Originile sărbătorii de 8 martie
În fiecare an, la începutul primăverii toate lumea se pune în mişcare, bărbaţii se străduiesc să cumpere cadouri care mai de care pentru a serba ziua femeii. S-a format deja o tradiţie în jurul zilei de 8 martie, zi considerată ziua Femeii. Mi-am pus adesea întrebarea: de ce 8 martie şi nu 7 sau 10? Şi scotocind prin istorie m-am întors în timp, în anul 1910 şi iată ce am găsit:
Ziua de 8 Martie a fost propusă în 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicată femeii, care să fie sărbătorita la nivel internaţional, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.
Prima sărbătorire a femeii la 8 martie, a avut loc în anul următor. Cu toate că 8 martie este numită “Ziua internaţională a femeii”, această zi nu a fost sărbătorita oficial decât în ţările din fostul lagăr socialist.
De ce 8 Martie?
Unul dintre motivele cel mai des invocat este ca în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale „femeilor muncitoare “, începând cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857.
Însă, diac. Prof. Dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreică a Clarei Zetkin, susţine că aceasta a propus ziua de 8 martie pentru că s-a gândit la sărbătoarea Purim care rememorează anual un cumplit masacru (după tradiţie, 75.000 de morţi – bărbaţi, femei şi copii) întreprins asupra poporului persan de iudeii aflaţi în exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenită întruchipare biblică a “eroismului “feminin evreiesc. El susţine că Esterei îi este închinata cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Astfel, în viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul.
8 Martie – o sărbătoare necreştina
Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi închinata femeii. Dacă ar fi să vorbim de o zi pe care Ortodoxia o închina femeilor, acesta este Duminică Femeilor Mironosiţe, a treia duminică după Învierea Domnului. Femeile Mironosiţe sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atât înainte cât şi după moartea Sa şi au vestit pentru prima dată ca El a înviat din morţi. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormânt „cu frică şi cu bucurie mare ca să vestească ucenicilor Lui “(Matei 28, 18). „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat zicând: Bucuraţi-vă! “(Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte întâmpina Biserica femeia.
Cu multe secole în urma Estera şi-a salvat poporul de mânia unui tiran. Istoria aceasta este prezenta nu numai în Biblie. Esterei îi este închinata cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Ea se serbează la sfârşitul lunii februarie – începutul lui martie. Această sărbătoare nu are o dată fixă (ca şi Paştele creştin) şi e posibil ca în anul când s-a înfiinţat “ziua internaţională a femeii” Purimul a coincis cu 8 Martie. A schimba în fiecare an dată ar fi fost incomod, de aceea s-a hotărât că ziua femeii-revoluționar să se serbeze aparte de Purim. Indiferent de aceasta însă, în fiecare an ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slăvi Femeia-Lider – pe Estera, adică a serba Purimul. Numai că în acea zi au fost nimiciţi 75.000 de oameni – elita ţării, din imperiul persan.
Biserica nu are nimic împotriva personajelor biblice, doar că înţelegerea evenimentelor petrecute în cartea Estera este diferită în creştinism şi iudaism. Creştinismul vede în aceasta cum Dumnezeu nu a permis ca poporul Său să fie nimicit de duşmanii perşi, iar iudaismul vede în toate popoarele un duşman, care ar trebui să fie nimicit asemenea perşilor.
Care este sărbătoarea femeii creştine?
Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele lor. Dar există o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite toate sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, cum e cazul Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena. Pentru a înlătura ideea de discreditare a femeii în faţa bărbatului, Tradiţia le numeşte nu numai sfinte femei, ci şi întocmai cu Apostolii. Oricine vieţuieşte în Hristos, bărbat sau femeie, este mai presus de oricine vieţuieşte după legile lumii căzute, indiferent că ar fi bărbat sau femeie.
