A-i judeca pe cersetori inseamna a-l osandi pe Hristos
Ii vezi peste tot pe unde mergi, insistenta lor deranjanta te scoate din minti, iar simpla lor prezenta a inceput sa-ti creeze o stare de disconfort. Zici ca sunt oameni care si-au ratat viata, nefiind in stare sa-si duca traiul decat pe spinarea altora. Acestea le stii prea bine caci ai vazut multe furtisaguri si mult egoism in randul cersetorilor si arareori crezi ca mai poti gasi unul care sa merite mila. Esti de parere ca cei mai multi dintre cersetori sunt doar niste speculanti care trebuiesc pusi la munca.
Afla totusi ca in afara de aceste lucruri de suprafata, ar trebui sa mai afli si de multe altele de care ar trebui sa tii seama in judecatile tale:
Nu stii cat de umilitor este sa ceri ajutor unui necunoscut.
Nu stii cat de mult dor oasele care stau intinse pe cimentul rece ca gheata, numai ca tie sa ti se inmoaie nepasarea.
Nu stii cat de greu este de purtat putoarea hainelor nespalate cu saptamanile numai ca tie sa ti se faca mila.
Nu stii cat de frustrant este sa te nasti si sa traiesti in preajma unor oameni care nu au fost in stare sa te sustina material, si mai ales educational.
Nu stii cat de amara este starea dispretuitoare a celor care te judeca din priviri, din gesturi si din cuvinte pentru simplul fapt ca esti sarac si nu stii cum sa te intretii singur.
Si nu realizezi inca ceva mai important. Hristos Domnul, de la intrupare si pana la rastignire, a luat chipul smerit al celor sarmani si oropsiti de soarta. El, Dumnezeul slavei s-a facut mic ca sa poate intra in inimile noastre inguste, prea pline de nepasare. Cu toate acestea, carturarii si fariseii, cei care tineau legea Vechiului Testament, l-au osandit chiar pe Mesia, Cel pe care il asteptau. Cum a fost posibil aceasta? Hristos era prea simplu pentru ei, prea smerit, prea bland, prea bun ca sa fie luat in seama. Fariseii l-au judecat pe Hristos dupa haine, si dupa statut. Hristos umbla in haina simpla si era fiu de tamplar, nu era din tagma celor mari. Haina si statutul lui Hristos nu corespondau cu haina si statutul fariseilor. De aceea le-a venit fariseilor atat de usor sa-l judece pe Hristos.
Tot asa si astazi, crestinii, cei care tin legea desavarsita a Noului Testament, ii judeca pe saraci precum fariseii de alta data. Haina murdara si jerpelita a cersetorilor nu este ca haina de vison a crestinilor. Statutul de paria al societatii nu este ca statutul confortabil al crestinilor de astazi. Iata cine ii judeca cel mai mult pe cersetori: noi, cei din Biserica.
Dar iata si ce ne va raspunde Hristos Domnul la judecata: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.”
De aceea a-i judeca pe cersetori inseamna a-l osandi pe Hristos. Sa luam aminte, ca sa nu ajungem si noi in ceata fariseilor.
Valentin
noiembrie 10, 2010 @ 5:46 pm
Oooo, cat adevar!
Ana_1
noiembrie 11, 2010 @ 9:40 am
Avem curajul sa dam mana cu cersetorii?
Unde locuiesc eu nu am cersetori in jur, dar iata ca au venit tigani din Bulgaria, Ungaria si Romania. E o mafie intreaga. Cu toate astea cand ii vad le dau un banut si fac asta deoarece eu nu am cui sa-i dau acel ban sau pomana. Parintele Arsenie Papacioc spunea ca Hristos ne-a scos in cale acel cersetor. Tot parintele spunea ca o data nu avea ce sa-i dea unui cersetor si ia intins mana. Omul a spus: asta nu mi-a dat nimeni niciodata si s-a bucurat mult.
Mereu imi amintesc de o mana calda data unui cersetor si citind articolul mi-am dat seama ca atunci cand suntem alaturi de cersetori ne scarbim de mirosul lor, ne temem pentru avutul nostru (si avem dreptate), plecam cat mai departe sa nu le mai auzim milogelile si urarile de fericire si ceva legat de credinta cu…Maica Domnului.
