9 luni în acelaşi pat fără să facem dragoste
Aş vrea să vă povestesc şi eu câteva lucruri din viaţa mea. Şi eu îmi doream foarte mult să fac dragoste cu o fată, încă de la 16-17 ani, şi asta pentru că mă uitam prea mult la televizor. Vedeam tot felul de imagini şi uşor uşor pofta s-a înfiripat în mine. Eram la liceu, aveam multă energie, era perioada când începusem să mă simt liber, când credeam că pot face orice şi lumea e numai a mea.
Am învăţat la un liceu industrial şi 90% dintre colegii mei erau băieţi, şi cu toate că îndrăzneala este o caracteristică a băieților, prin clasa a 11-a mare parte din noi nu aveam o prietenă, şi tocmai de aceea discuţiile noastre se rezumau la calculatoare, maşini, tehnologie, avioane etc.
Noi în liceu nu prea am discutat despre fete pentru că nu prea avem fete pe lângă noi. Dar dorința de a face dragoste cu o fată mi-a fost stimulată prin sexualitatea promovată în mass-media.
De fiecare dată când îmi făceam o prietenă mă gândeam că poate va veni vremea să facem şi acest lucru, dar după 2-3 luni ne despărţeam. Am ajuns la 18 ani şi încă nu făcusem nimic, eram virgin şi am intrat la facultate. Aici, spre deosebire de liceu, erau foarte multe fete şi aveam speranţe că voi reuşi să scap de această „ruşine”, cum o consideram atunci.
Până la această vârsta au fost vreo câteva ocazii când puteam să fac „dragoste”, dar mereu apărea câte ceva şi nu se mai întâmpla nimic. În facultate am cunoscut o fată foarte cuminte, cu care mă înţelegeam foarte bine. După doar câteva luni am început să vorbim despre relaţiile intime, iar eu începusem să pun ultimatumuri, insistam să facem acest lucru cât mai repede. Larisa, prietena mea, cedase verbal şi-mi promisese că în vacanţa de iarnă vom face acest lucru.
Până să vină iarna eu L-am cunoscut pe Dumnezeu, am început să merg la Biserică, am început să citesc fel de fel de cărţi duhovniceşti şi uite aşa am ajuns să-mi doresc să nu mai facem dragoste, decât după ce ne căsătorim. Larisa a fost surprinsă în mod plăcut de schimbarea situației, şi se bucura că nu mai insistam. A început şi ea să meargă la biserică cu mine, am găsit un duhovnic la care ne spovedeam amândoi, am început să ne împărtăşim, să ne rugăm seara şi dimineaţa, am început să trăim o viaţă de creştini.
Venea la mine acasă, eu veneam la ea, stăteam in pat împreună şi se întâmpla uneori să exagerăm cu „tandrețea”, dar până la urma reuşeam să ne abţinem şi nu făceam nimic. Voiam să ne căsătorim. Urma să ne mutăm în alt oraş în septembrie.
Eu am vorbit cu părinţii să facem nunta cât mai repede, înainte de a ne muta, ca să nu fim nevoiţi să trăim în concubinaj, dar ei au spus ca mai e prea puţin timp şi ar trebui s-o facem la anul viitor. Eu insistam că nu vrem nuntă mare, că vrem doar să ne cununăm la biserică alături de familie şi prieteni şi restul nu mai contează aşa mult. Ei au fost foarte hotărâţi şi noi am cedat, urma să facem nuntă la anul viitor în vară.
În septembrie ne-am mutat în alt oraş, ne-am închiriat o garsonieră, ne-am găsit locuri de muncă amândoi şi am început viaţa unul lângă celălalt. Eu eram foarte hotărât să nu facem dragoste, chiar dacă o să dormim împreună în aceeaşi casă, în acelaşi pat. Larisa a fost şi ea de acord, şi ne-am gândit că prea mult ne-a ajutat Dumnezeu până acum ca noi să greşim şi să cădem în ispită.
Am vorbit cu părintele nostru duhovnic şi ne-a încurajat spunându-ne să stăm unul cu altul în aceeaşi casă ca fraţii, şi să nu facem nimic rău.
Şi uite aşa zilele treceau, dimineaţa ne trezeam, mergeam la servici, ne întorceam acasă, iar seara când ne culcam ne luam în braţe, ne sărutam, şi adormeam liniştiţi. Au fost şi ispite, dar am trecut cu bine peste ele. Simţeam ajutorul lui Dumnezeu foarte puternic în viaţa noastră. După câteva luni devenise ceva normal, nu ni se mai părea greu, era aşa cum trebuie să fie.
Simplu fapt că ne abţineam de la relaţiile intime, aducea un mare plus de atracţie între noi, ne iubeam mai mult, şi ne consolam cu ideea că mai e puţin până la nuntă.
A venit vara, şi după nouă luni de dormit împreună în acelaşi pat ne-a ajutat Domnul Hristos să nu facem dragoste. Ne-am căsătorit, am plecat în luna de miere şi de atunci şi până astăzi simţim ajutorul lui Dumnezeu în viaţa noastră pentru acea mică jertfă pe care am făcut-o.
Larisa a rămas însărcinată după ceva timp şi părintele duhovnic ne-a spus că de acum şi până se va naşte copilașul trebuie să ne abţinem de la a face dragoste. Mai erau șapte luni de când am aflat și până la naștere, iar noi am început să stăm liniştiţi şi să ne abţinem. Ne era foarte uşor pentru că moral noi avusesem o victorie mai de mult, iar acum mai aveam un motiv în plus: sănătatea şi sfinţenia copilului nostru, care urma să se nască.
Astăzi, după atâţia ani de căsătorie, eu şi Larisa putem să ne abţinem uşor de la relaţiile intime, mai ales în posturi sau sărbători, deşi se mai întâmplă uneori să şi greşim, dar ne cerem iertare la Dumnezeu şi încercăm să ne ridicăm la măsura desăvârșirii cerută de Mântuitorul Hristos.
Îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru toată puterea care ne-a dat-o şi pentru binecuvântările sufleteşti şi materiale pe care le-a revărsat asupra noastră. Noi am oferit doar voinţa noastră, El ne-a dăruit puterea.
