„Accesorii” ale bucuriei de Crăciun
De câteva zile ascult la radio multe melodii de Craciun frumoase care-mi dau o anumita stare „de bine” aş putea-o numi. În aceste cântecele (americane în mare parte) se vorbeşte despre reni, zăpadă, frig, familie, Moş Crăciun, poveşti de dragoste, copii şi multe altele. Clopoţeii şi ritmul vesel al melodiilor te fac să intri într-o anumită atmosferă, te ajută să-ţi aduci aminte de peisaje de poveste, de Moş Crăciun care coboară pe hornul şemineului, de derdeluş, de sania trasă de reni plină cu cadouri purtată prin aer către toţi copiii lumii..
Cu toate aceste melodii care mi-au invadat mintea: „Jingle bells”, „Rudolph the rednoise reindear”, „It’s Christmas”, „Santa Claus is coming…”, „I’m dreaming of white Christmas” şi multe altele, sâmbătă am fost la petrecerea de Crăciun organizată de către firma la care lucrează soţia mea pentru toţi copiii angajaţilor. Petrecerea a avut loc dimineaţă la ora 11, au venit mulţi copii, însoţiţi de părinţi, bunicuţe, bunici, prieteni, sau mătuşele. O firmă specializată a avut grijă să creeze o atmosferă frumoasă cu jocuri, cu cântecele, cu jucării, balonaşe, la final totul culminând cu venirea lui Moş Crăciun. O altă firmă a asigurat mâncarea caldă şi băutura pentru toţi invitaţii. O atmosferă plăcută, dar aceastea petrecere intitulată „de Crăciun” nu a amintit nici măcar în treacăt de ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie. Nu a amintit nici prin decor nici prin atmosferă.
Ceva la această petrecere era în neregulă, toţi ar fi trebuit să fim fericiţi doar prin prisma faptului că suntem la o petrecere de Crăciun. De ce? nu ştiu. Aaaaaaa de fapt ştiu, pentru că sărbătoarea Crăciunului este una de bucurie, de bună înţelegere, de adunare a familiei împreună…
Dar de ce? Se evită foarte frumos răspunsul. Toate magazinele sunt pregătite de Crăciun încă din noiembrie, cu decoraţiuni fel de fel, care mai de care mai atrăgătoare, toţi încearcă să creeze o anumită atmosferă de sărbătoare, pentru a ne face pe noi să cumpărăm mai mult şi pentru un motiv întemeiat. Crăciunul societăţii moderne din 2009 este unul fără Hristos şi în afara Bisericii.
Oare cum ar fi să ajungi la o nuntă unde sunt prezenţi 2-300 de invitaţi, într-un restaurant extraordinar de frumos, decorat superb, iar mirele şi mireasă să lipseasă? Să aştepţi o oră, două, trei şi mirii să nu mai vină. Oare se mai pot bucura părinţii, prietenii, rudele sau colegii de cei doi miri? Mai pot ei oare dansa şi sărbători?
E frumos că a venit Moş Crăciun la această petrecere pentru copii, dar era bine dacă li se vorbea şi de Domnul nostru Iisus Hristos, dacă li se povestea şi lor cum s-a născut la Betleem, de ce s-a născut, cine e defapt El, şi multe altele.
De ce sărbătorile de iarnă sunt cea mai frumoasă perioadă din an pentru miliarde de oameni din lumea aceasta? De ce e Crăciunul o sărbătoare aşa de minunată?
Braduţul împodobit de Crăciun, clopoţeii, coroniţele de brad, căciuliţele cu moţ roşu, vâscul, cadourile, mâncărurile alese, etc. toate sunt frumoase, dar toate sunt „accesorii” ale bucuriei şi nu bucuria în sine. Când s-a născut Sofia, fetiţa noastră, noi nu ne-am bucurat de pătuţul pe care i l-am pregătit, de hăinuţele frumoase sau de jucuriile vesele şi colorate, ci de Sofia. Toate, fără ea, ar fi fost în zadar.
