A fi tânăr ortodox – o lămurire
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu mai asculta muzică, ci a asculta muzică bună. Bună pentru suflet, cel prin firea sa însetat de liniştire, de despătimire, de limpezime interioară, de care are nevoie pentru a putea iubi curat…
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu te distra, ci a nu te arunca, în numele divertismentului, în mocirla păcatului…
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu avea prieteni, ci a nu te face prin ceilalţi prieten cu păcatul…
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a nu face voia părinţilor, ci a refuza cu o fermitate smerită doar ceea ce e păcătos în ea…
Într-un cuvânt, tânărul ortodox face orice, dar fără de păcat …
El nu-şi refuză părinţii sau prietenii, ci păcatul… Căci păcatul desparte de Hristos… Iar despărţirea de Hristos e despărţire de adevăr şi lumină… Şi ce viaţă e aceea lipsită de adevăr şi lumină?
Ştiu, cititorule, că noţiunea de păcat plictiseşte, pentru că a fost burduşită, timp de secole, cu moralism sec…. Ce diversiune!
Sf. Scriptură numeşte păcatul „boldul morţii”; Păcatul e, de fapt, acul de la seringa morţii, cel prin care se scurge moartea în noi!!!
Şi, culmea, părinţii tinerilor care se întorc astăzi în Biserică, sunt revoltaţi că Hristos a smuls din inimile copiilor lor, acul morţii! Şi că nu mai trăiesc acea „viaţă” care nu-i decât efectul subtil al pieirii ce se insinuează, prin păcat, în toată fiinţa lor!
Părinţii care îi despart pe copii de Hristos, le ucid sufletele!
Să nu fie!
(Marius Iordăchioaia – Sursa: orthograffiti)
Adriana
aprilie 29, 2010 @ 1:01 pm
Sunt unii oameni carora nu le pasa daca fac pacate sau nu, insa sunt altii la care le pasa si totusi nici acestia nu se inteleg intre ei pentru ca fiecare dintre ei are viziunea proprie asupra a ce este pacat si ce nu. Nu am observat sa existe o constiinta absoluta asupra pacatului, ci observ ca ea este modelata de educatia pe care o primeste fiecare in familie si in societate de cand se naste.
admin
aprilie 29, 2010 @ 1:11 pm
Adriana, „viziunea proprie asupra a ce este pacat si ce nu” este viziunea omului rupt de Dumnezeu si de Biserica. Cine are pe Dumnezeu de tata si Biserica de mama, nu are o viziune proprie asupra acestor lucruri, ci le primeste de-a gata. Si tocmai invatatura Sf. Scripturi si Sf. Traditii este constiinta absoluta asupra pacatului si asupra binelui.
Iar cand rostim crezul, tocmai asta marturisim „o constiinta absoluta”:
Cred Într-Unul Dumnezeu….
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică….
Depinde insa de fiecare din noi cat vrea sa-si insuseasca acest lucru in mod practic (in viata de zi cu zi).
Adriana
aprilie 29, 2010 @ 1:29 pm
Admin,
Nu vreau deloc sa inceapa o controversa pe tema asta. Controversele incep tocmai pentru ca Biserica si Sf. Traditie sunt formate din oameni care, fiecare in parte, au avut viziunea proprie asupra pacatului si asupra vietii, astfel incat nici doi frati crescuti impreuna nu ajung sa aiba aceeasi viziune daramite doi straini sau doi oameni din doua secole diferite. Daca viziunea ar fi fost unica, nu ar mai exista certuri intre crestinii ortodocsi. Realitatea este insa alta.
