Actualitatea legii crestine despre lucrarea milosteniei
Iisus Hristos ne-a aratat necesitatea lucrarii milosteniei pentru mantuirea noastra, iar acum ne invata modul in care trebuie sa facem milostenia, si ne atentioneaza in fata unei mari primejdii care ne poate conduce la mandrie si la pierderea oricarei roade duhovnicesti.
Lucrurile bune ale milosteniei se pot face din iubire dar si din mandrie, in vazul tuturor. Un flamand se poate hrani din iubire dar si din mandrie. Iubirea le executa pentru slava lui Dumnezeu iar mandria pentru slava proprie, adica pentru slava desarta. De aceea Dumnezeu ne atentioneaza: „Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 6:1)
Lucrul acesta nu semnifica ca milostenia nu se poate face in prezenta oamenilor; ea se poate face in prezenta oamenilor dar nu cu intentia ca ei sa ne priveasca si sa ne laude pentru aceasta. Daca am face milostenia numai pentru ca oamenii sa ne laude, atunci oriunde am face milostenia ea nu ar fi pentru Dumnezeu si pentru semeni, ci pentru slava noastra desarta. Dar Dumnezeu priveste in inimile noastre si ne rasplateste nu tocmai pentru fapta noastra ci mai mult pentru intentia cu care indeplinim milostenia caci aceasta este adevarata esenta. Noi infaptuim un lucru bun, el exista, dar daca am incepe sa ne laudam, atunci ii schimbam sensul si dispare pe nesimitite folosul duhovnicesc din inima noastra; acolo unde exista mandrie si tot ceea ce provine din ea nu mai este bunatatea adevarata. Binele facut din mandrie nici macar oamenii nu il considera bunatate: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni…”, continua Iisus – „adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor”. Deci plata o primesc asa cum o doresc, pe ei ii lauda lumea, si atunci actul lor de milostenie este zadarnic fiindca ei sunt cuprinsi de atractia mandriei.
Dumnezeu rasplateste doar milostenia cinstita si dezinteresata. Cum trebuie sa facem milostenia? „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta…”, iar daca dorim sa aratam cuiva bunavointa noastra, mai intai trebuie sa aratam Tatalui nostru ceresc intentia, caci El are prioritatea sa ne rasplateasca, insa daca dorim sa avem drept martori oamenii, Dumnezeu nu ne va lipsi nici de aceasta bucurie de va fi spre folosul tuturor: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” Deci milostenia nu este lucrarea noastra unilaterala ci a lui Dumnezeu, data noua ca sa o indeplinim si sa ne-o insusim, insusindu-ne astfel din trasaturile bunatatii lui Dumnezeu.
In secolul 21, in fata ochilor nostri se repeta zilnic intamplarea tulburatoare: „Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube, şi-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului…” (Ev. Luca 16: 19-21). Trebuie sa fim constienti ca pentru unii nevoiasi e greu sa accepte si sa suporte starea de umilinta a supravietuirii din milostenia strainului si de a se satura cu faramiturile straine. De aceea, sa daruim cu multa gingasie milostenia noastra acestor saraci, ca sa nu le fie rusine sa o primeasca, caci asa le usuram crucea, iar noi vom scapa si de mandrie. Asa facand, va cobora spre noi binecuvantarea Domnului ceruta prin rugaciunea fierbinte a nevoiasilor pe care noi i-am bucurat cu fapta buna, iar aceasta fapta buna ascunsa de oameni va deveni pentru noi insufletire si atunci vom simti cata bucurie si implinire poate aduce un lucru facut din iubire crestina. Astfel, programa zilnica a vietii noastre sa fie cuvintele lui Iisus:
(Ana Colopelnic, studenta la medicina, Baia-Mare)