Ceea ce ni s-a întâmplat nouă nu este o soluție de urmat pentru toți ci este o excepție. Biserica îndeamnă pe tineri să se căsătorească la o vârstă rezonabilă, iar dacă nu este posibil acest lucru atunci să stea fiecare la părinți până-n ziua nunții. A sta sub același acoperiș cu prietena ta până la Taina Cununiei, cu gândul că nu vei păcătui, este o greșeală și poate duce inevitabil la desfrânare și la pierderea fecioriei.
Ceea ce am făcut noi poate fi interpretat ca un mod de a-L ispiti pe Dumnezeu, să vedem dacă ne ajută. Însă repet, nu am urmărit asta intenționat, a fost o conjunctură care ne-a dus în această situație, dar permanent am făcut ascultare de duhovnic.
Dacă familia ne-ar fi ajutat mai mult, dacă ar fi înțeles rostul fecioriei, atunci poate n-am mai fi trecut prin această experiență.
Singurul lucru pe care îl evidențiez este că dacă ne ancorăm puternic în credință și în viața Bisericii, Dumnezeu ne dă puterea să trecem cu fruntea sus și peste ceea ce părea de netrecut.
(Victor de peste ocean, din Canada)
roxana
februarie 14, 2010 @ 3:42 pm
Da-mi voie sa va felicit din toata inima!!>:d<
D
februarie 14, 2010 @ 4:39 pm
Un caz fericit. Slava Domnului !
Eu insa n-as recomanda si altora sa incerce lucrul acesta, pentru ca este FOARTE riscant. (adica sa doarma in acelasi pat,sau chiar in aceiasi casa, in ideea ca vor reusi sa se abtina). Viata demonstreaza ca voi sunteti o exceptie …
ingrid
februarie 14, 2010 @ 4:58 pm
Ma bucur mult mult pt voi
Lucia
februarie 14, 2010 @ 8:34 pm
Victor, mărturia ta e de mare preţ!
Mă bucur pentru voi!
M-aş bucura să găsim pe acest site cât mai multe astfel de mărturii, în care „liantul” fiecărei familii a fost, este şi va fi mereu Hristos Domnul !
admin
februarie 15, 2010 @ 12:22 am
Si eu sunt de acord cu D, nu e de recomandat un asemenea lucru, dar e un exemplu personal care te poate pune pe ganduri, mai ales astazi cand nimeni nu mai vrea sa inteleaga sau sa auda ca relatiile intime inainte de casatorie sunt un pacat. Pacat, pentru ca dauneaza intregii societati.
Teo
februarie 15, 2010 @ 12:39 am
Foarte impresionant, intr-adevar! Merita sincere felicitari!…
M.
februarie 15, 2010 @ 12:49 am
Nu este recomandat, dar se poate! Noi am locuit împreună 6 luni fără păcat înainte de nuntă și ne-am căsătorit cu binecuvântare, m-am împărtășit cu o zi înaintea Nunții. Dacă există un țel comun și dor de mântuire, pentru Dumnezeu postim și ne înfrânăm. Trebuie numai să-I oferim locul cel mai de cinste în casă, suflete și familie! Post binecuvântat fraților!
florinm
februarie 15, 2010 @ 7:15 pm
Bravo, felicitari, foarte tare! 😐
Nu spun ca asa ceva nu se poate, dar nu e nici recomandat si nici de laudat. Caci plata noastra este in ceruri.
Si va rog sa ma iertati, dar care e scopul articolului?
Sa aratam ca „se poate” si sa fim in regula „in pat”?
Va dati seama cat de periculos lucru este pentru cineva sa ramana cu impresia asta? Cu alte cuvinte: incercati, ca si voi puteti! 🙁
Cand „stai” cu persoana iubita in pat, se petrec, totusi, niste procese in amaratul asta de trup si nu e vorba doar ca o iau hormonii razna… Apare nevoia, corpul o simte, si se manifesta ca atare, de a fi cu celalalt, mai ales in singuratate.
Nu vad in articol nicio atentionare pentru cititori ca sa nu faca asemenea, in schimb vad „elogii” aduse acestei practici, cum ca datorita celor 9 luni petrecute „in acelasi pat fara sa facem dragoste” se pot abtine acum. Sa fim seriosi, oameni buni! Asta nu e „antrenament”, precum se poate deduce din articol.
Sa nu faceti asemenea, dragilor!
„Si nu ne duce pre noi in ispita”, CA NE DUCEM SINGURI!
Andrei Ep
februarie 15, 2010 @ 7:53 pm
Felicitări. Să vă ajute Dumnezeu în toate! Post uşor!
[dar este adevărat că nu este de recomandat ca doi tineri cu hormoni să stea prea mult în acelaşi pat]
ionutz
februarie 15, 2010 @ 8:54 pm
Sa fiti fericiti!Florinm nu o lua asa tragic mama:D!
florinm
februarie 15, 2010 @ 11:42 pm
Ionutz, tata, nu stii despre ce e vorba…
Ti-o spune unu’ care stie, din pacate. Chiar nu e nimic de lauda sau de recomandat.
Abstinenta ar fi de laudat, dar… in concubinaj paleste si nu mai ramane nimic de lauda, ci de tacere si de multumit Domnului pentru mila Lui.
Situatia e tragica dar noi o luam la misto 😉
Gundy
februarie 15, 2010 @ 11:58 pm
Din fericire florinm are dreptate; nu gasesc a fi deloc o situatie incurajatoare, mai ales ca, la o adica, chiar daca nu folosim pe de-a drept cuvântul, dar tot concubinaj se numeste. Iar trupeste oricâta vointa s-a avut, si cu ajutorul lui Dumnezeu s-a trecut peste ispita, dar gândurile tot au existat( nu degeaba pomenim si în rugaciune ” iarta-ne Doamne daca am gresit cu fapta, cu gândul sau cuvântul” ) …pe prim plan ar fi gândul, caci acesta este sâmburele ce da nastere apoi la fapta… Deci, nu pot sa laud pe nimeni în acest caz,ci doar sa avertizez, d.p.meu de vedere, a nu se aventura în astfel de situatii, caci însasi startul si modul de gândire este total gresit…Bunul Dumnezeu sa aibe mila de noi si sa ne ierte pacatele noastre.Doamne ajuta!
florinm
februarie 15, 2010 @ 11:58 pm
A nu se intelege ca am comentat „impotriva” autorului articolului. N-am nimic cu el sau cu familia lui – sa-i ajute Dumnezeu!
