterii-impozitarea-averilor-ilicite-cu-16-133419/[/url]
Astfel,se propune impzitarea averii ilicite cu un procent mai mare sau mai mic. Cu alte cuvinte: furi cât vrei, și dacă te prinde statul îți impozitează o parte iar restul devine legal al tău că doar deh… ai plătit impozit la stat și ai dovada!
Deci asta e încurajarea furtului căci ar putea fi ”legalizat” printr-o plată către stat nu combaterea lui. La fel și în cazul avorturilor. Pentru combaterea lor legislativă nu de taxare avem nevoie ci de incriminarea penală.