Abuzurile asupra copiilor!

Din pacate abuzurile fata de minori au luat de mult amploare in societatea noastra si din nefericire tot mai multi copii sufera de „tacere” in urma unui astfel de viol care le asigura o trauma foarte mare care intr-un fel  trebuie sa iasa la suprafata si daca nu se incearca vindecarea ei prin terapie s-ar putea ca violul sa isi gaseasca consecinte in viitor in privinta legaturii interumane. In Romania si in alte tari unul din cele mai frecvente abuzuri sexuale este incestul.Acest greu pacat se intalneste in societatea noastra datorita lipsei de afectiune a parintilor si ar trebui sa ne ingrijoram pentru soarta copilasilor nostri.

In Romania au loc tot mai multe cazuri de incest. Numai anul acesta, 30.000 de minore au ramas insarcinate, unele dintre ele dupa ce au fost abuzate chiar de tatii lor.

500 de copile cu varste sub 15 ani vor deveni mame, iar statisticile ofera rezultate infioratoare: 85-90% dintre copiii abuzati sexual isi cunosc agresorul si 21% dintre copii sunt abuzati de tatal biologic. Tot mai multe voci autorizate spun ca incestul nu trebuie sa ramana o crima tacuta. Actul incestului inseamna pentru copii o tradare monstruoasa a increderii in parinti, cei care ar trebui sa-i protejeze toata viata. (Sursa www.9am.ro)

Exista doua tipuri de abuz-cel activ si cel pasiv. Abuzul activ este vorba despre agresiuni fizice evidente, uşor de identificat. Bătăi. Molestări. Abuzuri sexuale de orice fel, pînă la contactul sexual. Acestea nu sînt numai acte imorale, dar şi ilegale în aproape toate sistemele legislative.Active şi distructive, dar nu şi ilegale, sînt şi manifestările extreme ale furiei, violenţa verbală.

Ţipetele sau acuzaţiile violente şi negîndite (meritate sau nu, dar, în general, nefondate) lasă urme şi cicatrice care se vor simţi fără a se vedea. Copilul supus violenţei verbale sau emoţionale este agresat la modul activ. Abuzul pasiv-unul sau ambii parinti sunt atat de ocupati incat nu sunt la dispozitia copilului lor nici fizic,nici afectiv. Din nefericire,foarte multe forme de abuz nu sunt identificate ca atare.

Cele universal recunoscute,cu un trist renume sunt generate de alcoolism si dependenta de stupefiante.Exista si alte forme de abuz pasiv, neintentionate sau inevitabile ,efectele lor sunt aceleasi.Abandonul este forma de abuz si,sa fim bine intelesi,divortul oricat de amical s-ar desfasura,inseamna parasire.Absentele indelungate ale unui tata care lucreaza in armata inseamna abandon.

Tot asa si moartea prematura a unui parinte. Poate unele lucruri sunt inevitabile, dar in subconstientul copilului, acolo unde se afla rezervorul de iubire, toate sunt interpretate ca abandon. Parintele care isi indeparteaza in permanenta copilul comite tot un abuz pasiv. Foarte des descoperim ca o asemenea forma de abuz este greu de tinut minte sau identificat.Lipsa afectiunii intre parinti este o alta forma de abuz pasiv.etcIn cele ce urmeaza va voi relata un caz de abuz asupra unui minor.Specificam ca relatarea acestui caz este publica si nu lezeaza in niciun fel demnitatea persoanei care povesteste.

JOSH

Varsta:31;

Mama: alcoolica, abuzatoare sexual;

Tatal: alcoolic,violent si abuziv;

Ordinea nasterii: al patrulea din cei patru baieti;

Locul cresterii: coasta de vest a SUA;

Statut social: clasa mijlocie;

Aceasta istorisire, reflecta viata dintr-o familie de alcoolici, afectata de ambele abuzuri: fizic si sexual. Relatarile despre abuzuri se refera de regula la femei abuzate sexual si in general, la femei abuztate de catre un barbat. Aceasta pune in izolare victimele barbati, ale abuzurilor sexuale si mai ales pe barbatii abuzati de catre  femei. Relatarea lui Josh se refera la abuzul unei mame asupra fiului ei. Ca o observatie, in urma cercetarilor mele, incestul asupra unui barbat, apare mai frecvent in familiile afectate de alcoolism, cand ambii parinti sunt alcoolici, ca in situatia lui Josh.