admin
aprilie 29, 2010 @ 1:40 pm
Adriana, Biserica este formata din oameni, desigur…dar capul ei este Mantuitorul Hristos. Sf. Traditie a fost si ea purtata de oameni, dar totusi este insuflata de Duhul Sfant. Deci lucrurile sunt cat se poate de clare pentru cine vrea sa urmeze lui Dumnezeu in duh si adevar. Cine poarta alt duh decat cel pe care l-au purtat Sf. parinti (purtatori ai Duhului Sfant) au doar pareri proprii care cad sub examenul timpului. Oamenii au multe pareri, dar vorba pr. Arsenie Boca: „Până nu vom ajunge de aceeaşi părere cu Dumnezeu despre viaţa noastră pământească, despre cealaltă de pe celălalt tărâm, nu vom avea linişte în suflet, nici unii cu alţii şi nici sănătate în trup şi nici în orânduirea omenească“
Adriana
aprilie 29, 2010 @ 2:13 pm
Admin,
Este foarte intelept ceea ce ai zis aici:
„Cine poarta alt duh decat cel pe care l-au purtat Sf. parinti (purtatori ai Duhului Sfant) au doar pareri proprii care cad sub examenul timpului.”
Este exact ceea ce a zis un conducator al evreilor in momentul in care se punea intrebarea ce sa faca cu „secta” celor care aveau invatatura cea „noua” despre Domnul Iisus Hristos. Acel intelept le-a atras atentia ca in istorie, au existat multe secte evreiesti care, nefiind de la Dumnezeu, s-au stins de la sine, asa ca le-a zis acelora sa ii lase in pace pe evreii crestini pentru ca daca nu este de la Dumnezeu, o sa dispara, iar daca este de la Dumnezeu, risca ca ei, cei ce ii combat, sa lupte impotriva lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte examenul timpului este un examen care lamureste ce anume este de la Dumnezeu si ce nu. Daca insa ma uit in jur, vad ca examenul timpului a fost trecut de o gramada de biserici nu numai ortodoxe, si nici macar numai crestine…
In orice caz, ai spus bine ca „Biserica este formata din oameni, desigur…dar capul ei este Mantuitorul Hristos”. Capul este unul singur, insa modul in care fiecare intelege acest cap este unic si particular, chiar si la sfinti. De aceea unic este numai Dumnezeu, credinta insa este particulara pentru ca in sine credinta este relatia fiecaruia cu Dumnezeu, ori aceasta relatie este unica pentru fiecare in parte.
Adriana
aprilie 29, 2010 @ 2:33 pm
Si ca o completare, nu este lipsit de sens faptul ca Domnul zicea mereu: „Fie tie dupa credinta ta”. Iar credinta dupa care le facea oamenilor din timpul Sau era unica si personala la fiecare om in parte. Vedem asta in toata Evanghelia. Era o credinta in Domnul Iisus, insa fiecare credea in felul sau in Domnul, nu exista nici macar doi oameni care sa creada la fel, nici macar apostolii care erau cu El, nu credeau exact in acelasi mod, de unde si dezbinarile care existau intre crestini inca de la inceput, dezbinari pe care Sf. Ap. Pavel a incercat sa le aplaneze zicandu-le ca toti au fost botezati in acelasi nume, Iisus Hristos. Si ca o remarca pe aceasta tema, remarca care sper sa nu supere pe nimeni, am descoperit cu uimire ca exista sfinti recenti si parinti dragi ortodoxiei care, fiind de origine protestanti, in momentul in care au trecut la Ortodoxie, li s-a considerat Botezul valabil asa ca au primit doar mirungerea. Exemplele date erau „Sfanta noua mucenita Elisabeta care a primit Sfantul Botez la luterani si a fost primita la crestin ortodoxie prin Sfanta Mirungere.” si „parintele Serafim Rose a fost primit de Sfantul Maximovici tot prin Sfanta Mirungere la crestin ortodoxie.” Asa ca vad ca pana la urma s-a ajuns la vorba apostolului Pavel care arata ca unirea crestinilor se face prin Botezul in numele Domnului Iisus. Vad ca asta arata proba timpului la crestini. Si sunt curioasa ce surprize o sa mai rezerve, pentru mine vor fi cu siguranta placute 🙂
admin
aprilie 29, 2010 @ 2:35 pm
Adriana, bine ai precizat acele lucruri despre evrei. Acel conducator a spus aceasta inainte de a se apuca altii sa-l omoare pe Sf. mucenic Stefan (daca nu ma insel).