Sofia dă văloare la tot ce aveam în casă pentru ea, şi nu invers. Dacă mâine Sofia n-ar mai fi, jucăriile ei nu m-ar bucura cu nimic. Sofi dă văloare la toate „accesoriile” din casa noastră, pentru că e persoană, pentru că e vie, pentru că omul e o mare taină chemat să se asemene cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Domnul nostru cel Bun.
Ce rost au toate fără Hristos? Cum să mă bucur de Crăciun fără să-mi aduc aminte că Dumnezeu S-a făcut om, asemenea ca şi mine, şi e dea dreapta mea, îmi ascultă rugăciunile şi nu mă lasă niciodată la greu. Accesoriile bucuriei sunt semne văzute ale bucuriei naşterii Domnului Hristos din Maica Domnului, şi nu bucuria în sine.
Petrecerea de Crăciun la care am participat promova o bucurie firavă, neîntemeiată pe ceva profund şi real, neîntemeiată pe o persoană sau pe o relaţie dintr Persoane. Părintele Stăniloae, cel mai mare teolog al secolului xx spunea că bucuria adevărată, cea care rămâne şi care schimbă un om, e bucuria care vine din relaţia cu oamenii. Bucuria promovată de aceste „acceosorii” moderne e limitată, pământească, neavând perspectiva veşniciei, a împărăţiei cerurilor.
Aceste „accesorii” ale bucuriei Crăciunului ar trebui să pregătească atmosfera Naşterii Domnului, să vestească bucurie la toată lumea că Dumnezeu s-a făcut om, aşa cum o fac colindele noastre româneşti.
(Claudiu)
Iuliana
decembrie 14, 2009 @ 9:42 pm
Coincidenţa face să fi fost şi eu astăzi tot la o serbare de Crăciun, la noi la şcoală ! Că doar am intrat în vacanţă forţat. În plin Post al Naşterii Domnului, elevii şi profesorii noştri au sărbătorit, cu anticipaţie, încercând să-şi uite amărăciunea faţă de nefirescul situaţiei din ultima vreme, cu care şcoala a trebuit să ia contact din plin. Nu e prea uşor. Perspectivele sunt dramatice, nu doar din punct de vedere financiar, ci din tot felul de unghiuri : duhovnicesc, etic, etnic. Mila lui Dumnezeu este singura ancoră !
Iuliana
decembrie 14, 2009 @ 9:46 pm
La noi a fost prezent Hristos, toate colindele au fost sacre, nu profane, occidentale sau americane. Iar în sufletele celor mici sigur bucuria n-a lipsit. Ei ştiu că pentru Naşterea lui Hristos au cântat. Aveau chipuri luminoase şi erau veseli că pot să ne facă nouă o bucurie. Să fie binecuvântaţi, împreună cu colegii care i-au pregătit !
Silvia
decembrie 14, 2009 @ 9:46 pm
Ce coincidenta…si eu vorbeam astazi cu o colega de-a mea despre colinde; despre faptul ca, facand o comparatie intre colindele romanesti si cele americane, ale noastre vorbesc foarte mult despre cauza acestei sarbatori, nasterea Domnului, semnificatia reala, in timp ce colindele americanilor promoveaza efectul produs de nasterea Domnului, bucuria de a face si primi cadouri, de a asculta zgomotul clopoteilor, facandu-te sa uiti esenta…
florinm
decembrie 14, 2009 @ 9:55 pm
Adevarat, Claudiu!