Tatal lui Josh era un bautor violent care-i abuza fizic atat pe el cat si pe mama lui.

“Imi amintesc ca ma ascundeam in dulap cu fratele meu, cand tata incepea sa o bata pe mama. Aveam doar cinci sau sase ani in vremea aceea. Imi amintesc ca o intrebam pe  mama, de ce sta cu un barbat care o bate. Ea-mi raspundea ca-l iubeste sau :” Este tatal tau. Nu vorbi despre el asa!”.

Era aproximativ acelasi timp, cand abuzul sexual a inceput. Mama lui Josh se imbata si-l molesta. Prima data avea sapte ani cand s-a intamplat.

“Stateam acasa cu mama, vinerea si sambata noaptea, ascultam povestile ei din copilarie. Ea golea bautura dupa bautura si a inceput sa vorbeasca despre diferentele dintre o femeie si un barbat. Apoi ea s-a dezbracat si mi-a zis sa o ating. Dupa aceea m-a condus spre dormitor, unde a avut loc incestul. Ma simteam foarte confuz. Ma simteam pierdut! I-am vazut pe parintii mei facand sex de multe ori, dar niciodata nu am avut contact direct  cu sexul ei. Eram de asemenea ingrozit  de gandul ca daca afla tata, ma omoara. “

“Imi amintesc foarte clar prima data. Ma simteam atat de speriat si de confuz de parca intreg sistemul meu nervos luase foc. Am inceput sa ma detasez in timp ce se intampla. S-a produs un fel de separare, de detasare, nu imi mai apartineam corpului. Era ca si cum apartineam altei dimensiuni. Si ramaneam acolo pana se termina si apoi ieseam afara din acea negura.”

Separarea de care vorbeste Josh este o metoda specifica copiilor abuzati care le permite sa se impace cu experienta aceasta, de a fi abuzati. Majoritatea victimelor fac referire la acest nivel. Ei descriu aceasta ca o traire la nivel mental, aflandu-se la nivelul gandurilor, nefiind in prezent in totalitate, parasindu-si corpul, o senzatie de plutire deasupra sinelui, sau facand ceea ce Josh a facut, evandand  mental altundeva, in alta dimensiune, de neidentificat. Separarea este de inteles, in aceasta  nevoie de aparare (detasarea ca mecanism defensiv). Acesti copii nu pot fugi fizic nicaieri,  asa ca emotional sau mental isi parasesc corpurile.

Sentimentele lui Josh despre abuzul sexual s-au combinat cu frica in legatura cu forta maniei criminale a tatalui. Adesea el punea in pericol vietile copiilor.

“Odata cand aveam sapte ani, a intrat in una din crizele lui de manie, si  a ordonat fratelui meu mai mare si mie, sa iesim afara, in strada, sa ne calce cu masina. Ne-a aruncat cu forta in strada, s-a urcat in masina si a pornit direct spre noi. Cu noroc, am reusit sa sarim din calea masinii, la timp. Chiar a oprit si a inceput sa mearga cu spatele insa noi am fugit si ne-am ascuns in padure. Niciodata nu am stiut ce am facut chiar atat de grav.”

Mesajul este atat de innocent/ clar pentru Josh cat si pentru alti copii a caror viata este pusa in pericol de catre un parinte: ca ei sunt atat de rai incat trebuie sa moara. Copiii sunt convinsi ca parintii au dreptate, chiar si dupa toate cele intamplate, cand sunt adulti si cand stiut tot.

Josh a fost abuzat sexual de mama lui pana aproape a implinit 12 ani. Ea se folosea de motivul ca il invata cum sa devina un amant bun si cum sa faca  o femeie sa se simta bine la pat. Incestul cuprindea de asemenea,  mangaieri, sex oral, masturbare si penetrare (in ambele feluri). Complementar la abuzul de catre mama lui, el trebuia sa asiste si lamanifestarile sexuale dintre parinti.

“Ei faceau sex in fata noastra, indiferent de momentul zilei. Odata, eram cu totii in masina, au oprit, ne-au scos afara si au facut sex pe marginea drumului.”