Unde de fapt ne ating cersetorii?
SB
noiembrie 11, 2010 @ 8:42 pm
Ma simt tare prost cititnd acest articol intrucat saptamana trecuta, la un curs de franceza, am dezbatut un articol despre cersetori. Mi-am sustinut sus si tare punctul de vedere conform caruia cei ce sunt apti de munca (adica au maini si picioare) si celor ce sunt tigani nu merita sa le dam. Apoi cand am ajuns acasa am citit un articol de ziar in care se vorbea despre un om care si-a luat viata, fiind somer si nimeni nu vroia sa il angajeze … M-a cuprins mila fata de acel om, de disperarea lui si imediat mi-am amintit de prostia pe care o facusem la curs… Totodata mi-am amintit si de faptul ca o data, un parinte duhovnic mi-a zis despre cersetori "-)aca chiar nu vrei sa le dai, nu le da, e alegerea ta, dar macar nu-i judeca…" ; pe-o ureche mi-a intrat, pe cealalta m-a iesit …
Dan
noiembrie 11, 2010 @ 9:03 pm
SB, cadem usor in plasa judecarii oamenilor pentru ca nu cunoastem tot contextul pentru care se poarta cum se poarta cei pe care ii blamam. Nu stim ce necazuri i-au determinat sa deraieze de la normal si le aratam imediat cartonasul rosu. Eu insumi m-am certat cu Dumnezeu si L-am dusmanit pe Domnul pentru nedreptatile altora, dar lucrul acesta il faceam din cauza ca judecam stramb.
Desi esti trist(a) ? …eu sunt bucuros ca ai invatat o lectie foarte importanta, chiar daca aceasta invatatura te doare acum. Important este ca ai invatat ca sa nu mai repeti greseala aceasta.
Pentru toti cei care stiu ca judeca oamenii usor (nu neaparat pe cersetori), fara sa le inteleaga durerea si neputinta, am sa va spun o scurta intamplare:
Vara aceasta am fost la o nunta. Seara, la local, am vazut dansand pe culoarul de dans, o fata tanara (pana in 30 de ani), care era imbracata cu o fusta ffoarte scurta….abia acoperea fundul sarmanei. Lucrul acesta nu m-a ispitit deoarece saraca fata era plinuta tare (tare). Nu m-a ispitit nici sa o judec deoarece am spus ca m-am fript prea tare cu judecata stramba, iar eu cu Dumnezeu nu vreau sa ma mai pun rau pentru nimic in lume. Din pacate insa, persoane dragi mie, care stateau la masa cu mine, au inceput sa o judece pe fata aceea si sa rada de ea. Intr-adevar era dizgratioasa, dar eram trist ca o judecau si nu ii gaseau circumstante atenuante. S-au amuzat de cate ori au vazuto pe sarmana fata.
A doua zi au aflat ca fata a avut un accident serios la cap, si de atunci a inceput sa o ia pe aratura. Le-a parut rau ca au ras de ea.
Totusi, iata cum un om neputincios a fost judecat pe nedrept. Mai rau este ca asa facem in fiecare zi cu toti oamenii de langa noi(sub o forma mai usoara sau nu)
Bine ar fi sa nu ne mai grabim la a judeca oamenii, ci sa fim foarte lenti la asta…foarte lenesi la a judeca pe oameni
adorcristy
noiembrie 11, 2010 @ 11:27 pm
Nu suntem noi in masura a judeca
Numai Domnul Iisus Hristos poate judeca
Noi daca putem sa daruim dragoste celor din jur
Si din putinul nostru sa oferim celor in nevointa
Doamne ajuta!
Bogdan
februarie 4, 2011 @ 8:19 pm
Discutabil
A ajuta pe aproapele nostru trebuie sa se faca in milostivire si incurajarea lenei. Nu voi da bani unuia care nu a muncit o zi in viata lui, care e sanatos, in putere, dar asteapta sa muncesc eu si pentru el. "Sa asude banul in palma ta pana vezi cui il dai" – Sf Ioan Gura de Aur. Hristos nu sta in lenesii si smecherii de la coltul strazii, ci in cei ce nu se pot ajuta pe sine.