Insa lucrul acesta nu legitimeaza multitudinea actuala de secte. Aici amintesc iar de crezul de la Niceea. Dar nu numai de asta, ci si de roadele credintei. Si chiar Mantuitorul ne-a pus in garda: „Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi. ….Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.”
Relatie fiecarui om cu Dumnezeu este particulara si unica, dupa cum spuneai. Fiecare copil isi iubeste parintele in felul lui (daca il iubeste). Insa iubirea noastra fata de El trebuie sa fie in acelasi duh (din care reiese si comuniunea), asa cum ne-a invatat El, adica sa umblam in lumina, ca sa fim fii ai luminii.
Pe final am rugamintea sa ne oprim aici pe aceste subiecte, intrucat e mai bine si pentru alti tineri sa vorbim pe subiectul articolului la care comentam.
Adriana
aprilie 29, 2010 @ 2:50 pm
Bine Admin,
Scuze de deviere. O singura precizare daca imi permiti: cei care zic ca ei sunt Hristos, exista deja, insa aceia nu zic ca ei cred in Hristos, ci zic ad-literam ca ei sunt Hristos care s-a reintors pe pamant ca sa judece omenirea! Si sunt destui cei care ii cred pe acesti Hristosi mincinosi, si pleaca din biserica, indiferent ce biserica ar fi, ca sa le urmeze, convinsi fiind ca il urmeaza pe insusi Dumnezeu incarnat si reintors pe pamant. Eu ma tot minunez ca pot fi atat de orbi, insa fereasca Domnul sa nu cadem in capcana de atata mirare!!
admin
aprilie 29, 2010 @ 2:54 pm
Da, fereasca Domnul. Cursele sunt asa multe… Numai lasarea deplina in voia Domnului insotita de smerenie ne scapa de toate acestea. Si cat de greu le facem pe acestea…
Alex TM
aprilie 29, 2010 @ 6:30 pm
Azi cum am intrat pe site si cand am vazut acest articol l-am citit imediat. M-a uimit cat de profund este. De multe ori cand ne luptam cu pacatul, cu puterea davolului, cel rau „ajuta” ca noua sa ni se intample cat mai multe nedreptati cum ar fi si pierderea de amici, prieteni. Dar trebuie sa luptm cu raul si intr-o foarte buna zi nu ne va mai putea ispiti si indrepta pe cai necuvioase.
Florin
aprilie 29, 2010 @ 7:50 pm
Foarte reprezentativă este poza care însoţeşte postarea aceasta.
ionutz
aprilie 29, 2010 @ 9:33 pm
A fi tanar ortodox inseamna VIATA BUCURIE SI LUMINA!:-)
dalila
aprilie 29, 2010 @ 9:51 pm
super comparatia: „Păcatul e, de fapt, acul de la seringa morţii, cel prin care se scurge moartea în noi!!!”
Laura-optimista
mai 23, 2010 @ 8:06 pm
A fi tânăr ortodox înseamnă a-ţi dedica viaţa întreagă lui Hristos, Mântuitorul nostru.
A fi tânăr ortodox înseamnă a fi hotărât în credinţă, liber, fără a te lăsa sedus de alte ideologii moderne(ateism, New Age, astrologie etc.) şi fără a cere „semne şi minuni”.
A fi tânăr ortodox înseamnă a avea curajul de a-ţi mărturisi credinţa cu multă bucurie şi hotărâre(fără fanatism!), fără a-i jigni pe ceilalţi, dar şi fără a te ruşina cu Hristos, Care nu S-a ruşinat să moară pentru tine!
A fi tânăr ortodox nu înseamnă a trăi izolat, ci a răspândi lumina credinţei în lumea aceasta secularizată, în care responsabilitatea pentru sporirea vieţii religioase ne revine nouă, celor din această generaţie, care ne bucurăm de libertatea religioasă, dar prea puţin ştim să ne promovăm credinţa.
A fi tânăr ortodox înseamnă a fi intolerant faţă de păcat, dar îngăduitor faţă de păcătoşi.
A fi tânăr ortodox înseamnă a fi tolerant faţă de creştinii de alte confesiuni, care cred în Sfânta Treime, asemenea nouă şi a-i ajuta pe aceştia să creadă în dogmele, pe care nu vor, sau nu ştiu să le accepte în sufletele lor.
