3 ispite în fața cărora puțini oameni vor rezista: laudele, banii și puterea

În general e ușor să te pui „mental” în pielea altcuiva și să te crezi mai bun decât el. Dar dacă ai fi pus în mod real în locul acelei persoane, lucrurile ar sta cu totul diferit. Totuși sunt câteva ispite în fața cărora puțini sau niciunul de pe acest pământ nu ar rezista de-ar fi expus, și de aceea e bine să nu-i judecăm pe alții:

1. laudele (slava lumească),
2. banii și
3. puterea.

De aceea e mai bine să fugim de ele, decât să vină asupra noastră și să credem că vom rezista.

1. Laudele (slava lumească)

Cui nu-i place să primească atenție? Cui nu-i place să i se spună că a făcut bine ce a făcut? Sau că e frumos, inteligent, atent, daruitor, răbdător, bun, etc?  În concluzie, cui nu-i place să fie lăudat pentru ce este sau pentru ce face? Tuturor ne place, pentru că aceste observații țintesc însăși miezul persoanei noastre. unicitatea noastră în raport cu ceilalți oameni și darurile care le-am primit de la Dumnezeu.

Laudele pot fi adevărate, mincinoase și lingușitoare, sau parțial adevărate sau mincinoase. Cine te laudă poate s-o facă din multe motive, unele întemeiate, altele păcătoase, unele egoiste (care-i aduc avantaj), altele dezinteresate. Cert este că e foarte greu să rămâi impasibil atunci când ești lăudat.

Lauda te face să te simți bine, te înalță în fața celorlalți, dar te face să uiți pe Dumnezeu pentru tot ajutorul care ți L-a dat? Greu uiți o persoană care te-a lăudat. Ba te simți dator și tu ca pe viitor s-o lauzi, că poate poate pe viitor te va lăuda iarăși. Și uite așa noi oamenii primii slavă (laudă) unii de la alții în loc să punem preț pe slava care vine de la Dumnezeu.

„Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?” (Ioan 5, 44)

Slava primită de la oameni te întărește în mândrie și te face să-i disprețuiești pe cei mai slabi ca tine, pe cei pe care îi consideri „mai păcătoși”. Și uite așa mândria crește, și vrea mai multă slavă… Începi să te hrănești cu aceste cuvinte… Nimeni nu rezistă în fața laudelor, dar cât de mult rău ne fac aceasta.

„Cine ne mustră ne dăruieşte, iar cine ne laudă ne jefuieşte.” (Sfântul Ambrozie de la Optina)

Laudele ne fură Harul lui Dumnezeu din inimă, căci mândrindu-ne, Dumnezeu pleacă din inima noastră.

Fugi de laudele lumii ca de foc!

2. Banii

Nu hârtiile în sine ne ispitesc ci ceea ce putem cumpăra cu ele. Cu banii putem să oferim trupului nostru aproape tot ce vrea. Ai bani, mănânci bine. Ai bani, te-mbraci bine. Ai bani, locuiești într-o casă frumoasă și ai o mașină pe măsură. Ai bani, te plimbi unde vrei, ai libertate de a nu fi legat de un program anume. Ai bani, ai ce plăceri vrei tu… Banii îți aduc mulți „prieteni” în jur și multă „slavă”. Ai bani, ai multe uși deschise și deodată toate lucrurile se simplifică pentru că na… orice se poate cumpăra… inclusiv bunăvoința oamenilor. Ai bani, ai relații…

Banii te fac să te simți mai important. Banii mulți te „aruncă” în zona „elitelor” și prezența ta lângă ei îți va da și ție un plus de importanță. Cu banii poți face și mult bine și asta te poate face să crezi despre tine că ești mai bun. Banii te-mbracă cu multe văzute și nevăzute și toate acestea atrag privirile celorlalți și laudele lor, și revenim la ceea ce spuneam mai sus.

