12 gânduri ca să-ți dai seama dacă parohia ta este o familie sau o adunare de oameni

E simplu, nu-ți trebuie scheme teologice și nici să studiezi canoanele Bisericii.
Ca să fiți o familie ar trebuie să se întâmple cumulat cele de mai jos:
- Uită-te în jurul tău când ești la liturghie și dacă nu știi nici măcar cum îi cheamă pe oamenii din jurul tău, nu ești într-o familie. Deși nici să-i știi numele nu este ajuns, ar trebui să fi vorbit cu el în viața ta de câteva ori, să fi schimbat câteva gânduri sincere, și să te fi bucurat că-l întâlnești acolo.
- Uită-te în agenda telefonului acum și vezi câte număre de telefon ai ale celor din parohia ta și de câte ori le suni pe lună sau pe an. Asta îți va răspunde rapid cât de apropiat ești cu preotul și cu credincioșii din parohia ta.
- Dacă în parohie vă întâlniți doar la slujbele bisericii și niciodată în cadrul informal sunteți doar o adunare de oameni. Dacă vă întâlniți și la cateheze și discuții libere cu părintele, și la activități de voluntariat pentru problemele parohiei, și la muncă, și în excursii, tabere, și la cineva acasă, și la botezul unui copil, și la nunta unui prieten din parohie, și la un meci de fotbal, și la o ieșire în natură, și în concedii, atunci sunteți o familie.
- Dacă în parohia voastră doar preoții vorbesc și credincioșii niciodată, atunci nu sunteți o familie, ci o adunare formală în scop religios. Dacă există cel puțin o ocazie pe săptămână sau pe lună în care preotul să vorbească public (nu la spovedanie) cu credincioșii deschis și să le afle gândurile, năzuințele și problemele și să se consulte cu ei, atunci ești într-o familie.
- Dacă la Sfânta Liturghie la momentul sărutului păcii când se cântă la strana: „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită” oamenii se îmbrățișează (sau măcar își dau mâna) zicându-și unul altuia: „Hristos în mijlocul nostru! / Este și va fi!” atunci sunteți o familie. Sărutarea păcii este un gest de intimitate și de mare bucurie pentru cei ce trăiesc în Hristos, și arată unitatea noastră și bucuria de a ne aduna în jurul Domnului.
- Dacă majoritatea credincioșilor din parohia ta se împărtășesc la fiecare liturghie atunci sunteți o familie. Dacă preotul acceptă ca oamenii să se împărtășească foarte rar și doar în cele 4 posturi de peste an, atunci nu sunteți într-o comuniune reală cu Hristos în fiecare duminică și sărbătoare.
- Dacă după fiecare liturghie rămâneți împreună și luați masa sau măcar o gustare și mai vorbiți unul cu altul și vă mai bucurați unii de alții măcar jumătate de oră sau o oră atunci sunteți o familie. Dacă abia aștepți să se termine slujba și să ieși din biserică atunci nu te simți ca-n familie acolo.
- Dacă în parohia ta preotul nu face cateheze biblice în mod constant, ca să cunoască toți măreția și frumusețea Dumnezeului nostru și a credinței pe care am primit-o, atunci nu sunteți o familie ci doar o adunare de oameni. Efortul constant de a-L cunoaște pe Dumnezeu ne apropie de El și unii de alții și ne ajută să conștientizăm în ce ne-am botezat.
- Dacă poți împărtași motive de rugăciune cu cei din parohia ta, dacă vă purtați reciproc în rugăciune atunci sunteți o familie.
- Dacă aveți în parohie grupuri speciale dedicat copiilor, tinerilor, familiilor, bătrânilor atunci sunteți o familie și arătați că vă interesează în mod real de fiecare în parte.