A fi tânăr ortodox înseamnă a înţelege că libertatea, viaţa, bucuria, progresul înseamnă comuniunea cu Izvorul bunătăţilor.
A fi tânăr ortodox înseamnă a respecta toate poruncile lui Hristos şi a-L considera pe El drept Unicul Dumnezeu adevărat(împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh) şi a-L iubi ca pe „Cel mai intim cunoscut”(Paul Evdokimov), ca pe Unicul Prieten, Care ne-a iubit şi ne iubeşte mai mult decât pe Sine Însuşi.
PS. Felicitări pentru acest articol, aţi deschis o temă de discuţie foarte utilă, iar gândurile, pe care le-aţi exprimat sunt încurajatoare pentru toţi tinerii creştin-ortodocşi, care au bucuria de a descoperi acest site.
Sper că vor mai adăuga şi alţi credincioşi definiţii ale tinerilor ortodocşi. 🙂
Hristos în mijlocul nostru!
eln
mai 23, 2010 @ 10:02 pm
SFATURI CATRE UN TANAR
Odata, pe cand se afla in biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un copil foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe.
– Parinte, il intreba copilul, ce sa fac ca sa dobandesc mantuirea?
– Tu, baiatul meu, esti un suflet nevinovat. Cum ceri sa auzi cuvinte de mantuire de la un batran care a putrezit in pacate?
– Cuvantul lui Dumnezeu, parinte, zice: „Intreaba pe parintele tau si el te va invata”. De aceea si eu cer de la tine sa aud cuvant bun. Sa nu ma treci cu vederea pe mine netrebnicul!
– Ce te gandesti, l-a intrebat atunci sfantul, sa te faci monah sau sa placi lui Dumnezeu in viata obisnuita?
– Ma gandesc, parinte, sa ma invat mai intai in viata aceasta obisnuita si apoi ce va randui Dumnezeu.
– Daca vrei, fiule, sa locuiesti intre oameni, trebuie sa fii atent la urmatoarele lucruri: sa nu osandesti pe nimeni niciodata, sa nu razi de cineva, sa nu te manii, sa nu dispretuiesti. Pazeste-te mult sa nu zici: „Cutare traieste in pacate sau cutare face desfrau”. Caci aceasta insemneaza: „Sa nu judecati!” Pe toti oamenii sa-i vezi cu aceiasi ochi, cu aceiasi dispozitie, cu acelasi gand, cu inima simpla. Pe toti sa-i ai ca pe Hristos. Nu-ti pleca urechea la omul care osandeste pe altii, nu te bucura si nu aproba cele ce zice, ci tineti gura inchisa si fii zabavnic la vorba si grabnic la rugaciune. Dar nici pe cel ce judeca pe altul sa nu-l osandesti intru tine. Chiar daca el face un lucru rau, tu vezi-ti lipsurile tale si osandeste-te numai pe sine-ti.
– Cele ce-mi spuneti, a zis baiatul, sunt pentru cei sporiti; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine sa plac lui Dumnezeu?
– Tineretea, fiule, daca are smerenie si nevinovatie, ajunge! Nimic altceva nu-ti cere Dumnezeu. De aceea, fiule, sa fii nevinoavat si smerit. Socoteste-te pe tine mai prejos decat toti; atunci intr-adevar vei trai impreuna cu Hristos. Sileste-te de asemenea sa nu-ti inchipui in mintea ta ca ai ajuns la masura sfintilor ci, sa zici adesea: „Suflete al meu, tu stii ca am intrecut si pe diavoli cu pacatele si nici o fapta buna nu am facut pana acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticalosul, ce voi face in ziua judecatii?”
De aceea, totdeauna sa socotesti rugaciunea ta ca un pacat. Pentru ca atunci pacatuim mai rau, cand socotim ca rugaciunea noastra este sfanta si curata. Chiar daca cineva ar face semne si minuni, trebuie sa nu se socoteasca drept, pentru ca, fara indoiala, va pacatui in rugaciunea sa, fie in miscarile inimii, fie cu imprastierea gandurilor, cand adica, una zice cu gura, iar mintea se afla in alta parte. De aceea, adu-ti aminte si zi adesea: De cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul Tau!