Banii mulți îți aduc comoditate și te fac să muncești mai puțin și să te distrezi mai mult. Banii îți arată din orice perspectivă ai privi viața că ei te pot ajuta. Îndreptățirea de sine îți va spune mereu că ai nevoie de bani și chiar de bani mulți, căci oricând ai ce să faci cu ei.

Orice ai fi și oriunde ai fi, banii mereu îți vor face cu ochiul! Cântecul de sirenă al banilor mereu îți va spune: cheamă-ne că noi rezolvăm orice, deschidem orice ușă, cumpărăm orice om, aducem orice plăcere, facem bine oricui. Noi suntem soluția!

Cine spune că n-are nevoie de bani? Câți oameni de pe planeta asta spun că nu au nevoie de bani? Puțin, prea puțini… aproape nimeni. Toți spunem și credem (și eu la fel) că avem nevoie de bani pentru familie, pentru casă, pentru sănătate, pentru sport, pentru apropiați, pentru a face binele, pentru săraci, pentru… pentru… pentru… Nimeni nu refuză banii… mai bine spus nimeni nu refuză ideea de a primi bani mulți, pe motiv de conștiință.

Dar banii te schimbă, fuga după ei te transformă. Prezența lor în viața ta îți lipește sufletul de ei. Te depărtează de Dumnezeu, te face să lepezi credința, te face disprețuitor față de ceilalți, hapsîn și lacom.

Banii pot fi locomotiva tuturor păcatelor. Banii pot fi mijloc al făuririi tuturor relelor. Iubirea de bani, spune Sf. Ap. Pavel, este rădăcina tuturor relelor

⁹ Cei  ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în  multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în  ruină şi în pierzare.
¹⁰ Că  iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu  înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.
¹¹ Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.
¹²  Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai  fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori. (1 Timotei 6, 9-12)

3. Puterea

Banii pot aduce puterea. Dar și puterea poate aduce banii. Puterea poate fi legitimă, oferită de Dumnezeu prin ierarhia societății, sau nelegitimă, când oamenii trag sforile lumii pentru interesele lor.

Iubirea de stăpânire aduce puterea de a fi primul peste alții, de a le dicta să facă ce vrei tu. Puterea îți dă șansa să modifici un grup, o comunitate, o lume după mintea și înțelepciunea ta. Puterea oricum ar fi ea, aduce slava lumii, laudele și cinstea din partea lor. N-ar conduce nimeni această lume ca președinte, ministru, senator, deputat, primar, prefect, director, etc. dacă puterea n-ar fi legată de cinstea primită de la oameni și de bani mai mulți. E prea multă responsabilitate și multă muncă (dacă ești un om serios), de aceea trebuie să fie o momeală pentru om să-și asume un asemenea jug.

Puterea te schimbă… transformă sufletul… scoate din tine omul ascuns. Puterea fascinează pe cei din jur. Puterea e o haină pe care ar îmbrăca-o mulți. Puterea e mult râvnită. Puterea e o scenă a lumii pe care urcă puțini și ceilalți aplaudă sau cel puțin ascultă, că n-au altă variantă. Puterea aduce respect și-n fața dușmanilor. Puterea atrage în jurul ei putere. Oamenii puternici se adună și vor să devină și mai puternici.

Puterea contaminează sufletul și te face să ți-o dorești mereu. E greu să renunți la ea. E greu să revii printre „muritori” atunci când pierzi puterea. E ca și cum ți-ai pierde prestigiul vieții sau ceea ce credeai tu despre tine că ești.

Cine având bani mulți poate rămâne neschimbat? Cine după ce a simțit gustul puterii poate să nu-i fie dor de ea? Cine poate sta neatins în fața laudelor?

Nimeni, sau aproape nimeni.

Și laudele, și banii și puterea duc omul către mândrie, egoism și multe pofte nebunești.

Puterea și banii nu sunt rele în sine, dar pot ușor ispiti și subjuga. Laudele, oricum ar fi ele, nu aduc smerenie sufletului.