Numai ca articolul nu are niciun fel de atentionare, ci arata numai „beneficii”, ori acestea sunt MINORE pe langa adevaratele pericole, pacate care pot sa apara.
Cu adevarat te arunci singur in ispita daca te bagi la asa ceva.
Lucia
februarie 16, 2010 @ 12:12 am
Nu stiu dacă are vreo legătură cu subiectul, dar…un duhovnic renumit zicea că: o fată dacă refuză un băiat / bărbat pe care tocmai a „reuşit” – cine ştie cum – să-l înfierbânte, are mai mare păcat decât dacă îşi pierde virginitatea într-un act consumat!
De aici nu rezultă că fetele trebuie neapărat să se „jertfească” imediat, ci – mai degrabă – să aibe mare grijă cum se comportă faţă de ei, astfel încât să nu-i stârnească cumva…
Iertaţi-mă şi post cu folos!
Florin N
februarie 16, 2010 @ 2:00 am
Doamne ajuta!Dar gandurile?!De ele nu ne-a spus fratele nimic!Nici sotia care acum e mama!Fecioria nu se pierde la prima impreunare ci la primirea gandurilor nu?Doar Sf.Simeon Noul Teolog si Sf.Simeon cel nebun pentru Hristos aveau asemenea daruri de a se atinge de trupurile femeilor fara sa se ispiteasca.Si sa nu uitam ca a fi desavarsit inseamna a face totul ,chiar in cel mai mic amanunt(Pateric Sfd.Antonie!)sub inspiratia Domnului.La fratiile lor a fost un caz exceptional:Domnul le-a dat putere de infranare caci au facut ascultare de parinti.Vai de acesti parinti care au gandit omeneste sau mai rau si nu duhovniceste!Pentru ascultarea,sinceritatea si dragostea reciproca Domnul le-a intarit vointa si l-a legat pe sarmanul trup si vicleanul drac!Sa le daruiasca prunci buni care sa fie viitorii ierarhi si preoti si pruncute care sa nasca viitoarii membrii ai Sfantului Sinod!Amin
Marilena
februarie 17, 2010 @ 9:19 am
Eu mă uit și nu reușesc să înțeleg: ce se întâmplă fraților, s-au terminat relele și păcatele strigătoare la cer și am ajuns să înfierăm mărturia unui om care a reușit să se înfrâneze? Păi pe ce lume trăim? Articolul nu este fraților pentru asceți lepădați de lume, ci pentru tinerii de sub nasul nostru care au ajuns să confunde iubirea cu murdării pe care nici animalele nu le fac! Nu cel neprihănit are nevoie de mărturia acestui om, ci acela care trăiește cu îndoiala în suflet și sminteala la orice pas! Credeți că veți câștiga vreun suflet dacă veniți cu absurdități de genul „concubinaj- fără apropiere trupească”? Eu cred că orice tânăr care trăiește în duhul acestei lumi, citindu-vă pe aici pe unii dintre frățiile voastre, ar da din cap zeflemitor și l-ar umfla râsul auzind cum puneți problema de potențialele gânduri păcătoase!
Site-ul Ortodoxia tinerilor se adresează tinerilor! Tinerilor care văd cum alți tineri se împreunează precum animalele în spațiul public sau cu părinții acasă, tinerilor care sunt ispitiți de ceea ce se promovează azi ca fiind iubire și de tot ce se petrece pe lângă ei!
Mă iertați pentru vehemență, dar să știți că așa nu ajutăm pe nimeni! Cei care păcătuiesc greu râd mai ceva ca dracul de ideile noastre, care nu se raportează la situația cumplită de sub nasul nostru, iar noi, creștinii, frați în Hristos, am ajuns să ne mâncăm pe internet între noi (că tot nu ne bagă nimeni în seamă) și să înfierăm micile greșeli ale unora dintre noi care se străduiesc așa cum pot, să trăiască o viață curată!
Omul ăsta poate a vrut să fie de folos, nimeni nu-și mărturisește public viața ca să ia ceva galoane, ci în nădejdea ca reușitele sale în lupta cu păcatul pot fi de folos cuiva în lumea asta plină de mizerii în care trăim. Iar noi, frații lui de Botez ne socotim mai buni, nu vedem că sub nasul nostru poate chiar nepoții noștri, frații mai mici, copiii noștri, își pierd sufletele în păcate grele, homosexualitate, avorturi, desfrâu contra firii, suntem ocupați să disecăm mărturia celui care s-a înfrânat și să presupunem păcate potențiale, în loc să ne ocupăm să salvăm pe cei care cad în păcate de mare rușine chiar sub ochii noștri!
Concubinaj fără apropiere trupească? Ce spuneți voi aici? Curvie cu gândul? Păi înseamnă că nu știți ce se petrece în lume! Spuneți voi asta celor care trăiesc fără nuntă toată viața- (ia reflectați, poate chiar aveți în familie exemple, că prea sunt multe), celor fac avorturi cu carul socotind că au dreptul, sau desfrâu de cea mai joasă speță, celor care socotesc că au dreptul să facă orice păcat. Treziți-vă! Copiii și frații noștri mai mici în asemenea lume stricată trăiesc! Noi tot aici trăim, cei care trăim în lume, pentru că asta e lumea din ziua de azi fraților! Și noi nu facem nimic bun, ba mai mult, orice bun exemplu, precum mărturia asta de viață a unor oameni normali de pe lângă noi, e pus la zid, pentru că așa vrea necuratul să nu mai îndrăznească oamenii să-și mărturisească luptele câștigate ca să nu fie puși la colț chiar de noi, care suntem frați cu ei! Pentru asta ajung aceia dintre noi care sunt mai îmbunătățiți să fie orbi la desfrânarea și mizeria din jur, condamnând pe cei care totuși se străduiesc să se înfrâneze! Asta e lipsa de unitate și de iubire, de-aia nu reușim nimic bun în lumea asta, de parcă nici nu am exista în ea! Ne-a covârșit indiferența și mândria, ne socotim mai buni și am ajuns să judecăm aspru orice bună intenție, văzând în toate păcate imaginare, probleme care în duhoarea lumii în care trăim sunt jenante. Nu cumva să oferim în jurul nostru exemple de viață care să poată fi percepute ca fezabile, realiste, de către tinerii care intră aici căutând puțină îndrumare.