Femeia, faptură blândă şi delicată a ocupat întotdeauna un rol important în istoria umanităţii. Biserica recunoaşte acest rol al femeii şi îi dă cinstea cuvenită. Biserica cinsteşte mamă, soţia, sora, fecioară, fetiţa. Biserica cinsteşte femeia în esenţa ei. Şi în lună martie e ziua Mamei. Ziua în care cea mai sfântă între fecioare primeşte demnitatea de a fi Mama Celui Preaînalt. Iar această zi e ziua de 25 martie.
Aşadar închei cu un gând adresat tuturor femeilor, în toate ipostazele: Binecuvântarea Celui Preaînalt să se reverse asupra voastră, să puteţi aduce bucurie şi mângâiere în locul în care vă aflaţi, să fiţi ca nişte flori care înfloresc mereu, înfrumuseţând viaţa celor din jur: soţi, copii, părinţi, colegi.
(Loredana Popovici)
Teodora
martie 8, 2013 @ 12:46 pm
Așa este, rădăcinile zilei de 8 martie nu sunt creștine, așa cum nu sunt nici rădăcinile altor sărbători pe care noi românii le ținem într-o anumită măsură. Totuși, îmi place ca în această zi să îi dau flori mamei mele sau un mic cadou, o mică atenție…fiindcă știu că altfel s-ar întrista. Și nu mă simt vinovată pentru asta; pentru mine e o zi ca orice alta.
Laura Stifter
martie 8, 2013 @ 5:09 pm
Interesant articol şi bine documentat.
Cred că fiecare zi ar putea fi pentru noi un bun prilej de a le mulţumi mamelor noastre şi de a le spune cât de mult le iubim, cât de mult au însemnat şi înseamnă ele în viaţa noastră.
Fericitul Ieronim spunea: „După Dumnezeu pe nimeni nu iubesc atât de mult ca pe mama”.
Toţi tinerii creştini le pot spune mamelor lor cu duioşie, nu doar astăzi, ci în orice zi a anului: mămica mea dragă, după Dumnezeu, nu iubesc pe nimeni atât de mult ca pe tine, în nimeni pe lumea aceasta nu am o încredere atât de mare cum am în tine! Desigur, aceleaşi cuvinte se potrivesc şi pentru taţii noştri şi le putem spune cât mai des astfel de cuvinte, chiar dacă nu există o zi oficială de sărbătorire a lor. 🙂
Cel mai mult, după Dumnezeu, să ne iubim părinţii şi să le fim totdeauna alături în mod necondiţionat, mai ales atunci când ei vor avea nevoie de ajutorul nostru, când vor ajunge la vârsta bătrâneţii. Să le fim alături oricât de greu ne-ar fi şi nu doar teoretic, nu doar prin rugăciuni (deşi acest aspect este, de asemenea, extrem de important), ci să-i ajutăm şi să-i îngrijim în mod concret, cu devotament, oricât de greu ne-ar fi, aşa cum şi ei, când noi eram copii şi nu ne puteam purta de grijă singuri, ne-au fost alături în permanenţă cu iubire!
Dragostea noastră faţă de părinţi se probează, se demonstrează nu doar ascultându-i în vremea copilăriei şi adolescenţei, nu doar pomenindu-i atunci când ei nu vor mai fi în lumea aceasta, ci mai ales fiindu-le alături atunci când împrejurările vor fi cele mai dificile: ei vor fi bătrâni şi bolnavi, poate, iar noi nu vom mai avea timp nici pentru noi înşine. Atunci vom da, în faţa lui Hristos, examenul nostru de iubire faţă de părinţi, olimpiada noastră duhovnicească, de a cărei trecere va depinde viitorul nostru în veşnicie! Atunci, conştiinţa noastră (glasul lui DUmnezeu în noi) ne va întreba: eşti în stare să faci pentru părinţii tăi ceea ce au făcut şi ei pentru tine, adică să le fii alături şi să-i îngrijeşti în mod necondiţionat, indiferent de împrejurări?…
Dumnezeu şi Măicuţa Lui cea Sfântă să le aibă totdeauna în grijă pe mămicile noastre dragi!