Toti incearca sa mimeze bucuria, si nu le ajunge ca incearca ei. Ii mai forteaza si pe altii, de parca am fi intr-un film prost facut, in care vezi niste actori care joaca foarte prost, chinuindu-se sa-si joace rolurile si-asa proaste…
Zambetele alea reci, fortate, nu au nimic in comun cu zambetele calde din Biserica, ale celor care primesc scump Sangele si Trupul Domnului. Atmosfera intima din Biserica, caldura si apropierea data de „O, ce veste minunata!” sau „Ce-ati vazut pastori” nu au nimic in comun cu zgomotul si cu clinchetul acela fals, promovat atat de intens pe toate canalele: vizual, auditiv, olfactiv chiar. Numai tinem post, dar abia asteptam Craciunul! Pentru ce, oameni buni, pentru ce asteptam noaptea de Craciun? Ca sa ne destrabalam, cumva? Sa dam frau liber „bucuriei”, sa ne prefacem ca ne relaxam?
Cat de simpli sunt copiii, cat de simplu se bucura ei, de orice lucru mic, neinsemnat, cat de gingas e un suflet de copil! De ce oare o fi spus Domnul „lasati copiii sa vina la mine” si a asemanat pe oricine accede la mantuire cu copiii, daca nu pentru sinceritate si simplitate, daca nu pentru curatia lor? Ei sunt curati, iar noi asteptam Craciunul ca sa mai uitam de curatie, sa mai uitam de simplitate? Cum ramane cu sinceritatea noastra, daca il dam „la spate” pe Hristos, Dumnezeul nostru, care S-a nascut de Craciun? Ce noapte sfanta, ce sarbatoare mare, caci Domnul Dumnezeu S-a facut om, intrupandu-se, de la Sfantul Duh si din Preasfanta Nascatoare, Fecioara Maria!
In dimineata de Craciun se citesc urmatoarele: „Pentru ce te minunezi, Marie? Pentru ce te înspãimântezi de ceea ce este întru tine? Iar Fecioara zice: Pentru cã pe Fiul cel din vesnicie sub ani l-am nãscut si nu stiu cum s-a fãcut zãmislirea Celui ce S-a nãscut. […] În adevãr, unde voieste Dumnezeu se biruieste rânduiala firii, precum scrie.” (sedealna dupã catisma a doua, 25 decembrie)
Va doresc un post plin de roade duhovnicesti! Doamne, ajuta!
D
decembrie 15, 2009 @ 1:15 am
Amin! Doamne ajuta!
Referitor la subiect, in ziua de astazi nu cred ca cele spuse de Claudiu sunt accesorii sarbatorii, ci sunt chiar epicentrul sarbatorii,substanta ei ! Cam la asta se rezuma sarbatoarea; eventual mai adaugam mirosul de carnati, caltabosi,cozonac si vin fiert + bradul impodobit si este mai mult decat suficient.
Ce sa caute Domnul la sarbatoarea noastra? Sa ne strice tot cheful?
L-am scos pe Dumnezeu chiar si din cadrul evenimentelor care il privesc direct. N-ati observat ca din ce in ce mai mult aceste sarbatori sunt numite sarbatorile iernii ? Tin de iarna, nu de Nasterea Domnului!
Dar ce sa mai spunem de altii cand si dintre noi,crestinii,marea majoritate o numim sarbatoarea Craciunului, si mult prea putini ii spunem pe nume: sarbatoarea Nasterii Domnului.
florinm
decembrie 15, 2009 @ 1:31 pm
Frate D, daca te deranjam iarta-ne pe noi, cei care spunem Craciunului – „Craciun” si Pastelui – „Paste”… Insa nu cred ca trebuie sa ne simtim vinovati si pentru asta.
Stim ca poate daca am zice din gura „Nasterea Domnului” si „Invierea Domnului” ar fi mai corect, inclusiv pentru urechile mai pretentioase. Nu este, insa, preocuparea noastra aceea de a parea mai culti sau mai corecti pentru altii, caci stim ca forma fara fond e degeaba. Incercam sa fim cat mai aproape de ce suntem, de fapt, fara a ne adauga nimic in plus.
