Acum câţiva ani de sărbătoarea Sfântului Andrei

sf-andrei-3-800 (400 x 551)Mi-aduc aminte ca acum vreo 6-7 ani ma aflam seara la vecernia Sfântului Apostol Andrei la catedrala din Galaţi. Pe atunci, se făcea de către tinerii de la ASCOR, un marş al luminii cu icoane de la Catedrala din Galaţi la Seminarul Teologic. După ce am participat la acest marş, obosit, pentru ca ora era cam târzie, m-am dus la vecernie. Luminile erau stinse, doar câteva lumânări pâlpâiau, corul de la strana cânta dumnezeieşte, catedrala era plină… era o atmosferă duhovnicească foarte intimă.

Deodată stând şi ascultând cu bucurie minunatele cântări ale  vecerniei m-a cuprins o stare de linişte şi am început să plâng. Şi plângeam… Plângeam şi înţelegeam că Dumnezeu mă cercetează cu harul Său. Nu mai trăisem niciodată aşa ceva, cu toată fiinţa mea simţeam că numai Hristos Domnul îmi poate da o asemenea linişte. Plângeam şi mă rugam! Pentru mama, pentru tata, pentru sotia mea Iulia, pentru prietenii mei… Lacrimile curgeau şiroaie, haina cu care eram îmbrăcat se udase destul de mult.

Era aşa de bine, vroiam să nu se mai termine. Mare bucurie! Mă rugam şi Sfântului Andrei şi mă gândeam în acele clipe de ce mi-a dat mie Dumnezeu aşa ceva. Poate pentru că am purtat icoana Sfântului Andrei pe piept pe tot drumul marşului? Nu ştiu. Dar atunci, în acea perioadă eram la început, era vremea când mă apropiam de Dumnezeu, erau primii paşi în ale credinţei, atunci învăţam cine este Dumnezeu şi ce-mi poate oferi El mie.

Într-un sfârşit, după minute în şir în care am plâns necontrolabil şi în care m-am simţit extraordinar, lacrimile au încetat, iar în sufletul meu a rămas o stare de pace profundă, pe care n-o poţi „alunga” uşor. În tot timpul acestei experienţe îmi simţeam inima despovărată, uşurată, scapată de orice grijă şi fiecare lacrimă parcă curăţa toată murdăria păcatelor. Lacrimile mi-aduceau aminte şi de toate păcatele mele ajutându-mă să-mi cer iertare pentru tot ce am făcut.

Aşa a început o frumoasă relaţie între mine şi Dumnezeu. De atunci au trecut ani mulţi. Cei mai frumoşi ani ai mei au fost cei cu Dumnezeu. Cele mai mari realizări ale mele pe plan personal şi profesional au fost în aceşti ani în care i-am cerut Lui totul.

Nu m-a dezămăgit niciodată.

Pentru mine Sfântul Andrei e ocrotitorul tinerilor, pentru că aşa l-am perceput eu, el fiind ocrotitor al Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România, Filiala din Galaţi. Sfântul Andrei este ocrotitorul României şi românilor de pretutindeni.

Primul apostol chemat de Mântuitorul Hristos la propovăduirea evangheliei ne-a învăţat şi pe noi să credem în Dumnezeu, ne-a arătat şi nouă celor de la nord de Dunăre că El e un singur Domn dar trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Mulţumim Sfinte Andree că ai venit şi pe la noi, roagă-te în continuare pentru noi, pentru ţara noastră, pentru mântuirea noastră.

Sfântul Apostol Andrei este naşul nostru al tuturor românilor.

(Claudiu)

(Visited 5 times, 1 visits today)