Că nu e recomandabil să se mute tinerii împreună, a spus toată lumea,asta e clar! Dar în jurul nostru vedem copii de 12-13 ani cărora părinții le permit toate grozăviile, acestora chiar le-ar folosi să înceapă să se înfrâneze dacă tot ajung să se mute împreună cu voia părinților, chiar dacă ceea ce vedem cu ochii noștri este faptul că prea puțini ajung să-și mai pună problema dacă păcătuiesc…
Sunteți părinți? Scrieți articole folositoare, pentru părinți, pentru aceia care își duc fetele de mână la contracepție, pentru tații care își învață băieții să înjure de la 2 ani sau îi duc la desfrânare la 14! Acești oameni sunt poate colegii noștri de serviciu, vecinii noștri, nu trebuie să-i lăsăm să se prăpădească!
Sunteți încă feciori și fecioare în casa părinților? Scrieți pentru tinerii ca voi, spuneți-le despre Domnul și despre dulceața Tainelor Lui! Arătați-le că sunt frumoși și tineri și că nu merită să-și piardă sufletele și să decadă! Haideți să salvăm suflete, fraților, nu să descurajăm bunele intenții văzând păcatele acolo unde ele nu sunt!
Mă iertați, dacă socotiți că greșesc admin poate șterge comentariul meu…
admin
februarie 17, 2010 @ 9:57 am
Sunt intru totul deacord Marilena.
Maria
februarie 17, 2010 @ 1:05 pm
Marturia asta, mie, personal, imi spune foarte multe. Este dovada ca se poate trai in abstinenta chiar la varsta tineretii, arata ca doi tineri pot trai unul langa altul fara sa cada trupeste in pacat. Acum suntem in post, si cu atat mai mult marturia asta e valoroasa cu cat sunt familii tinere -ca doar saitul asta e si pentru tinerii casatoriti- care au aici un exemplu ca se poate tine postul in abstinenta, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu vointa din partea omului.
In rest, toata vorbaria nu imi spune decat ca suntem inclinati sa vedem ceea ce ne doare pe noi si nu ne place, dar proiectam durerea si frustrarile pe altii.
Marilena spune ceva interesant si e bine ca spune, dar, draga Marilena, ai grija sa nu iti pierzi pacea sufleteasca. Oamenii sunt cum sunt. Nu-i schimbam noi. Fiecare spune si vede lumea prin experientele lui personale. Daca e unul care se aprinde repede, va sari ca ars cand va citi martuia de aici, iar daca e unul care inca nu crede ca poate trai in curatie, afla aici raspunsul. Dumnezeu cunoaste adancul inimii fiecarui om. Pentru toate vom da seama. Voi da seama si eu pentru cuvantul scris si vorbit. La fel, fiecare om va da seama. Ma gandesc ca acum poate fi si o ispita vorbaria asta.
Cu gandul bun, toate le vom vedea curate.
Sa va daruiasca Dumnezeu un post cu folos, cu spovedanie si cu bucuria invierii pentru intreaga viata.
Nu va pierdeti pacea inimii. Fiti buni. Iubiti oamenii.
In fiecare zi ma rog Domnului sa-mi dea iubire, sa iubesc oamenii.
In felul asta ma vad pe mine ca un om care are nevoie de iubirea Lui. Ca fara ea, nimic nu sunt…
Oameni buni, iubiti-va unul pe altul cu gandul cel bun, nu va costa nimic.
Marilena
februarie 17, 2010 @ 3:21 pm
Maria, ai multă dreptate, cu siguranță discuția pentru mine a fost o ispită, deoarece nu am dormit toată noaptea gândindu-mă dacă e bine sau nu să comentez de data asta…poate a părut pătimaș felul cum mi-am exprimat eu opinia, numai că în ultima vreme atât de scumpă la vedere e toleranța noastră față de cei de lângă noi, atât de greu este să spunem un cuvânt bun, să acordăm credit cuiva dintre noi…Cum ar fi fost ca un biet om să vină aici și să mărturisească ceva rușinos, cum l-am fi întâmpinat noi? Oare l-am fi sprijinit din tot sufletul, l-am fi încurajat să caute un duhovnic să se mărturisească, dacă noi căutăm greșeli chiar și în intenții care poate sunt bune?
Nu am intenția a isca dispute aici, Dumnezeu să mă ierte, să nu creadă cineva că voi insista la acest subiect, am încercat doar să îndrept atenția într-o direcție care nouă, bloggerilor creștini, ne scapă rău de tot în ultima vreme: ceea ce se întâmplă cu adevărat în viața adevărată. Acolo e nevoie de noi mai mult decât aici, dacă aici putem scrie ceva folositor, ei bine, în lumea reală putem efectiv ajuta! Post cu multe fapte bune vă doresc tuturor!
ingrid
februarie 17, 2010 @ 3:25 pm
„Haideți să salvăm suflete, fraților, nu să descurajăm bunele intenții văzând păcatele acolo unde ele nu sunt!”
draga Marilena, poate critica lui Florin e prea vehementa, dar in ziua de azi exista totusi si tineri care lupta si impotriva preacurviei cu mintea. Pacatele cu mintea apar in astfel de conditii in mod sigur, si acelea sunt pacate! Ne spune Mantuitorul (Mt 5, 28).
Daca nu ar mai exista tineri care sa incerce sa traiasca dupa porunca Mantuitorului, ar veni sfarsitul. Daca tu crezi ca aceste pacate nu trebuie sa le spovedesti, ca „sunt inexistente”…mai avem de invatat.
Tu aplici regula „pacatului mai mic”
Sunt multi care recomanda (de ex) in loc de avort contraceptie, ca „pacatul e mai mic”.
Tu zici ca autorul articolului avea „intentii bune” cand a marturisit ce a marturisit, dar Florin nu a avut „intentii bune”, nu a scris ce a scris din dragoste, pentru folosul, pentru salvarea unor suflete.