Experienta de a vedea nuditatea parintilor este umilitoare si este o alta forma de acoperire a abuzului sexual – abuzul sexual fara atingere.

“Tatal meu era mereu dezbracat. Manca dezbracat. Niciodata nu ma simteam in siguranta sa aduc pe cineva acasa. Trebuia mai intai sa verific daca avea pantalonii pe el. Apoi imi duceam prietenii in camera mea, fiindca nu stiam niciodata ce pot vedea in restul casei.

“ Tata era obsedat in ce priveste marimea penisurilor noastre. Mereu facea comentarii crude referitoare la barbatia noastra sexuala. Nu am purtat niciodata pijama sau haine de noapte, pana nu am fost mai mari si ni le-am  cumparat singuri.

Ironizarea  prin aluzii sexuale, si focalizarea asupra marimii penisului este de asemenea o forma de abuz sexual fara atingere. Este foarte distructiv asupra dezvoltarii sexuale si a stimei de sine. Pentru a spori si mai mult confuzia si starea de anormalitate, tatal lui Josh intotdeauna afisa in fata celorlalti, un comportament civilizat.

“La un moment dat, tata m-a fugarit in jurul casei vecine, incercand sa ma prinda. S-a oprit in mijlocul “operatiunii” pentru a face cu mana vecinului, care tocmai iesise pe terasa. Apoi a continuat sa ma fugareasca’ pana am incercat sa fug in casa noastra. Mi-a prins piciorul in usa, m-a blocat acolo si continua sa ma loveasca cu usa, urland ca ma omoara. Motivul acestei furii era faptul ca am spart un bec in garaj.”

Este foarte greu sa-ti imaginezi copiii traind in acest fel. Vietile lor sunt ingrozitoare si generatoare de nebunie. Copii precum Josh nu au explicatie pentru ce trebuie sa indure o astfel de viata asa ca ei raspund  solicitarilor vietii cum pot mai bine. Cand era in clasa a doua, Josh fugea regulat de acasa. Daca nu gasea vreun prieten unde sa stea, atunci venea tarziu de afara.

“ Nu cred ca imi simtea cineva lipsa. Mergeam la familia unui prieten: sperand ca ma vor gazdui pentru o perioada. Dar parintii prietenului, intotdeauna-i sunau pe ai mei, sa le spuna ca sunt bine. Cel putin aveam sansa sa petrec noaptea la prietenul meu.”

La un anumit moment Josh a realizat ca merita o viata mai buna. In vremea in care se afla in “cautarea altor parinti”.

“Mergeam pe la parintii prietenilor mei si efectiv le luam interviuri. Ii intrebam despre regulile din casa lor, daca-si pleznesc sau nu copiii. Voiam sa stiu despre  permisiuni…”

Josh avea nevoie de cineva sa-l sprijine, sa faca ceva pentru el.. Nu se putea desprinde singur de familia lui. La o varsta atat de frageda daca cineva ar incerca poate ca ar exista o mica posibilitate, insa trecand  prin acesti ani, el a fost atat de ancorat psihologic, incat  nu ar fi putut pleca nici macar cand ar fi implinit varsta legala. Josh a rezumat bine aceasta. “Eram cinci baietei care incercam sa ne crestem singuri.”

Josh a inceput sa bea decand avea 10 ani.

“Beam ca sa-mi inabus frica ce ma urmarea parca peste tot. Nu beam foarte mult in vremea aceea insa nu stiu cum simteam ca toata nebunia aceasta este din cauza mea. Bautura m-a ajutat sa-mi inlatur frica si sentimentul de vinovatie.

Cand el avea 13 ani a inceput sa observe ca mama lui era foarte bolnava.

“Incepuse sa se ingalbeneasca la fata si le spuneam tuturor ca era bolnava. Imi ziceau ca doar mi se pare mie. A durat pana cand bunica a venit in vizita si a dus-o la doctor. Doctorul a diagnosticat-o cu ciroza si a internat-o in spital.”

Spitalizarea nu a oprit-o insa din baut.