Ce ne-am face unii fara altii? 🙂
Tibi
decembrie 15, 2009 @ 2:07 pm
Articolul tau este pe atat de trist,deoarece invoca un lucru cert si anume ca noi,oamenii il excludem pe Dumnezeu din sarbatorile noastre,pe atat de realist.Pentru multi dintre noi,sarbatoarea Craciunului se rezuma doar la o masa bogata,o petrecere,ca sa-i spunem asa,la care ne invitam toti prietenii si sarbatorim.Dar ce sarbatorim?Cadourile?Ce rost are sarbatoarea Nasterii Domnului daca Craciunul nu ne gaseste in Biserica?Sa incercam sa intelegem Craciunul,adica sarbatoarea intregii lumi,sub aspectul sau spiritual si sa nu mai privim atat de mult la lucrurile materiale.
florinm
decembrie 15, 2009 @ 3:47 pm
Fac mentiunea ca spunand „Craciun” nu vreau sa evit in niciun fel sa spun „Nasterea Domnului” si nici nu asociez aceasta sarbatoare cu indemnurile consumiste. Nici modern nu sunt, dar nici innapoiat, pentru ca un crestin viu nu este innapoiat, dar nici al lumii acesteia nu este. Si nu spun ca daca cineva spune „Nasterea Domnului” ar fi innapoiat, caci nu este asa. Era vorba doar de sinceritate, si de felul in care-L cautam si-L gasim pe Domnul, fiecare. Iertare pt ca ma apar pe mine, in loc sa tac.
Doamne, ajuta!
daniela
decembrie 15, 2009 @ 3:53 pm
eu cred ca lumea a pierdut esenta acestei minunate sarbatori..daca s-ar face un sondaj,sigur ca nu veti gasi decat o mana de oameni care intr-adevar ar sti de ce sarbatorim noi craciunul…trist, nu?
sper ca macar noi,cei cativa,sa putem sa ne bucuram si sa-l primim cum se cuvine pe pruncul Iisus sa se nasca in sufletele noastre…
app,vreau cu adevarat sa imi fac prieteni ortodocsi.daca va intereseaza,id meu:danieluska_bonny
doamne ajuta!
D
decembrie 15, 2009 @ 5:08 pm
Frate Florin, in cazul asta nu cred ca este cazul sa fii ironic.
Asocierea Craciunului cu Pastele nu are suport. Cuv. „Paste”, dupa cum stii si tu, vine din aramaica si are o semnificatie certa si religioasa.
Cuv.”Craciun” nu are absolut nici o semnificatie religioasa.
Si n nici un caz nu era vorba de „a ne da culti” , ci dimpotriva, a spune lucrurilor pe nume. Daca serbam Nasterea Domnului, mi se pare firesc sa=i spunem ca atare. Daca serbam Craciunul cu intregul alai de „accesorii”, ii spunem Craciun . Nu-i firesc ?
florinm
decembrie 15, 2009 @ 5:31 pm
Frate D, eu cand spun „Craciun” spun „Nasterea Domnului”. Tocmai de-asta m-am justificat atat de mult, mai sus.
dumbravioara
decembrie 15, 2009 @ 6:06 pm
Felicitari pentru acest articol, este minunat! Felicitari si pentru comentariile postate, care releva realitatea.In calendarul pe care il am eu , scrie clar: 25 decembrie-Nasterea Domnului, iar in paranteza e scris Craciunul. 26 decembrie -Soborul Maicii Domnului, 27 decembrie-Sfantul Apostol Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan.
