A fi tânăr ortodox înseamnă a avea un model în viaţă după care să te ghidezi
Pentru mine expresia „a fi tânăr ortodox” nu se limitează numai la o simplă caracterizare a unei persoane, făcându-se referire la vârsta acesteia şi apartenenţa sa religioasă, ci înseamnă a avea un model în viaţă după care să te ghidezi, a avea discernământ şi capacitatea de a iubi şi a ajuta necondiţionat şi fără interes orice persoană.
În primul rând, în societatea de astăzi se încearcă demoralizarea tinerilor prin aşa-zisele „modele” care apar zilnic în mass-media şi care produc tinerilor un rău extraordinar în formarea lor. Dacă stăm bine şi analizăm comportamentul aşa-ziselor „modele” vom constata că acesta, de cele mai multe ori este unul anormal de cele mai multe ori fiind un comportament agresiv, de la care nu putem împrumuta nimic bun. Noi tinerii avem nevoie de modele adevărate în viaţă, cu un comportament exemplar de la care să putem învăţa să discernem binele de rău, de la care să putem învăţa ceea ce ne este de folos spre mântuirea sufletului şi ceea ce nu ne este de folos spre mântuire, ci dimpotrivă, ne este dăunător trupului şi sufletului.
Unde putem găsi un model mai bun după care să ne ghidăm în viaţă dacă nu în cadrul Bisericii? Unde să cerem ajutorul dacă nu lui Hristos care ne aşteaptă cu braţele deschise? Avem o mulţime de modele dar din păcate nu ştim unde să le căutăm… le căutăm în lumea aceasta trecătoare şi uităm că de fapt avem o mulţime de modele în Biserică, o mulţime de Sfinţi, Sfinţi Români chiar, care, tineri fiind şi-au mărturisit credinţa ortodoxă atât prin cuvânt, în faţa împăraţilor şi mai marilor cetăţilor, cât şi prin faptele lor, care i-au făcut să devină ostaşi nebiruiţi ai Împărăţiei Cerurilor.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă să avem nerăutatea pruncilor, „căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10,14). Astfel că cel mai iubit dintre Sfinţii Apostoli a fost Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care era cel mai tânăr dintre aceştia. Poate că şi acesta era motivul pentru care Iisus Hristos îl iubea atât de mult, datorită curăţiei sale trupeşti şi mai ales sufleteşti. Tradiţia noastră Ortodoxă îl numeşte pe Sfântul Evanghelist Ioan „Apostolul Iubirii”; ce numire frumoasă i s-a atribuit! Acelei iubiri să urmăm şi noi, să dăruim necondiţionat iubire tuturor oamenilor din jurul nostru. Dacă cineva ne face un rău, noi să îi facem un bine şi vom vedea că prin binele nostru se va îndrepta şi cel ce a greşit şi îşi va da seama de greşala pe care a făcut-o.
Dacă cineva ne ocărăşte, să-l binecuvântăm pentru că prin cuvintele sale putem dobândi smerenie. Dacă cineva ne cere, să nu întârziem a-i da, pentru că prin milostenie se dobândeşte Împărăţia Cerurilor. Prin aceste lucruri mici pe care le putem face fiecare în orice moment al zilei putem dobândi Raiul. Să luăm aminte la tâlharul cel din dreapta Mântuitorului care într-o clipă a devenit locuitor al Raiului. Să nu ne tulburăm de ispitele care apasă asupra noastră deoarece Mântuitorul, Maica Domnului şi toţi Sfinţii şi puterile cereşti sunt alături de noi şi ne călăuzesc paşii spre Împărăţia Cerurilor, atâta timp cât rămânem neclintiţi în credinţa noastră ortodoxă… asta înseamnă pentru mine „a fi tânăr ortodox”.
Popescu Alexandru (18 ani) – Rovinari, Gorj
