Ritmul respiraţiei când rostim rugăcunea inimii
Sfântul Nichifor recomandă ca după concentrarea minţii, aceasta să fie intodusă în inimă odată cu inspiraţia aerului care intră în plămâni. La început pentru a avea un mijloc (suport) de a introduce mintea in inimă, Sfântul Ioan Scărarul ne spune ca să se lipească rugăciunea de respiraţia noastră.
Aceasta se realizează în doi timpi: când inspirăm, să urmărim cu mintea coborârea aerului în plămâni şi să spunem:”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu”, iar când expirăm aerul să spunem „miluieşte-mă pe mine păcătosul!”. Acest lucru se face pentru a permite minţii să se fixeze pe rugăciune şi să se întoarcă în inimă. Respiraţia suferă însă o înlesnire doar din punct de vedere psihologic nu şi spiritual.
Aceasta doarece unirea minţii şi a inimii poate fi făcută numai cu lucrarea Duhului Sfânt. Primim har numai prin pocăinţă şi prin împlinirea poruncilor Lui Dumnezeu. Atunci când mintea va intra în cămara inimii şi se va întâlni haric cu Mântuitorul Iisus Hristos, va simţi o bucurie duhovniceacă deosebită, asmenea omului care a plecat de la casa Tatălui Ceresc, în ţara păcatelor, şă acum s-a întors din nou acasă.
Când mintea se află în inimă nu mai are nevoie să se ajute de respiraţie, dar ea nu trebuie să lâncezească, ci să spună neîncetat rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! . În acest fel, mintea nu mai este distrasă şi rămâne invulnerabilă la diferitele ispite şi în fiecare zi îi creşte dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.
Rugăciunea Lui Iisus
Unirea minţii cu inima şi a omului cu Dumnezeu
Ierodiacon Paraschiv Cleopa
Arhimandit Mina Dobzeu
Adriana
mai 16, 2010 @ 7:55 pm
Voi reusiti sa coordonati rugaciunea cu respiratia? Ca la mine respiratia este mult mai iute decat rugaciunea, trebuie sa respir de doua ori pana spun rugaciunea o data 😐
Sergiu
mai 20, 2010 @ 11:30 am
Adriana,
Eu am incercat si eu acest procedeu si cred ca nu este prezentat complet aici. Trebuie facute exercitiile de respiratie un pic mai amplu. Eu din ce am citit ar fi bine ca intotdeauna sa respiram dupa un anumit ritm. Si cica ritmul in care respiram de obicei nu e bun pentru sanatate, este prea rapid, neoxigenand prea bine tesuturile.
Deci mai intai ar trebui sa respiram dupa urmatoarea tehnica (e greu): numeri pana la patru expirand, opresti respiratia si numeri pana la patru, dupa care inspiri incet numarand iar pana la patru. Din ce am experimentat eu este foarte greu si nu sunt sigur ca e chiar pentru oricine si oricand.
Tehnica de respiratie combinata cu rugaciunea propusa aici mi se pare in schimb mult mai „umana” si aplicabila. Vei observa ca natural expiratia este intotdeauna mai rapida decat inspiratia. Si recomandarea din acest articol se pliaza pe aceasta particularitate fiziologica: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu – 37 caractere fara spatii, miluieşte-mă pe mine păcătosul – 26 caractere fara spatii. Plus ca lipseste pauza de dupa expiratie. In concluzie: poate fi aplicata. Daca respiri repede inseamna ca nu ai dezvoltata diafragma si nici plamanii. Ar trebui sa faci putin sport (macar usor), si dupa aia va merge mai bine.