Nu stiu cum e in alta tara,insa am observat ca la noi aceasta sarbatoare a CRaciunului se serbeaza 3 zile.Insa prima zi si cea mai importanta este Nasterea Domnului.Craciunul de fapt(daca luam dupa vremurile de acum) se refera la ‘ansamblul’ de sarbatori, toate 3 la un loc. Insa, Nasterea Domnului cu cea de-a treia sarbatoare ,SFantul Stefan, nu prea are legatura. In fine, eu nu critic acum calendarul bisericesc, fereasca-ma Dumnezeu.Mantuitorul s-a nascut intr-o singura zi, 25 decembrie, iar Nasterea Sa reprezinta a doua mare sarbatoare dupa Inviere.In aceasta zi, asa cum si magii i-au adus daruri: smirna, mir, si tamaie, asa si noi putem face din saracia noastra daruri altora.Parintilor, iubitei/iubitului, bunicilor, colegilor,etc.Insa, cele mai de pret daruri -fie ele si un pachetel cu portocale si o mica ciocolatica,sunt acelea pe care le dam celor care nu au, care stau la usa Bisericii si ne cer.Eu, la Biserica la care merg, am observat ca sunt multi oamnei sarmani, si in special copii de rromi.Saracii, stau cu piciorusele goale si nici macar sosete nu au (!!!). Talpitele goale pe gerul asta,imi inmoaie inima.Doamne ajuta sa aiba ce incalta si ce manca! Doamne ajuta sa aiba si ei un Craciun Fericit!De fapt, in esenta lor, darurile facute mai ales de Craciun , reprezinta un gest minunat.Cu atat mai mult cand le oferi unui copil de rrom(probabil nebotezt) si ii spui: Uite azi,Domnul Iisus a venit pe lume pentru noi si l-a trimis special pe Mos Craciun la mine ca sa iti dau asta!
De aici si indemnul unora: haideti sa fim mai buni, mai generosi in aceasta zi sfanta! Frumos ar fi sa fim toata viata asa, in fiecare ceas ! Dar ne luam cu grijile cotidiene si de doi bani…macar acum ,sa incercam sa ne lepadam de cele lumesti , sa ne inaltam mintea spre Dumnezeu!
Pr. Cosmin
decembrie 15, 2009 @ 8:10 pm
Dar de ce? Se evită foarte frumos răspunsul.
Este o constantare adevarata. S-a intaleg ca locuiti undeva in USA sau Canada unde ortodoxia este o minoritate iar sufletul dumneavoastra nu este adapat cu apa cea vie a ortodoxie…si este un adevar ..stiu ca asa este.Dar …este acest dar..la care va indemn.Cresteti copii in spiritul otrtodox indiferent ce vad ei in jur:la scoala, in magazine, la TV sau net.Incercati sa folositi tot ce stiti in spiritul ortodox. Mergeti cu ei la Biserica duminica, vorbiti-le de Sf Nicolae nu Santa ..si etc. Ati mentionat de COLINDE: luati exemplul meu: am 4 copii intre 2-9 ani, in fiecare an mergem cu colinda si copiilor le place astepta Craciunul si colindele romanesti….la scoala invata cantecele lor ..ca colinde nu prea se numesc… incercati sa fiti aproape de Hristos….Referitor la peterceri…unele se mai pot evita….Iar cele care nu se pot sa nu va astepatati ca acolo sa vorbeasca altii de Hristos, vorbiti dumneavoastra…doar cu cei care- l cauta ….ka peterceri putin vorbesc de Hristos chiar si la o petrecere romaneasca,..doar daca este o intrunire duhovniceasca…
De asemenea va indemn sa-i invatati pe copii dumneavoastra cantecele de Craciun din tara unde locuiti doar dupa ce ii invatati cateva colinde romanesti…. Daca locuiti in Canada veniti sa mergem inpreuna la colindat…….
Mantuieste-te tu si multi se vor mantui in jurul tau
D
decembrie 15, 2009 @ 8:20 pm
dumbravioara – Praznicul Nasterii Domnului tine trei zile, asa cum Praznicul Invierii Domnului tine tot trei zile. In a doua zi este praznuit SI Soborul Maicii Domnului,iar in a treia SI Sf.Stefan. Asta nu inseamna ca in aceste doua zile nu este Praznicul Nasterii Domnului. In toata ortodoxia este la fel. Bineinteles ca Domnul s-a nascut intr-o singura zi, dupa cum a si inviat intr-o singura zi. Dar aceste evenimente sunt atat de importante, incat Sfintii Parinti au hotarat sa fie praznuite cate trei zile.