Carol
martie 8, 2013 @ 7:22 pm
Doamne ajuta !
Acest 8 martie are ceva duh necurat in el, o spun din propria experienta !
In feicare an, noi fiind o clasa oarecum unita, la scoala postliceala sanitara, iesim de 8 martie , de Sf Nicolae si de inceput de an scolar impreuna la restaurant, cine nu merge e oarecum exclus. Dat fiind ca nu prea sunt baieti in clasa, pe noi cade presiunea de a veni mereu, desi intotdeauna am refuzat,a trebuit sa ma conformez si sa vin,desi de fiecare data a fost post, ba in posturi, ba in zi de miercuri, desi zilele trecute puteau sa organizeze joi, au pus-o de miercuri sa nu fie prea aglomerat de 8,adica azi……
De data asta nu a cazut in postul mare, dar tot in zi de post, iar daca nu mergeam iarasi sa spun ca postesc, eram cel mai criticat, in trecut ma sunau continuu colegele, si baietii, fetele imi spuneau ca ce rezolv cu postul, ca sunt fanatic, si nebun, si ca exagerez, si de feicare data am cedat, si a iesit rau de tot, anul asta am fost mai linistit,totusi faorte tulburat, sa vezi atunci patimi, sa fi pus intre fete imbracate sumar, invitatii la dans, tachinari, glume, ca daca tot postesc cum intru acolo sa vad atatea fete toate cu picioarele goale, decolteuri, muzica incitanta, bine ca nu am baut nimic , ca sunt bolnav ca nu fac eu nicio traznaie, e prea de tot sa fiu cuminte :)))))
In trecut , fiind in post, porneam cel mai bine postul, dar o singura zi, abatere, si poc, simteam coborarea, lipas de ravna, nu ma puteam aduna la rugaciune.
Va dat seama, ca nu puteam rezista dansului, paharelor de vin, mancarii de dulce,roiau in jur numai fete si chiar femei,era peste puterile mele sa ma simt apoi linistit, cu gandul la rugaciune, pocainta, smerenie,profunziune, se termina totul, greu abia pe la sfarsit in saptamana mare adunam puterile , simteam trairea adevarata si puterea de a posti cu adevarat, ravna, chemarea, si ridicarea !
Mai ales in perioada aceasta se dau mari lupte , pe toate bataliile, e nevoie de refuz complet, cu jumatati de masura e imposibil de luptat,pacatul e asa de dulce, incat orice abatere de genul asta duce la moleseala duhovniceasca !
De purim evreii se imbata pana uita de ei, isi pierd mintile, spunea Neofit, fostul rabin evreu, asa ca sa nu imprumutam de la ei proastele obiceiuri !
Teodora
martie 8, 2013 @ 7:57 pm
Laura, ai scris niște rânduri SUPERBE!!! Mi-ai bucurat sufletul cu astfel de cuvinte! Câtă dreptate ai…
Carol, am văzut că de multe ori toate ieșirile în oraș pentru a sărbători ceva sunt organizate în jurul mâncarurilor sau al băuturii…ceea ce mie personal nu îmi place. Cu toate astea, în liceu nu-mi amintesc să fi sărbătorit vreodată 1 sau 8 martie într-un fel anume. Oi fi avut niște colegi mai nepăsători cu privire la asta? De 1 ne dăruiam unii altora mărțișoare, iar de 8 martie le dădeam flori sau mici cadouri mamelor și bunicilor. Atât. Și cred că dacă oamenii s-ar rezuma la asta nu ar fi neapărat o problemă.
Poți propune ca în loc să mergeți să mâncați, să beți și să dansați, să sărbătoriți într-un mod mai „original”. Propune să mergeți la o piesă de teatru frumoasă, sau la operă, sau la o plimbare la pădure, sau să vă împărțiți în echipe și să faceți sport (trebuie să le placă vreun sport de echipă)…sau altceva frumos care îți vine în minte. Deși…parcă văd că îmi spui că nu ai cum să te înțelegi cu ei 🙂 Părinții îmi zic mereu că nu știu pe ce lume trăiesc. „Ce, tu nu vezi cum sunt majoritatea tinerilor în ziua de azi, ce gândesc și ce activități au?!”.