- Sunteți o familie dacă preotul discută la predică despre probleme reale ale voastre azi: dependențele de telefoane, de calculatoare, de știri, de filme, de pornografie, de desfrânare, de alcool, de jocuri de norc, de droguri, de dorința permanentă azi de a avea confort și de a căuta plăcere, de problemele familiei, de divorțuri, de avort, de contracepție, de feciorie, de ce serviciu să ai și cum să trăiești, de tehnologie, de viața în Hristos în mileniul 3 nu doar despre cum a fost ea pe vremuri. Dacă preotul doar predică și atunci formal și ne ancorat în problemele reale ale voastre azi, sunteți o adunare de oameni fără scop și fără a se mișca ceva real în voi.
- Sunteți o familie dacă aveți un păstor bun care vă ajută real să vă schimbați viața. O familie a lui Hristos are nevoie de un păstor bun, de la el începe totul. Ce înseamnă să fii un preot bun? E mult de discutat… dar în mod esențial înseamnă să cheme pe toți la potir și să-i înveți pe toți Cuvântul adevărului. Să încerci să le dai tuturor cât mai des Cuvântul Scripturii și Sfânta Împărtășanie. Oferindu-le Sfânta Euharistie și cuvântul Domnului din Biblie viața parohiei se așează pe o temelie bună. Dar nici asta nu este de ajuns… ci trebuie și trăirea preotului în Adevăr și Iubire, și exemplul lui personal. Dar este necesară și implicarea credincioșilor.
E clar că toate cele de mai sus aplicate deodată și abrupt nu vor aduce rezultatele scontate. Ci toate trebuie să fie într-o devenire, în timp, cu discuții, cu răbdare, cu rugăciune, cu schimbări mici dar sigure. Preotul trebuie să întâmpine toate schimbările pe care le aduce în parohie cu cateheză continuă ca să explice credincioșilor că ceea ce urmează să facă are temei în voia și lucrarea lui Dumnezeu.
Familia Bisericii înseamnă să ajungem toți una cu Dumnezeu așa cum Domnul Iisus Hristos își dorește, dar acest deziderat se lucrează zilnic, și nu e ușor, dar nici greu. Măcăr să conștientizăm că nu suntem o familie și apoi toate câte vor urma vor fi în direcția schimbării bune.
Rar găsești parohii-familii în Biserica Ortodoxă Română, dar să nu deznădăjduim. Să punem început bun!
În general stăm ca străinii în biserici și venim fiecare pentru el, și ca să obținem ceva de la Dumnezeu și de la preot. Dar lucrurile ușor ușor se schimbă și la noi… ierarhii și preoții tineri vin cu alt duh de trăire și păstorire, mult mai potrivită sufletului omenesc, departe de formalismul care atât de mult răcește inimile.
Să cerem Domnului să facă familii din adunările noastre!
Să vorbim cu preoții noștri și să le spunem adevărul, acolo unde lucrurile nu merg bine.
Să facem fiecare ce putem pentru a mișca puțin lucrurile.
Nu e normal să vorbim de teologie înaltă și de învățăturile adânci ale Evangheliei lui Hristos dar noi să nu fi invitat măcar odată pe cineva din parohie acasă la noi.
Nu e normal ca preoții să ne cheme numai la masluri și acatiste și niciodată la discuții libere, la cateheze biblice, la întâlniri prietenești.
Până la a fi o familie să încercăm măcar să fim amici unii cu alții și apoi prieteni. A fi familie înseamnă cu mult mai mult!
Tu ce crezi? Parohia ta este o familie? Realizăm un sondaj la nivel național, răspunde și tu, dă click pe bannerul de mai jos:
Autor: Claudiu Balan
IONEL
februarie 9, 2024 @ 7:59 am
Atunci când vorbim în Biserică nu mai sutem o familie luați aminte cei avizați
administrator_ot
februarie 9, 2024 @ 9:05 am
Nu m-am referit la a vorbi în timpul liturghiei sau al slujbelor, sau la predica părintelui, ci în alte întâlniri precum catehezele, serile biblice, voluntariat, etc. Să nu uităm că Domnul a vorbit cu ucenicii Săi și i-a ascultat și i-a povățuit. N-a vorbit doar El singur.