Iar ca in paranteza este scris „Craciunul” – este un fel de pogoramant, pentru a intelege tot romanul ce sarbatoare este, chiar si cei mai putin dusi la biserica. Daca am fi fost totii constienti ca praznuim Nasterea Domnului, acea paranteza nu ar fi mai avut rost.
florinm
decembrie 16, 2009 @ 12:33 am
Pentru aceia interesati de provenienta cuvantului „Craciun” in limba romana, si de vechimea lui, cum ca aceasta denumire se refera EXACT la Sarbatoarea Nasterii Domnului, puteti citi aici:
http://www.crestinortodox.ro/craciun/68385-etimologia-cuvantului-craciun
Redau numai finalul, in caz ca va obosesc detaliile din articol:
„Acest carindar (calendarius) crestinii trebuiau sa-l cunoasca pentru aplicarea in viata lor religioasa si il cunosteau numai de la preotii lor, care-l faceau cunoscut in biserici, la inceputul anului, la marea sarbatoare crestina Nasterea Domnului, la 25 decembrie, cand aveau loc si sarbatorile de iarna ale solstitiului, si cand crestinii erau vestiti si chemati la biserici in mod sarbatoresc prin carinde – corinde de corindatori la marea sarbatoare crestina, care era prima mare calatio din an si care justifica etimologia, discutatului termen popular Craciun din calatio.
In lumina realitatilor istorico-ecleziastice din secolele IV-V din Romania Orientala, dezbatuta etimologie a cuvantului popular Craciun se justifica si dupa inteles si dupa forma, fonetic, venind din epoca dacoromana din lat. calatio, -onem, caraciune, prin contractie Craciun (dr. ar. megl.; ar. carciun, craciun, megl. carciun) cu rotacizarea lui -l intervocalic si cu -c provenit din t+i+o, u, ca in taciune (titionem, fecior – fetiolus, picior – petiolus etc. „
Deci cuvantul Craciun este in stransa legatura cu termenul colinda, ambii proveniti din limba latina, cu unele influente slave si sunt folosite in legatura cu Sarbatoarea Nasterii Domnului, prima mare sarbatoare din anul bisericesc.
catalin
decembrie 16, 2009 @ 11:10 am
@ dumbravioara.
Imediat dupa un praznic important , biserica sarbatoreste si persoana mai importanta sau legata direct cu evenimentul (sarbatoarea) respectiva. De exemplu dreptul Simeon sarbatorit imediat dupa Intampinarea Domnului , Soborul SF. Arhanghel Gavriil imediat dupa Buna-Vestire. La o sarbatoare atat de importanta care bucura omenirea nu numai 3 zile , cine altcineva ar mai putea fii sarbatorita dupa Nasterea-Domnului decat Preasfanta si Preacurata Sa Maica.Iar a treia zi cine altcineva decat primul mucenic …. Iar in zilele urmatoare toti sfintii care au trait pentru Hristos si pe care iar il sarbatorim …si tot asa pana anul urmator cand o luam de la capat simbolizand vesnicia .
D
decembrie 16, 2009 @ 5:11 pm
Catalin – buna precizarea
Frate Florin, cred ca-ti dai seama ca este vorba de o interpretare, de o supozitie; am mai gasit si altele.
Si chiar daca ar fi asa, se spune ca ar veni de la colinda,care are legatura oricum in mod periferic cu Nasterea Domnului.