Dacă vezi că nu merge nicicum, poate că ar fi cazul și să mai renunți la astfel de întâlniri…mai ales că simți că nu îți fac deloc bine. Uneori e bine să fim și un pic „egoiști” când vine vorba de viața sufletească.
Carol
martie 8, 2013 @ 8:13 pm
Teodora, de 1 martie asta am si facut, si chiar iubesc sa daruiesc martisoare fetelor, sa vad roseata din obraz si bucuria unora din ele, sarutari, multumiri, unele dintre ele amintindu-su chiar si peste 1 an ce martisor le-am adus, ce frumos era, altele nemultumite ca unora le-am adus mai frumoase…
De 8 intotdeauna am adus ceva mamei, i-am zis la multi ani,ea se bucura mereu, si cand ii desenam ceva, copilarii de genul asta, asa eram invatati de la scoala, cu cate 1 luna inainte ne invatau poezii, cantece, flori, era zarva mare de tot….
As fi vrut sa putem face asta, sa organizam macar in alta zi, sau sa mergem la un spectacol de teatru, dar fara suparare, nu au cultura pentru asa ceva, nu suntem o clasa de prosti, dar au alte valori, majoritatea educati in duhul vremii, de opera ce sa mai vorbim, cand majoritatea asculta manele, si trebuia sa ma cert mereu sa schimbe muzica, plus ca sunt femei unele de varsta cu maicamea, de unul singur nu prea pot face mai nimic, duhul vremurilor isi spune cuvantul, pacat , prosti nu sunt, insa reeducarea isi spune cuvantul, schimb de valori, si impunerea unor valori foarte proaste !
Eu i-as lua cu mine peste tot, la biserica, i-as lua in tabere de vara, i-as duce la conferinte, peste tot, incerc cu cate unul sa le deschid mintea, sa mai citeasca o carte buna, e munca multa si grae aici,e foarte greu,numai Dumnezeu sa li se faca mila de ei .
Am uitat mamei sa ii spun si la multi, si imi amintesc ca se supara daca nu ii zic de 8 martie macar la multi ani de ziua femeii, dar cred i-am facut un dar si mai frumos. Mi-a venit asa din senin sa ii vorbesc despre IPS Longhin,despre mama, despre importanta mamei, despre copilaria mea, cum mi-a fost alaturi de cand eram mic, si asta a bucurat-o enorm de mult .
Teodora
martie 8, 2013 @ 10:37 pm
Așa e, Carol, din păcate astăzi tinerii nu mai știu să se bucure cu adevărat de tinerețea lor, de energia și de oportunitățile pe care le au. Nu mai știu să facă lucruri frumoase, nu mai știu să aprecieze nimic din ceea ce ține de cultură: istorie, muzică bună, pictură, literatură, poezie.
Mă bucur că vorbești așa frumos despre mama ta. Aș vrea să scriu și eu ceva, dar pur și simplu nu cred că aș putea scrie mai frumos decât a scris Laura mai sus 🙂
Laura Stifter
martie 9, 2013 @ 1:48 pm
Teodora, îţi mulţumesc din toată inima pentru aprecieri!
Şi tu mi-ai bucurat sufletul prin ceea ce ai scris despre mine, prin mesajul atât de sincer şi încurajator pe care mi l-ai adresat!
Am scris acel mesaj gândindu-mă la ceea ce simt eu pentru mama mea, la ceea ce înseamnă ea pentru mine. 🙂
Doamne ajută!
P. S. Să nu uităm că astăzi este ziua de pomenire a celor 40 de Mucenici… şi să nu uităm care a fost atitudinea mamei unuia dintre ei, care-l încuraja să-şi dea viaţa pentru Hristos.