Si poate privesti ca fetele care nu prea stiu prin ce trec ei.
Am trait in camin, stiu numeroase cazuri de tineri care au incercat sa nu cada in pacat cu trupul, ignorandu-l pe cel cu mintea, de asemenea mai multe cazuri de curvie si celelalte pe care tu le numesti „pacate grele”.
Dupa consensul tuturor, cazul de fata e un caz fericit, in sensul ca Domnul i-a chemat la credinta si au ascultat glasul Lui, inainte de a savarsi pacatul cu trupul. Asta e bine, e o mare bucurie. In lupta duhovniceasca mai inalta, impotriva pacatului cu mintea se vor angaja mai tarziu, daca nu cumva au inceput deja.
Nu este un model de urmat, nu este o cale de a exersa puterea de abstinenta, nu cele 9 luni in acelasi pat fara relatii sexuale le-a dat putere ca mai tarziu sa poata tine posturile si perioada graviditatii, ci puterea lui Dumnezeu.
Totusi ne bucuram pentru ei ca Domnul i-a miluit sa nu cunoasca amaraciunea mocirlei. E binevenit si articolul lor, nu ca o lauda adusa celor 9 luni in acelasi pat, ci ca o lauda adusa lui Dumnezeu ca i-a ferit de pacate mai grele; e binevenita si interventia lui Florin, care e si ea din dragoste.
Domnul sa ne lumineze si sa ne miluiasca pe toti.
Marilena
februarie 17, 2010 @ 6:11 pm
Ingrid, te pripești. Eu nu am spus că nu este bine să luptăm împotriva „preacurviei cu gândul” (deși nu pricep unde e preacurvia aici) sau că nu există păcate cu gândul. Totuși, cred că nu tinerilor curați li se adresează mărturia lui Victor, ci mai degrabă celor ispitiți de a se apropia trupește, celor care ajung să se mute împreună necununați! Tu crezi că niște tineri care se feresc și de gândul murdar ajung să doarmă în același pat necununați? Eu nu cred, ba chiar sunt convinsă că aceștia nu caută îndrumare duhovnicească pe internet.
„Daca tu crezi ca aceste pacate nu trebuie sa le spovedesti, ca “sunt inexistente”…mai avem de invatat.”
Sunt sigură că mai am multe de învățat, dar tu care nu mă cunoști nu ai de unde să știi ce știu eu în materie de păcate și Pocăință așa cum nu știi nici în ce măsură acest om, Victor, s-a pocăit și spovedit sau nu de greșelile lui, nu? Omul a mărturisit cu bune și rele, a spus că Dumnezeu i-a ajutat să se păzească de păcat, nu cred că e bine să facem caz de cât de mult au greșit ei, în timp ce în jurul nostru atât de mulți tineri se destrăbălează efectiv. Când am vorbit despre păcate m-am referit la acuzația de concubinaj, eu nu-l văd fără apropiere trupească.
„dar Florin nu a avut “intentii bune”, nu a scris ce a scris din dragoste, pentru folosul, pentru salvarea unor suflete.”
Eu nu am pronunțat numele nimănui și nu am acuzat de rele intenții pe nimeni. Am avut o opinie diferită față de discuția care s-a purtat și de unele expresii folosite aici. Nu m-am adresat unei persoane anume nici măcar o dată, ba chiar am expus mai multe observații generale, am extrapolat subiectul.
„Si poate privesti ca fetele care nu prea stiu prin ce trec ei.”
Păi dragă Ingrid și de-aș vrea nu prea am cum, am 32 de ani, sunt femeie măritată de ani buni, știu exact cam ce efort depune un bărbat ca să se înfrâneze trupește. Am și eu soț tânăr acasă, avem și copil, și noi postim așa cum se cuvine și cum putem, așadar știu câte ceva totuși.
Regula păcatului mic nu se aplică- nicăieri nu am recomandat cuiva să se mute împreună, iar exemplul cu contracepția e chiar nefericit ales, nu poți compara uciderea de prunci cu gândul de desfrânare, să fim serioși!
Mai bine recitești articolul. Eu cred că se adresează tinerilor care s-au mutat deja împreună, deci repet: trebuie să se înfrâneze (n-au ce căuta în același pat- părerea mea) și să nu cadă în păcat dacă vor să aibă o Nuntă binecuvântată de Dumnezeu și o căsnicie curată! Pentru ceilalți tineri care intenționează să se căsătorească, deja a cam spus-o toată lumea: nu e recomandabil deloc să se mute împreună înaintea Nunții! Totuși, la fel cum am identificat partea greșită din experiența cuplului de mai sus, trebuie să recunoaștem că există și o parte educativă, în sensul ideii de înfrânare trupească indicată în multe situații din viață.
Să nu uităm felul în care se comportă atât de mulți tineri în societatea actuală, avem parte de atât de puține exemple pozitive încât din fiecare e bine să vedem și partea bună. Doamne ajută!
ingrid
februarie 17, 2010 @ 7:14 pm
„Totuși, cred că nu tinerilor curați li se adresează mărturia lui Victor, ci mai degrabă celor ispitiți de a se apropia trupește, celor care ajung să se mute împreună necununați!”
Daca marturia lui Victor nu se adreseaza „tinerilor curati” ci celor „ispititi de a se apropia trupeste”, atunci singurul sfat posibil ar fi fost ca cei doi sa-si caute gazde diferite, eventual cu inca un baiat/fata in camera pentru ca sa poata petrece anul respectiv fara ispita de a se apropia trrupeste. Gandurile preceda aceasta ispita.
Problema este ca accentul in acest articol trebuia sa cada pe ajutorul lui Dumnezeu de a rezista trupeste, in conditii aproape imposibile, nu pe 9 luni in acelasi pat fara sex, ca sa nu se amageasca nimeni cu ideea ca „mutatul impreuna” poate ajuta in exersarea abstinentei.
Nu i-a acuzat nimeni pe cei doi ca au gresit (am fost printre primele care le-am urat numai bine), nici nu s-a facut caz de nimic altceva decat de faptul ca 9 luni in acelasi pat nu ajuta la exersarea abstinentei, a fost lucrarea lui Dumnezeu ca nu au cazut in mocirla.