Trebuie apoi sa mai ai in vedere si acest lucru. Niciodata sa nu fii multumit cu lucrurile tale cele bune, nici sa te increzi in tine din pricina lor. Nu stii daca sunt placute sau neprimite inaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine sa ai in El increderea ta si in puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi netrebnic. O, fiule, cate pacate facem noi si nu le stim! Cand vezi pe aproapele tau gresind, tu sa pui asupra ta greseala lui. Chiar daca cineva te ocaraste, te osandeste sau te dispretuieste pana la injosire, tu smereste-ti gandurile si osandeste-te pe sine insuti ca pacatos si nevrednic de a trai. Deci, prin toate acestea, vei dobandi indreptare si mantuire.
Atunci, tanarul l-a intrebat iarasi:
– Parinte, cum poate omul sa biruiasca o ispita diavoleasca?
– Biruinta a toata ispita este tacerea si smerenia. Toate lucrurile celui smerit sunt cunoscute de Dumnezeu si laudate de catre ingerii Lui. De aceea, sunt infricosate si temute diavolilor. Fii, deci smerit, cu inima infranta, ca sa doreasca Duhul Sfant sa salasuiasca intru tine si sa-ti dea putere sa nesocotesti toate grijile vietii, pentru ca observ ca acestea te indeparteaza mai mult de calea lui Dumnezeu, ocupandu-te cu lucruri nefolositoare. Acestea, fiule, nu ne vor ajuta cu nimic in ziua judecatii. Nu ne-a adus Dumnezeu in aceasta viata ca sa ne pierdem pe noi insine cu grijile si treburile netrebnice, inselati de diavolul, fereasca Dumnezeu!
Daruieste-te pe sine-ti cu totul lui Dumnezeu, grijindu-te numai de suflet si El va avea grija de trebuintele tale cele trupesti. Fiindca, oricat te-ai ingriji de trup in aceasta viata, nu poti adauga la statura ta un cot, cum zice Domnul. Ce folos avem de la lucrurile lumii, chiar daca am izbuti sa le adunam pe toate in magaziile noastre? La sfarsitul vietii toate raman aici iar noi, goi de toata virtutea, ne salasuim in groapa. Ce castig material ne poate mantui atunci? Desigur, nici unul; ci ne va inconjura pretutindeni vaiul, durerea si iadul cel vesnic. De aceea sa ne rugam necontenit, cu multa atentie si liniste. Gandeste-te, fiule si pune bine in inima ta toate cele ce-ti spun; leapada grijile si traieste intelepteste si bine placut Domnului si Dumnezeului tau!
Cu aceste sfaturi, fericitul a trezit o adanca umilinta in inima tanarului, care, voind sa plece, a cazut la picioarele lui, rugandu-l sa-l binecuvanteze. La fel a facut si Nifon; a cazut si el la picioarele baiatului, apoi l-a binecuvantat pentru plecare.
Tanarul acesta era fiul unui demnitar de la palat. De atunci, cea mai mare parte din timp si-o petrecu impreuna cu Cuviosul, care nu primise inca cinstea arhieriei. I-a aflat si chilia si adesea mergea la el, hranindu-se cu dumnezeiasca sa invatatura, mai „dulce decat mierea si fagurul”. Astfel, si-a hranit sufletul sau si, de tanar, s-a facut vas ales in mainile lui Dumnezeu. A bineplacut lui Dumnezeu cu faptele sale si, cand a venit ceasul, si-a incredintat sufletul in mainile Lui si s-a odihnit in dumnezeiasca fericire. Iar numele acelui tanar era Neofit.
Musa Florin
ianuarie 25, 2012 @ 9:08 pm
Howdy,Admin si Adriana as dori daca se poate si vreti, sa imi dati add pe idi-ul arktinen.susi@yahoo.com am nevoie de putin ajutor,iar voi pareti persoanele potrivite,Multumesc anticipat 🙂