Ana
martie 9, 2013 @ 2:07 pm
Laura
[quote]”Să nu uităm că astăzi este ziua de pomenire a celor 40 de Mucenici… şi să nu uităm care a fost atitudinea mamei unuia dintre ei, care-l încuraja să-şi dea viaţa pentru Hristos.”[/quote]
Puternic ce ai scris. Ca mama ma gandesc daca as fi in stare de asa ceva. Ca fiica ma gandesc daca mama mea ar putea face asta. Si gandindu-ma la ambele aspecte imi dau seama nu de putinatatea credintei noastre, ci de dragostea mamelor noastre pentru noi si de dragostea noastra pentru copii.
Eu
martie 10, 2013 @ 2:10 pm
8 martie nu este o sarbatoare ortodoxa la fel cum nici 1 decembrie/ 1 martie nu sunt. este folclor, si traditie. nu vad raul in a sarbatori o zi in an ca ziua femeii!
LoredanaPopovici
martie 11, 2013 @ 7:40 am
@ Roz
Nu putem pune semnul egal intre 8 martie si 1 decembrie .1 decembrie reprezinta ptr noi romanii, o mare sarbatoare. E ziua in care trupul faramitat al tarisoarei noastre dragi s-a reintregit.E ziua in care ne-am putut imbratisa nestingheriti cu fratii nostrii de peste prut si nu numai. E ziua in care inima romaneasca fremata d emotie si bucuria. Si cu toata responsabilitatea o spun, 1 Decembrie e o sarbatoare ortodoxa.
8 Martie nu face parte din traditia poporului nostru. la fel cum nici halloween-ul nu face parte.E o sarbatoate impusa . O sarbatoare evreiasca impusa.
Nu e rau a sarbatori o zi a femeii. Dar In Biserica noastra exista ziua femeii crestine.De ce sa nu cultivam propria traditie si sa o preluam pe cea evreiasca? Noi, in duminita mironositelor sarbatorim femeia sfanta, crestina. Ei, evreii o sarbatoresc pe Estera, imparateasca care a pus la cale un adevarat masacru care a vizat femei, copii, barbati.
De fapt e rau a sarbatori o zi a femeii. E rau a sarbatori doar o zi a femeii. Mi se pare atat de deplasat ca in ziua astat toti barbatii se inghesuie sa cumpere flori, ca deh, asa o cere traditia.
De ce sa nu cumpere flori lunar, sau poate semestrial? De ce e nevoie de o zi anume sa-si aduca aminte ca au femei acasa(sotii, mame, fete) ca sa le ofere flori?
Cred ca florile ar trebui oferite atunci cand simte babatul.Nu sa-i fie impusa o zi. Dar de asemenea cred, ca o sarbatoare a femeii e binevenita ptr ca macar intr-o singura zi pe an barbatii sa-si aduca aminte ce comori au acasa.
Dar repet, militez ptr ideea; de ce sa sarbatorim o sarbatoare evreiasca si nu una crestineasca?
Sunt de acord ca aceasta traditie nu o poti schimba la nivelul conceptual al mamelor, bunicilor noastre. Asadar eu inca o sun pe mama sa-i zic la Multi ani.
Dar la nivelul mentalitatii noastre se poate. Noi putem crea traditia de maine.
Eu de cativa ani nu mai primesc flori de la sot de 8 martie.I-am explicat motivele si a inteles .Primesc in schimb la 1 martie, la 25 martie, de ziua mea, de ziua noastra etc.Deci, in familia mea s-a creat deja o mica traditie.(vorbesc de 5-6 ani).
Eu
martie 11, 2013 @ 9:15 am
eu ma refer la faptul ca niciuna nu este sarbatoare crestina, si totusi le sarbatorim, sa nu mai zic de 1 martie care e oarecum pagana sarbatoarea si totusi este traditie. nu scrie nicaieri ca trebuie cumparate flori de 8 martie, sau numai de 8 martie , sau numai in luna martie ….