Cine le caută se va răni ! Cine le dorește va fi subjugat! Cine crede că e mai puternic decât acestea 3 se înșeală. Cine le râvnește are șanse mari să piardă calea către Dumnezeu!

Domnul Hristos, deși pe toate cele 3 le are, pe niciuna n-a folosit-o în viața sa. Era un om sărac și n-a căutat niciodată averile sau bogățiile lumești. A fugit de laudele oamenilor căci știa cât sunt de găunoase. Cei care azi strigau „Osana, Osana…” peste câteva zile au strigat „Răstignește-L, răstignește-L!….” N-a acceptat nicio autoritate lumească și n-a avut putere din partea statului nici administrativ nici în conducerea Templului. Și-a arătat puterea dumnezeiască doar spre vindecarea sufletelor și trupurilor oamenilor, nu spre a se mândri sau a fascina oameni.

Domnul Hristos toate le-a făcut întru smerenie, căci așa este Fiul lui Dumnezeu. La fel se comportă și în Sfânta Treime cu Tatăl și cu Duhul. Iată ce spune Pr. Zaharia Zaharou despre acest subiect:

Calea Domnului este calea unei pogorâri de neînţeles pentru om, calea smereniei desăvârşite, așa cum se vădeşte în chip limpede din toate evenimentele care au avut loc în vremea dumnezeieştilor Lui Patimi. Toţi cei ce caut Faţa Domnului şi bogăţia nestricăcioasa a prezenţei Sale păşesc cu râvnă şi insuflare pe această cale îngustă, dar minunată, în care suferinţele se îngemănează cu „bucuria negrăită şi preamărită”.

Ei păşesc cu smerenie către cele de jos, ştiind că poruncile Domnului nu sunt grele, căci, de îndată ce vor pătrunde în prezenţa Lui, calea aceasta va deveni o creştere dinamicã, după cuvântul Mântuitorului: „Cel ce a fost credincios peste puţine, peste multe se va pune”

Cei ce-L urmeazã cu credincioşie pe Hristos se grăbesc spre vârful piramidei răsturnate, spre cămara de nuntă a lui Hristos, unde gusta o cu totul altă viaţă şi contemplã o cu totul altă Luminã. Acolo adie suflarea linã şi mireasma Duhului Sfânt. Acolo ei află negrăita fericire a unirii cu Mirele Hristos. Acolo harul izvorăşte din adâncurile smereniei, deschizând înaintea duhului omului zările nesfârşite ale iubirii dumnezeieşti. (Arhimandritul Zaharia Zaharou, Nelumescul iubirii, p. 29)

Concluzii

Vrei să fii asemenea lui Dumnezeu? Vrei să intri în împărăția lui cea veșnică? Fugi de bani, slavă și putere, căci te vor contamina neîntârziat. Cel blând devine sever, cel smerit devine mândru, cel cucernic ajunge iubitor de plăceri, cel sărac ajunge disprețuitor, cel simplu ajunge complicat, cel credincios necredincios, și tot așa…

„Prin virtutea smereniei Hristos a săvârșit întreaga lucrare de mântuire și a dat oamenilor poruncile Sale. «Nu vă împotriviți celui rău»; «Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa», «Iubiți pe vrăjmașii voștri». Toate poruncile lui Hristos cuprind darul smereniei ca pe un potențial, care devine lucrător atunci când poruncile sunt împlinite.” (Arhimandritul Zaharia Zaharou, Nelumescul iubirii, p. 84)

Dacă toate poruncile Domnului cuprind darul smereniei iar banii, puterea și laudele ne aduc în general doar mândrie atunci concluzia e simplă.

Să nu le doriți niciodată! Să nu le căutați! Iar pe cei ce le au, nu-i invidiați, căci sunt în mari ispite sufletești. Mai degrabă rugați-vă pentru ei.

Toate ale lui Hristos sunt smerenie… Toate ale creștinului sunt smerenie!

Autor: Claudiu Balan