Elena
decembrie 16, 2009 @ 11:22 pm
Am fost saptamana trecuta la o conferinta in care a vorbit un parinte al carui nume nu mi-l amintesc acum, in orice caz profesor la seminarul de teologie din Piatra Neamt – Dumnezeu sa ii dea sanatate si mantuire – si nea explicat cum ca termenul de Craciun (in ciuda faptului ca se spune ca srabatoarea Craciunului este de provenienta pagana) este folosit in mod corect ca si sinonim cu Nasterea Domnului (lucru evident si in calendarele ortodoxe) deoarece, a explicat el, se refera la creatie…nu are legatura in mod direct cu sarbatoarea de care vorbim, dar are tot inteles religios, crestin; spre deosebire de termenii din alte limbi (de ex, Noel) care nu au absolut nici un astfel de subinteles….Sarbatori fericite tuturor si va rog sa ma iertati ca ma indraznit sa intervin, dar explicatiile parintelui au fost foarte pertinente (spre deosebire de ale mele). Iertare! Doamne ajuta!
D
decembrie 17, 2009 @ 2:18 pm
Nu spun ca n-o avea vreo legatura. Ne place sa credem ca are. Poate chiar are.
Dar nu este mai firesc sa spunem praznicului direct pe nume : Nasterea Domnului ? E mai complicat pentru ca este un cuvant in plus, sau care este motivul ?
florinm
decembrie 17, 2009 @ 4:39 pm
D, ce ne mai fac din vorbe, ce-o mai dai la intors!
„Ne place sa credem ca are”, „poate ca are” legatura… Nu cumva dai importanta mai mare formei, decat continutului?
In concluzie: ti-am inteles ideea, dar mi se pare totusi ca exagerezi.
Macar sa zicem noi CRACIUN si sa serbam cu adevarat Nasterea Domnului, decat sa spunem Nasterea Domnului, dar sa fim goi pe dinauntru, sa nu deschidem usa inimilor noastre Maicii Sale care sta sa nasca pe Fiul Cel din vesnicie. De mentionat tocmai faptul ca usa nu o deschid cei care se lafaie in lux, ci tocmai cei saraci „cu duhul” adica cei nevinovati, sinceri, curati.
Tu vrei sa ne deschizi ochii, dar poate ca deja ii aveam deschisi. Atunci pentru ce atata insistenta, frate?
Iarta-ma ca-ti spun acestea, dar mie, unul, imi e mai frica sa spun „Doamne, Doamne” in gura mare si sa nu-L port in inima. Parerea mea e ca mai bine sa lasam gura sa graiasca din prisosul inimii. Bineinteles avand grija si la CE spunem, caci si forma conteaza, dupa fond. Tocmai de aici asprimea unora, tocmai pentru ca in inima lor se dau niste lupte…
Doamne, ajuta!
D
decembrie 17, 2009 @ 4:55 pm
Poate ca am insistat eu prea mult, dar si tu exagerezi.
In primul rand nu intentionez sa deschid ochii nimanui; nici nu am capacitatea asta. Apoi nu esti chiar singurul care citeste aici; stiu ca tu esti lamurit.
Sigur ca sunt lucruri mai importante decat denumirea unei sarbatori, dar (dincolo de acest subiect) eu cred ca de la cele mici se ajunge la cele mari. Asa,daca spunem: asta nu e importanta, asta e minora, sa nu credem ca le vom putea face pe cele importante.
N-as fi vrut sa intru in subiectul asta , dar sa stii ca noi, romanii, suferim de o „boala” duhovniceasca care poate fi f.pagubitoare: lipsa acriviei. Ne lupta de multa vreme si se poate vedea pretutindeni in viata noastra crestina(inclusiv in cea strict bisericeasca,din pacate). Luam multe in usor si le deviem de la felul lor firesc.
Asta nu inseamna nicidecum diminuarea fondului, a substantei, in favoarea formei (asa cum probabil crezi).
Dar n-as vrea sa insist pe subiectul asta.
Doamne ajuta!
florinm
decembrie 17, 2009 @ 5:29 pm
Frate D, e evident ca amandoi avem dreptate, pentru ca ajungem la acelasi lucru din directii diferite. Stiu ca tu stii, dar sper ca ceilalti sa nu inteleaga cele de mai sus ca pe o cearta, caci nu a fost asa.
D
decembrie 17, 2009 @ 5:39 pm
Cert nu a fost.