“Cand m-am dus sa o vizitez m-a implorat sa-i duc bere.. Tata mi-a zis sa-i duc, deci am facut-o. Era din ce in ce mai rau desi au incercat chiar si operatii experimentale, nimic nu mai avea efect. Imi amintesc ca tata a intrat beat in camera ei, intreband-o unde isi doreste sa fie ingropata. Am inceput sa plang, tata m-a apucat si m-a scuturat zicand: Nu ai motive sa plangi! Aceasta este ordinea fireasca a lucrurilor…”.

Mama lui a petrecut doi ani prin spitale si acasa.

“In mintea mea, prima data cand mama a mers la spital a fost cand a murit. Dupa aceea a fost complet schimbata. Privind inapoi acum, cred ca suferea de psihoza-era  alcoolica si cu psihoza”.

Era exact momentul in care la prima ei spitalizare, el a inceput sa ia Valium.

“Am inceput sa iau Valium ca sa pot sa fac fata stresului si violentei din viata mea. Cand aveam 14 ani eram deja dependent de acesta. Reuseam sa ma abtin pe durata orelor de curs probabil mai mult din teama de a nu fi prins. Dar abuzam de ele seara si la sfarsit de saptamana.

Josh de asemenea si-a inceput viata sexuala devreme, ceea ce este frecvent la victimele incestului.  In clasa a treia el mangaia si saruta fetele. In clasa a patra isi dadea intalnire cu ele, mergeau la film si avea un comportament sexual specific mai mult unui adolescent. Niciodata nu a fost brutal cu fetele. Dupa toate cele intamplate, mama lui i-a spus cum sa satisfaca fetele. Ea i-a mai spus de asemenea “ Daca vreodata lovesti sau ranesti o femeie, te impusc!”

Cand a avut 15 ani s-a angajat la o benzinarie pentru a se putea intretine si se ducea acasa doar sa doarma. La un moment dat, angajatorul a aflat ca nu are varsta permisa si a fost concediat.

“La 16 ani, sufeream frecvent de depresie si ganduri sinucigase. Am avut o prietena care se purta cu mine ca o mama. M-a ajutat sa merg mai departe desi era un timp cand nu prea voiam.”

Aceasta prietena probabil i-a salvat viata. Ea a devenit, un contur subtire pentru viata lui. Multi dintre Copii Adulti ai Alcoolicilor identifica o persoana sau doua, care a facut diferenta in viata lor, oprindu-i  sa nu fie coplesiti de starea de depresie sau chiar de pasul final al comiterii suicidului.

Cand Josh a avut 17 ani, oricum a avut o tentativa de a se sinucide.

“Nu am mai putut indura durerea si suferinta asa ca am incercat o supradoza de pilule. Norocul a facut ca un prieten sa-l opreasca pe neasteptate. El lucra la camera de urgenata a unui spital astfel incat, a facut tot ce i-a stat in putinta sa ma tina in viata. Cand m-am trezit, dupa doisprezece ore in spital, prietenul meu era langa mine.”

Dupa ce a absolvit liceul, Josh a mers la o scoala sanitara. El continua sa locuiasca acasa cu toate ca bautul parintilor lui se intensificase, la fel si crizele de furie ale tatalui sau nebunia mamei lui, se agravase.  In ciuda faptului ca viata lor fusese  foarte traumatizante, Copii Adulti de Alcoolici,  nu-si parasesc casele odata cu varsta legala sau cu absolvirea scolii. Adesea  continua sa stea in casa deoarece au bani putini si mai ales pentru ca le lipseste nevoia sociala si suportul emotional pentru a putea pleca. Multi nu se muta de frica a ce s-ar putea intampla daca ar fi facut-o. Ei cred ca prezenta lor fizica in casa ii protejeaza pe ceilalti. In cazul lui Josh aceasta era adevarat.

“Am stat acasa pentru a-mi proteja mama. Eram acolo sa o ajut. Aveam nevoie sa o protejez, sa fixez lucrurile. Daca nu as fi facut-o simteam ca ea efectiv ar fi murit.”.

Cei care stiti ca ati fost abuzati sexual si aveti nevoie de consiliere puteti lua legatura cu maica Siluana la www.sfintiiarhangheli.ro sectiunea „Sparge tacerea!” sau va puteti adresa direct prin email la spargetacerea@gmail.com. Nu ezitati sa cereti ajutor!Doamne ajuta!

(Adrian)