„Mai bine recitești articolul. Eu cred că se adresează tinerilor care s-au mutat deja împreună, deci repet: trebuie să se înfrâneze (n-au ce căuta în același pat- părerea mea) și să nu cadă în păcat dacă vor să aibă o Nuntă binecuvântată de Dumnezeu și o căsnicie curată! Pentru ceilalți tineri care intenționează să se căsătorească, deja a cam spus-o toată lumea: nu e recomandabil deloc să se mute împreună înaintea Nunții!”
Daca se adreseaza tinerilor care s-au mutat deja impreuna, sunt doar 2 posibile sfaturi: 1)sa mearga la un duhovnic comun si sa spovedeasca curat, si acela sa decida in ce masura pericolul locuirii impreuna este foarte mare; sau 2) daca nu-i cunoastem, sfatul nostru cel mai sigur este sa incerce sa renunte la a mai locui impreuna.
Si eu am laudat partea pozitiva: aceea ca din mila lui Dumnezeu n-au cazut in mocirla. Cu totii ne-am bucurat pentru ei.
dura
februarie 18, 2010 @ 2:34 pm
Cinste lor! Nu sunt primii, si aproape sigur, nici ultimii. Autorul articolului a fost bine intentionat, dorind sa arate ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, au reusit sa se abtina, pana dupa cununie, de la relatiile trupesti, chiar daca au fost nevoiti sa locuiasca impreuna inainte de casatorie.
Sa stiti ca tinerii din ziua de azi gasesc acest lucru greu de crezut, daramite de realizat. De aceea, marturii asemenea celei de mai sus, poate fi de mult folos tinerilor care din varii motive isi doresc totusi sa faca acest pas doar dupa casatorie. E o incurajare! Daca altul a reusit, pot si eu! Toate cele bune!
PS. Cat despre cei care ar putea vedea in articolul de mai sus o incurajare la anumite practici (de ex., dormitul impreuna), care deseori duc la relatii trupesti inainte de casatorie, sunt inclinat sa cred ca nu fac parte din cititorii acestui site.
nut
februarie 23, 2010 @ 11:10 pm
Si ce ai rezolvat cu asta?:-)) NIMIC!
ionutz
februarie 23, 2010 @ 11:34 pm
asta crezi tu nut,pentru ca se pare ca Dumnezeu nu e cam centrul preocuparilor tale.Sa ma ierti daca e tocmai invers!
mariana
februarie 24, 2010 @ 8:37 pm
bravooo!!!!!
ioanaM
februarie 26, 2010 @ 9:16 pm
se poate, da, va spun si din experienta mea si a sotului meu, de 10 luni (si inca nu-stiu-cat, pt ca dupa nunta am intrat in postul craciunului)inainte de casatorie. DAR: acum, uitandu-ma in urma, nu as recomanda nimanui o astfel de experienta, una la mana pt ca sunt ispite f mari, pe care singuri le cautam, pt ca dupa cate stiu eu Dumnezeu nu ne cere astfel de sacrificii (sa fim seriosi, daca ne dorim sa-l cunoastem pe celalalt si altfel decat cum se straduie sa fie la o plimbare in parc, randuieste Dumnezeu astfel lucrurile incat sa-l cunoastem), si doi la mana pt ca nu cred ca prin alegerea noastra am indreptat pe vreun „necredincios” ci dimpotriva, pt ca cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu nu ne-ar fi crezut ca traim asa pt ca „nu se poate asa ceva” pt ei sau daca „se poate”, oricum „esti nebun” (in cazul nostru nu stiau decat parintii si fratii), deci pt strainii „necredinciosi” noi eram niste „credinciosi” care traiau ca si ei, deci legile lui Dumnezeu erau doar pt….popi si babe..Desigur ca la momentul respectiv gandeam cu totul altfel.Si apoi,cred ca infranarea de dupa casatorie (posturile, sarcina, alaptarea etc.) e mult mai valoroasa, pt ca deja ai „mancat ciocolata” si stii cum e…
antia
martie 16, 2010 @ 6:28 pm
bv marilena!intradevar marturia asta ajuta f mult si este o incurajare in primul rand pt tinerii din lume care spun ca nu se poate in nicio conditie fara si care nu concep o relatie fara asa ceva,li se pare inutila,eu o vad ca pe p pagina misionara cum este de ex revista orthographiti a lui laurentiu dumitru sau altele.ceilalti care au povatuitori stiu ca nu este de gluma cu asta si nici recomandat.
catalin
martie 27, 2010 @ 10:06 pm
mai dar oare nu este vorba si de ideea ca…fiecare dupa puterea lui?poate altii nu pot sta 3 zile …deci nu cred ca conteaza timpul ci substratul..ca sau luptat…aici nu e vb de performanta 1zi 10 sau 9 luni ..fiecrae trebuie sa invete sa se cunoasca ..apoi veeti ca de fapt cele 9 luni dinte au fost un antrenament bun pt ei ..lea dat curaj pt perioada de sarcina…daca de ex nu ar fi avut acest antrenament oare apoi era la fel de usor?
mane
aprilie 13, 2010 @ 6:40 pm
ce tare esti frate nustiu cum teai abtinut atat felicitari
Ana
aprilie 13, 2010 @ 9:49 pm
Felicitari in special pentru abstinenta din perioada cand sotia era insarcinata:
„acum mai aveam un motiv în plus: sănătatea şi sfinţenia copilului nostru, care urma să se nască.”
Casatorie si prunci binecuvantati. Despre asta ar trebui sa se mai discute.
Ana-Maria
aprilie 14, 2010 @ 7:11 pm
FERICIT DE VOI
Valentin Dorneanu
aprilie 27, 2010 @ 6:51 pm
Si acum va laudati si ma faceti pe mine sa-mi fie ciuda 🙂
Valentin Dorneanu
aprilie 27, 2010 @ 6:52 pm
Dumnezeu sa va ajute si sa va inmulteasca rodul casniciei voastre!
Rugati-va si pentru mine pacatosul !