Admin
februarie 5, 2011 @ 8:39 am
Salut Bogdan!
Nu sunt convins ca afirmatia „Sa asude banul in palma ta pana vezi cui il dai” apartine sfantului Ioan Gura de Aur. Prin asta nu vreau sa fac o critica asupra celor spuse, ci doar pun un semn de intrebare asupra apartenentei afirmatiei. Daca mi-ai putea confirma cu o sursa aceasta banuiala, ti-as fi recunoscator.
Oricum ar fi, presupunand ca intr-adevar a spus asta Sf. Ioan, atunci sa dea Domnul sa urmam si celelalte indemnuri ale milosteniei facute de sfantul. Am fi cu totii puisori de sfinti.
Acum, revenind la problema de baza, nu stiu de unde atata frica in randul oamenilor ca ar da milostenie lenesilor si smecherilor (profitorilor de sentiment). Fratilor, eu pe unde am mers, si am mers prin destule locuri, am vazut pe la colturile de strada/bloc/supermarket/biserica/etc cersetori care aratau vai de mama lor: slabi, cu haine vechi, rupte, murdare uneori, si adesea fara dinti in gura, sau cu dintii plini de carii. Oameni bolnavi trupeste, multi fara adapost…deci dintr-aceia care nu se pot ajuta pe sine.
Numar pe degetele de la o singura mana pe toti cei care intr-adevar i-am vazut sarlatani. Nu reprezinta acestia nici macar 5% din totalul sarmanilor intalniti in intreaga mea existenta. Deci nu-mi explic frica asta gen: „Sa asude banul in palma ta pana vezi cui il dai”. Iarasi nu spun ca aceasta expresie este gresita, ci doar ca se face mult abuz de ea. Nu vom da milostenie niciodata cu toata inima daca vom analiza fiecare cersetor precum scanerul la aeroport.
Eu chiar nu imi explic cum intalniti atat de multi smecheri care cersesc, de sa ne poticnim in milostenie? Facand o gluma neagra ma intreb: locuiti in orase de smecheri de sunt atatia smecheri cersind? 🙂
Oricum, chiar si presupunand ca sunt multi profitori de milostenie, tot nu avem dreptul sa-i judecam, caci nu stim motivele pentru care au ajuns asa: poate nu au avut parte de o educatie buna, precum multi dintre noi am avut. Poate provin din familii destramate sau cu parinti depravati. Poate au fost corupti de anturaj…si cati nu cad in aceasta capcana?
Nu stim ce factori iau adus in aceasta situatie trista si de asta este bine sa nu-i judecam. Sa ne intrebam: daca am fi fost crescuti in aceleasi circumstante ca si ei, oare am fi fost mai buni decat ei?
Prin asta nu vreau sa se inteleaga ca ar trebui sa-i incurajam in ceea ce fac gresit.
Diaconu Rebecca
iunie 17, 2011 @ 1:53 pm
@Bogdan, chiar crezi ca nu sunt oameni care cersesc, care si-ar dori sa aiba un acoperis deasupra capului si un loc de munca? Sunt inca atat de multi tineri care au terminat licee, facultati si nu isi gasesc un loc de munca, si tu ai pretentia de la un om al strazii care e posibil nici sa nu fi mers la scoala, sa lucreze? Pentru ca probabil ar face-o, daca l-ar angaja vreo cineva. Daca omul provine dintro familie destramata, si-a trait intreaga copilarie numai in batai si teama si la un moment dat a fost alungat de-acasa sau i-au murit parintii sau a plecat el pt ca nu mai suporta, cam ce ai propune sa faca? Pt scoli, pt a te spala si a-ti cumpara haine ca sa mergi la lucru e nevoie de bani. Se mai intampla nu stiu ce catastrofa, inundatie, printrun sat uitat de lume si lasa pe drumuri familii intregi, unele foarte sarace. Cam ce locuri de munca ai propune sa caute respectivii oameni? Nu ajung sa depinda de restul comunitatii? Unii or fi de condamnat pt ca sustin si niste vicii cu ajutorul banilor pe care ii primesc din mila. Dar altii chiar is vai de ei.