F
aprilie 27, 2010 @ 7:50 pm
Bravo , asa o sa aveti un copil sanatos trupeste si mental , vb. aia daca vreti sfinti atunci trebuie sa avem mame credincioase.
ellena
iunie 15, 2010 @ 2:15 pm
Am citit majoritatea comentariilor care s-au facut la adresa acestui articol,fiecare a incercat cum a putut ,cum a crezut de cuviinta si „cum l-a dus mintea” sa-si dea cu parerea, asta o sa fac si eu …asadar, eu ii respect pentru ca au avut puterea sa lupte impotriva pacatului desfranarii, care atat de frecvent este intalnit astazi la tineri si nu numai,poate chiar prea frecvent si putini sunt aceia care mai „incearca” macar sa lupte ,caci poate lupta impotriva pacatului trupesc dar mai greu este impotriva pacatului facut cu mintea,deoarece ispitele sunt multe, conteza sa ne straduim sa luptam si sa cerem ajutorul lui Dumnezeu in lupta noastra. Apreciez faptul ca au dus la capat ceea ce si-au propus char daca uneori ispitele au fost mai mari, dar acolo a fost si ajutorul lui Dumnezeu mai mare si cred ca lui Dumnezeu nu i-a ramas indiferenta lupta lor ,sunt sigura ca El o sa le rasplateasca vointa… Frumos ar fi daca tinerii din ziua de astazi cei multi ,care traiesc in concubinaj ani si ani ,sa ia aminte ca se poate sa „traiesti” si fara relatii intime si deasemenea sa fie un exemplu pentru cei casatoriti, ca se poate ca in posturi deasemenea mircurea si vinerea sa traiasca in curatie char daca stai alaturi de persoana iubita ,se poate!… Chiar daca noi suntem cei putin credinciosi ,daca cerem ajutorul lui Dumnezeu reusim in toate! Doamne ajuta..
PS. Apreciez opinia Marilenei…
Irina
iulie 31, 2010 @ 10:44 am
Foarte frumos!
Dumnezeu sa va intareasca toata viata!
OG
august 6, 2010 @ 11:32 pm
Ma bucur pentru ei, o reusita in fata Lui Dumnezeu, sunt sigur ca vor avea toata viata plina de bucurii, feriti de pericole si vor fi fericiti si paziti de rele de Dumnezeu. Dumnezeu iubieste toti oamenii, dar pe acestia ii va ajuta mai mult, multe casatori ise sfarsesc tragic,sunt presarate de certuri scandaluri..cazul meu este unul, ai mei au 25 de ani de casatorie si nu’s cununati…si din pacate nu este o relatie prea apropiata…mult ecerturi si scandaluri. Mi-as fi dorit sa fi putut sa fac si eu acest lucru, desi am cunoscut acea fata acum 5 ani care si astazi imi este prietena si a fost si ea virgina si eu, cel pputin macar acest lucru mi sa parut divin, ca amandoi sa facem dragoste si sa fim puri amandoi, si chiar sa ne si casatorim intr-o zi.
S.
septembrie 24, 2010 @ 10:39 am
Dragii mei,
personal consider ca astfel de articole nu ar trebui incurajate. Asta nu are nici o legatura cu faptul ca nu ii apreciem pe acesti oameni pentru credinta si vointa lor. Cinste acestora pentru taria si vointa lor! Dar, cu ce folos ca sunt a 15-a care ii felicita si ii lauda? Lauda excesiva nu a ajutat pe nimeni.
Cred ca este mai de folos tutror sa incercam sa ne dam seama , ce impact ar putea avea acest articol asupra altor cititori, inclusiv asupra celora care viziteaza mai sporadic acest site. Caci efectul poate fi cu doua taisuri. Florinm nu cred ca nu a apreciat acesti doi oameni pentru taria lor, ci doar a ridicat capul la un posibil pericol.
Voi da un exemplu. Doi tineri crestini care vor sa ramana curati pana la cununie si se lupta cu asta. Ei locuiesc separat intr-un ora strain, departe de parinti, platind astfel doua chirii.Vor sa se mute impreuna pentru a plati o singura chirie, Pai, daca le-ar pica acest articol in mana, ar spune ca le-a picat la tanc, aducandu-le un plus de incredere ca nu fac totusi nici un rau daca se muta impreuna si ca se pot infrana. In loc, saracii si dragii de ei, sa se casatoreasca, avand astfel credinta si incredere in Dumnezeu ca ii va ajuta, indiferent de dificultatile materiale. ( Bineinteles , ca nu asta se vrea a fi mesajul articolului, dar paleta de a alege fiecare cu ce a ramas dupa citirea articolului, e mare).
Citind acest articol imi aduc aminte de prietena mea, Ea se uita la filme horror foarte dure, sustinand ca astfel isi impune sa nu mai simta tulburare la asa ceva, sa nu mai aiba frica de intuneric si sa ramana imuna. Si, intr-adevar, nu mai are nici o problema , nu ramane afectata dupa asa ceva. In schimb, stiu ca de cinci ani are cosmaruri dese. Bineinteles, nu se compara situatiile, dar sper sa intelegeti mesajul pe care vreau sa -l transmit. Si anume acela de a nu mai da exemplu situatiile in care cineva a castigat netulburarea prin cai gresite ( prietena cu filmele horror) sau a biruit desfranarea printr-o cale de compromis ( dormitul si locuitul impreuna inainte de cununie).
Nu ii ajutam pe oameni incurajand astfel de articole. Si repet, inca o data ca sa fiu foarte clara, asta nu are legatura cu faptul ca nu apreciem taria, vointa, credinta acestor doi oameni. Nici nu inseamna ca ne punem sa judecam faptele bune, parerile sau pacatele altora.Si cred ca si florinm a vrut sa zica acelasi lucru.
Daca vrem sa le aratam oamenilor ca desfranarea poate fi biruita, mai bine le aratam asta prin luptele cu desfranarea si biruinta acestora din viata unor calugari sau Sfinti, care din cate stiu eu , ne-au dat exemplul de lupta in pustietate, singuri. Asta nu inseamna sa plecam toti in pustietate, sau sotii sa-si ia traista si sa plece in timpul postului pe munte, dar nici sa incurajam sa o cautam cu lumanarea prin compromisuri.
Ma iertati daca am spus ceva gresit si ma rog sa ma lumineze Dumnezeu.
ps. florinm, imi cer scuze daca te-am deranjat ca am vorbit in numele tau
Doamne Ajuta!
Guest
septembrie 24, 2010 @ 11:40 am
Cred ca are dreptate S. Nu trebuie sa provocam firea noastra cazuta, nestiind ce consecinte poate sa aiba aceasta provocare nesanatoasa.
Doamne ajuta !
diana
septembrie 24, 2010 @ 3:28 pm
Cred ca acest articol doreste sa scoata in evidenta faptul ca totul este posibil cu ajutorul lui Dumnezeu. Sigut nu a fost scris spre lauda ci spre ajutor celor care doresc sa traiasca in curatenie.
Dumnezeu sa va ajute si sa va ocroteasca! Felicitari!
S.
septembrie 24, 2010 @ 4:10 pm
Draga Diana ( stiu ca nu mi te-ai adresat direct-desi raspunsul tau e un raspuns la comentariul meu, sper ca nu te superi,eu ma voi adresa direct)
Te rog arata-mi propozitia in care spun „Articolul a fost scris ca sa cerseasca laude de la cititori”. De asemenea propozitia in care spun ” Articolul acesta nu arata ca totul e posibil fara ajutorul lui Dumnezeu „.De asemenea nu cred ca am spus ” Autorul nu a vrut sa ii ajute pe cei care doresc sa traiasca in curatenie”. Daca asta reiese din propozitiile mele imi cer iertare. Nu m-am legat nici o clipa de intentie bineinteles , buna, a autorului de a ajuta alti oameni si de faptul ca Dumnezeu nu i-ar fi ajutat intr-o situatie ce pare imposibila. Pur si simplu mi-am dat cu parerea ca mai bine aratam oamenilor lupte cu desfranarea ale calugarilor si sfintilor , sau pur si simplu a oamenilor care traiesc o cale de compromis, o cale care poate fi periculoasa pentru cel citeste articolul si nu realizeaza asta – locuitul si dormitul inainte de cununie. Prin asta, si mentionez a doua , poate chiar a treia oara, nu judec pe nimeni si apreciez vointa si credinta de care au dat dovada cei doi oameni.
Mai explicita de atat chiar nu ma pot face
Doamne ajuta!
S.
septembrie 24, 2010 @ 4:12 pm
am gresit o propozitie ” Pur si simplu mi-am dat cu parerea ca mai bine aratam oamenilor lupte cu desfranarea ale calugarilor si sfintilor , sau pur si simplu a oamenilor care NU traiesc o cale de compromis, o cale care poate fi periculoasa pentru cel citeste articolul si nu realizeaza asta – locuitul si dormitul inainte de cununie. ”
imi cer iertare de greseala
diana
septembrie 24, 2010 @ 6:48 pm
Draga S.crede-ma nici nu-ti citisem comentariul cand am scris mai sus. Abia acum l-am citit, si pot sa-ti spun ca sunt de acord cu tine. Nu trebuie sa cauti ispitele pentru a te incerca singur. Dar, asa cum ai spus si tu ” Cinste acestora pentru taria si vointa lor!” Ceea ce au reusit ei sunt fapte concrete, ceea ce incercam noi aici, sunt doar vorbe si pareri.
Doamnzeu sa ne ajute si sa ne lumineze, draga S.
Felicitari si tie pentru comentariu!
S.
septembrie 24, 2010 @ 8:36 pm
Draga Diana,
imi cer iertare pentru neintelegere, si ca ti-am dat raspuns nelinistit pentru ceva ce nici macar nu imi era adresat mie. Nu este o scuza, dar sufletul meu e mai nelinistit perioada asta din cauza unor probleme.
Doamne Ajuta!
diana
septembrie 25, 2010 @ 5:41 am
Dumnezeu sa ne ajute, draga S. Ispite sunt multe…, dar nu mai exista orgolii mărunte cand lupta noastra insemna sa-l avem pe Hristos.
Ca concluzie finala (personala) pentru toate cele scrise: cei doi tineri au vrut sa arate ca se poate, si cum multi au spus, bravo lor! Tu ai punctat si anticipat posibilul pericolul al acestei incercari pentru cei care ar lua ca exemplu viata acestor tineri. Foarte bine ai facut! Acesti tineri nu au avut de ales,(asa se face ca au ajuns sa stea impreuna) au vrut sa se casatoreasca tocmai pentru a nu trece prin aceasta ispita, dar au intervenit inconveniente, alti tineri insa, ar putea sa incerce de bunavoie acest „experiment” si…, cum spunea-i si tu” efectul ar putea fi cu doua taisuri”.E mai bine sa previi decat sa intervii.Bravo!!!
Multa putere sa depasesti cu bine problemele pe care spunea-i ca le ai, noi o sa ne rugam pentru tine.
Doamne ajuta!
Multa pace si bucurie, draga S.
Cu respect.
Diana
claudiu
octombrie 24, 2010 @ 2:15 pm
draga Victor iti marturisesc sincer ca si eu am trecut intr-o mare masura prin ceea ce ai trecut si tu.Mi-au dat lacrimile de bucurie cand am citit .Ma simt fericit sa vad ca mai sunt si oameni care sunt cu frica de legea Lui Dumnezeu…….ajutorul de la Dumnezeu vine insutit dupa asemenea fapte.Doamne ajuta!
r
noiembrie 6, 2010 @ 10:33 am
frumos
AncaMarina
ianuarie 19, 2011 @ 12:11 pm
Frumos articolul.
Intr-adevar majoritatea celor care se muta impreuna o fac din curiozitate, au impresia ca asta le va aduce implinirea, si asa cum spunea si Florin se duc singuri in ispita.
Dar mai sunt si din cei care nu se muta impreuna doar dintr-un simplu moft, dintre cei ce se muta impreuna pentru ca alta solutie nu exista. Si Dumnezeu care vede cele ascunse ale noastre si cunoaste intristarea sufletului si incercarile de a face voia Lui isi revarsa mila Sa peste cei carora le pare rau ca nu au putut gasi o varianta mai buna.
petruta
martie 16, 2011 @ 8:13 pm
sper ca lumea sa va ia exemplul!mi se pare ca nimeni nu mai respecta fecioria!felicitaari multa sanatate si o casnicie cat mai frumoasa